MINISTERUL SĂNĂTĂŢII, MUNCII ȘI PROTECȚIEI

SOCIALE AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE
„NICOLAE TESTEMIŢANU”

Cu titlul de manuscris
CZU: 616-001.5-07-08-617-001.17

ARSURILE ÎN DIFERITE CONDIŢII CLIMATERICE

(CONTINENTALE, TROPICALE ȘI SUBTROPICALE)
(ETIOLOGIA, PATOGENIA, CLINICA ŞI TRATAMENTUL)

321.13 Chirurgie

Teză de doctor habilitat în științe medicale

Autor
Doctor în științe medicale,
conferenţiar universitar Vasile Babiuc

Consultanţi ştiinţifici:

Academician al AŞM
Doctor habilitat în științe medicale, Gheorghe Ghidirim
Profesor universitar, Om Emerit

Doctor habilitat în științe medicale,

Profesor universitar, Om Emerit
Ion Marin

Chişinău 2020

1
 CUPRINS
ADNOTARE ………………………………………………………….…………. 2
РЕЗЮМЕ ………………………………………………………………………… 4
ANNOTATION ……………………………………………………………….. 6
LISTA ABREVIERILOR ……………………………………………………… 7
INTRODUCERE …..…………………………………..…………………. 15
1
Sinteza datelor și evaluarea cercetărilor arsurilor
1.1 Din istoria arsurilor …………………………………………..………… 22
1.2 Aspectul clinico-epidimiologic al arsurilor în diferite condiții
climaterice …………………………………………………………….. 25
1.3 Complecsitatea patogeniei arsurilor, aseptica și antiseptica în
patogenia arsurilor, marii savanți în studierea arsurilor și metode
de tratament. ………………………………………………………… 39
1.4 Concluzii la capitolul 1 ……………………………………………………. 41
2
Material şi metode de cercetare
2.1 Efectul termic al organismului la pacienții cu arsuri în diferite condiții
climatice ……………………………………………………………………... 43
2.2 Studiile ştiinţifice epidimiologice în diferite zone climatice la pacienții
cu arsuri ……………………………………………………………….….. 45
2.3 Arsurile cu ţel de suicid şi specifica apariţiei lor după zonele
climaterice ………………………………………………………………….. 52
2.4 Metode de investigaţii ………………………………………………………. 57
2.5 Metodele de evaluare statistică a rezultatelor explorative ………………….. 58
2.6 Concluzii la capitolul 2 …………………………………………………….. 59
3
Studiul factorilor climatici asupra aspectelor clinico-evolutive a arsurilor
3.1 Studul mecanismelor fiziopatologice în corelație cu factorii
climaterici în evoluția arsurilor ………………………………………… 60
a) dereglările hidroelectrolitice ……………………………………… 65
b) dereglările hormonilor mineralocorticizi ………………………….. 82
c) dereglările metabolismului proteinic și rezultatele obţinute
la studierea aminoacizilor indispensabili și dispensabili …………… 84

2
 3.2 Studiul influienței factorilor climatici asupra aspectelor
clinico-evolutive la pacienții cu arsuri
a) afectările sistemului cardiovascular ……………………………… 96
b) afectările sistemului pulmonar ……………………………… 102
c) afectările sistemului hepatic şi ale splinei ………………………. 111
d) afectările sistemului renal ……………………………………….. 115
e) afectările glandei suprarenale ……………………………………. 121
f) afectările sistemului gastrointestinal …………………………… 123
3.3 Concluzii la capitolul 3 ………………………………………………….. 128
4
Evaluarea particularităților florei microbiene la pacienții cu arsuri
în dependență de condiţii climaterice
4.1 Caracteristica florei microbiene la pacienții cu arsuri în condițile
climei continentale, tropicale și subtropicale ……………………………… 129
4.2 Particularitățile de evaluare a arsurilor în dependență de flora
microbienă în diferite condiții climaterice ……………………………… 130
4.3 Rezultatele obţinute şi divergenţa în aprecierea rolului microflorei în
dinamica bolii combustionale …………………………………………… 130
4.4 Concluzii la capitolul 5 ……………………………………………………. 134
5
Particularitățile tratamentului pacienţilor cu arsuri în dependență de condiţii
climaterice și argumentarea managementului modern la arsuri
5.1 Studiile particularităților organizatorice și al metodelor de tratament,
local și general, în condiții continentale și tropicale la etape: ………... 135
a) acordarea primului ajutor și tratament la prima etapă (la locul de
accident) în condiții climaterice, continentale, tropicale și
subtropicale ……………………………………………………………… 136
b) acordarea primului ajutor și tratament la a doua etapă (centrele
chirurgicale raionale) ………………………………………………………136
c) acordarea primului ajutor și tratament la a treia etapă (centrele
specializate) ………………………………………………………………. 136
5.2 Evaluarea rezultatelor tratamentului pacienâilor cu arsuri în condiții
climei tropicale, subtropicale și continentale
a) ordinul Ministrului Sănătății de la 03.08.1970 și hotărîrea

3
 Comisiei nr. 3 a Institutului de Chirurgie „A. Vișnevschi”
pe temele nr. 1, 13, 30, 31 ……………………………………………… 137
b) argumentarea științifică a managementului modern la tratamentul
pacienților cu arsuri și transportarea pacienților în stare de șoc …………… 138
c) starea hemodinamicei la pacienți transportați în stare de șoc ………..… 141
5.3 Studiile științifice la transportarea pacienților în stare de șoc
a) rezultatele studiilor la transportarea pacienților în stare de şoc ………. 141
b) tratamentul pacienţilor în perioada de şoc și schema terapiei
antişoc …………………………………………………………………… 144
c) tratamentul pacienţilor în perioada de toxemie şi
septicotoxemie ……………………………………………..…………… 146
5.4 Concluzii la capitolul 5 …………………………………………………… 149
6
Tratamentul local la arsuri
6.1 Principii generale …………………………………………………………. 150
6.2 Tratamentul local cu soluţie de nitrat de argint …………………………….. 151
6.3 Metoda studierii a soluției de 0,6 % de nitrat de argint …………………….151
6.4 Metodica folosirii în practică a soluţiei de nitrat de argint de 0,6% în clinică
la tratamentul pacienţilor cu arsuri ………………………………………… 153
6.5 Tratamentul local cu preparate azocomplexe …………………………….. 165
6.6 Metoda studierii preparatelor azocomplexe ………………………..……… 167
6.7 Metoda aplicării tratamentul ……………………………………………….. 168
6.8 Rezultatele obținute la tratament …………………………………………. 171
6.9 Tratamentul chirurgical …………………………………………………….. 176
6.10 Tratamentul zonelor donore ……………………..………………………. 179
6.11 Rolul termodinamicii în tratamentul arsurilor ……………………………..183
6.12 Concluzii la capitolul 6 ………………………………………………….. 188
7
Complicaţii şi letalitatea
7.1 Specifica complicaţiilor …………………………………………………… 189
7.2 Frecvenţa complicaţiilor generale la pacienţii cu arsuri
(în zona tropicală şi continentală) ………………………………………… 189
7.3 Complicaţiile de caracter organic și locale la pacienţii cu arsuri
(în zona tropicală şi continentală) ……………………………………….. 190

4
7.4 Letalitatea la pacienţii cu arsuri trataţi în diferite zone climaterice ………. 193
7.5 Concluzii la capitolul 7I ………………………………………………….. 194
Concluzii generale …………………………………………………………… 195
Recomandări practice …………………………………….…………………..196
Bibliografia ………………………………………………..…………………. 198
Declaraţia privind asumări, răspunderi ……………………………………. 213
Curriculum vitae ……………………………………………………………….214
Acte de implementare ………………………………………………………… 217
Anexe ………………………………………………………………………… 241
„Burns in different climatic conditions” ……………………………………. 257
„Brûlures dans différent conditions climatiques’’ ………………………….. 259
„Quemaduras en diversas condiciones climáticas” ………………………… 262

5
 Adnotare
Autorul Babiuc Vasile. Denumirea tezei: „Arsurile în diferite condiţii climaterice”
(continentale, tropicale și subtropicale – etiologia, patogenia, clinica şi tratamentul).
Teza de doctor habilitat în medicină. Chişinău, 2018. Structura tezei: introducere, șapte
capitole, încheiere, concluzii, recomandări practice, bibliografia din 285 surse, anexe –
15, pagini de text de bază – 240, figuri – 68, tabele - 56. Rezultatele sunt publicate în 72
de lucrări ştiinţifice. Xerocopii, care se cer în actul și găsite în biblioteci în Moldova – 42
de lucrări științifice, 2 monografii și 2 brevete.
Introducere: rezultatele studiilor acestei lucrări sunt puse la baza Sistemei
Militare, de prim ajutor și tratament la pacienți cu arsuri în caz de război, când, după
datele multor experți, printre care academicianul A. Ceazov, Presnea Albaron și mulți
alții în 24 de ore vor fi mai mult de 30-40 milioane de persoane afectate cu arsuri. Aceste
metode vor fi folosite și în viața pașnică.
Actualitatea temei: până în prezent nu sunt lucrări științifice consacrate studiilor
arsurilor în dependență de factorii climaterici ai Globului Pământesc, când în timp de
război va fi nevoie de o doctrină specială medicală pentru a acorda ajutor și a trata un
număr foarte mare de pacienți cu arsuri într-o scurtă durată de timp.
Situația în domeniu: până în prezent nu sunt studii științifice consacrate dinamicii
arsurilor și a bolii combustionale în dependență de condițiile climaterice continentale,
tropicale și subtropicale. Factorul de căldură influențează foarte mult asupra sistemei de
acomodare a organismului la situații extremale. La arsuri această sistemă este grav
afectată și de aceia studierea dinamicii arsurilor și a bolii combustionale, în dependență
de factorii climaterici, are o însemnătate foarte mare pentru acordarea primului ajutor și
tratament la pacienții cu arsuri.
Cuvînt – cheie: arsurile în condiţii continentale, tropicale și subtropicale –
etiologie, patogenie, clinică, tratament.
Domeniul de studii: chirurgie, traumatologie şi microbiologie.
Scopul: a studia dinamica arsurilor și a bolii combustionale în dependență de
condiţii climaterice continentale, tropicale și subtropicale, a studia transportarea
pacienţilor în stare de şoc şi metodele de prim ajutor și tratament în caz de război și
apărare civilă.
Obiective: – etiologia arsurilor în dependență de influentă climatului continental,
tropicale sau subtropical, bilanțul hidroelectrolitic, bilanțul proteinic, afectarea organelor
interne, rolul microflorei în dependență de condițiile climaterice, tactica chirurgicală

6
activă, a elabora metode noi de primi ajutor şi tratament, pentru apărare civilă, catastrofe
naturale și în timp de război, au fost studiată influența climatului la apariția arsurilor, au
fost efectuate examene clinice, explorări de laborator clinice, biochimice și histologice a
organelor interne, studii microbiologice și au fost studiate metode noi de tratament cu
soluţie de 06% de nitrat de argint și cu preparate azocomplexe.
Noutatea și organizația științifică: pentru prima dată în istoria arsurilor sunt
efectuate studii pentru a determina dinamica arsurilor în dependență de factorii
climaterici și studii pentru a determina condiții mai favorabile pentru transportarea
pacienților în stare de șoc. Sunt inventate și metode noi de tratament.
Problema științifică soluționată în teză:
A fost studiată etiologia arsurilor în diferite condiții climaterice și determinată
pricina suicidelor din punct de vedere militar, a fost determinat bilanțul hidroelectrolitic
la arsuri în dependență de factorii climaterici, au fost studiate schimbările patologice în
organele interne în dependență de condițiile climaterice, au fost determinate condițiile
optimale pentru transportarea pacienților în stare de șoc combustional, au fost inventate
metode noi de acordare a primului ajutor și tratament cu soluție de 0,6 % de nitrat de
argint și cu preparate azocomplexe, extrem de importante în condiții militare.
Semnificație teoretică și valoarea aplicativă a lucrării: pentru prima dată în
istoria arsurilor au fost făcute studii pe problema arsurilor în diferite condiții climaterice,
iar rezultatele studiilor au intrat în arsenalul medical a Sistemei Armate.
Implementarea rezultatelor obținute științific: rezultatele studiilor au stat la baza
acordării primului ajutor și tratament al pacienților cu arsuri în toate Instituțiile Medicale
din Moldova și vor fi folosită în caz de război.

7
 РЕЗЮМЕ
Дисертация на соискании степени доктора медицинских наук. Кишинэу
2018.
Работа изложина на 240 страниц и состоит из введение, 7 глав, заключение,
выводы, практические рекомендации, библиография из 285 источников, 56 таблиц
и 66 рисунков приложении . Результаты исследования опубликованы в 72 научных
работ, 2 монографии, 2 патента.
Ключевые слова: ожоги , климатические условия, сонтинентальные,
тропикальные, субтропикальные, этиология, патогенез, лечении.
Область исследования: хирургия, травматология, микробиология.
Цель и исследования: изучить динамику ожогов и ожоговой болезни в
зависимости от климатических условиях – континентальных, тропикальных и
субтрописальных. Изучить этиологию ожогов зависимости от климатических
условиях, изучить водно-электролитный баланс, белковый обмен поражения
внутренних органов, микрофлору, транспортировку бальных с состоянии ожового
шока и новые методы лечения.
Новизна иследованис: первый раз в истории ожогов проведены
исследования патогенеза, клиники и лечения больных в зависимости от влияния
климата (конинетального, тропикального и субтропикального).
Теоретическое и практическое значение работы: результаты
исследования вошли в арсенал медицинской службы в Армии и в основе оказания
медицинской помощи гражданам с ожогами в мирное время и по линии
гражданской обороны.
Внедрение результатов исследования в практику: результаты
изследования стали на базу оказания медицинской помощи больным с ожогами во
всех медицинских учереждения Руспублики Молдова и России в мирной время в
условиях воины по линии Гражданской Обороны.
На основании полученных данных разработана адаптированная система
лечения больных. Изучена и проверена на практике система оказания первой
помощи на месте происшествия, в динамике транспортировки больных в состоянии
ожогового шока на больших расстояниях с минимальным риском для жизни.
Были изучены и внедрены в практику новые методы лечения больных 0,6 %
раствором азотно-кислого серебра и препаратами азосоединения, которые имеют

8
очень большое значение при оказании первой помощи (особенно, само и
взаимопомощь) при массовом поступлении больных.
Показаны осложнения и их профилактика.
Летальность, при данной организации лечения больных и с применением
вышеуказанных методов лечения, минимальная и во много раз меньше по
сравнении с результатами традиционного лечения.
Исследования охватывают не только всю гамму патологических поражений
организма, но и всю систему профилактики осложнений при тяжелых ожогах.
Исследования представляют большой интерес при подготовки студентов
Медицинских Университетов, а также при подготовке гражданских и военных
врачей.

9
10
ABREVIERI
S.N.C. - Sistema nervoasă centrală
C.R. de L.T. - Centrul Republican de Leziuni Termice
Jkg-1 - Jouli kg
Kkal - Chilocalorie
Mg/l. - Microgram/l
mmol/l - Milimoli/l
Ris/min. - Respiraţii pe minută
P.O2/V. - Presiunea oxigenului în vene
Resp./max. - Respiraţia maximală în plămîni
Vol./vent. - Volumul ventilaţiei
C. U. O2 - Coeficientul de utilizare a oxigenului

11
 PREFAȚĂ
Toate rezultatele studiilor din această lucrare au fost supuse unei analize de
profundă matematică după legile matematicei gîndirei, matematicei logice, matematicei
exspresiei, matematice aplicative stabilite de marii matematiceni V, Lebniț, D. Pascali,
Gerg Șveiț, Cealiz Babidj, Anabela Bairon și alții și puse în tabele matematice cu aplicații
explicative.

12
 INTRODUCERE
Actualitatea temei

Lucrarea de faţă prezintă rezultatul studiilor ce au fost efectuate pentru a determina

patogenia, clinica şi tratamentul arsurilor în diferite condiţii climaterice: tropicale,
subtropicale şi continentale, în diferite zone ale Globului Pământesc – Cuba, Guineea,
Tunisia, Moldova, cuprinzând o durată lungă de timp.
Este bine cunoscut faptul că organismul omului este organul principal şi
caracteristic al activităţii umane într-o armonie strict echilibrată cu cel al naturii în
integritatea ei, şi care fiziologic oscilează în aceeaşi amplitudine cu cea a naturii. Aceste
oscilaţii au constituit întotdeauna o mare preocupare a specialiştilor în diferite domenii
de activitate, practică şi ştiinţifică, pentru a-l adapta optim în fluviul naturii.
Dar acelaşi organism uman, de-a lungul secolelor, n-a fost studiat cu o atenţie
deosebită când el, funcţional şi organic, era afectat de acţiunea agenţilor termici.
Şi abia în ultimele decenii ale sec. XX, în întreaga lume, s-au lărgit brusc şi s-au
intensificat studiile în domeniul arsurilor. Au fost efectuate lucrări fundamentale, care au
diferenţiat chiar şi noua specialitate „Combustiologie” şi care au delimitat şi profesia de
„Specialist în Combustiologie”.
Această amplificare a cercetărilor se datorează progresului tehnologic, care a
condus la sporirea frecvenţei arsurilor, la agravarea lor şi la apariţia noilor tipuri de
arsuri, care nu au mai fost niciodată pe pământ şi care au apărut în ultimii 30 de ani ai
sec. XX. Acestea sunt arsurile provocate de razele laser, îndeosebi laserul din sistemul de
armament ofensiv.
În patologia chirurgicală, arsurile ocupă un loc extrem de important, prin faptul că
este o traumă foarte complicată, de mare frecvenţă în viaţa socială şi în deosebi în zonele
conflictelor militare.
Apariţia lor în rezultatul acţiunii temperaturii ridicate, a evidenţiat necesitatea de a
studia dinamica acestei patologii în diferite condiţii climaterice naturale, în diferite zone a
grobului pământesc.
Sarcină este extrem de grea, de a studia dinamica patologiei arsurilor în diferite
condiţii climaterice ale Globului Pământesc – în zona tropicală, subtropicală şi
continentală, dar extrem de importantă din punct de vedere militar şi apărare civilă.
Problema este şi globală din punct de vedere a pericolului pentru populaţia
Pămîntului.

