Scoala Postliceala Sanitară „Carol Davila” Targoviste

Referat
Bacteriologie

Profesor: Dinu Tudor

Elev: Liță Alexandru Ionuț
Clasa 1 A
 Neisseria gonorrhoeae

Neisseria gonorrhoeae, denumit adesea și gonococ, este o specie

de bacterie Gram-negativă izolată de către Albert Neisser în 1879. Este
agentul etiologic al infecției cu transmitere sexuală denumită gonoree,
dar și al altor boli infecțioase mai rare, precum artrita infecțioasă.
Clasificare științifică
Domeniu: Bacteria
Încrengătură: Proteobacteria
Clasă: Betaproteobacteria
Ordin: Neisseriales
Familie: Neisseriaceae
Gen: Neisseria
Specie: N. Gonorrhoeae
Gonoreea este o infecție bacteriană comună, cu transmitere sexuală,
care poate provoca complicații grave dacă nu este detectată și tratată.
Testarea gonoreei identifică dacă bacteria Neisseria gonorrhoeae este
cauza infecției unei persoane.

Screening-ul pentru diagnosticarea și tratarea gonoreei este foarte

important în prevenirea complicațiilor pe termen lung și răspândirea
infecției la alte persoane. În SUA, cele mai mari rate de infecție
raportate sunt printre adolescenții activi sexual, adulții tineri și afro-
americanii. Gonoreea este, în general, răspândită prin contact sexual
(oral, vaginal sau anal) cu un partener infectat. Factorii de risc cuprind
includerea mai multor parteneri sexuali, coinfecția sau o infecție
anterioară cu alt germen cu transmitere sexuală și nefolosirea corectă
și consecventă a prezervativului.
În timp ce bărbații cu gonoree vor observa simptomele, majoritatea
femeilor vor pune simptomele pe seama altor infecții vaginale sau de
vezică urinară. Pentru bărbați, simptomele apar, de obicei, în decurs de
2 până la 5 zile de la infectare, dar pot dura până la 30 de zile. Femeile
prezintă simptome în termen de 10 zile de la infecție. Semnele și
simptomele gonoreei sunt similare și pot fi confundate cu cele cauzate
de alte infecții cu transmitere sexuală, de Chlamydia, astfel încât
testările pentru aceste infecții sunt comandate în același timp.

Gonoreea poate fi, de obicei, tratată cu antibiotice. Dacă nu este

diagnosticată și tratată, gonoreea poate provoca complicații grave. La
femei, infecțiile cu gonoree netratate pot duce la  boala inflamatorie
pelvină, care se poate dezvolta de la câteva zile la câteva luni după
infecție și poate provoca complicații, cum ar fi : durere pelvină cronică,
risc crescut de sarcină ectopică, infertilitate. Femeile gravide infectate
pot prezenta sângerări înainte de naștere și ruptură prematură a
membranelor, nou-născuți subponderali. Infecția se poate transmite la
copil în timpul nașterii. La bărbați, gonoreea netratată poate provoca
complicații, cum ar fi : prostatită, stricture uretrală, posibilă îngustare
sau închidere a uretrei, infertilitate.

Gonoreea netratată se poate răspândi, de asemenea, în sânge

(septicemie) sau articulații, progresând într-o stare gravă, numită
infecție gonococică diseminată. Semnele acestei afecțiuni includ febră,
leziuni cutanate multiple, umflături dureroase ale articulațiilor (artrita
gonococică), endocardită, meningită. Simptomele infecției gonococice
diseminate, la sugarii născuți de mame infectate, includ cele asociate
cu artrita, meningita și sepsis, o afecțiune severă care pune viața în
pericol. Infecția gonococică diseminată poate fi tratată cu succes
folosind antibiotice similare celor utilizate pentru tratarea gonoreei
necomplicate.
Cu toate acestea, gonoreea rezistentă la tratament reprezintă o
amenințare tot mai mare. Ghidurile recomandă în prezent terapia
duală cu ceftriaxonă și azitromicină pentru a trata toate infecțiile
gonococice necomplicate, în rândul adulților și adolescenților. Dacă
simptomele unei persoane nu se rezolvă după tratament, se pot
comanda teste suplimentare ,,de vindecare” și poate fi, de asemenea,
indicată testarea sensibilității.

Testarea gonoreei este utilizată pentru a examina, a diagnostica și a

monitoriza tratamentul cu succes al infecțiilor cauzate de bacteria
Neisseria gonorrhoeae. Un diagnostic definitiv este important,
deoarece semnele și simptomele gonoreei seamănă cu chlamydia și
cele două infecții necesită tratament antibiotic diferit.

Deoarece infecțiile au simptome asemănătoare, medicul testează,

adesea, Neisseria gonorrhoeae și Chlamydia trachomatis în același
timp. Se recomandă testarea repetată aproximativ la 3 luni după ce o
persoană a terminat tratamentul.

De asemenea, dacă o persoană este infectată, crește riscul de a

contacta și alte boli cu transmitere sexuală, inclusiv HIV.

Bibliografie:
https://ro.m.wikipedia.org/wiki/Neisseria_gonorrhoeae
https://www.reginamaria.ro/dictionar/antigen-neisseria-
gonorrhoeae-secretii-urogenitale