Într-o poiană, de la marginea unei păduri, trăia odată o

familie de căţeluşi.Mama statea acasă toată ziua făcând mâncare,

spălând haine şi având grijă de cei doi copii pe care îi aveau, în
timp ce tatăl, un câine voinic şi harnic muncea pentru a putea avea
grijă de cei din familie.

Cei doi copii erau tare drăgălaşi şi zburdalnici, dar cel mai
mare dintre ei, un căţeluş cu blana pufoasă, de culoarea cafelei cu
lapte, cu nişte ochişori ageri, mereu în căutare de ceva nou, era
tare neastâmpărat şi obraznic.Cât era ziua de mare alerga de colo
până colo, sărea, zburda prin poiana plină de flori; nu stătea o
clipă liniştit. La şcoală deranja tot timpul orele, îşi necăjea mereu
colegii , inclusiv pe fratele său mai mic,se lega de toate
animăluţele din poiană.Din pricina aceasta, Pufuleţ, căci aşa îl
chema pe căţeluş, era veşnic singur, nimeni nu se juca cu el ,
nimeni nu voia să-i fie prieten.Mama îl certa mereu pentru că
făcea fel de fel de năzbâtii, îl lovea pe frăţiorul său şi nu o asculta
nici pe ea.
Institutor: NEGRUŢ(NOJE) LENUŢA-ADINA Morcoveaţă, un pui de iepure cu blana albă ca spuma
laptelui şi mereu zâmbitor, se ferea de el deoarece, întotdeauna

1
când se întâlneau, Pufuleţ îl trăgea de urechi, îl împingea ca să
cadă, după care râdea de el.
La şcoală, Pogonici, puiul de arici, cuminte şi harnic, nu
îndrăznea să-şi scoată cărţile pe bancă , deoarece căţeluşul
neastâmpărat, îi arunca caietele şi cărţile pe jos, îi rupea creioanele
şi îi mâzgălea tot ce era pe masă.
Chiar şi Stufoasa, veveriţa care era învăţătoarea lor era
foarte supărată pe el, deoarece în fiecare zi îi deranja orele, nu era
atent la lecţii, venea cu temele nefăcute şi, pe deasupra, mai strica
lucrurile făcute de ceilalţi.
Din această cauză, celelalte animăluţe fugeau când îl
vedeau pe Pufuleţ că apare, iar la şcoală nimeni nu stătea cu el în
bancă.
Pufuleţ era foarte trist că nimeni nu vroia să se joace cu el
şi nu avea prieteni. Nu o dată şi-a pus întrebările :,, De ce toţi mă
ocolesc? Ce să fac pentru a avea prieteni?’’
Într-o zi, Pufuleţ sta tolănit la umbra unei sălcii pletoase
pentru a se adăposti de arşiţa soarelui şi se gândea ce să facă, cum
să facă ca să nu mai fie atât de singur. Dintre ierburile înalte,
apăru Sică, un motan vesel şi prietenos care îi zâmbi mieros şi îi
zise:
- Bună! Mă bucur nespus să te văd!
Încântat, Pufuleţ îi răspunse zâmbind şi el la rândul lui:
- Bună! Şi eu mă bucur că te-am întălnit!
Cei doi au stat de vorbă puţin despre vremea de afară şi despre
noii prieteni pe care motanul şi-i făcuse.
2
 După ce plecă motanul, Pufuleţ căzu din nou pe
gânduri.Tocmai atunci trecu pe acolo Chiţăilă, şoricelul poznaş,
care, văzându-l pe Pufuleţ stând trist îl salută şi îl rugă să-l ajute
să-şi caute bucata de caşcaval pe care a pierdut-o prin iarbă.
- Cu mare drag te voi ajuta!răspunse căţeluşul sărind în picioare.
Cei doi aflară bucata de caşcaval, iar Pufuleţ i-o duse şoricelului
până acasă ca să n-o mai piardă.Chiţăilă îi mulţumi căţeluşului,
după care se despărţiră. Acesta s-a întors acasă, oarecum
mulţumit, şi toată noaptea s-a visat jucându-se cu Sică şi cu
Chiţăilă.
În următoarea zi, Pufuleţ s-a trezit foarte vesel. A ieşit în
dumbravă şi văzându-l pe Sică, motanul, s-a apropiat tiptil de el, îi
oferi cu un zâmbet mare, cât putu el de mare, şi-i zise:
- Bună Sică! Mă bucur tare mult că te-am întâlnit!
Motanul rămase surprins.Nu-i venea să creadă că Pufuleţ este cel
care-i vorbea atât de frumos.Totuşi îi răspunse la salut, zâmbindu-i
la rândul său, după care îl întrebă ce face. Mai discutară o vreme
despre vacanţa care se apropia şi despre felul în care şi-o vor
petrece.
Mai târziu, în aceeaşi zi, s-a dus acasă la Pogonici, puiul
cel cuminte de arici, şi l-a întrebat dacă nu doreşte să-l ajute să
caute fructe de dud pentru frăţiorii săi mai mici. Puiul de arici
cunoştea foarte bine locul de unde puteau să adune dude, prin
urmare au pornit împreună spre acel loc.La fel ca motanul Sică, şi
Pogonici era tare uimit de comportamentul căţeluşului.
Cei doi adunară fructe şi s-au întors spre seară acasă, au
luat cina împreună, după care şi-au luat rămas bun, despărţindu-se
ca doi buni prieteni.Ajuns acasă, Pufuleţ s-a aşezat în pat
gândindu-se la felul în care şi-a petrecut ziua şi la cât de bine e să
ai prieteni.
3
 În zilele care au urmat, Pufuleţ a început să vorbească mai
frumos cu mama sa , cu fratele mai mic, a început să-şi ajute
părinţii la treburile gospodăreşti, chiar dacă uneori nu-i plăcea
acest lucru. La şcoală a încercat să fie atent la ore , să nu deranjeze
orele , să-şi facă temele şi să nu-i mai supere pe colegi.Se temea
că va rămâne din nou singur fară să aibă cu cine vorbi şi cu cine se
juca, se abţinea cu greu să se comporte civilizat şi să nu fie
obraznic.
Colegii săi erau foarte mulţumiţi de schimbarea lui Pufuleţ
şi au început să-l introducă şi pe el în jocurile lor.
La sfârşitul anului şcolar, învăţătoarea, veveriţa Stufoasa, a
organizat o petrecere la şcoală pentru a-i răsplăti pe micii şcolari
pentru rezultatele la învăţătură.Au venit la petrecere Pogonici,
motanul Sică, Chiţăilă, Morcoveaţă-puiul de iepure şi mulţi alţii.
Printre ei a fost invitat şi Pufuleţ. Au mâncat prăjituri, fructe,
bomboane, au băut suc, au dansat şi s-au jucat împreună până
seara târziu. Nici unul din ei nu s-a supărat, toată lumea fiind
fericită.Lui Pufuleţ îi venea din când în când să-i ciupească, să-i
împingă, să-i tragă de urechi, să le pună piedici, dar de fiecare dată
se oprea la timp gândindu-se la faptul că nu doreşte să mai fie trist
şi singur.Se simţea bine în compania celor de vârsta lui şi nu ar fi
vrut să-i piardă pe cei care îl făceau fericit.
De atunci, Pufuleţ a început să-şi facă mulţi prieteni. Nu
mai este singur şi nici trist deoarece se străduieşte să se comporte
frumos cu cei din jurul său şi să nu le vorbească urât şi obraznic
pentru a fi acceptat de toată lumea.

