A darui nu inseamna pur si simplu a da. A da o paine sau cinci lei.

A-i face
cadou iubitei de ziua ei sau a-i cumpara o limuzina. De cele mai multe ori,
cand daruim noi o facem pentru noi si nu pentru persoana iubita sau pentru
prietenii, parintii si copiii nostri. O facem chiar pentru noi. Darul devine,
astfel, masca neiubirii noastre, masca nevoii noastre de a fi iubiti la schimb,
masca nevoii de a-i obliga pe ceilalti sa ne iubeasca. Se spune ca iubirea nu
poate fi obligatorie, dar-in forma ei mascata-iubirea devine o obligatie.Si,
daca nu poate fi iubire atunci, cu siguranta, este vorba despre un
comportament afectuos, politicos, pe care il cerem prin darurile noastre. Asa
incat, atunci cand daruim noi nu facem altceva decat sa cerem, sa pretindem
ca ni se cuvine si sa-i obligam pe ceilalti sa ne daruiasca.

SIGUR NU VEI FI PARASIT?

Epoca banilor si a relatiilor interumane strict bazate pe schimburi de

servicii (de orice fel ar fi ele) nu face decat sa intareasca acest
comportament. Un barbat care are bani multi poate sa forteze nota intr-o
relatie de iubire, cum poate face si unul cu bani mai putini. Fenomenul nu le
ocoleste nici pe femei. De exemplu, cand un barbat se ofera sa-i cumpere
iubitei sale diverse obiecte, care mai de care mai pompoase, isi ofera lui
insusi aceste daruri. Veti intreba: cum este posibil, de vreme ce i le daruieste
femeii? Foarte bine. El nu i le daruieste pentru ea, ci pentru el. El vrea sa o
castige, ca pe un obiect la licitatia de sclavi. Vrea sa fie apreciat si vrea, mai
ales, sa nu fie refuzat. Obiectele leaga si ascund o posibila respingere, in
multe cazuri. A da obiecte poate echivala cu refuzul de a fi respins in relatia
de iubire. Darul te pune la umbra si-ti ofera confortul pe care singur nu-l poti
crea. Siguranta ca nu vei fi parasit pentru ca femeia pe care o placi are
nevoie de tine si, la urma urmei, este obligata cu asta prin chiar primirea
darurilor. Fenomenul se regaseste la toate nivelurile relationale: relatiile
dintre mame si copii, barbati si femei, la nivelul relatiilor de prietenie. Exista
un ceva autentic in daruire si acest ceva este chiar lipsa iubirii si exprimarea
unei mari nevoi de a fi iubit. Intr-un cuvant, este vorba despre neputinta de a
iubi cu adevarat, neconditionat, o neputinta exprimata limpede prin felul in
care daruim.

ANGOASELE DARUIRII-NEVOIA DE A FI IUBITI

 Recunoastem aceasta incapacitate atunci cand observam ce
sentimente, ce trairi, ce ganduri avem atunci cand facem un dar. Stim ca,
uneori, pozitia noastra sociala, a unor oameni apropiati noua, situatia
noastra financiara sau statutul nostru profesional sunt cauzele angoaselor
daruirii, a unei mai mari nevoi de a ne simti iubiti. Elementele enumerate
creeaza sentimentul ca ceilalti nu ne iubesc pe noi pentru noi, asa cum
suntem, ca nu ne accepta pe noi, ci obiectele activitatii sau ale pozitiei
noastre sociale. In multe cazuri, oamenii ajung sa traiasca depresii profunde.
Nu ma iubeste, o atrage doar starea mea materiala, statutul meu sau al
mamei mele. Cam asa suna gandul unei persoane care nu stie, la randu-i, sa
daruiasca. Temerile noastre puternice reflecta, adesea, ceea ce facem noi
insine. Intr-o teama adanca se ascund urmele modului nostru de a fi, de a
concepe lumea, viata, relatiile interumane. Proverbul de ce ti-e frica, de aia
nu scapi descrie, in esenta, plasa in care cadem prin prin autosugestie,
faptul ca frica este copia unei conceptii personale, capabila sa transforme
realitatea. Frica este descrierea unei stari, a unei idei, a unui ceva existent in
trairea noastra. Acest ceva determina realitatea. De exemplu, daca ti-e frica
de faptul ca esti iubit pentru ca ai bani, acest lucru se intampla. De ce?
Pentru ca tu iubesti din alte motive decat cele autentice si tot tu cauti sa fii
iubit pentru banii tai. Acelasi lucru este valabil si in situatia in care nu ai
bani. Vei crede ca nu esti iubit pentru ca nu ai bani si asa va fi, caci tu nu esti
in stare sa iubesti o persoana care nu are bani. Teama ta ascunde propriul
tau handicap, propria ta incapacitate de a darui din iubire. De a te ghida dupa
sentimentul tau.

SENTIMENTE SI LUCRURI

Tu transferi in lucruri sentimentele si le reprezinti prin ele.

