Statele germane – 1848

Războaiele napoleoniene au adus profunde schimbări în lumea

germană. In primul rând Sfântul Imperiul Roman este desființat în
urma înfrângerilor suferite de habsburgi în fața lui Napoleon în 1806.
O parte din germani l au văzut inițial pe Napoleon drept eliberator și
unificator el creînd Confederația Rhinului (o unificarea statelor vest
germane). Sentimentele pozitive ale germanilor față de Napoleon au
fost înlăturate de două dintre acțiunile sale: încoronarea ca împărat în
1804 și înființarea Prusiei urmată de parada Victoriei din Berlin. Chiar
Beethoven care e dedicație Simfonia a treia numită "Eroica"
retractează această dedicație. Congresul de la Viena nu reînființează
Sfântul Imperiul Roman cu sutele sale de state în practică
independente, ci hotărăște constituirea în aproape aceeași teritoriu a
Confederației Germane cu 10 ori mai puține state.
Ideile Revoluției franceze raman, in plus experiența napoleoniana ia
făcut pe numeroșii germani să înțeleagă că au nevoie să se unească
dacă vor să aibă o șansă în fața unui adversari mai puternic. Toate
acestea precum și condițiile economice în scădere dar și anunțul ca în
Franța a izbucni revoluția îi determină pe germani să pornească
propria lor mișcare. Reprezentanți ai tuturor statelor germane se
reunesc în Parlamentul de la Frankfurt. Pe lângă scopul declarat, acela
de a crea o constituție, ei dezbat cele două mari variante de unificare a
Germaniei: Germania mare, formarea unui stat german care include
Austria și teritoriile Coroanei habsburgice în parte locuite de alte etnii
unde s ar fi creat un stat multinațional sub conducerea Austriei, ceea
ce era lidera Confederației germane; sau Germania mică, care însemna
un stat format din statele locuite de germani și doar din acestea, chiar
cu prețul părăsirii Austriei. Având în vedere componența
Parlamentului de la Frankfurt și naționalismul ca idee dominantă a
revoluționarilor, se decide unificarea sub Prusia și se oferă coroana
regelui acestuia, Frederick Wilhelm. Acesta refuză din două mari
motive, ambele fiind legate de concepția sa absolută asupra puterii.
Considera că puterea este de origine divină iar un parlament nu poate
să ofere o coroană ("nu pot lua o coroană din jghiab"), iar acceptarea
respectării unei constituții eram imposibilă. Izbucnesc revolte în
Prusia iar prințul moștenitor Wilhelm este însărcinată cu reprimarea
lor. Inițiază acțiuni violente împotriva populației ceea ce aduce
supranumele de "prințul cartușelor" (proiectile mici utilizate de tunuri
lupte cu mulțimi de oameni).