13
 Aprecierea problemei de cercetare
În acest context un rol deosebit îl are determinarea specificului apariţiei arsurilor în
diferite condiţii climaterice, care sunt factorii, care favorizează apariţia arsurilor, care este
dinamica echilibrului hidroelectrolitic, metabolismului proteinic, clinica manifestării bolii
combustionale, în condiţii climaterice diametrale-tropicale şi continentale şi în ce măsură
se afectează organele interne.
O însemnătate deosebită o are studierea microflorei în diferite condiţii climaterice.
Reieşind din toate acestea dereglări în echilibrul funcţional al organismului la
acţiunea agentului termic o însemnătate deosebită are determinat tacticei acordării
primului ajutor și tratament, în condiţiile climaterice deametrale, aprecierea posi
posibilității transportării pacienţilor în stare de şoc şi metodele mai eficace de tratament
în diferite zone climaterice.
În acest context, conform datelor experţilor din Statele Unite ale Americii
(J.A.Presno Albarran cu aut., 1969) într-un eventual conflict militar cu aplicarea armei
termonucleare, în primele 24 de ore vor fi mai mult de 75 de milioane de persoane
afectate prin acţiunea agenţilor termici. De aceea, în prezent, când la armamentul
termonuclear s-a adăugat armamentul cu sistem laser, studiile în domeniul arsurilor
prezintă un interes deosebit.
Ca scop în această lucrare a foct de a studia dinamica arsurilor și a bolii
combustionale în diferite condiții climaterice – continentale, tropicale și subtropicale,
etiologia, bilanțul hidrolitic, metabolismul ptoteinic, afectarea organelor interne și
studierea microflorei, pentru a elabora și determina metodele cele mai efective la
acordarea primului ajutor și tratament a pacienților cu arsuri în timp de război și apărare
civilă și care ar putea fi folosite și în viața pașnică.
Obectivele lucrării au fost:
1. Studierea dinamici afectărilor cele mai grave în patogenia arsurilor, la care
trebuie de dat atenție din punct de vedere militar în condiții continentale, tropicale și
subtropicale.
2. specificarea apariției arsurilor și agravăriilor lor în diferite condiții climaterice.
3. studierea afectării ghemodinamicei la pacienții cu arsuri în perioada de șoc
combustional în dependență de climatul continental și tropical.
4. aprecierea schimbărilor bilanțului hidroelictrolitic în perioada de șoc
combuctional în condiții continentale și tropicale.
5. studiere influenței climatului continental și tropical la metabolismul proteinic.

14
 6. evaluarea afectărilor organelor interne în dependență de influența climatului
tropical în leziuni termice grave.
7. aprecierea influenței microflorei asupra dinamicii bolii combustiționale în
dependență de climatul tropical și continental.
8. determinarea posibilitaților transportării pacienților în stare de șoc din punct de
vedere militar și apărarii civile.
9. aprecierea metodelor de prim ajutor și trarament mai avantagoase în
contemporan în sistema internațională, care ar putea fi folosite în sistema militară și
apărare civilă în timp de război.
10. determinarea metodele de prim ajutor și tratament local, care ar putea fi folosite
cu succes la pacienții cu arsuri în timp de război și apărare civilă.
11. rezultatele studiilor să fie prezentate la problema nr. 3 a Institutului de Cirurgie
"A. Vișnevschii" în componența temelor militare nr. 1, 13, 30, 31.
Noutatea și semnificația științifică a lucrării
Cercetările ştiinţifice din ultimele decenii arată că, în majoritatea cazurilor, arsurile
se manifestă printr-o patologie generalizată, în care este implicat întregul organism, cu o
mare variaţie patologică, în primul rând, a sistemului hemodinamic, hidroelectrolitic,
metabolic, a termoregulaţiei, funcţiei multor organe sau sisteme de organe.
Şi numai în cazul leziunilor cu suprafaţă strict limitată afecţiunile reprezintă
răsunetul local al unei patologii situate la nivelul segmentului afectat.
Aceste cercetări au determinat multe aspecte ale bolii combustionale, cum sunt
alteraţiile microstructurii celulare, metabolismului celular, rolul prostaglandinelor şi a
altor factori intermediari în procesul inflamator etc., care au modificat şi tratamentul, atât
local, cât şi general.
Un interes deosebit prezintă studiile în domeniul genetic privind problema arsurilor,
care se concretizează, în primul rând, în creşterea componentelor cutaneului, parţial şi
integral, în condiţii artificiale şi aplicarea lor în zonele afectate ale organismului pentru
restabilirea cutaneului afectat.
În cadrul acestor studii s-a realizat şi prezenta lucrare.
Pentru prima dată în istoria arsurilor au fost realizate cercetări ştiinţifice consacrate
etiologiei, patogeniei, clinicii şi tratamentului arsurilor în diferite condiţii climaterice ale
Globului Pământesc.
Realizarea acestui program pe o lungă durată de timp a necesitat implicarea în acest
proces a diverse instituţii ale Ministerului Sănătăţii al fostei Uniuni Sovietice, al

15
Republicii Moldova, din ambasadele Uniunii Sovietice în ţările respective, instituţii ale
Ministerelor sănătăţii din ţările respective.
Un rol deosebit în acest program i-a revenit părţii financiare, unde contribuţia cea
mai substanţială a avut-o Guvernul Cubei, care ne-a creat condiţiile aseptice necesare
pentru tratamentul bolnavilor, aşa cum s-a arătat mai sus. Restul cheltuielilor au fost
compensate prin remunerarea autorului pentru muncă pedagogică şi practică în domeniul
chirurgiei şi traumatologiei în ţările respective.
Semnificația teoretică și valoarea aplicativă a lucrării
Au fost stabiliţi parametrii necesari în programul de lucru, rolul combustiilor în
viaţa cotidiană şi a fost determinat nivelul contemporan al destinaţiilor ştiinţifice în
domeniul patologiei arsurilor prezentate în capitolul I.
Cercetările etiologiei arsurilor în diferite condiţii climaterice au arătat că în acest
proces factorul căldură joacă un rol extrem de important în condiţiile climaterice
tropicale, care se manifestă nu numai prin acţiunea directă a razelor solare, dar mai mult
prin disponibilitatea organismului în condiţii tropicale la dereglările hidroelectrolitice
asociate cu hipofuncţia hemodinamicii, unde la afectări termice, din cauza atmosferei
supraîncălzite, organismul nu poate degaja în mediul înconjurător surplusul de căldură.
Acest surplus de căldură se datorează atât acţiunii agentului termic în zona afectată,
cât şi stresului, când sunt mobilizate glucidele, lipidele (acizii graşi, glicerina etc.),
proteinele şi alte componente, la disimilaţia cărora se degajează în mari cantităţi energie
termică, ca rezultat al reacţiei chimice, calculată în K.Dj./gr (А. Ленский, 1989), sau în
kcal/gr. Poliglucidele disociază până la monoglucide, iar acestea din urmă – până la CO2
şi H2O, degajând energie. Un gram de monoglucide degajează 16,5 – 17,2kj/gr sau 4,0-
4,1 kcal./gr.
Acelaşi proces are loc şi în sistemul proteic, unde procesul de hidroliză le
disimilează până la aminoacizi, iar ultimii, prin oxidarea părţii glucide a lor, produc CO 2,
H2O, uree şi alte componente, care se elimină prin urină şi sudoare.
Acest proces de disimilaţie are loc nu numai în zona afectată, ci şi în orice altă zonă
intactă, cu acumulare de energie. Şi dacă în zonele intacte hemocirculaţia este încă
păstrată şi contribuie la extragerea energiei termice şi degajarea ei în exteriorul
organismului, apoi în zona afectată, ca urmare a edemului crescând, microcirculaţia este
minimă, iar în straturile megieşe cu zona necrotizată lipseşte complet, şi energia degajată
continuă să se acumuleze, conform legii termodinamicii de degajare a energiei în
procesul de disociere într-un sistem închis. De aceea, în ţesuturile neafectate direct de

16
agentul termic, la distanţă de zona afectată (sistemul muscular, organele interne etc.),
continuă procesul de desimilaţie într-o formă accelerată, iniţiată primar de acţiunea
agentului termic şi continuată apoi de mediatori ai sistemului nervos, ai sistemului
endocrin, substanţe catabolice etc., prezentate în capitolul III. Ca rezultat, în zonele
afectate direct de agentul termic, continuă foarte semnificativ procesul de aprofundare a
combustiilor cu mărirea gradului de afectare, care iniţial (în primele ore) par să fie de
gradul II-IIIA. În aceste zone, curba de creştere a gradului de profunditate al arsurilor este
în creştere pe o durată lungă de timp, uneori mai mult de 48 de ore după traumă (despre
care lucru ne vorbeşte şi dinamica crescândă a hemoglobinei, hematocritei, studiile
histologice şi altele).
Şi dacă în zona afectată are loc un proces avansat de aprofundare a arsurilor, apoi la
distanţă, sub influenţa mai multor factori, prezentaţi în capitolul III, are loc disociere
generalizată, în urma căreia au loc schimbări funcţionale şi organice în toate structurile
organismului.
Toate aceste procese decurg în surplus de energie – energie chimică.
Luând în considerare faptul că energia chimică în normă se degajează în proporţie
de 60% din contul glucidelor, 25% din contul lipidelor şi 15% din contul proteinelor, date
ştiinţifice stabilite (A. C. Ленский, 1989), putem calcula uşor câtă energie se acumulează
în organism în primele 24 de ore după traumă şi în orele următoare în rezultat al
entropiei accelerate. După datele publicate de A. Lenski (1989) un gram de glucide la
disociere degajează 4,1kcal, 1 gram de lipide – 9,5 kcal, iar 1 g. de proteine 4,0 kcal.
Pacientul în primele 10–15 zile după traumă pierde până la 10% din greutatea corpului. În
medie, 1kg în 24 de ore, dintre care 600 g. de glucide, 250 g. de lipide, şi 150 g. de
proteine. Ca rezultat avem:
600 g. glucide x 4,1 kcal = 2460 kcal.
250 g. lipide x 9,5 kcal = 2375 kcal.
150 g. proteine x 4,0 kcal. = 600 kcal.
_______________________________
În total = 5435 kcal.
În primele 24 de ore după traumă, acest proces este în 2–3 ori mai accelerat în
comparaţie cu cealaltă durată de timp a primelor 10 zile după traumă. De aceea, în
primele ore întregul sistem muscular este pus în funcţiune pentru a cheltui energia
chimică degajată în urma disocierii accelerate.

17
 Pacientul în acest timp manifestă un tremur generalizat, pentru a cheltui energia
chimică degajată spontan în cantităţi mari.
După datele lui A. C. Lenski, 1989, la disociaţia a 100 g. de lipide se formează până
la 150 ml de H2O. Acelaşi rezultat se obţine şi la disocierea proteinelor şi a glucidelor.
Din considerentul că în organism se degajează multă energie şi, totodată, şi din
cauza că este foarte afectat tractul digestiv, la pacienţii trataţi de noi în condiţii tropicale
(Cuba) a fost exclusă complect alimentaţia, în primele patru zile, când are loc disocierea
cea mai pronunţată. Pacientul îşi compensează energia necesară prin cantitatea de energie
chimică degajată în această perioadă, şi din energia de rezervă a lui. În acelaşi timp, prin
acest sistem de organizare a tratamentului se protejează şi tractul gastrointestinal,
dereglările căruia sunt prezentate mai sus.
Ca rezultat, zona afectată rămâne supraîncălzită pe o lungă durată de timp şi
arsurile devin mai profunde în comparaţie cu cele din zona continentală la aceiaşi
parametri de expoziţie. Ele sunt mult mai frecvente în zona tropicală. Un rol deosebit în
aceste dereglări electrolitice îl joacă hormonii mineralocorticoizi şi în primul rând
hormonul antidiuretic din hipotalamus şi aldosteronul glandei suprarenale Birkc G.,
Lilijadahl S., Гудумак Е. 1973. S-au făcut studii speciale pentru a determina cantitatea
însumată a mineralocorticoizilor.
Au fost efectuate studii la baza Universităţii de Medicină şi Farmacie „N.
Testemiţanu” pentru determinarea aldosteronului la 30 de pacienţi în vârstă de 18–50 de
ani cu arsuri de 10–65% din suprafaţa corpului. Excreţia aldosteronului în urină s-a
determinat prin metoda cromatografiei în straturi subţiri de sorbent cu apreciere la
spectrofotometru după metoda folosită în laboratorul lui I. Iudaev.
Rezultatele obţinute ne confirmă că excreţia aldosteronului creşte brusc în perioada
de şoc. În cazul afectărilor de până la 15% din suprafaţa corpului, indicii aldosteronului
cresc până la 16,5 mcg./24 de ore în comparaţie cu nivelul de control 8,5 mcg./24 de ore.
El rămâne mărit de aproape două–trei ori şi în perioada de toxemie şi scade în curând
până la normă la externarea pacientului. Schimbări grave în sistema hormonală constatate
și de Parkes A. 2008, și constatată și în studiile noastre au loc la afectări 16–20% din
suprafața corpului. El creşte şi mai mult şi ajunge în perioada de şoc la 21,0 mcg./24 de
ore şi la 43,5 mcg./24 de ore în perioada de toxemie. Depăşeşte norma de 3–5 ori. Cel
mai mult creşte acest indice al aldosteronului la afectări de până la 50% din suprafaţa
corpului. În perioada de şoc el constituie în medie 71,1 mcg./24 de ore. La unii pacienţi el

18
a fost până la 91 mcg./24 ore, ceea ce înseamnă creşterea lui de 10–12 ori faţă de norma
stabilită şi a rămas mărit la aceşti pacienţi şi în perioadele următoare.
În cazul leziunilor de peste 50% din suprafaţa corpului, acest indice este scăzut
până la 2,8 mcg./24 ore, de câteva ori mai jos de normă.
În baza datelor obţinute putem afirma că reducerea volumului de circulaţie a
sângelui şi hiperhidrataţia unor zone în structura ţesuturilor (în primul rând a spaţiului
intercelular), paralel cu alţi factori, stimulează increţia aldosteronului prin acţiunea
sistemului renin-angiotensinal. La rândul său, hiperaldosteronismul agravează
deshidrataţia prin stimularea trecerii sodiului şi creşterii hiperhidrataţiei unei sau altei
zone în structura ţesuturilor. Neîndoielnic este şi faptul că creşterea aldosteronului este
reacţia de răspuns la stres.
Micşorarea cantităţii de aldosteron la afectări grave, de peste 50% din suprafaţa
corpului, probabil, se explică prin blocarea funcţiei diferitelor sisteme ale organismului,
inclusiv a celei endocrine, micşorarea cantităţii de fermenţi participanţi la sinteza
hormonilor. Şi, ca rezultat, organismul nu e în stare să se adapteze la condiţiile noi de
existenţă. La toţi aceşti pacienţi lipseşte reacţia de răspuns la stresul traumei arsurilor. S-
au determinat mari schimbări organice în structura glandei suprarenale, confirmate
histologic.
După datele noastre și altor autori Burd A., 2010, Bury A. 1979, Арменкин П.
1975, Спиридонов Б. 2006 și alții, putem afirma că dereglările echilibrului electrolitic
sunt condiţionate şi de sistemul renin-angiotensin-aldosteron asupra cărora este raţional
de influenţat în procesul tratamentului.
Majoritatea arsurilor se întâlnesc la vârsta de la 15 până la 50 de ani. Însă dacă în
zona tropicală predomină arsurile la partea feminină în condiţii casnice, apoi în zona
subtropicală şi continentală predomină arsurile la bărbaţi în condiţiile de lucru la
întreprinderi.
La copii, în toate zonele condiţiile şi frecvenţa arsurilor este aproape egală.
Un rol deosebit îl joacă arsurile căpătate în tentativa de suicid. Majoritatea lor se
întâlnesc la partea feminină în zona tropicală.
S-a constatat că atmosfera în tropice provoacă o stare specifică a organismului,
când dereglările hidroelectrolitice, hipotonia şi metabolismul scăzut, plus starea de
hipoxie, duc la dereglări ale funcţiei sistemului nervos centrale, în urma cărora apare
abstenenţa de suicid. În observaţiile noastre au avut loc 173 de cazuri de tentativă de
suicid în zona tropicală şi 7 cazuri, pe aceeaşi durată de timp, în zona continentală.

19
 Rezultatele obţinute în studierea patogeniei arsurilor au arătat că nu numai mediul
înconjurător este cauza de bază în acumularea căldurii în organism, care agravează
procesele patologiei. De o mai mare însemnătate este producerea ei în organism într-o
formă turbulentă din cauza metabolismului ranversat, cu accelerarea catabolismului, care
după legile termodinamicii duce la eliberarea căldurii (şi acumularea ei în organism) în
urma disocierii complexelor moleculare descrise mai sus.
În această integritate s-a determinat etiologia şi specificul apariţiei arsurilor în
condiţii tropicale, subtropicale şi continentale, dinamica echilibrului hidroelectrolitic,
metabolismului proteinic, clinica şi patomorfologia afectării organelor interne şi rolul
microflorei în patogenia arsurilor şi a bolii combustionale.
S-au efectuat cercetări speciale pentru a determina parametrii necesari de prim
ajutor şi tratament pentru asigurarea transportării, cu risc minim, a pacienţilor în stare de
şoc la distanţe mari.
Paralel au fost studiate şi introduse în practică unele metode noi de tratament local
cu soluţie de nitrat de argint de 0,6% şi preparate azocomplexe. Au fost determinate
condiţiile optime pentru intervenţii chirurgicale şi tratamentul zonelor donoare.
Sunt prezentate rezultatele tratamentului şi letalitatea.
Rezultatele acestor studii clinice, investigaţii clinice, investigaţii de laborator, studii
radiologice, biochimice, patomorfologice şi de tratament, care au fost efectuate la 1840
de pacienţi, au stat la baza concluziilor, atât teoretice, cât şi de aplicare în practică.
Implimentarea rezultatelor științifice
1. Rezultatele studiilor au fost puse în practică în Republica Moldova prin Ordinul
Ministrului Sănătății Nicolae Testemițanu, nr. 460 din 10.07.1975 „Despre perfecționarea
acordării primului ajutor și tratament la pacienții cu arsuri și transportarea lor în stare de
șoc la CR de LT”.
2. Implementate în practică în Republica Cuba „Referința la folosirea
azocomplexelor (La solusion hipertonica compuesta) comfirmată de vice director al
spitalului V. Lenin, prof. R. Vazquez, baza Facultății de Medicină a Universității Sant-
Yago-De Cuba, Republica Cuba și vice directorul Luis Fernandes de la Vara.
3. Prin programarea tratamentului pacienților cu arsuri implementate în CR de LT
„Act de implementare confirmat de prof. V. Belousov, med. șef G. Cravcic.
4. Act de implementare în practică a folosirii soluției de nitrat de argint de 0,6 %
confirmat de prof. V. Belousov și med. șef G. Cravcic.