4
5
Întrebări legate de conţinutul povestirii:
1. Ţi-a plăcut această povestire ?
2. Care sunt personajele din această povestire ?
3. Cum îl chema pe căţeluş ?
4. Cum se comporta el la şcoală ?
5. Ce îi făcea lui Morcoveaţă, puiul de iepure ? Dar
lui Pogonici, puiul de arici ?
6. De ce era supărată învăţătoarea Stufoasa pe
Pufuleţ ?
7. Cum îi vorbeşte motanul Sică lui Pufuleţ ?
8. Ce il roagă şoricelul pe căţeluş ?
9. Cu cine se împrieteneşte Pufuleţ a doua zi ?
10.De ce îl acceptă celelalte animale pe căţeluş ?
11.Cum se comportă el la petrecerea organizată de
doamna învăţătoare ?
12.Cum se simţea Pufuleţ alături de prietenii săi ?
Întrebări de personalizare :
1. Ce părere ai despre comportamentul căţeluşului?
2. Cum se simţea căţeluşul atunci când celelalte
animale se fereau de el ?
3. De ce crezi că nimeni nu vroia să se joace cu el ?
4. Cum te-ai fi comportat tu dacă erai în locul lui
Pufuleţ?
5. La ce crezi că se gândea căţeluşul după plecarea
motanului Sică ?
6. De ce a fost surprins a doua zi motanul când
Pufuleţ l-a vizitat ?
7. Ai putea să-mi spui de ce crezi că i-a plăcut
căţeluşului ziua petrecută alături de puiul de arici?
8. Dacă ai fi la petrecere în locul lui Pufuleţ ţi-ar fi
usor să te stăpâneşti ? De ce ?
9. După părerea ta e bine să ai prieteni ?
10.De cine ţi-a plăcut mai mult din această povestire?
11.Cu care căţel ţi-ar plăcea să semeni, cu cel de la
începutul povestirii sau cu cel de la sfârşitul ei ?
12.Ce ai face tu pentru a avea cât mai mulţi prieteni?