Neincrederea in sine este efectul de bumerang al felului in care te gandesti,
in care te vezi si vezi lumea. Neincrederea genereaza depresie, trairea unui
sentiment al inutilitatii sentimentelor, trairea unei nevoi puternice de a fi
iubit, a pretentiei strigate de a fi iubit. Persoana care nu stie sa daruiasca
devine nervoasa, recalcitranta, plina de reprosuri la adresa celorlalti si
reprosurile nu sunt altceva decat pretentii legate de iubirea care i se cuvine,
dar nu i se da. Cererea de a fi iubit devine tot mai insistenta, mai tensionata,
mai posesiva si aceasta este direct proportionala cu scaderea capacitatii
proprii de a iubi. Te iubesc poate fi, in acest caz, nu ma iubesc si, ca urmare,
nu te iubesc nici pe tine sau nu iubesc pe nimeni. Acolo unde pretentia de a
 fi iubit intr-un fel anume creste, cresc posesiunea si lipsa iubirii, precum si
neincrederea in sine.

DE CE VREAU SA DARUIESC?

Asa incat se impune sa evaluam motivatia darului nostru. Sa ne

intrebam: De ce vreau sa-i ajut pe ceilalti? De ce vreau sa-i daruiesc iubitei
un lucru sau altul ? Este el pentru mine sau pentru ea ? Veti descoperi
adevarul despre generozitatea voastra, despre dorinta voastra de a darui
atunci cand veti cunoaste motivatia darului. De exemplu, nu ma comport
bine pentru ca astept ca tu sa te comporti bine si sa ma iubesti. Pur si
simplu, ma comport bine pentru ca te iubesc. Eu astept de la iubire doar
bucuria pe care o traiesc iubindu-te si nu pe aceea pe care o primesc de la
tine cand ma iubesti. Tu poti sa ma iubesti sau nu, tu poti sa fii bun sau rau,
poti sa fii departe sau sa nu fii cu mine, totusi eu ma bucur fiindca te iubesc.
Acesta este modul de gandire al iubirii autentice. Daruieste fara sa ceara.
Sigur ca viata, asa cum este ea, impune parca sa ceri. Iubirea se degradeaza
cu cat nemultumirea din suflet creste. Nivelul de nemultumire, nivelul de
frustare sesiseaza, intotdeauna, un hiatus al sentimentului de iubire. Cel
nemultumit continuu este cel care iubeste mai putin si conditioneaza iubirea.
Este cel care se teme de pierdere pentru ca el poseda inainte de a iubi.
Persoana iubita are calitatea de obiect. Daca nu faci ce vreau eu inseamna
ca nu ma iubesti. Iata formula neiubirii. Sau ma sacrific pentru tine si tie nu-ti
pasa. Sau iti dau cutare si cutare lucru, iar tu nu apreciezi si nu-mi raspunzi
cu iubire.

RECOMPENSA IN DRAGOSTE

Darurile sunt, iata, masca neiubirii, in multe situatii. A darui poate

insemna a face un dar din interes. Interesul de a fi iubit asa cum vrei.
Interesul de a obtine ceva in schimb de la celalalt. Or, iubirea nu este o
relatie profesionala, in care muncesti ca sa obtii un salariu. Nu este nici acel
serviciu pe care i-l faci unui amic, aparent dezinteresat. Tu esti in asteptarea
unui serviciu de la acel amic, este un fel de a-ti pune bani la CEC pentru
vremuri grele. Un fel de a face depozit de obligatii. Depozitele de obligatii
frang si relatiile de prietenie, iar pe cele de iubire le distrug. Sunt multi
oameni care nu inteleg de ce nu pot avea prieteni adevarati. De ce prietenii
ne inseala si par a fi buni cu noi pentru ca asteapta ceva de la noi, pentru ca
 apoi sa se supere daca nu putem sa le facem un serviciu. Ei, bine, prietenii
se comporta asa cum ne comportam noi. Ei raspund, instinctiv, conceptiei
noastre despre prietenie, felului in care o traim. Este bine sa stim ca noi
traim mai mult inconstient decat constient si, ceea ce facem, reflecta in mare
parte trairea inconstienta. A darui inseamna a te iubi pe tine prin darul pe
care-l conditionezi. Celalalt primeste, iar recompensa ta este bucuria ca ai
daruit, este insusi sentimentul tau si nu al celuilalt. Este ceea ce Biblia
numeste iubirea pentru aproapele care nu este altceva decat iubirea de sine,
absolut lipsita de conditii. Cand conditionezi stii ca nu te iubesti. Este
semnalul de alarma al unui rau inchis in tine. Este semnul conceptiei eronate
despre traire. Oamenii fericiti stiu sa daruiasca. Stiu sa iubeasca. A darui din
putin este un adevarat dar. A darui acel lucru pe care il iubesti mai mult, fara
nici o urma de regret, inseamna a iubi, a fi fericit, a gasi in suflet acel mic
bibelou numit dragoste de viata. Incapacitatea de a darui te face tensionat si
nefericit. Vei fi ravasit in familie, la serviciu, la scoala, cei astepta cu
infrigurare dovezi de iubire, fara ca tu sa oferi una, fiind totusi convins ca te
sacrifici, ca daruiesti neincetat si vrei ca ceilalti sa-ti multumeasca. In iubire
nu exista alta asteptare decat cresterea propriului tau sentiment de iubire.
Cine asteapta dovezi de iubire fara a iubi se ingrasa, la modul fizic. Ce nu
daruiesti se depune in corp, ca grasime. Ce nu arzi prin iubire se depune
prin neiubire si prin asteptarea iubirii pe care nici tu nu o ai pentru ca nu
constientizezi modul eronat in care daruiesti.