20
 5. Recenzie la folosirea preparatelor axocomplexe la tratamentul pacienților cu
arsuri confirmat de prof. V. Belousov.
6. Act de acreditare în funcția chirurgicală a prof. V. Babiuc cu aplicarea în practică
a metodelor de tratamen în Republica Tunis „Atestation Nr. 890 din 20.08.1988,
Republica Tunis”.
7. Act de apreciere în funcție de pedagog cu predare în limba franceză și folosirea
metodelor de tratament în Republica Populară-Revoluționară Guineea, confirmat de
reprezentanții Ambasadei Uniunii Sovietice Iu. Cononov, B. Plotnicov, V. Novicov din
24.07.1982.
La tema lucrării sunt 92 de publicații (42 confirmate prin xerox în Republica
Moldova), sunt publicate 2 monografii, 2 invenții și 2 brivete și medalia de Aur la
concurs „Euroinvent” din 2014, Iași, România.
În realizarea acestei lucrări, de un mare folos mi-a fost experienţa dobîndită în
activitatea teoretică şi practică, de mai mult de 10 ani, peste hotare (Cuba, Guineea,
Tunisia) şi de 5 ani la Institutul Central de Traumatologie şi Ortopedie din Moscova.
Îmi exprim, pe această cale, întreaga mea gratitudine pentru ceea ce mi-a insuflat în
experienţa de viaţă, ştiinţă şi specialitate conducătorului meu, om emerit în ştiinţă,
profesor Роза Лвовна Гинзбург.
De asemenea, datorez cele mai sincere sentimente de recunoştinţă profesorilor din
ţările respective, care m-au susţinut în activitatea ştiinţifică şi practică, în primul rând
profes. Rafael Vazquez, Maria Pilar şi Alberto Sespedis (Cuba), profes. I. Curtis şi M.
Dialo (Guineea), profes. H. Abraham (Tunisia), profes. Д. Пекарский (Harkov –
Ucraina), profes. P. Bulai (Minsk – Belarus), profes. T. Арьев (Sankt-Petersburg –
Rusia), profesorilor: I. Şepeleova, C. Sivaş, В. Виноградова, T. Balaba, V. Малова, Р.
Меркуриева, G. Dovghilevici de la Institutul Central de Traumatologie şi Ortopedie „N.
Priorov” (Moscova). Îi sunt profund recunoscător dlui N. Şvîrkov de la Ministerul
Ocrotirii Sănătăţii (Moscova).
Cele mai sincere mulţumiri le adresez Ministrului Ocrotirii Sănătăţii şi şefului
Catedrei de Traumatologie şi Ortopedie, la care colaborez, om emerit în ştiinţă al
Republicii Moldova, profesor, doctor Nicolae Testemiţanu.

21
 1
Sinteza datelor și evaluarea cercetărilor arsurilor
1.1 – Din istoria arsurilor
Pentru prima dată în istoria arsurilor au fost realizate cercetări ştiinţifice consacrate
etiologiei, patogeniei, clinicii şi tratamentului arsurilor în diferite condiţii climaterice ale
Globului Pământesc.
Istoria combustiilor este extrem de vastă, deoarece ea a mers paralel cu istoria
omenirii din momentul apariţiei Omenirii şi a focului pe Pământ. De-a lungul multor
secole, savanţii au depus eforturi enorme pentru a studia patologia combustiilor şi a
aplica în practică metodele de tratament, creând astfel istoria atât de bogată a acestei
patologii.
Pentru studiile noastre au fost stabiliţi parametrii necesari în programul de lucru,
rolul combustiilor în viaţa cotidiană şi a fost determinat nivelul contemporan al
destinaţiilor ştiinţifice în domeniul patologiei arsurilor.
Cercetările etiologiei arsurilor în diferite condiţii climaterice au arătat că în acest
proces factorul căldură joacă un rol extrem de important în condiţiile climaterice
tropicale, care se manifestă nu numai prin acţiunea directă a razelor solare, dar mai mult
prin disponibilitatea organismului în condiţii tropicale la dereglările hidroelectrolitice
asociate cu hipofuncţia hemodinamicii, unde la afectări termice, din cauza atmosferei
supraîncălzite, organismul nu poate degaja în mediul înconjurător surplusul de căldură.
Acest surplus de căldură se datorează atât acţiunii agentului termic în zona afectată,
cât şi stresului, când sunt mobilizate glucidele, lipidele (acizii graşi, glicerina etc.),
proteinele şi alte componente, la disimilaţia cărora se degajează în mari cantităţi energie
termică, ca rezultat al reacţiei chimice, calculată în K.Dj./gr (А. Ленский, 1989), sau în
kcal/gr. Poliglucidele disociază până la monoglucide, iar acestea din urmă – până la CO2
şi H2O, degajând energie. Un gram de monoglucide degajează 16,5 – 17,2kj/gr sau 4,0-
4,1 kcal./gr.
Acelaşi proces are loc şi în sistemul proteic, unde procesul de hidroliză le
disimilează până la aminoacizi, iar ultimii, prin oxidarea părţii glucide a lor, produc CO2,
H2O, uree şi alte componente, care se elimină prin urină şi sudoare.
Acest proces de disimilaţie are loc nu numai în zona afectată, ci şi în orice altă zonă
intactă, cu acumulare de energie. Şi dacă în zonele intacte hemocirculaţia este încă
păstrată şi contribuie la extragerea energiei termice şi degajarea ei în exteriorul
organismului, apoi în zona afectată, ca urmare a edemului crescând, microcirculaţia este

22
minimă, iar în straturile megieşe cu zona necrotizată lipseşte complet, şi energia degajată
continuă să se acumuleze, conform legii termodinamicii de degajare a energiei în
procesul de disociere într-un sistem închis. De aceea, în ţesuturile neafectate direct de
agentul termic, la distanţă de zona afectată (sistemul muscular, organele interne etc.),
continuă procesul de asimilaţie într-o formă accelerată, iniţiată primar de acţiunea
agentului termic şi continuată apoi de mediatori ai sistemului nervos, ai sistemului
endocrin, substanţe catabolice etc.
Progresul omenirii a fost şi progresul ştiinţei despre arsuri. În razele luminii focului
pe Pământ, suferinţele provocate de el omului par încântate de fericire mistică, deoarece,
după date din tractate, aceste arsuri pe vremuri erau mici, superficiale, se întâlneau rar şi
nu prezentau o problemă. În prezent, cu evoluţia progresului tehnic, arsurile prezintă o
catastrofă globală. Milioane de oameni capătă arsuri şi sute de mii mor anual de pe urma
lor. Numai în Statele Unite ale Americii anual capătă arsuri peste 2000000 de persoane
Monafo W., Savuani A., 1971.
În Rusia, arsurile constituie până la 10% din toate traumele înregistrate (Вихрев Б.,
Бурмистров В., 1986). [253] Peste 22000 de persoane anual au nevoie de terapie
intensivă în Franţa (Rein M., Tubiana R., 1975). Numărul persoanelor afectate anual pe
tot globul pământesc este enorm de mare. (Ith International Congress on Burn Injuries
1986 [142]; Ith Europian Burn Assotiation Meeting, 1987
După statistica din Șveițaria în lume anual mor până la 60000 de persoane care au
primit arsuri (Rudowski W., 1968).
La afectări de gradul I-II în majoritatea cazurilor tratamentul se duce în condiții de
ambulator. Dar dacă pacientul are afectări de gradul IIIA-IIIB și IV pe o suprafață mai
mare de 10 % din suprafața corpului, pericolul de viață este foarte mare. El necesită un
tratament complex local și general pentru corecția hemodinamiciei și funcției organelor
interne.
Ca rezultat, în zonele afectate direct de agentul termic, continuă foarte semnificativ
procesul de aprofundare a combustiilor cu mărirea gradului de afectare, care iniţial (în
primele ore) par să fie de gradul II-IIIA. În aceste zone, curba de creştere a gradului de
profunditate al arsurilor este în creştere pe o durată lungă de timp, uneori mai mult de 48
de ore după traumă, despre care lucru ne vorbeşte şi dinamica crescândă a hemoglobinei,
hematocritei, studiile histologice şi altele.
Şi dacă în zona afectată are loc un proces avansat de aprofundare a arsurilor, apoi la
distanţă, sub influenţa mai multor factori, prezentaţi în capitolul III, are loc disociere

23
generalizată, în urma căreia au loc schimbări funcţionale şi organice în toate structurile
organismului, însă manifestate relativ lent, şi acesta-i avantajul, căci medicul mai are încă
timp să intervină pentru a le dirija.
Toate aceste procese decurg în surplus de energie – energie chimică.
Luând în considerare faptul că energia chimică în normă se degajează în proporţie
de 60% din contul glucidelor, 25% din contul lipidelor şi 15% din contul proteinelor, date
ştiinţifice stabilite (A. C. Ленский, 1989), putem calcula uşor câtă energie se acumulează
în organism în primele 24 de ore după traumă şi în orele următoare în rezultat al
entropiei accelerate.
Un gram de glucide la disociere degajează 4,1kcal, 1 gram de lipide – 9,5 kcal, iar 1
g. de proteine 4,0 kcal. Pacientul în primele 10–15 zile după traumă pierde până la 10%
din greutatea corpului. În medie, 1kg în 24 de ore, dintre care 600 g. de glucide, 250 g. de
lipide, şi 150 g. de proteine. Ca rezultat avem:
600 g. glucide x 4,1 kcal = 2460 kcal.
250 g. lipide x 9,5 kcal = 2375 kcal.
150 g. proteine x 4,0 kcal. = 600 kcal.
_______________________________
În total = 5435 kcal.
În primele 24 de ore după traumă, acest proces este în 2–3 ori mai accelerat în
comparaţie cu cealaltă durată de timp a primelor 10 zile după traumă. De aceea, în
primele ore întregul sistem muscular este pus în funcţiune pentru a cheltui energia
chimică degajată în urma disocierii accelerate.
Pacientul în acest timp manifestă un tremur generalizat, pentru a cheltui energia
chimică degajată spontan în cantităţi mari.
După datele lui A. C. Lenski (1989), la disociaţia a 100 g. de lipide se formează
până la 150 ml de H2O. Acelaşi rezultat se obţine şi la disocierea proteinelor şi a
glucidelor.
Din considerentul că în organism se degajează multă energie şi, totodată, şi din
cauza că este foarte afectat tractul digestiv, la pacienţii trataţi de noi în condiţii tropicale
(Cuba) a fost exclusă complect alimentaţia, în primele patru zile, când are loc disocierea
cea mai pronunţată. Pacientul îşi compensează energia necesară prin cantitatea de energie
chimică degajată în această perioadă, şi din energia de rezervă a lui. În acelaşi timp, prin
acest sistem de organizare a tratamentului se protejează şi tractul gastrointestinal,
dereglările căruia sunt prezentate mai sus.

24
 Ca rezultat, zona afectată rămâne supraîncălzită pe o lungă durată de timp şi
arsurile devin mai profunde în comparaţie cu cele din zona continentală la aceiaşi
parametri de expoziţie. Ele sunt mult mai frecvente în zona tropicală.
După datele bibliografice, incluse în publicațiile lui Feller I., peste un milion o sută
de mii de lucrări publicate nu dău răspuns la toate problemele care apar la arsuri.
A fost creată asociația internațională pe arsuri, care are ca țel de a organiza
colaborarea internațională a chirurjilor în studiere patocenezei și tratamentul arsurilor. Și
necătând la mari succese în tratamentul pacienților în perioada de șoc, cât și în celelalte
perioade, problema arsurilor rămâne și în prezent foarte actuală. Arsurile se întâlnesc
foarte des în viața pașnică. Dar numărul de persoane afectate crește brusc în timp de
război, când suferă nu numai persoane militare, dar și populația civilă, mai ales în actual,
când în afară de sistema termonucliară sunt și multe alte forțe care produc arsuri, cum
sunt bombele incendiare, napalmul, undele de laser și altele.
În literatură sunt foatre multe lucrări consacrate acumulării cunoștințelor despe
arsuri, mai ales în domeniul fiziologiei patologice la arsuri. Cu studierea acestei patologii
se ocupă ortopezii, interniștii, pediatrii, psihiatrii, bacteriologii, soțiologii și chirurgii, și
în primul rând chirurgii – specialiști în chirurgia plastică. Au fost formate centre pentru
tratamentul arsurilor. Asta a dat posibilitate de a face studii mai profunde în domeniul
patologiei arsurilor. Sa specificat metoda de determinare a suprafeței corpului afectat de
arsuri, printre care cea de mai mare valoare practică o are regula cifrei „9” descrisă de
Walacc A. în 1951.
Cu cât mai mare este suprafața afectată cu atât mai greu decurge boala
combustională, dar un rol deosebit îl joacă efectul termic în diferite condiții climaterice
continentale, tropicale și subtropicale.
1.2 Aspectul clinico-epidimiologic al arsurilor în diferite
condiții clomaterice
Studiile epidimeologice au fost realizate în condiţii climaterice diametrale. Cele
tropicale au fost realizate în Cuba, provincia Orient, Centrul Universitar Olghin – baza
Universităţii Santiago de Cuba şi în Guineea. Cele continentale – în Moldova, .
În urma studiilor, s-a constatat că la 1 mln. 500 mii populaţie, în condiţii tropicale,
pe o durată de trei ani au fost 6540 cazuri de arsuri (raportul prezentat de profesorul–
consultant V. Babiuc la Centrul Universitar Olghin, baza Universităţii Santiago de Cuba).
În condiţii continentale (C.R. de L.T.), tot pe o durată de trei ani, au fost 8179 cazuri de

25
arsuri la 4 mln. 300 mii populaţie. Numărul pacienţilor, în condiţii continentale, este de
2,3 ori mai mic decât cel în condiţii tropicale (tab. 1.1).
Tabelul 1.1
1.1 Frecvenţa arsurilor în diferite zone climaterice (date ştiinţifice)
În total pacienţi pe Numărul de
Zona climaterică La 10000 populaţie
o durată de 3 ani populaţie
Cuba 6540 1 mln. 500 mii 44 pacienţi
Moldova 8179 4 mln. 500 mii 18 pacienţi

Un rol deosebit în acest proces declanşat de agentul termic îl joacă urmările acestei
„explozii” produsă de acţiunea agentului termic şi care se răsfrânge asupra întregului
organism. Ele stau la baza patogeniei arsurilor şi a bolii combustionale. Pe primul loc
stau dereglările hemodinamicii cu micşorarea bruscă a microcirculaţiei, creşterea rapidă a
edemului cu manifestări de stază la periferie, degajarea unor substanţe agresive cum sunt
histaminele, prostoglandinele şi altele, mobilizarea neutrofilelor şi a celulelor macrofage,
care produc oxigen activ etc., care, la rândul lor, contribuie la creşterea catabolismului
generalizat, manifestată în toate componentele structurii organismului afectat (Deitch E.
1983). În structura vaselor capilare acest catabolism are un caracter extrem de grav.
Peretele vasului capilar îşi pierde structura şi devie ca o „sită găurită”, prin care are loc o
exsudaţie generalizată a componentelor sângelui, manifestată nu numai în zona afectată,
ci şi în tot organismul (Emery J. et al., 1962). Toate aceste dereglări au fost confirmate și
prin rezultatele cercetărilor noastre la studierea echilibrului hidroelectrolitic, proteic,
schimbului de gaze (a oxigenului), funcţiei aparatului pulmonar, cardio-vascular,
sistemului hepatic, renal, glandei suprarenale şi a aparatului digestiv.
Majoritatea arsurilor se întâlnesc la vârsta de la 15 până la 50 de ani. Însă dacă în
zona tropicală predomină arsurile la partea feminină în condiţii casnice, apoi în zona
subtropicală şi continentală predomină arsurile la bărbaţi în condiţiile de lucru la
întreprinderi.
La copii, în toate zonele condiţiile şi frecvenţa arsurilor este aproape egală.
Un rol deosebit îl joacă arsurile căpătate în tentativa de suicid. Majoritatea lor se
întâlnesc la partea feminină în zona tropicală.
S-a constatat că atmosfera în tropice provoacă o stare specifică a organismului,
când dereglările hidroelectrolitice, hipotonia şi metabolismul scăzut, plus starea de
hipoxie, duc la dereglări ale funcţiei sistemului nervos centrale, în urma cărora apare

26
abstenenţa de suicid. În observaţiile noastre au avut loc 173 de cazuri de tentativă de
suicid în zona tropicală şi 7 cazuri, pe aceeaşi durată de timp, în zona continentală.
Rezultatele obţinute în studierea patogeniei arsurilor au arătat că nu numai mediul
înconjurător este cauza de bază în acumularea căldurii în organism, care agravează
procesele patologiei. De o mai mare însemnătate este producerea ei în organism într-o
formă turbulentă din cauza metabolismului ranversat, cu accelerarea catabolismului, care
după legile termodinamicii duce la eliberarea căldurii (şi acumularea ei în organism) în
urma disocierii complexelor moleculare descrise mai sus.
Un rol deosebit în acest proces declanşat de agentul termic îl joacă urmările acestei
„explozii” produsă de acţiunea agentului termic şi care se răsfrânge asupra întregului
organism. Ele stau la baza patogeniei arsurilor şi a bolii combustionale. Pe primul loc
stau dereglările hemodinamicii cu micşorarea bruscă a microcirculaţiei, creşterea rapidă a
edemului cu manifestări de stază la periferie, degajarea unor substanţe agresive cum sunt
histaminele, prostoglandinele şi altele, mobilizarea neutrofilelor şi a celulelor macrofage,
care produc oxigen activ etc., care, la rândul lor, contribuie la creşterea catabolismului
generalizat, manifestată în toate componentele structurii organismului afectat. În structura
vaselor capilare acest catabolism are un caracter extrem de grav. Peretele vasului capilar
îşi pierde structura şi devie ca o „sită găurită”, prin care are loc o exsudaţie generalizată a
componentelor sângelui, manifestată nu numai în zona afectată, ci şi în tot organismul.
Toate aceste dereglări au fost confirmate prin rezultatele cercetărilor noastre la studierea
echilibrului hidroelectrolitic, proteic, schimbului de gaze (a oxigenului), funcţiei
aparatului pulmonar, cardio-vascular, sistemului hepatic, renal, glandei suprarenale şi a
aparatului digestiv.
În zona tropicală, şi mai puţin în cea subtropicală, și continentală pierderile de
lichid în spaţiile extravazal ating cantităţi enorme, care duc la o hemoconcentraţie foarte
marcată, la hipercaliemie, care se menţine aproape pe toată durata perioadei de şoc.
Paralel, în sânge se micşorează cantitatea microelementelor antagoniste (Na + şi Cl-).
Creşte oliguria, care în multe cazuri trece în anurie şi agravează tabloul clinic al bolii
combustionale (Рекарский Д., 1982).
Catabolismul generalizat se reflectă în mare măsură şi asupra metabolismului
proteic. Creşte foarte mult deficitul de aminoacizi, atât a celor indispensabili (leucină–
izoleucină, valină, lizină, fenilalanină și alt.), cât şi a celor dispensabili (alanină, serină,
glicină, arginină, trionină, acid glutamic) (Герасимова Л., 1966).

