Tratatul de pace de la Versailles

Tratatul de la Versailles din 1919 este un tratat de pace creat ca rezultat al negocierilor de 6
luni purtate la Conferința de Pace de la Paris din 1919, ce a dus la încheierea oficială a
Primului Război Mondial între forțele Aliaților (Franța, Anglia, SUA, Italia, Japonia, Polonia,
România, Serbia, Cehoslovacia) și cele ale Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria,
Imperiul Otoman, Bulgaria). Tratatul este urmarea armistițiului semnat la 11 noiembrie
1918, în pădurea din Compiègne, ce a pus punct luptelor. Tratatul stipula ca Germania să-și
asume completa responsabilitate pentru declanșarea războiului și să plătească mari
compensații (reparații de război) trupelor aliate.

Tratatul prevedea crearea Ligii Națiunilor, un țel important pentru președintele american
Woodrow Wilson. Liga Națiunilor avea să arbitreze conflictele dintre națiuni înainte ca ele să
fi ajuns la război. Nu toate cele "14 puncte" ale președintelui Wilson au fost realizate, spre
exasperarea atât a germanilor, cât și a lui Wilson. Satisfacerea revendicărilor din partea
Franței a fost obiectivul principal în acest tratat. Alte prevederi includeau cedarea unor
colonii aflate sub dominație germană (Togo, Camerun, Africa Germană de Sud-Vest - azi,
Namibia -, Africa Germană de Est - azi, Burundi și Rwanda - și pierderea unor teritorii
anexate sau cucerite de către Germania în trecutul recent:

 Alsacia-Lorena a fost redată Franței

 Nordul Schleswigului a fost redat Danemarcei
 Majoritatea teritoriului din Marea Poloniei și estul regiunii Pomerania (Prusia de
Vest) au fost redate Poloniei după Marea Răscoală Poloneză
 Zona Hulczyn din Silezia Superioară a fost acordată Cehoslovaciei
 Estul Sileziei Superioare, după plebiscit, a fost redat Poloniei
 zona orașelor germane Eupen și Malmedy a fost acordată Belgiei;
 zona Soldau din Prusia de Est, incluzând calea ferată pe ruta Varșovia-Gdansk, a fost
acordată Poloniei (492 km²).

Un val de revoluții de orientare socialistă sau comunistă a apărut în mai multe țări europene

începând din 1917, cele mai importante fiind cele din Germania și Ungaria.
Inconsecvența aplicării principiilor de drept, respectiv recurgerea la argumentul național
doar în detrimentul Germaniei, nu și în cazul teritoriilor cu majoritate germană aflate în
dispută, a dus la frustrările care au constituit sămânța celui de-al Doilea Război Mondial.
Ca urmare a Primului Război Mondial, imperiile germane au dispărut; Austro-ungar; Imperiul
otoman și rus. Aceasta din urmă a fost fracturată de Revoluția Rusă care a avut loc în 1917,
determinată, printre alte motive, de participarea acestui Imperiu la Marele Război. Harta
europeană a fost restructurată și au apărut națiuni precum: Cehoslovacia, Ungaria, Estonia,
Finlanda, Letonia, Lituania, Polonia și Iugoslavia.