Cazul „Interese germane în Silezia Superioară Poloneză”

Curtea Permanentă de Justiţie Internaţională

Germania c. Polonia (1926)

Germania a introdus o cerere în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie

împotriva Poloniei, acuzând faptul că prin legea poloneză din 14 iulie 1920 se
prevedea înscrierea în cartea funciară sub numele Trezoreriei poloneze (cu efect al
trecerii în proprietatea statului polonez) a unor bunuri rurale care aparţinuseră unor
familii nobiliare germane din Silezia Superioară (teritoriu care a revenit Poloniei ca
urmare a încheierii primului război mondial, în temeiul Tratatului de la Versailles),
precum şi a uzinei de azot din Chorzow, care aparţinea societăţilor germane
Oberschesische Stickstoffwerke A.G şi Bayerische Stickstoffwerke A.G.
Germania susţine că respectivele acte normative constituie
exproprieri/lichidări de bunuri şi drepturi care contravin Convenţiei de la Geneva
din 1922, încheiată între Polonia şi Germania, care prevede în articolul 6 că
bunurile cetăţenilor germani din Silezia Superioară nu vor fi expropriate de statul
polonez. De asemenea, s-a susţinut că aceste acţiuni contravin articolelor 92 şi 297
din Tratatul de la Versailles.
Polonia, a arătat că dreptul de a emite legislaţie, în temeiul căreia să
reglementeze situaţii de pe teritoriul său este generat de suveranitatea naţională.

Ce a decis Curtea?