27
 În sistemul cardiovascular, în afară de dereglările hemodinamicii au loc şi mari
distrucţii în structura miocardului. Se produce dilataţii vasculare, edem marcat, stază,
microhemoragii, fragmentaţie de fibre musculare, microliză. În cavitatea vasculară se
întâlnesc în mari cantităţi conglomerate de globule roşii.
Toate aceste schimbări comfirmate în studiile noastre, în hemodinamică şi în
sistemul cardiovascular agravează ventilaţia în sistemul pulmonar, care în ansamblu duce
la hipoxie în tot organismul pacientului. În sistemul pulmonar, o mare parte din alveole
sunt colabate, altele sunt micşorate în volum, peretele alveolar este îngroşat, edemaţiat,
hemoragic. Deseori în cavitatea alveolară se determină lichid şi globule roşii
neschimbate. În unele zone – micro – şi macro-hemoragii.
Hipoxia şi dereglările hemodinamicii se răsfrâng puternic asupra funcţiei sistemului
hepatic. Ficatul este supraîncărcat cu sânge concentrat, spaţiul intercelular este edemaţiat,
iar structura ţesuturilor hepatice este schimbată. În structura celulară se determină
picnoză, cariorexie, carioliză şi chiar lipsa nucleelor celulare (Орлов А., 1978).
Paralel au loc afectări în sistemul renal. Sistemul epitelial a canaliculelor este în
mare măsură descompus, iar glomerulele în mare parte sunt sclerozate pe fond de edem
interstiţial. Clinic are loc oliguria, care la mulţi pacienţi trece în anurie (Бабаханян Р.,
2006).
În glanda suprarenală se întâlnesc des hemoragii imense, în citoplasmă are loc
vacuolizare măruntă cu proces degenerativ, mai ales în zona substanţei medulare.
Acelaşi proces distructiv se determină şi în sistemul gastrointestinal (Fujita T/,
2013; Sibilly F., Badtellier Ph, 1974). Toată materia primă pentru energie şi sinteză în
organism, necesară pentru recuperarea structurii unui sau altui organ, cât şi a funcţiei lui,
este în mare măsură blocată în primele două perioade ale bolii combustionale. Pe de o
parte, nu se prelucrează îndeajuns şi nu se asimilează alimentele, pe de altă parte are loc
catabolismul avansat, care în ansamblu duc la denutriţia organismului. Şi oricât ne-am
strădui să alimentăm bolnavul, îndeosebi în primele 8–10 zile, ea este puţin utilă. Mai
mult ca atâta, în perioada de şoc, alimentarea, şi mai ales forţată, este dăunătoare.
Rezultatele studiilor noastre au arătat că pe parcursul întregului tract gastrointestinal au
loc distrucţii foarte grave, care se manifestă prin descuamarea stratului mucos şi eroziuni
masive. Are loc o formă „miliară” de hemoragie. Sistemul vascular este dilatat, se
constată stază şi edem interstiţial marcat. Zona epitelială are un caracter degenerativ cu
distrugerea criptelor. (Babiuc V. 2014/2015).

28
 În aşa stare degenerativă, sistemul gastrointestinal nu poate să asimileze materia
primă. Mai mult ca atât, alimentarea pacientului în aşa condiţii de distrucţie a mucozităţii
şi a întregului perete gastrointestinal duce la creşterea eroziunii, la formarea micro – şi
macroulcerelor, a multor microabcese în peretele intestinal şi, ca urmare, la apariţia
multor hemoragii atât în zona gastroduodenală cât şi în cea intestinală. În dinamica
tratamentului aceste distrucţii se transformă în cicatrice în număr mare pe tot tractul
gastrointestinal. Deseori aceste hemoragii se termină cu decesul pacientului (Пекарский
Д., 1982).
Un rol deosebit în patogenia arsurilor şi a bolii combustionale îl joacă microflora.
Tradiţia preluată de mulţi autori şi introdusă în stilul de lucru, „intrat în sânge şi în
memorie” la combustiologi, că microflora este componentul „corporal” neapărat al bolii
combustionale, în urma căreia sepsisul la 10 până la 35% din numărul total de pacienţi,
este justificat şi nimeni nu poartă răspundere nici juridică şi nici morală, este o mare
eroare (Teot L., 2009).
Microflora complică mult tratamentul local, dar ea se manifestă acolo unde medicul
curant ori este slab instruit, ori nu are condiţii de lucru, ori şi una şi alta. Atunci decesul
bolnavului survine neapărat, mai ales la afectări de peste 10% din suprafaţa corpului.
Rezultatele obţinute de noi au arătat că invazia microbiană poate şi trebuie să fie redusă la
minimum În plagă ea trebuie să fie dirijată.
Pornind de la aceste particularităţi specifice ale arsurilor şi ale bolii combustionale,
a fost organizat tratamentul pacienţilor.
Au fost elaborate principiile generale de tratament, unde pe primul plan a fost pusă
modernizarea sistemului de prim ajutor şi aplicare în practică a tratamentului indicat
pentru etapa respectivă de evacuare a pacientului.
S-a efectuat o amplă muncă organizatorică, ştiinţifică pentru studierea şi
determinarea tratamentului necesar, pentru asigurarea riscului minim la transportarea
pacienţilor în stare de şoc.
S-a dovedit că sistemul tradiţional potrivit căruia „pacientul în stare de şoc
combustional este netransportabil”, fixat în diferite ordine ministeriale (îndeosebi în
Moldova) este neîntemeiat. Cu atât mai mult că, în perioada de cea mai mare răspundere
a tratamentului, pacientul se găseşte în condiţii defavorabile, când tratamentul îl
efectuează specialişti slab instruiţi în combustiologie și lipsiți de condiții necesare.
Ba mai mult ca atâta, în caz de catastrofe, cataclisme naturale şi mai ales în caz de
război, transportarea persoanelor grav afectate în stare de şoc va fi extrem de necesară.

29
 De aceea, studiile efectuate de noi, care au apreciat volumul necesar de prim ajutor
şi tratament până la etapa de tratament specializat, au determinat parametrii tratamentului
necesar pentru a asigura transportarea pacientului cu risc minim. Asta are o însemnătate
extrem de mare în caz de război.
Principiile elaborate de noi, în urma analizei organizării şi aplicării în practică a
tratamentului, au stabilit volumul complex de organizare şi tratament a pacientului de la
momentul accidentului şi până la externarea lui din centrele specializate. Asta are o
însemnătate deosebită pentru sistemul de apărare civilă.
În dinamica tratamentului, un rol deosebit, după aceste principii, îl are tactica
chirurgicală precoce şi complexă.
În studiile noastre au fost stabiliţi şi factorii de bază în patogenia toxemiei. S-au
determinat condiţiile acumulării toxinelor şi s-a elaborat tratamentul necesar în această
perioadă a bolii combustionale.
Paralel cu tratamentul general s-au efectuat cercetări ştiinţifice pentru a elabora
metode noi de tratament local mai eficace în raport cu cele tradiţional folosite în prezent.
Una din aceste metode este aplicarea la tratamentul local a soluţiei de 0,6% de
nitrat de argint. Metodica elaborată şi concentraţia optimă stabilită dă posibilitate de a
reduce la minimum activitatea microflorei în plagă, acolo unde asta este necesar.
Metodica de folosire a soluţiei de nitrat de argint ne oferă posibilitatea nu numai să
combatem microflora în plagă, dar şi să facem economie de material pentru pansament.
La arsuri superficiale, această metodă ne permite să nu pansăm pacientul până în faza
finală de epitelizare a zonei afectate, în principiu până la a 7–12-ea zi după traumă.
O însemnătate deosebită în tratamentul local o are metoda de aplicare a preparatelor
azocomplexe, care până în prezent se folosesc ca coloranţi în industria alimentară.
Folosirea acestor preparate ne permite să izolăm zona afectată de mediul
înconjurător fără să aplicăm pansament. Zona afectată este protejată de microflora din
mediul înconjurător, iar cea din plagă este încarcerată în peliculă uscată şi dură, care se
formează pe toată suprafaţa afectată. Pacienţii cu afectări superficiale pot fi externaţi la
tratament ambulator într-un termen mult mai scurt în comparaţie cu cel când se foloseşte
pansament. La afectări de până la 5% din suprafaţa corpului pacienţii în general se
găsesc la tratament ambulator şi îşi pot aplica local tratamentul de sine stătător. Asta are o
însemnătate foarte mare în sistemul de protecţie civilă, în cazul când ar avea loc un
deficit extrem de mare de personal medical şi de materiale pentru pansament. Preparatele
azocomplexe pot fi folosite atât cu aplicarea unui strat de tifon (e mai raţional), cât şi fără

30
el. Tratamentul la afectări superficiale pe toată durata lui decurge fără împuroiere, fără
manifestarea microflorei în rană. Asta dă posibilitatea de a dirija cu microflora şi de a
exclude complet acţiunea ei acolo unde nu avem necesitate de ea.
Un rol deosebit în dirijarea locală cu microflora şi cu factorul durere îl are această
metodă de folosire a preparatelor azocomplexe. Încarcerarea microflorei în pelicula
formată pe suprafaţa afectată exclude pe deplin manifestarea ei. Cu atât mai mult că
această peliculă, formată la suprafaţa arsurii, poate fi înlăturată oricând doreşte medicul
curant, fără a pricinui durere pacientului. Ea poate fi înlăturată şi atunci când medicul
curant are necesitatea de a controla plaga, ca şi cum ar înlătura pansamentul. Numai că la
scoaterea pansamentului pacientul suferă dureri mari, i se administrează narcoză şi este
denutriţiat sistematic, fiecare a doua zi, ori şi mai des, pe când la folosirea preparatelor
azocomplexe durerea este exclusă, pacientul are o comportare obişnuită, fără a-l pansa.
Extrem de importantă este folosirea preparatelor azocomplexe în tratamentul la
copii, inclusiv a zonelor donoare. Asta dă posibilitatea de a proteja sistemul nervos al
copilului, care se istoveşte la pansamentele dureroase. Se exclude şi denutriţia copilului,
care are loc atunci când peste o zi i se dă narcoz la pansament şi peste o zi nu se
alimentează copiii. Istovirea sistemului nervos şi dezalimentarea pacientului scade foarte
mult rezistenţa organismului la aşa o patologie gravă. Toate aceste particularităţi negative
se exclud la folosirea preparatelor azocomplexe.
În complexul tratamentului local intră şi tratamentul chirurgical. El nu poate fi
separat de toate celelalte metode expuse mai sus. Metodele de tratament local şi general,
aplicate în parale, dau posibilitate să pregătim mai accelerat plaga pentru plastia cutanată.
În aşa caz, reactivitatea organismului şi imunitatea locală sunt mai bine protejate, iar
intervenţia chirurgicală poate fi aplicată mai precoce. Plaga poate fi lichidată în termeni
mai scurţi, înainte de a se ajunge la starea de istovire combustională, sau starea de
cahexie. Rezultatele plastiei cutanate sunt întotdeauna reuşite. Pacientul scapă de
suferinţe într-un termen comparativ mult mai scurt. Şi în aşa caz se micşorează
considerabil numărul de complicaţii. Plaga închisă prin chirurgia precoce, fără proces
purulent abundent şi fără granulaţii mari, dă mai puţine cicatrice, iar cele apărute sunt mai
fine. Cazurile de sepsis, în acest sistem de tratament, sunt reduse la minimum. În
observaţiile noastre din zona tropicală, sepsisul a afectat numai 0,4% din tot numărul de
pacienţi din această zonă. Mai grave sunt complicaţiile de caracter organic. Aceste
complicaţii sunt greu de evitat la afectări mai mari de 10% din suprafaţa corpului. Ele
sunt specifice pentru boala combustională la ziua actuală. Când ştiinţa va descoperi

31
posibilitatea de a creşte pielea pacientului în condiţii artificiale, atunci, aplicându-se
bisturiul cu laser, se vor înlătura în mod urgent (după ieşirea pacientului din şoc)
ţesuturile necrotizate, se va evita toxemia şi într-un timp foarte scurt se va lichida
combustia. Iar perioada acută a bolii combustionale nu va dura mai mult de 2–3
săptămâni.
În aşa caz şi letalitatea la aceşti pacientului va fi foarte scăzută. Ea va ceda locul în
favoarea supravieţuirii pacienţilor. În observaţiile noastre, letalitatea a avut loc numai la
pacienţi cu afectări mai mari de 35% din suprafaţa corpului şi a constituit 2,5% la afectări
de până la 60% din suprafaţa corpului şi creşte până la 1,8% dacă se includ persoanele
care au decedat după arsuri mai mari de 60% din suprafaţa corpului în tentativă de suicid.
În zona subtropicală letalitatea este aproape aceeaşi ca şi în zona tropicală. În cea
continentală ea este de două ori mai mare în comparaţie cu cea tropicală şi constituie 18%
din numărul total de pacienţi.
Pe toate trei zone letalitatea este de 12,1%. Însă acest nivel avansat al letalităţii este
din cauza numărului mare de persoane care au primit arsuri grave de gradul IIIB-IV pe
mai mult de 60% din suprafaţa corpului în tentativă de suicid.
Ca rezultat, aşa cum reiese din studiile efectuate de noi, putem afirma că arsurile
prezintă o patologie extrem de gravă, care în condiţii tropicale decurg mult mai greu
decât în condiţii continentale, dar majoritatea pacienţilor pot fi salvaţi acolo unde
personalul este bine instruit şi unde sunt create condiţii de tratament adecvate şi chiar şi
mai bune decât cele de care am dispus noi în condiţii tropicale în Cuba.
O atenție deosebită prezintă arsurile la copii. Succes poate să fie numai la
colaborare stînsă a pediatrilor / combustiologi cu medicii pediatri, care cunosc în
profunzime specifica organizmului la copii. După datele descrise de Carvajal H. (1990) în
SUA, din numărul total de arsuri anual (2 milioane de cazuri) 40% se întâlnesc la copii.
Este mare deosebire în patogenia arsurilor la copii și maturi. Deatâta și tratamentul este
complicat. Sunt organizate centre de tratamentul arsurilor la copii.
După datele expuse de Carvajel H., 1990, majoritatea copiilor care primesc arsuri
sunt în vârstă până la 3 ani și este legată cu specifica comportării lor.
La acordarea primului ajutor o atenție deosebită trebuie de dat la starea respirației și
de hotărât dacă este necesar de efectuat respirația artificială (Robinson N. ș.a., 1981), și
de urgență de instalat perfuzia. Cel mai rațional este formula lui Evans pentru a calcula
volumul de lichid dat i/v pe 24 de ore.

32
 După datele publicate de Mubarac S., 1983; Palman R., 1975, tratamentul local al
plăjilor se duce cu metoda închisă și cu secțiuni obligatorii pentru decumpresie.
O însemnătate deosebită a tratamentului arsurilor are folosirea preparatelor
anestetice la pansament, în deosebi la copii, și folosirea preparatelor analgetice în
dinamica tratamentului (Wilson R., 1975).
Chirurgia arsurilor are o mare însemnătate în dinamica tratamentului. Cu cât mai
precoce este scoasă crusta și zona afectată este închisă cu autotransplantant, cu atât mai
repede este însănătoșirea pacientului, cât la maturi atât și la copii. Jackson D. În 1972 a
descris metoda operației cu excizia tangențială a crustei în zona afectată, care dă un bun
rezultat. Așa Herndon D. și Parks D. În 1986 au descris succesul operației de excizie
tangențială a crustei și cu însănătoșirea pacientuli, care a avut afectare termică de 80%
din suprafața corpului. În prezent toți chirurgii activează în chirurgia precoce la toți
pacienții cu arsuri, dar cu mare atenție în pregătirea pacientului pentru operație.
Chirurgia precoce dă posibilitate să evităm multe consecinții, care apar la pacienți
în dinamica tratamentului, în deosebi la copii, organismul cărora este foarte fraged.
Un rol deosebit în patogenia arsurilor are infecția. La toți pacienții cu arsuri
rezistența imunitară este scăzută și deatâta microflora prezintă un pericol foarte mare.
După datele descrise de Deitol E., 1986, starea imunitară la copii este unul din cei mai
periculoși factori, din pricina cărora organismul copilului nu rezistă la invazia
microflorei. Apar multe consecințe, care aduc la sepsis și la decesul copilului. Aseptica,
antiseptica și imunoterapia la copii, dar și la maturi, joacă un rol foarte mare. În acest
sens are o mare însemnătate, în deosebi la copii, și alimentarea lor, care trebuie să fie
bogată în proteine și vitamine. Asta este dovedit și în publicațiile lui Miller C., 1978 și
mulți alți autori.
Tratamentul la toți pacienții cu arsuri se face în centre specializate pentru arsuri.
Dar faptul că persoana afectată cu arsuri se găsește în spital, cât pentru maturi, dar și mai
mult pentru copii, este o stare psihologică extrem de gravă, care este legată nu numai cu
starea sa gravă din pricina arsurilor, dar și foarte gravă psihologic. Deatâta
comportamentul întregului personal medical are o foarte mare însemnătate pentru
însănătoșirea pacientului.
Şi dacă vorbim de metodele empirice de tratament utilizate pe vremuri, persoanele
afectate aveau pe atunci mult mai mari şanse de supravieţuire decât în prezent. Şi pare
paradoxal că azi, când aplicăm metode moderne de tratament, mor foarte mulţi. Dar
cauzele sunt obiective: s-a schimbat caracterul arsurilor.

33
 În acest context, un adevărat avânt, practic şi ştiinţific, are loc după Primul Război
Mondial, când s-a constatat că arsurile ocupă un loc deosebit pe câmpul de luptă. Dar şi
în această perioadă progresul ştiinţific în acest domeniu a fost lent, inclusiv până la al
Doilea Război Mondial, apoi, în a doua jumătate al sec. XX, studiile ştiinţifice au evoluat
extrem de rapid, ajungând la rezultatele remarcabile de azi.
La baza acestor progrese se află dezvoltarea impetuoasă a tehnicii şi marile
descoperiri ştiinţifice, care caracterizează epoca pe care o trăim.
Progresul tehnic a făcut să crească enorm frecvenţa şi gravitatea arsurilor, dar el a
pus şi baza unor vaste studii ştiinţifice, care s-au soldat cu mari descoperiri în patogenia
combustiilor, îndeosebi în domeniul metabolismului celular, echilibrului hidroelectrolitic,
dereglării structurii şi funcţiei organelor interne, în studierea toxinelor, microflorei şi
multor altora, care au modificat şi metodele de tratament.
În prezent, problema arsurilor este o problemă globală şi are un mare răsunet
internaţional. În 1985 ea a fost discutată la Congresul I al Asociaţiei Europene pe arsuri
(Groningen, Olanda, 1985), în 1986 – la Congresul II al Asociaţiei Europene (Aachen, R.
D. G., 1987), la Congresul III internaţional de la Melbourne (Australia, 1986), la
conferinţa III pe problema arsurilor (Moscova, 1986) etc. Au fost obţinute mari succese
ştiinţifice, care au stat la baza activităţii practice (Арьев T., 1961, Втюрин Б., 2008 Veen
V. cu aut., 2012). [12, 25, 129]
Aceste rezultate au fost sintetizate în mai multe monografii, printre care un rol
deosebit îl au: „Teoria şi practica tratamentului arsurilor”, de Witold Rudowski et alt.,
Warşovia, 1976; „Combustiile la copii”, de F.Carvajal, H.Parks, Texas, 1980; „Arsurile”
de Вихрев Б., Бурмистров В., 1986; „Reabilitarea la arsuri” de Юденич В., Гришкевич
В., 1986, Бабаханян Р., 2006, Burd A., 2010, şi al.), [76, 143, 212, 218, 253]
Anterior au fost monografiile: „Arsurile” de Р.Л. Гинзбург, 1965; „Chirurgia
arsurilor” de Б. Братусь, 1963; „Arsurile” de T. Арьев, 1963; „Boala combustională” de
Н. Кочетыгов, 1973; „Infecţia la combustii” de A.Орлов, 1973 şi multe altele. [11, 15,
63, 121, 155, 196]
Conform studiilor ştiinţifice, la arsuri avem nu numai răsunet local, dar de o mai
mare valoare, cel general, cu o manifestare gravă a bolii combustionale, care evoluează
pe perioade. Fiecare din aceste perioade are patogenia sa şi necesită un tratament specific.
Trecerea de la o perioadă la alta, în cele mai multe cazuri, este lentă şi uneori chiar
neobservată. (Koslowski L., 1969), Demblin A. R., 1983, Zenis R., 2012, Zdolsek H.,
2010.

34
 Prima perioadă a bolii combustionale este perioada de şoc. Până în ultimele decenii
ale sec. XX, şocul era apreciat ca cea mai gravă perioadă a bolii combustionale şi
majoritatea pacienţilor decedau tocmai în această perioadă. (Allgöwer M., 1964, Втюрин
Б., 2008, Teot L., 2009, şi al.). [6, 256, 248]
În perioada de şoc îşi au începutul majoritatea proceselor patologice, gradul de
manifestare a cărora determină evoluţia bolii combustionale şi totodată viaţa pacientului.
Durata şocului cumbustional este lungă. S-a dovedit că la afecţiuni profunde, constituind
mai mult de 10% din suprafaţa corpului, durata şocului este de până la 72 de ore.
Patogenia şocului combustional până în ultimele decenii n-a fost pe deplin studiată şi, ca
rezultat, metodele de tratament erau deseori neadecvate dinamicii patogeniei şocului. Şi
în prezent sunt multe aspecte nedeterminate şi chiar puţin studiate ale şocului
combustional. Dar letaliltatea în această perioadă în prezent a scăzut semnificativ. S-au
modernizat considerabil metodele de tratament, astfel încât în perioada de şoc pot fi
salvaţi pacienţii cu arsuri de chiar până la 80–90 % şi mai mult din suprafaţa corpului.
(Parkes A., 2008; Touze A., 2010, şi al.) [198, 248]
S-ar părea că succesele obţinute ar contribui la micşorarea t e n s i u n i i ş t i i n -
ţ i f i c e în această perioadă. În realitate, în prezent, activitatea ştiinţifică în această
perioadă cunoaşte o creştere extrem de mare. Aceasta se explică prin faptul că
intensitatea proceselor patologice în perioada de şoc, care depinde şi de calitatea
tratamentului, determină intensitatea bolii combustionale în a doua perioadă – perioada
de toxemie. În prezent, majoritatea pacienţilor mor în această a doua perioadă a bolii
combustionale.
E dovedit că, pentru a micşora intensitatea bolii combustionale în a doua
perioadă, o importanţă deosebită o are echilibrarea şi a d a p t a r e a funcţiei
sistemului nervos central, a sistemului humoral, a hemodinamicei şi a funcţiei organelor
interne la condiţiile e x t r e m a l e de existenţă a organismului.
Această adaptare se realizează treptat, când intervenţia medicului necesită o mare
prudenţă şi o mare iscusinţă, iar efortul medicului trebuie să fie îndreptat spre lichidarea
cât mai rapidă a factorilor patogenici, şi nu la corectarea dereglării funcţionale doar a
unui organ, sau a unui sistem de organe. E o mare greşeală de a „obliga”, un organ, sau
un sistem de organe, să funcţioneze la nivelul normei fiziologice, fără a înlătura factorul
patogenic. Eforturile funcţionale ale acestui organ, sau sistem de organe, se dublează, sau
îşi pierd capacitatea de a mai rezista astfel, încât medicul, prin administrarea de
medicamente, devine el însuşi „un factor patogenic”. E necesar de a diferenţia norma

35
fiziologică şi patofiziologică la momentul dat, de cea patologică. Aceasta necesită
cunoştinţe teoretice profunde şi iscusinţă practică. Aceste particularităţi de patogenie şi
tratament au fost dovedite în studiile ştiinţifice realizate de Лемус Б., 1974; Кузин M.,
1988; Moncrief J., 1973: Пекарский Д., Шалимов A., 1976; Bergstrom J., 1974; Carr
J., 1979; Jonsson C., Granstrom E., 1979; DelBecaro E. 1980; Dreyfus P., 1982
Гинзбург Р., Babiuc V., 1967; Р. Гинзбург, 1966; Повстяной Н., 1989, Chen F., 1992,
Смирнова С. В., 2003; Спиридонова Т., 2006, şi al.). [53, 74, 97, 154, 138]
Un rol important în patogenia şocului combustional îl joacă şi substanţele toxice,
care afectează sistemul nervos central, cardio-vascular, renal, hepatic etc. Metodele
actuale de tratament nu ne permit să evităm complet formarea şi acumularea toxinelor,
acţiunea cărora se manifestă brusc în a doua perioadă, când avem refluxul lichidului
stocat în ţesuturi. [42, 58]
Toate aceste schimbări patologice au o influenţă extrem de mare asupra sistemului
hemodinamic, endocrin şi a metabolismului, unde deficitul persistent de oxigen menţine,
la un nivel mai mult sau mai puţin scăzut, procesele de activitate şi existenţă ale
organismului. Toate acestea au fost demonstrate în studiile ştiinţifice realizate de Davis
J., Dincen P., Gallin J., 1980; Ninnemann J., Fischer J., Wachtel I., 1979; Булавин O.,
1977; Герасимова Л., 1966; Stone H., Martin J., 1969; Harvengt C.,1968; Davis J., cu
aut., 1980, Demdling R., 1983; Kimar P., 2007; Reng Y., 2013 şi al.). [130, 150, 201,
212, 228, 247, 250, 256, 260, 261, 268]
Stabilitatea funcţională şi organică celulară a organismului în mare măsură depinde,
în această perioadă, de echilibrarea hidroelectrolitică în cele trei spaţii – intercelular,
intracelular şi intravascular. [13]
Schimbările ce apar în structura membranei celulare şi a sistemului capilar aduc la
transsudaţia albuminei în ţesuturi, la dereglări electrolitice, care la rîndul lor micşorează
presiunea coloid-osmotică, măreşte hipovolemia şi accelerează apariţia edemului
periferic. [174]
Studiile făcute de Brouhard B., Carvajal H., Linares H., 1978; Dembling R. 1983;
şi alţii au arătat că în aceste dereglări hidro-electrolitice, extrem de importante în
stabilitatea funcţională a organismului, un rol deosebit îl au histamina, serotonina,
prostoglandinele şi radicalii de oxigen, care contribuie intens la deplasarea lichidului
dintr-un spaţiu în altul. [6, 66, 116, 141, 247, 243]
De aceea, atât componenţa soluţiilor pentru infuzie în perioada de şoc, cât şi timpul
expirat de la momentul traumei până la începutul tratamentului şi, totodată, calitatea

36
complexă şi adecvată a tratamentului, joacă un rol extrem de important în evoluţia de
agravare a perioadelor următoare ale bolii combustionale. [70, 75,246]
În perioada a doua a bolii combustionale – perioada de toxemie, unele din procesele
patologice scad din intensitate, altele se agravează.
Pe o scurtă durată de timp, ca rezultat al refluxului lichidului din ţesuturi în spaţiul
intravascular, se ameliorează presiunea coloid-osmotică a sângelui. Hemodinamica
deseori ajunge la nivelul normei fiziologice. La majoritatea pacienţilor se ameliorează
starea generală, indicii clinici, indicii controlului de laborator şi, destul de evident, funcţia
organelor interne. Dar această ameliorare este de scurtă durată, uneori de 8–12 ore, sau la
unii pacienţi, cu afecţiuni mai mari de 40–50% din suprafaţa corpului, lipseşte complet.
[32, 40, 41, 66]
Pe măsură ce creşte cantitatea lichidului reflux, în sânge se măreşte cantitatea
substanţelor toxice, care sunt de o largă varietate. [217, 219, 261]
După datele obţinute de Bachur N., Gec M., Freidman R., 1982; Баджинян С.,
Atadjanov M., 1983; Атаджанова З., 1986 şi alţii, din primele ore după traumă are loc o
explozie metabolică, care mobilizează celulele competente de reacţia inflamaţie. [16, 17,
23, 29, 46, 47, 57] Sunt mobilizate celulele neutrofile şi macrofage care generează
oxigen activ cu radicali liberi. Cantitatea substanţială a oxigenului activ cu radicali liberi
contribuie la procesul catabolic în urma căruia se formează substanţe toxice. Aceasta este
o particularitate foarte negativă a oxigenului activ. O alta, pozitivă, este că ionii
superoxizi de oxigen au un efect bactericid. Reducerea considerabilă a cantităţii de
oxigen activ cu radicali liberi măreşte brusc riscul septicemiei. Folosirea preparatelor
antioxidante, cum sunt alfa-tocoferolul, carbatonul, dibanolul, fenozonul ş.a., necesită
adânci cunoştinţe şi o mare iscusinţă de la specialiştii combustiologi care manipulează cu
antioxidanţi în procesul de tratament.
Un rol substanţial îl au toxinele care se formează în urma autolizei proteinelor
denaturate, aşa-numitele toxine de cadavru. Datele ştiinţifice obţinute de Aрьев T., 1966;
Bukowska D., 1972; Rosenthal S., Hartney J., Spurrier W., 1960 şi alţii au confirmat
existenţa acestor toxine apărute în urma autolizei ţesuturilor necrotizate din zona afectată.
(Babiuc V., 2002; Saib A., 2011)
Cercetările ştiinţifice realizate de Орлов A., 1973; Bukowska D., 1972 şi alţii au
stabilit rolul extrem de important şi al toxinelor microbiene în patogenia toxemiei. [67,
203, 204, 209, 213]

37
 N. Feodorov, 1963, Б. Лемус, 1962, S. Rosenthal, 1960 şi alţii au stabilit că din
primele ore după acţiunea agentului termic îşi fac apariţia toxinele specifice de caracter
glucoproteic, care blochează sistemul reticuloendotelial şi funcţia ficatului. [105, 106,
107] Allgower M. cu aut., 1973 au stabilit că există şi toxine de caracter lipoproteic.
În studiile realizate de Chiricuţa L., 1966 a fost determinată activitatea brusc
mărită a fermenţilor proteolitici. Aceleaşi rezultate a obţinut Лившиц Б., 1986) şi alţii.
[72, 73, 95, 164, 220, 226]
Toate aceste rezultate ştiinţifice obţinute şi confirmate în clinică ne vorbesc despre
un caracter polimorf al toxinelor şi despre un şir de factori care contribuie la producerea
lor.
În tot procesul acesta multiplu de „fabricare” a toxinelor, un rol deosebit îl joacă
hemodinamica, prin care toxinele nimeresc în organele interne şi alte zone intacte ale
organismului. Totodată, atât cantitatea toxinelor, cât şi „virulenţa” lor depinde de
suprafaţa şi profunzimea combustiilor (Orlov A., 1973).
Clinic s-a constatat că, atâta timp cât cantitatea de toxine este „compatibilă” cu
capacitatea de rezistenţă a organismului, acesta îşi mobilizează sistemul de adaptare a
funcţiei tuturor organelor la noile condiţii extreme. [103, 104, 115, 119, 120, 122, 127,
139]
În majoritatea cazurilor, aceasta se manifestă mai pronunţat până la a 15–16-ea zi
după traumă. După datele lui Гинзбург Р. Л., Babiuc V., 1968, Вихрев Б. С.,
Бурмистров В. M., 1986 şi alţii, perioada cea mai tensionată a toxemiei este de la a 4–5-
ea zi până la a 9–12-ea zi după traumă. [128, 132, 136, 223] După a 15–16-ea zi,
majoritatea zonelor afectate sunt eliberate de ţesuturile necrotizate şi clinic scade brusc
simptomatica toxemiei. Începe a treia perioadă a bolii combustionale – periodul de
septicotoxemie. După datele obţinute de Carvajal F., Parks H., 1980 Mahor P., cu aut.,
2010 şi alţii, acţiunea toxinelor continuă, dar în scurt timp scade considerabil. [27, 40, 44,
148, 170, 195, 148]
Această perioadă durează până la lichidarea plăgilor granulate. În acest răstimp, un
rol deosebit îl joacă microflora, care deseori duce la complicaţii grave, la septicemie şi
decesul bolnavului. Cu cât suprafaţa plăgilor granulate este mai mare, cu atât mai greu
decurge perioada de septicotoxemie, dar relativ mai uşor decât cel al toxemiei. (Lawrence
J., Lilly H., 1972). [160]
E bine cunoscut faptul că lichidarea plăgilor încă nu înseamnă însănătoşirea
pacientului. Aici începe a patra perioadă a bolii combustionale – perioada de

38
reconvalescenţă. Această perioadă de reabilitare este extrem de vastă, cu toate că unele
elemente de reabilitare încep din primele zile ale bolii combustionale, cum sunt
gimnastica respiratorie, curativă, aplicarea diferitelor atele gipsate, în scop de profilaxie a
contracturilor, îngrijirea pacienţilor ş. a. După datele obţinute de Р. Л. Гинзбург, 1963);
Б. Вихрев, В. Бурмистров, 1986 ş.a., toate combustiile grave necesită un tratament
foarte îndelungat şi foarte des ele se soldează cu invaliditate pe viaţă. Chiar şi
combustiile limitate, dar profunde, îndeosebi la copii, decurg foarte îndelungat, cu o
perioadă de reabilitare extrem de dificilă. Localizarea acestor combustii mici şi profunde
în zonele articulaţiilor falangiene ranversează viitorul copilului şi agravează foarte mult
viaţa la cei maturi. [43, 136, 159, 216, 218]
1.3 Complicitatea patogeniei arsurilor, aseptica și antiseptica în
patogenia arsurilor, marii savanți în studierea arsurilor și
metode de tratament
Nu există traumă cu o patogenie mai complicată ca arsurile. A trata arsurile,
în prezent, înseamnă a fi un specialist cu cunoştinţe, în deplinul sens al cuvântului,
în toate domeniile medicinii, începând cu biologia, anatomia şi terminând cu
chirurgia reconstructivă şi cosmetică, unde în viitor manipularea cu razele laser –
bisturiu cu laser va fi un lucru obişnuit, iar sistemul de computerizare – un program
de control al dinamicii bolii combustionale, al tratamentului şi activităţii medicului
curativ (R. Ghimburg, 1963).
Cu părere de rău, în prezent, cu tratamentul acestei patologii se ocupă, în
majoritatea cazurilor, specialişti cu „posibilităţi” practice şi teoretice foarte
limitate.
Şi dacă ne referim la tratament, e necesar să arătăm că istoria tratamentului arsurilor
este mult mai vastă decât istoria studiilor ştiinţifice a patogeniei arsurilor.
Atât datele din vechi tratate, cât şi datele literaturii moderne, prezentate mai sus, ne
vorbesc despre faptul că nu există în natură substanţe care n-ar fi fost încercate în
tratamentul arsurilor.
De-a lungul multor secole, arsurile erau privite ca o traumă locală şi toată atenţia
tratamentului era îndreptată spre zona locală afectată, prin aplicarea nenumăratelor
metode de tratament. Abia în sec. XIX şi XX începe aplicarea în practică a metodelor de
tratament bazate pe rezultatele studiilor ştiinţifice. [24, 35, 36, 37, 75, 229, 234, 235,
236, 248, 255]

39
 Paralel cu tratamentul conservator, în a doua jumătate a sec. XIX, începe să facă
primii paşi tratamentul chirurgical.
Descoperirile lui Pasteur şi Lister au schimbat radical concepţiile chirurgicale
referitor la tratamentul combustiilor. Prima lucrare a fost realizată de N. Velbuşevici în
1893. La baza tratamentului arsurilor a stat metoda chirurgicală aseptică, metodă care se
aplică în prezent şi se va aplica şi în viitor.
Aseptica şi antiseptica în tratamentul arsurilor a dat un impuls puternic studierii
metodelor de tratament. Multe metode de tratament local, care fuseseră abandonate, au
fost din nou verificate şi sunt aplicate şi azi în practică (folosirea razelor ultraviolete, a
aerului steril ş. a.).
Un nou salt în ameliorarea tratamentului, care nu-şi pierde importanţa nici în
prezent, l-a constituit descoperirea antibioticelor. [81, 121, 187, 199]
Încurajaţi de succese, chirurgii continuă intens studiile ştiinţifice în combaterea
patologiei generale. Au fost studiate şi introduse în practică multe metode de tratament a
şocului combustional, majoritatea cărora au fost realizate în sec. XX.
Un rol deosebit în această perioadă le-au avut studiile realizate şi introduse în
practică de Aрьев Т., 1966; Вишневский А., Шрайбер М., 1966; Sevit S.. 1657;
Пекарский Д., 1970; Атясов Н. 1972, Братусь . 1963; Carvajal H., Parks H. 1987;
Федоров Н. 1963; Орлов А., 1977, Evans A., 1963; Nistorescu N., 1967; Moyer C.,
1967; Passereau G., 1965; Moore F., 1970; Nasilowski W., 1966; Гинзбург Р., Babiuc
V., Малова M., 1968; Герасимова Л., 1976; Lorthioir J., 1962; Вихриев Б., 1985;
Лемус Б., 1974; Повстяной Н., 1973; Федоров Н., Баркая В., 1964 Шень Н., 2006;
Rosier R., 2000; Fujita T. J., 2013; Veen V. cu aut., 2012 şi mulţi alţii. [5, 20, 41, 89,
101, 105, 144, 152, 164, 196, 212, 231, 253, 264, 266]
S-au studiat mult metodele de tratament, atât local, cât şi general, care sunt
prezentate în următoarele capitole ale acestei lucrări, în raport cu rezultatele obţinute de
noi în studierea patogeniei şi tratamentul arsurilor.
Tratamentul arsurilor este în două direcţii paralele:
a) tratamentul local
b) tratamentul general
La tratamentul local, o atenţie deosebită, din primele minute a
traumei, este de a evita, cît mai mult posibil, durerea în zona afectată, iar cu
decolarea crustei de a micşora la maximum pierderea lichidului tisular prin plagă şi de a
duce lupta cu microflora.

40
 Din publicaţiile lui Leris – „Este mai uşor de suportat durerea celui mai apropiat al
tău, da nu a ta”. Iar din lucrările Profesoarei Roza Ghinzburg: „Prin lichidul tisular ce se
pierde prin plagă se duc puterile de viaţă a pacientului”.
După înlăturarea crustei din plagă apare un pericol mare de invazie a microflorei
şi evaluarea sepsisului.
Prelucrarea primară a zonei afectate după arsuri a devenit un canon a
medicinii şi este bine cunoscut. În dinamica omenirii au fost probate la tratamentul
arsurilor toate substanţele, care există în natură, în diferite combinaţii, care în ultimii ani
s-au redus la un număr mare de unguenturi şi soluţii antiseptice, cum este sol. de rivanolă,
furacilină, betadină, sol. de nitrat de argint, de temirosali şi altele
Cea mai mare problemă este închiderea rănilor după înlăturarea ţesuturilor
necrotizante (a crustei).
În această perioadă a plăgii combustitionale nu există răgaz de timp. Plăgile
trebuie închise cît mai urgent.
Un progres mare a făcut autodermoplastica. Pînă la momentul de intervenţie
chirurgicală se folosesc şi diferite preparate biologice s-au sintetice, care timpuriu
înlocuiesc cutaneul pacientului. Însă, se prevede în timpul apropiat creşterea cutaneului
pacientului în condiţii artificiale. Dar pînă atunci se duce a activitate la maximum de
chirurgie plastică precace-autodermoplastica.
Paralel se duce tratamentul general. Din primele minute ale traumei se duce
tratament antişoc şi remenţinerea al funcţiei organismului, în dinamica tratamentului.
Tratamentul general este foarte vast şi complicat. Şi, cît metoda de tratament
general, atît şi cel local, sunt expuse în capitolele V şi VI al acestei lucrări.
1.4 Concluzii la capitolul 1
1. Istoria arsurilor a mers paralel cu istoria omenirii, iar progresul omenirii a fost şi
progresul ştiinţei despre arsuri.
2. Anual milioane de oameni primesc arsuri şi sute de mii mor de pe urma lor.
3. Avîntul progresului ştiinţei despre arsuri a avut loc după Primul Război Mondial,
cînd s-a constatat că arsurile ocupă un loc deosebit pe cîmpul de luptă.
4. Progresul tehnic al omenirii a avansat frecventa şi gravitaţia arsurilor, dar el a
pus şi baza marilor descoperiri în patogenia arsurilor.
5. Nu există traumă cu patogenie mai complicată ca arsurile. A trata arsurile la nivel
adecvat patogeniei lor, înseamnă a fi un specialist cu cunoştinţe profunde în toate
domeniile medicinii.

41
 6. Pînă în prezent nu sunt stidii științifice care ar aborda specifica afectări
organismului pacientului cu arsuri în dependență de condițiile climaterice.
7. Pînă în prezent nu sunt metode efective elaborate, care ar permite de a acorda
primul ajutor și tratament la pacienții cu arsuri în sistema de Apărare Civilă și în timp de
război.
8. Nu sunt efectuate studii științifice la studierea patogeniei arsurilor și a bolii
combustionale în dependență de condițiile climaterice, continentale, tropicale și
subtropicale.

42
 2
Material și metode de cercetare
2.1 Efectul termic al organismului la pacienţii cu arsuri în diferite condiții
climaterice
În dinamica de existenţă a organismului permanent are loc procesul de degajare şi
utilizare a energiei termice. În termodinamică acest proces termochimic este determinat
ca efectul termic al reacţiei chimice de sinteză s-au de descompunere. Ele decurg
întotdeauna sub acţiunea fermenţilor cu absorbţie de energie termică – proces endotermic.
Ca exemplu:
C(grafit) + CO2 (gaz) = 2CO(gaz) – 127,58 kDj
Organismul cheltuie 127,58 kDj la 1 m/moli de substanţă (CO) format din două
substanţe simple C(grafit) şi CO2 (gaz).
Dar această energie termică organismul trebuie s-o ia, ori din rezerva lui de
energie, ori din produsele de alimentare. Şi într-un caz şi în altul, trebuie să aibă loc
reacţia chimică de descompunere cu degajare de energie – efectul exotermic.
Ca exemplu:
La formarea unei Moli de amiac din hidrogen şi azot se degajează 91,600 kDj.
3H2(gaz) + N2(gaz) = 2NH3(gaz) + 91,608 kDj.
Dar după legea lui Lavuazie-Laplas la descompunerea unei substanţe se degajează
atîta energie, căt s-a absorbit cînd a mers sintezul acestei substanţe din alte două, s-au mai
multe, simple.
Deacea organismul bolnavului cu arsuri, care prezintă o „maşină” extrem de
complicată cu o sumedenie de reacţii chimice de sinteză şi descompunere, care în
procesul de creştere a absorbit o sumedenie de kDj (kcol.) pentru aşi forma structura lui
proteinică, cu glucide şi lipide, şi care este programată de natură să fie echilibrată, la un
moment dat, sub acţiunea agentului termic, nimereşte într-o stare foarte gravă.
După acţiunea agentului termic, la pacienţii cu arsuri are loc, un proces catabolic
enorm cu un efect termic foarte avansat.
După legea G.J. Ghess, legea de bază a termodinamicei, efectul termic al reacţiei
depinde de efectul termic al produselor iniţiale şi al produselor reacţiei, care s-au format
din aceste substanţe primare.
De-acia, reieşind din aceste particularităţi a organismului şi a efectului climateric,
studierea arsurilor în condiţii tropicale prezintă un rol extrem de important, deoarece
efectul termic în organismul bolnavului este agravat şi el nu poate degaja în mediul

43
înconjurător surplusul de căldură format într-o durată foarte scurtă de timp, în urma
catabolismei foarte avansate.
Un rol deosebit îl au factorii de favorizare a arsurilor
Arsurile apar atunci când are loc acţiunea agentului termic, potenţialul căruia
depăşeşte capacitatea de rezistenţă a ţesuturilor organismului viu.
La factorul de temperatură, această rezistenţă este de numai până la 45ºC şi este
evident că arsurile apar foarte uşor. Alţi factori care aduc la apariţia arsurilor, cum ar fi
cel electric, chimic, radioactiv, lumina şi alţii, au potenţial diferit. Omul, în evoluţia sa, a
studiat şi a determinat parametrii comportării sale faţă de aceşti agenţi naturali. Şi numai
încălcarea acestor parametri aduce la apariţia arsurilor.
În diferite condiţii climaterice, fie continentale, tropicale sau subtropicale, agenţii
naturali care pot provoca arsuri sunt aceiaşi. Însă potenţialul lor, condiţiile şi capacitatea
de rezistenţă a organismului sunt diferite.
În condiţiile tropicale, rolul de bază este factorul solar, care are un potenţial foarte
mare. Asta se manifestă atât prin acţiunea directă a razelor solare, cât şi prin capacitatea
scăzută de rezistenţă a organismului. În zona tropicală a Cubei e destul să stai dezbrăcat,
gol şi nemişcat, timp de 10–15 min., mai ales între orele 12 şi 16, ca să capeţi arsuri de
gradul II.
Factorul solar foarte des suscită o stare melancolică a organismului, care la rândul
său scade atenţia faţă de factorii patogenici. Şi, cu toate acestea, arsurile de la radiaţia
solară directă se întâlnesc relativ rar. Omul este atât de bine acomodat, încât se
încadrează perfect în armonia naturii şi foloseşte acest factor solar în scop curativ.
Acţiunea razelor solare în tropice îi favorizează activitatea, munca de zi cu zi, dispoziţia
şi îi asigură o sănătate excelentă, dacă el are o comportare adecvată şi o activitate bine
organizată. În caz contrar, natura te pedepseşte foarte repede.
În condiţii continentale (Moldova), apariţia arsurilor de la incendii, substanţe
chimice şi altele sunt mai puţin frecvente în comparaţie cu cele în condiţii tropicale
(Cuba, Guineea).
Apariţia arsurilor în zona tropicală are loc foarte des la persoanele venite, slab
pregătite, neadaptate, neinstruite, sau la cele băştinaşe social vulnerabile. În condiţii
tropicale, arsurile se asociază des şi cu boala hipertermică, care deseori duce la deces.
Un rol deosebit îl joacă durata de expoziţie şi starea de rezistenţă a cutaneului, care
în condiţii tropicale este scăzută.

44
 În multe zone tropicale (Cuba, Guineea) se foloseşte pe larg alcoolul (pur, sau în
amestec cu petrol) în diferite scopuri casnice, iar din cauza deficitului de energie
electrică, aceste componente se folosesc des în aşa-numitele „cismose”, sau „candile”,
pentru iluminare, care explodează uşor, provocând multe incendii şi deci şi arsuri grave.
O mare parte din casele de locuit sunt acoperite cu frunze de palmier. La cea mai
mică neatenţie ele se aprind uşor, producând arsuri grave, mai ales la copii.
Un factor extrem de negativ în condiţii tropicale este fumatul. Fumează toţi, şi
maturi şi copii, şi din neatenţie foarte des apar incendii şi arsuri grave.
Nu mai puţin importantă este şi starea melancolică în condiţii tropicale, care scade
atenţia şi favorează apariţia arsurilor, mai ales de la incendii şi lichid fierbinte.
Se întâlnesc arsuri şi de la acţiunea altor factori, cum sunt substanţele chimice,
curentul electric ş. a., însă acest tip de arsuri se întâlneşte rar.
2.2 Studiile ştiinţifice epidemioșogice în diferite zone climatice la pacienții cu
arsuri
Studiul nostru, care va fi prezentat în dinamica desfăşurării lui, a fost efectuat la
1840 de pacienţi.
Dintre ei, în zona tropicală au fost 1286 pacienţi, în zona subtropicală 191 pacienţi
şi în cea continentală – 363 pacienţi (tab. 2.2).
Tabelul 2.2
Numărul de pacienţi şi repartizarea lor pe zonele climaterice
Zonele Localitatea Numărul de pacienţi
Cuba 1286
Tropicală
Guineea (70%)
191
Subtropicală Tunisia
(10%)
363
Continentală Moldova
(20%)
1840
Frecvenţa arsurilor este mai mare la femei în zona tropicală şi subtropicală – 55%
şi 60%, în raport cu 45% şi 40% la bărbaţi. În zona continentală, raportul este invers, la
bărbaţi – 56%, iar la femei – 44%.
După vârstă, majoritatea pacienţilor au fost între 15 şi 50 de ani (tab. 2.3).
În zona tropicală şi subtropicală predomină arsurile la vârsta de 14–25 de ani. În
cea continentală – între 26 şi 35 de ani. Diferenţa evidentă de frecvenţă a arsurilor la
femei până la 25 de ani în zona tropicală se explică prin numărul mare al arsurilor cu
intenţie de suicid.

45
 Tabelul 2.3
Repartizarea pacienţilor după vârstă şi zone climaterice (la maturi)
În total Numărul Dintre ei
Zona După vârstă
pacienţi de pacienţi bărbaţi femei
15–25 ani 552 231 321
(51%) (42%) (58%)
26–35 241 120 121
(23%) (50%) (50%)
36–50 154 68 86
Tropicală 1079
(14%) (44%) (56%)
50 şi > ani 132 64 68
(12%) (48%) (52%)
483 596
1079
(44,8%) (55,2%)
15–25 ani 89 36 53
(56%) (40%) (60%)
26–35 44 17 27
(27%) (39%) (61%)
36–50 17 8 9
Subropicală 159 (11%) (47%) (53%)
50 şi > ani 9 3 6
(6%) (33%) (67%)
64 95
159
(40%) (60%)
15–25 ani 92 54 38
(30%) (59%) (30%)
26–35 151 84 67
(50%) (56%) (44%)
36–50 39 19 20
Continentală 300
(13%) (48%) (52%)
50 şi > ani 18 11 7
(7%) (61%) (39%)
168 132
300
(56%) (44%)
715 823
1538
(46%) (54%)
Nu este diferenţă în frecvenţa arsurilor la copii pe zone (tab. 2.4). Însă procentul de
arsuri la copii este mare şi constituie 16 la sută din numărul pacienţilor spitalizaţi.
Tabelul 2.4
Repartizarea pacienţilor pe zone la copii
Numărul Dintre ei După gen
Zona
de pacienţi copii masculin feminin
1286 207 110 97
Tropicală (16%) (53%) (47%)

191 32 15 17
Subtropicală (16%) (47%) (53%)
363 63 32 31
Continentală (17%) (51%) (49%)

1840 302 156 146

(51,7%) (48,3%)

46
 După caracterul agenţilor termici, în zona tropicală majoritatea arsurilor au fost de
la flacără (incendii). Aşa dar, din numărul total de 483 de bărbaţi din zona tropicală, 307,
sau 64%, au căpătat arsuri de la flacără. Şi din numărul total de 596 de femei, de la
flacără au căpătat arsuri 428 (81%) de femei. Copii au fost 207, dintre care de la flacără
au căpătat arsuri 121 (58%) de copii. În această zonă, arsurile de la acţiunea lichidului
fierbinte la femei este de numai 17,2%. Femeile în această zonă sunt mai puţin în contact
cu lichidul fierbinte. Ele sunt mai puţin ocupate la bucătărie, iar bucatele lichide se
folosesc mai rar, predominând cele răcoritoare, acesta fiind specificul de alimentare în
zona tropicală. Imaginea se schimbă brusc în zona subtropicală şi cea continentală. Aici
partea feminină capătă majoritatea arsurilor de la lichid fierbinte – 75,8% în zona
subtropicală şi 82,8% în cea continentală. În schimb bărbaţii, atât, în zona tropicală, cât şi
în cea continentală, majoritatea arsurilor le capătă de la flacără, deoarece ei sunt mai
puţin ocupaţi în menaj şi mai mult în producţie. Aceeaşi situaţie e şi la copii. În zona
tropicală ei capătă arsuri de la foc (jocurile la focurile de tabără), în cea continentală – de
la lichid fierbinte. Aici se foloseşte des lichid fierbinte şi neatenţia celor maturi majorează
frecvenţa arsurilor la copii. Restul arsurilor – electrice, chimice, acţiunea luminii etc. – se
întâlnesc relativ rar (tab. 2.5), cu toate că cele electrice sunt extrem de grave.
Majoritatea arsurilor s-au produs la domiciliu. Însă dacă în condiţii tropicale la
domiciliu bărbaţii au căpătat arsuri în 58,6% de cazuri, apoi în zona continentală, la
domiciliu arsuri au căpătat numai 10,6% din bărbaţi, restul (majoritatea, 77 %) au căpătat
arsuri la întreprinderi. Partea feminină, atât în zona tropicală, cât şi în cea continentală,
primesc relativ puţine arsuri la întreprinderi – 7 şi 10,6% respectiv. În toate zonele, în
peste 95% din cazuri, copiii capătă arsuri la domiciliu (tab. 2.6).
După gravitatea lor, în zona tropicală, cu arsuri de gradul IIIB-IV au fost 62,2%,
dintre care cu afectarea de până la 5% din suprafaţa corpului au fost 285 (22%) pacienţi,
până la 20% – 245 (19,2%) pacienţi, până la 40% – 125 (9,7%) pacienţi şi cu arsuri de
peste 40% din suprafaţa corpului – 145 (11,3%) de pacienţi. Din numărul total de
pacienţi, 486, sau 37,8%, au avut arsuri superficiale de gr. I-II-IIIA (tab. 2.7).

47
 Tabelul 2.5
Repartizarea pacienţilor după caracterul agentului termic
Nr. de Bărbaţi Caracterul traume
Zona pacienţi Femei cu foc lichid curent subst. radio- acţiunea de la
Copii C aracte
fierbinte electric chimice active luminii fulger
rul tra
307 iume i 151 11 6 3 2 3
B-483
(64%) (31,3%) (2,3%) (1%) (0,5%) (0.4%) (0,5%)
Tropicală

F-596 428 102 1 7 3 - 1

1286 (81%) (17,2%) (0,1%) (1,1%) (0,5%) (0,1%)

121 84 2
C-207 - - - -
(58%) (41%) (1%)

27 31 3 2 1
Subtropicală

B-64 - -
(42,1%) (48,4%) (4,7%) (3,2%) (1,6%)
191
23 72
F-95 - - - - -
(24,2%) (75,8%)

15 17 - - - - -
C-32 (53%)
(47%)

152 10 12 1 2 7 2
Continentală

B-186
(81,7%) (5,3%) (6,4%) (0,6%) (1,2%) (3,7%) (1,2%)
363
F-132 17 109 1 4 1 - -
(12,8%) (82,8%) (0,7%) (3%) (0,7%)

C-63 29 32 2 - - - -
(46%) (51%) (3%)
1153 620 22 20 9 10 6
1840
(62,7%) (33,6%) (1,2%) (1,1%) (0,5%) (0,6%) (0,3%)

48
 Tabelul 2.6
Repartizarea pacienţilor după locul de accidentare
Bărbati Caracterul traumei
Zona Femei nr. de C
accident
Copii pacienţi la domiciliu la întreprindere
aracterul
rutier în tentativă de suicid
traume
Tropicală

283 167 i 18 15
B. 483
(58,6%) (34,6%) (3,7%) (3,1%)

394 43 4 155 173

F. 596
(66,1%) (7,2%) (0,7%) (26%) (13,5%)

196 2 6 3
C. 207
(94,7%) (0,9%) (2,9%) (1,5%)
Subtropicală

40 21 3
B. 64 -
(62,5%) (32,5%) (5%)

74 7 5 9 9
F. 95
(77,8%) (7,4%) (5,3%) (9,5%) (4,7%)

31 1
C. 32 - -
(97%) (3%)
Continentală

18 129 16 5
B. 168
(10,6%) (77%) (9,5%) (2,9%)

114 14 2 2 7
F. 132
(86,4%) (10,6%) (1,5%) (1,5%) (1,9%)

60 2 1
C. 63 -
(95%) (3,1%) (1,9%)

1210 385 56 189

1840
(65,8%) (20,9%) (3,0%) (10,3%)

49
 Tabelul 2.7
Repartizarea pacienţilor după suprafaţa afectată şi gradul de
profunditate (inclusiv la copii)

Nr. de Cu arsuri Cu arsuri de gr. III B-IV

Suprafaţa
pacienţi
afectată de gr. III B până la 20% 21–40% 41–60% 60%
I-II-III A până la 5% şi >
567 397 170 - - - -
până la 5
(70%) (30%)
6–15 344 82 97 165 -
(24%) (28%) (48%)
7 11 44 69
16–25 131
(5,3%) (8,4%) (33,6%) (52,7%)
26–35 62 - 3 24 35 -
(4,8%) (38,7%) (56,5%)
4 11 17 2 -
36–45 34 -
(11,8%) (32,4%) (50%) (5,8%)
46–60 35 - - 1 4 19 11
(2,8%) (11,4%) (54,3%) (31,5%)

60% 15 98
113
şi > (13,3%) (86,7%)

486 285 245 125 36

1286 109
(37,8%) (22%) (19,2%) (9,7%) (2,8%)
(8,5%)

62,2%

Zona tropicală
Transportaţi în stare de şoc:
– cu afectări până la 25% – 475 pacienţi (36,9%)
– cu afectări mai mare de 25% – 244 pacienţi (18,9%)

În zona subtropicală, cu arsuri profunde de gr. IIIB-IV pe mai mult de 5% din

suprafaţa corpului au fost 30,9% de pacienţi, iar cu arsuri superficiale – 69,1% pacienţi
(tab. 2.8).

50
 Tabelul 2.8
Zona subtropicală

Cu arsuri Cu arsuri de gr. III B-IV

Suprafaţa Nr. de
afectată pacienţi de gr. III B până la până la 21–40% 41–60% 60% şi >
I-II-III A 5% 20%

până la 82 9
91 - - - -
5% (90%) (10%)

6–15 28 11 4 - - -
43
(65%) (25,5%) (9,5%)

16–25 26 19 6 1
- - -
(73%) (23%) (4%)

26–35 2 - - 2 - - -
(100%)

36–45 3 2 1 7 2 -
15
(20%) (13,3%) (6,6%) (46,7%) (13,4%)
46–60 - - - - - - -

1 6 7
60% şi > 14 - - -
(7,2%) (42,8%) (50%)

132 29 8 7 8 7
191
(69,1%9 (15,3%) (4,2%) 3,6%) (4,2%) (3,6%)

Transportaţi în stare de şoc:

– cu afectări până la 25% – 53 (27,7%) pacienţi
– cu afectări mai mare de 25% – 29 (15,2%) pacienţi

În zona continentală, numărul pacienţilor cu arsuri grave creşte brusc şi constituie

76,3% din numărul total de pacienţi şi numai 23,7% din ei au fost cu arsuri superficiale.
Aceasta se explică prin faptul că majoritatea arsurilor în această zonă se întâlnesc la
bărbaţi în procesul de muncă, pe când în zona tropicală – mai mult la femei în tentativă
de suicid (tab. 2.9).

51
 Tabelul 2.9
Zona continentală

Cu arsuri Cu arsuri de gr. III B-IV

Suprafaţa Nr. de Rsuri i arsuri de
afectată pacienţi de gr. III B până la
21–40% er. III B-
41–60% 60% şi >
I-II-III A până la 5% 20% IV
până la 63 22
85
5% (74%) (26%) - - - -

14 13 93
6–15 120
(11,6%) (10,85%) (77,6%) - - -

4 18 27 6
16–25 55 - -
(7,3%) (32,7%) (49%) (11%)

2 3 16 9
26–35 30
(6,7%) (10%) (53,3%) (30%) - -

2 11 21 5 1
36–45 40
(5%) (27,5%) (52,5%) (12,5%) (2,5%) -
3 3
2
46–60 10 - (30%) (50%) - -
(20%)

60% 1 1 12 9
23 -
şi > (4,4%) (4,4%) (52,1%) (39,1%)

86 71 162 20 13 11
363
(23,7%) (19,6%) (44,6%) (5,5%) (3,6%) (3%)

Transportaţi în stare de şoc:

– cu afectări până la 25% – 219 (60,3%) pacienţi
– cu afectări mai mare de 25% – 103 (28,4%) pacienţi

2.3 Arsurile cu ţel de suicid şi specifica apariţiei lor după zonele climaterice
Frecvenţa mare a cazurilor de arsuri produse în tentativă de suicid în zona tropicală
necesită o atenţie deosebită. La baza acestei probleme stau condiţiile climaterice. Din
numărul total de pacienţi în zona tropicală, 173, sau 13,2%, au căpătat arsuri în tentative
de suicid, dintre care 3 (1,7%) persoane – copii până la 14 ani, 155 (89,6%) femei, şi
numai 15 (8,7%) bărbaţi. După vârstă, majoritatea cazurilor au cuprins persoane cu vârsta
între 14 şi 35 de ani. În zona continentală, cu condiţii sociale mult mai grele, au fost
numai 7 cazuri, sau 1,9%, din numărul total de pacienţi (tab. 3.10).

52
 Tabelul 2.10
Repartizarea pacienţilor cu arsuri cu ţel de suicid, după vârstă şi
zona climaterică

Dintre ei, Vârsta

Nr. de Bărbaţi
Zona în tentativă până la 60 ani
pacienţi
de suicid
Femei 14–25 26–35 Vârs
36–45 46–60
14 ani ta şi >
Tropicală

B. – 15 2 8 4 1 1 2
(10,3%) (13,4%) (44,4%) (27%) 6,6%) (6,6%) (13,4%)
173
1286
(13,4%)
F. – 155 1 98 33 12 5 6
(91,2%) (0,6%) (63,2%) (21,3%) (7,7%) (3,3%) (3,9%)

B. – - - - - - -
Subtropicală

F. – 9
191 9 (100%) - 5 2 - 1 1
(4,7%) (56%) (22%) (11%) (11%)
Continentală

B. – 5 2 3
- - - -
7 (71%) (40%) (60%)
363
(1,9%) F. – 2 1 1
- - - -
(29%) (50%) (50%)

3 111 43 16 7 9
189
(1,6%) (58,8%) (22,7%) (8,4%) (3,7%) (4,8%)

Un factor important în apariţia acestor arsuri este situaţia foarte limitată de

activitate, atât socială cât şi fiziologică, a femeilor, sau mai precis cadrul foarte restrâns
de viaţă. Dar asta-i numai o parte a problemei, care necesită un studiu mai aprofundat.
Factorul de bază în această tragedie este specificul climatului tropical.
În majoritatea cazurilor, 119 persoane femei, sau 76,7%, afirmau că nu-şi amintesc
nimic ce se petrecea cu fiecare din ele în primele minute până la actul disperat de
sinucidere prin autocombustie şi în momentul acestuia. Şi numai 36, sau 23,3%, vorbeau
de retrăiri sufleteşti, conflicte sentimentale, sociale, familiale etc. Dar toate post-factum
regretau adânc cele întâmplate.
Majoritatea femeilor de prin părţile acelea nu lucrează, nu învaţă şi îşi văd viitorul
şi fericirea în viitoarea familie. Pierderea prietenului sau a soţului pentru ele este o
tragedie.

53
 Cazuri din studii
Pacienta Macialo Martines Tomaio, 14 ani, foaia de obs. nr. 401044, a fost
spitalizată la baza clinică Olghin (Cuba). Timp de trei ani a întreţinut relaţii de prietenie
cu un tânăr, în care îşi punea mari speranţe. Ducea o viaţă modestă. Fiind abandonată de
el, în momentul unei acute crize sufleteşti, şi-a turnat peste ea spirt cu gaz şi şi-a dat foc.
A căpătat arsuri de gr. IIIB-IV – 74% din suprafaţa corpului (fig. 2.1). A decedat a doua
zi după spitalizare.

Fig. 2.1 Pacienta M., 14 ani. Arsuri de gr. II-IIIAB-IV, 74% din suprafața corpului,
cu țel de suicid
Pacienta P. R., 27 de ani, f. de obs. 395637, spitalizată la baza clinică din Olghin.
Căsătorită, avea un copil. A fost învinuită de către soţ de infidelitate. Ca să-şi dovedească
nevinovăţia, şi-a turnat gaz şi şi-a dat foc. A căpătat arsuri de gr. IIIB-IV – 55% (fig.
2.2, 2.3). A decedat la a 10-ea zi după traumă.

54
 Fig. 2.2 P. R.., 27 ani. Fig. 2.3
A primit arsuri de gr. IIIAB-IV, 55% din suprafața corpului,
cu țel de suicid
Climatul tropical lasă o amprentă specifică asupra sistemului nervos. Persoanele din
tropice sunt inerte, se irită uşor şi devin agresive. Asta se manifestă nu numai faţă de o
altă persoană, dar şi faţă de ea însăşi. Exemplu: pacientul Carlas Ingar, 14 ani, f. de obs.
nr. 386158, spitalizat la baza clinică Olghin. A fost obijduit de un alt copil, căruia nu i-a
putut face faţă. Ca pedeapsă pentru el însuşi, şi-a turnat gaz, şi şi-a dat foc, a căpătat
arsuri de gr. IIIA-IIB-IV – 93% din suprafaţa corpului. A decedat peste 24 de ore.
Însă majoritatea acestor persoane accidentate în tentativa suicid nu pot explica
împrejurările accidentului. Ele afirmă că nu-şi amintesc nimic despre cele petrecute în
momentul accidentului, fiind în stare de afect. Dar îşi amintesc bine starea de până la
accident, pe care mulţi o descriu în felul următor: „Asta-i o stare mai gravă decât cea
provocată de opiu, cu multe imagini fantastice învălmăşite, ireale, pe care însă le ţii minte
până la un moment”. E destul apoi să-şi amintească acel haos de imagini şi asta îi face să
retrăiască acel cumplit coşmar pe care l-au trăit în momentul accidentului. În aceste clipe
ei caută să se abată de la această temă, dacă mai sunt în stare, şi totul trece.
Unii spun: „Eu nu mai sunt acela care am fost, cu toate că a trecut puţin timp după
accident. Acuma eu pot să-l descriu clar, să-l mustrez, şi nu pot să cred că acela am fost
eu”.

55
 Ei vorbesc la persoana a treia despre ei înşişi din perioada de până la accident, cu
mult regret, apreciind cu claritate fapta lor necugetată şi în acelaşi timp îndreptăţindu-se
prin aceea că asta-i o stare imposibil de a fi supusă voinţei, când tentaţia de a-şi da foc
este o abstinenţie irezistibilă.
Iată cum îşi descrie soţul soţia înainte de accident: „S-a aşezat, părea indiferentă, cu
mâinile lăsate în jos, pasivă, într-o stare de adinamie. Asta se întâmplă des în tropice şi,
în asemenea cazuri, noi folosim cafea. Dar în momentul cela am observat că nu prea
răspunde la întrebări şi peste puţin timp s-a dus în altă cameră şi şi-a dat foc”.
Un alt soţ îşi descrie astfel soţia: „Noi avem trei copii, niciodată nu ne-am certat,
trăiam foarte bine, ne iubeam, eram foarte fericiţi. În acea seară ne-am culcat puţin mai
devreme. Noaptea s-a sculat, am crezut că se duce la veceu, dar ea s-a dus în altă cameră
şi şi-a dat foc”.
Toate aceste arsuri căpătate în tentativă de suicid, fără îndoială că sunt cauzate de
condiţiile climei tropicale, unde atmosfera supraelectrizată exercită un puternic presing
asupra sistemului nervos, care pe fond de tulburări hidroelectrolitice şi de hipoxie în
organism provoacă starea de afect şi tentaţia de a-şi da foc.
În numărul total de pacienţi au fost incluşi şi cei cărora li s-a aplicat metodele noi
de tratament. Aceşti pacienţi au fost trataţi în condiţiile tropicale din Cuba şi sunt
prezentaţi în capitolele următoare.
O altă grupă (217 de pacienţi) cărora li s-a aplicat în practică noile metode de
tratament au fost trataţi la baza clinicii a Universităţii de Medicină şi Farmacie „N.
Testemiţanu”.
Datele acestor cercetări ştiinţifice, inclusiv cele de la transportare în stare de şoc a
322 de pacienţi în condiţiile Moldovei, conform ordinului Ministrului Sănătăţii al Uniunii
Sovietice din 03.08.1970 şi hotărârea Comisiei pe problema nr. 3 a Institutului de
Chirurgie „A. Вишневский” al Academiei de Ştiinţe a Uniunii Sovietice pentru
îndeplinirea planului ştiinţific pe anii 1974–1978 pe temele nr. 1, 13, 30 şi 31, Toate
datele şi concluziile făcute, conform Ordinului ministrului Sănătăţii al URSS, au fost
prezentate pentru Sistemul de Apărare Civilă la problema nr. 3 a Institutului de Chirurgie
„A. Вишневский”. Datele respective vor fi prezentate, în ordinea cuvenită, în această
lucrare, unde s-a determinat volumul de prim ajutor, condiţiile de transportare în stare de
şoc şi tratamentul în dinamica transportării la diferite distanţe.
Datele cercetărilor prezentate în această lucrare au fost supuse analizei statistice,
după criteriul χ2 (hi la pătrat) Pirson şi criteriul – u- Fitzcler, incluse în fiecare tabelă.

56
 2.4 Metode de investigaţii
a) examenul clinic
1. stare de şoc – faza de euforie
2. stare de şoc – fază torpidă
3. stare de şoc – uşor, grav, foarte grav
4. calităţile pulsului
5. tensiunea arterială
6. frecvenţa respiraţiei
7. contactul verbal
8. patologii antecedente
b) examen paraclinic
1. analiza generală la sînge cu determinarea hemoconcentraţiei
2. determinarea presiunii osmotice
3. determinarea presiunii venoase centrale
4. determinarea bilansului hidro-electrolitic
5. determinarea metabolismului proteinic
6. determinarea gazelor în sînge
7. determinarea hormonilor mineralocorticoizi
8. diureza pe 24 de ore
c) examen histologic
1. histologia ţesutului vascular
2. histologia miocardului
3. histologia ţesutului pulmonar
4. histologia sistemului hepatic şi a splinei
5. histologia sistemului renal
6. histologia glandei suprarenale
7. histologia sistemului gastro-intestinal
d) determinarea microflorei
1. însămînţare din sînge
2. însămînţare din plagă
3. însămînţare din mediul ambiant
4. însămînţare de pe mînele personalului medical

57
 2.5 Metodele de evaluare statistică a rezultatelor explorative
Datele investigaţiilor au fost prelucrate computerizat prin metode de analiză
variaţională şi descriptivă.
Dependenţa statistică dintre parametrii calitativi s-au prezentat prin tabele de
contingenţă, iar pentru verificare ipotezei de independenţă a liniilor şi coloanelor s-a
folosit criteriul x2.
(Oi + Ai)2
X2 =  -------------------
i=i Ai
unde:
x2 – este diferenţa de distribuţie a valorilor corespunzătoare observaţiilor şi
aşteptărilor într-o situaţie dată:
 - însamnă „Suma din –”;
i – este indicele de ordină a fiecărui element component al sumei, indice care
poate lua valori de la 1 la n (n – fiind un număr oarecare, în funcţie de numărul de
elemente luate în calcul pentru fiecare situaţie supusă testului);
Oi – reprezintă valorile observate, adică, în cazul nostru, numărul de pacienţi din
teren.
Ai – reprezintă valorile aşteptate, adică acelea ce ar trebui să observăm în cazul în
care intră valabilitatea (elementele) supuse analizei, nu ar exista nici o dependenţă.
În dependenţă de valoarea criteriului x2 se estimează nivelul de încredere p.
Doi parametri calitativă se socot dependenţi, dacă nivelul de încredere este > 95%
(p <0,05)
Pentru estimarea coferenţelor semnificative în valorile ponderilor probelor a două
grupe s-a utilizat eriteriul u-Fischer, care se calculează după formulă.
n1 – n2
U = (L1 – L2) . ----------
n1 – n2

Unde u – criteriul u Fischer

L1 şi L2 se calculează după formulă
L1 = 2 arcsin  p1 ; L2 = 2 arcsin  p2
P1 şi P2 – ponderile care se compară:
n1 şi n2 – numărul de observaţii în grupele ce se supun comparaţiei.
Estimările diferenţelor semnificative în mediul a două grupe s-a efectuat utilizînd
criteriul t stucent după formulă:

58
 M1 – M2
t= ----------------------
 m12+ m22

Unde M1 şi M2 – mediul parametrului studiat în laturile ce se compară

M1 şi M2 – erorile mediilor parametrului în laturile ce se compar.
Diferenţele se socot semnificative dacă nivelul de în creştere este > 95% (p<0,05)
Ca exemplu, analiza statistică a indicilor hematocritei la pacient cu arsuri în zona
continentală în comparaţie la indicii din zona tropicală, la aceleaşi psrametri de afectare,
prezentate în tabelul 25. Rezultatele sunt veridice p < 0,05.
Rezultatele tuturor analizelor statistice sunt prezentate în anexe.
2.6 Concluzii la capitolul 2
1. Factorul de căldură, ca component „organic” în miriada de reacţii chimice în
organismul uman, joacă un rol extrem de important în dinamica revindecării
organismului pacientului cu arsuri.
2. Climatul tropical favorizează frecvenţa arsurilor. Iar prin dereglările grave în bilanţul
hidroelectrolitic, hemodinamic şi a deficitului de oxigen, afectează funcţia Sisteme
Nervoase Centrale, care deseori aduce la starea de „apoc” cu abstenenţie de aşi da
foc.
3. Numărul pacienţilor cu arsuri în zona tropicală este de două ori mai mare, decît în
zona continentală.
4. Majoritatea pacienţilor cu arsuri cu ţel de cuicid sunt de vîrstă tînără, între 14 şi 35 de
ani.
5. Investigațiile la folosirea soluției de nitrat de argint au arătat că cea mai efectivă
concentrație a soluției de nitrat de argint la tratamentul pacienților cu arsuri este de
0,6 %.
6. Rezultatele la studierea preparatelor azocomplexe au arătat că azocomplexele au un
efect extrem de mare la protejarea plăgii la pacienții cu arsuri contra la microfloră.
Microflora este „cimentată” în crustă și nu-și poate manifesta activitatea, iar folosirea
azocomplexelor va fi unica soluție la acordarea primului ajutor și tratament al
pacienților cu arsuri în caz de război și catastrofe naturale.

59
 3
Studiu factorilor climatici asupra aspectelor clinico-evolutive a arsurilor
3.1 Studiul mecanismelor fiziopatologice în corelare cu factorii climaterici în evoluția
arsurilor
Acţiunea climatului tropical asupra organismului este foarte complicată şi de o largă
variaţie. În unele cazuri, ea este binefăcătoare şi este folosită în scop curativ (climatoterapia
astmei, bronşitelor, tuberculozei, bolilor cardiovasculare etc.). În alte cazuri, ea este foarte
negativă. Aşa dar, temperatura ridicată a mediului înconjurător cu o umiditate mare, chiar şi la
persoanele sănătoase şi bine adaptate, poate să aducă la hipertermie şi la dereglări serioase ale
hemodinamicii. [18] Şi cu toate acestea, nu e justificat să afirmăm că temperatura ridicată a
mediului înconjurător este dăunătoare. Acţiunea moderată a acestei clime este întotdeauna
favorabilă. Cercetările ştiinţifice realizate au confirmat că chiar şi temperatura ridicată a
mediului înconjurător (de exemplu, în Taşkent) are o acţiune favorabilă în multe patologii, iar
persoanelor sănătoase le asigură o viaţă mai îndelungată. [56, 60, 76, 144, 182]
În condiţii climaterice hipertermice, în dinamica evoluţiei îndelungate, organismul omului
şi-a dezvoltat capacitatea de adaptare fiziologică. Chiar şi la oscilaţii considerabile ale
temperaturii mediului înconjurător, echilibrul temperaturii organismului rămâne destul de stabil.
Procesele funcţionale de bază în această adaptare a organismului este producerea de
căldură şi eliminarea ei. În aceste condiţii, un rol foarte important îl are cutaneul. Prin cutaneu
se elimină până la 80% din surplusul de căldura acumulată în organism prin evaporarea
lichidului de la suprafaţa acestuia, secreţia căruia este asigurată de elementele din structura
cutaneului. [201, 215, 224, 226]
Pe de altă parte, la o hiperacumulare de căldură, termoreglarea se realizează şi prin
frânarea proceselor biochimice de termoproducţie.
Aceste mecanisme, extrem de fine în structura cutaneului şi în procesele biochimice de
termoproducţie, mărind sau micşorându-şi
activitatea, asigură un regim constant de temperatură în organism, care este extrem de
important pentru funcţia normală a organismului.
În caz de schimbare a condiţiilor de existenţă sau de activitate, are loc un anumit schimb de
mărire sau micşorare a termoproducţiei,
aşa-numitul proces lent de adaptare, sau aclimatizare. În aşa caz, un rol deosebit îl are şi
regimul de alimentare şi folosire a lichidului. Fiecare 580 kcal. necesită evaporarea unui litru de
lichid de pe suprafaţa cutaneului în mediul înconjurător. [18, 41, 65, 149, 150]

60
 Dar toate aceste modificări funcţionale sunt programate de natură în organismul sănătos,
care poate să se adapteze uşor la diferite condiţii. În caz de vreo patologie, în organism are loc
dezechilibrarea sistemului de adaptaţie. Adaptaţia decurge în aşa caz foarte lent, sau este
imposibilă. În caz contrar, schimbarea bruscă de climă de la continentală la cea tropicală poate
să ducă la supraîncălzirea organismului, când are loc dezechilibrul hidroelectrolitic, cu schimbări
în hemodinamică, cu dereglarea funcţiei organelor interne şi nu rareori cu deces.
Asta se întâmplă des cu persoanele de vârstă înaintată la trecerea rapidă dintr-un climat
în altul făcînd eforturi. [150, 220, 224, 230, 231, 238]
Cercetările realizate de Ж. A. Кассирский, Н. Н. Плотников (1964) au dovedit că, în caz
de patologii grave, în organism are loc o stare de dezadaptaţie. Ca rezultat, la schimbările în
balanţa hidroelectrolitică, a metabolismului, funcţiei organelor interne şi a structurii
mecanismelor de adaptaţie, organismul nu poate fi asigurat cu un regim normal de termoreglare.
În aşa caz, şi procesele biochimice de producţie a căldurii şi cele de eliminare, sau păstrarea ei
în organism, sunt ranversate.
Asta se manifestă foarte puternic la pacienţii cu combustii, la care este scos din funcţie cel
mai important mecanism de adaptaţie şi acomodaţie – cutaneul. [86, 155, 208]
La combustii grave, o parte a cutaneului este lichidată ca organ, la cea intactă, ca rezultat al
hipotoniei capilarelor şi creşterii permeabilităţii lor, funcţia de termoreglare scade considerabil.
Mai mult ca atât, la combustii sunt evident accelerate procesele catabolice şi sunt afectate
procesele metabolice, din care cauză creşte termoproducţia. [62, 140, 200]
Şi dacă în organismul sănătos procesele biochimice în sistemul de termoreglare nu
predomină, apoi la arsuri o schimbare neînsemnată de termoproducţie poate să influenţeze grav
funcţia întregului organism şi să agraveze dinamica întregii patologii. Creşte brusc temperatura
în organism, se dereglează funcţia organelor interne. La toţi 303 pacienţi care au avut leziuni pe
mai mult de 10–15% din suprafaţa corpului şi care în condiţii tropicale au fost supraîncălziţi,
temperatura organismului a crescut brusc şi s-a agravat dinamica stării generale, ceea ce a
complicat mult şi tratamentul.
Agravarea stării generale de la supraîncălzire s-a constatat şi la pacienţii transportaţi la
distanţe mari începând din primele ore după traumă. La ei s-a constatat şi hipertermie generală,
din primele ore după traumă, asociată cu dereglări în hemodinamică şi metabolismul
hidroelectrolitic. O parte din pacienţi, chiar şi cu leziuni de până la 10% din suprafaţa corpului,
dar cu hipertermie, erau în stare de şoc. Şi dacă în condiţii continentale temperatura creşte până
la 39–400C în a 5–7–9-a zi după accident (reacţia organismului la antigen), când în zona afectată

61
are loc o autoliză marcată, apoi în condiţii tropicale, ca rezultat al dereglării termoproducţiei,
temperatura corpului creşte îndată după traumă, sau în a 2–3-a zi a bolii combustionale.
Din 427 de pacienţi investigaţi clinic la momentul spitalizării, 182 au avut temperatură
până la 390C, 98 de pacienţi – până la 380C, 28 de pacienţi – până la 370C şi numai 124 de
pacienţi au avut temperatura normală. Majoritatea acestor pacienţi au fost transportaţi la distanţa
de 100–150–200 km. Pe cartogramă (diagrama 1), această grupă de pacienţi
corespunde punctului maxim „a”. Toţi aceşti pacienţi au fost spitalizaţi în încăperi cu aer
condiţionat unde, în afară de condiţiile răcoritoare ale mediului, la toţi li s-au aplicat pansament
cu antiseptici reci cu temperatura de până la 15–180C şi, în acelaşi timp, toţi au fost supuşi unei
terapii intensive antişoc. Peste 2–3 zile la toţi aceşti pacienţi temperatura a scăzut până la
subfebrilă, ori până la normal. Pe cartogramă, dinamica temperaturii este prezentată în sectorul
„M”. În dinamică, soarta lor este pe deplin condiţionată de suprafaţa afectată, profunditatea
arsurii, vârstă şi consecinţele apărute.
Pe cartograma temperaturii, dinamica lor este diversă. Însă de la a 6–9-a zi se diferenţiază
patru zone (marcate pe cartogramă cu diferite culori). Dacă pornim de la dinamica procesului
patologic, putem constata: Zona nr. 1 (colorată în verde) – dinamica combustiilor evoluează cu
deplină însănătoşire fără nici un pericol. Zona nr. 2, de gravitate medie (în culoare galbenă) –
dinamica este alternativă, cu temperatură subfebrilă, sau mai ridicată, pe o durată scurtă. Zona nr.
3 (de culoare roşie-gri) – dinamica este cu mare pericol, cu febră, dar fără dereglări psihice şi
fără decompensaţia funcţiei organelor interne, cu toate că pericolul apariţiei lor există. Zona nr.
4 (colorată în negru) – dinamica este cu pericol foarte mare, cu temperatură foarte înaltă, peste
39–400C, cu dereglări psihice, cu funcţia organelor interne subcompensată, sau decompensată şi
deseori cu sfârşit letal. Cu cât pacientul se află mai mult în această zonă, cu atât mai puţine şanse
de reuşită are. Şi din contra, cu cât pacientul trece mai repede în zona inferioară, cu atât mai
mari sunt şansele de supravieţuire.
Dacă comparăm cartograma de temperatură a pacienţilor în condiţiile continentale din
Moldova cu cea tropicală, atunci vedem că, în condiţii continentale, din primele 24 de ore şi apoi
în dinamică aproape toţi pacienţii merg într-o singură direcţie. Punctul „a” pe cartograma
climatului continental lipseşte complet (diagrama 2).
La hipertermie în condiţii tropicale, clinic, pe primul plan apar tulburări psihice, adinamie,
cefalee, senzaţii de spasme pectorale, respiraţie accelerată şi superficială, rareori agitaţie
generală, greţuri asociate cu vomă şi hipotonie. Temperatura se ridică până la 38–390C.

62
Diagrama 3.1

63
Diagrama 3.2

64
 Aceste simptome evoluează rapid şi deseori chiar de la debutul bolii cambustionale, când
încă nu s-au declanşat mecanismele de intoxicaţie a organismului. Hipertermia care apare mai
târziu, în a 5–7-ea zi după traumă, în cea mai mare parte, de-acuma este reacţia organismului la
antigeni toxici din zona afectată în urma procesului de autoliză şi acţiunii microbiene. Se
manifestă clinic simptoamele de intoxicaţie a organismului. La acest moment, în organele interne
au loc schimbări funcţionale asociate cu cele organice. Şi dacă de la bun început nu s-au luat
măsuri pentru a scoate pacientul cât mai rapid din această stare, atunci starea pacientului se
agravează foarte repede, după care urmează decesul.
Tabloul clinic care se manifestă în cazul hipertermiei în condiţii tropicale poate fi
confundat uşor cu acela care se manifestă la sepsis. Numai că aici avem temperatură ridicată
constant, pe când la sepsis ea oscilează în amplitudine de dimineaţă şi seară. În afară de aceasta,
sindromul neurologic, datele de investigaţii clinice şi de laborator ne permit să le diferenţiem cu
mai multă siguranţă.
E de menţionat că şi, în condiţii continentale sunt cazuri (dar foarte rar) când temperatura
rămâne constantă la 39–400C şi ea nu scade, în ciuda tratamentului intensiv. Însă forma clinică a
acestei hipertermii se deosebeşte de cea în condiţii tropicale la debutul patologiei. Mai întâi de
toate, această formă de hipertermie, numită de mulţi autori „centrală”, are loc pe fond de
simptomocomplex de toxemie marcată şi pacientul, în majoritatea cazurilor, se află în stare de
inconştienţă, extrem de gravă.
Pornind de la rezultatele acestor studii, putem afirma că acţiunea factorului căldură asupra
organismului pacientului cu arsuri grave, în condiţii tropicale, este unul din factorii de bază în
patogenia bolii combustionale. El joacă un rol foarte important la transportarea pacienţilor pe
distanţe mari. Ignorarea lui duce la agravarea stării generale a pacientului şi chiar la deces.
a) dereglările hidroelectolitice
Influenţa climei tropicale asupra organismului omului sănătos se reflectă în primul rând
asupra metabolismului hidroelectrolitic. După datele lui G. E. Vladimirov şi E. D. Gheiman,
1952, В. Н. Данилов, 1941 şi alţii, omul în condiţii de arşiţă tropicală pierde în mijlociu 3–4
litri de lichid şi 20–30 grame de NaCl în 24 de ore.
În caz de arsuri grave, în aşa condiţii, aceste dereglări au un caracter şi mai pronunţat. Din
1286 de pacienţi din zona tropicală, la 631 a evoluat un tablou clinic asemănător cu cel al bolii
dereglărilor de lichid în pustiu: o sete foarte marcată, o stare generală confuză, mari slăbiciuni,
tremor, deseori dereglări psihice.
În cazurile studiate de noi, dereglările hidroelectrolitice în primul rând au fost condiţionate
de permeabilitatea mărită a membranei capilare, care are un caracter generalizat şi duce la

65
pierderi considerabile de plasmă şi la dereglări ale echilibrului hidroelectrolitic. Majoritatea
acestor pierderi de lichid decurge în spaţiul intercelular şi creşte brusc imediat după traumă.
Studiile făcute Л. М. Клячкин, 1960 şi alţii au arătat că spaţiul intercelular la arsuri este evident
mărit din cauza supraîncărcării lui cu lichid. Aceste pierderi poartă un caracter neuroreflectoric şi
sunt sub influenţa directă a produselor catabolice şi a hipertermiei. [88, 89, 135, 237, 239, 267]
În cercetările noastre, din 427 de pacienţi – 275, sau 64%, au fost spitalizaţi cu hipertermie
marcată din primele ore după traumă cauzată de climatul tropical (diagrama 1). Cu cât mai
marcată a fost hipertermia, cu atât mai mari au fost dereglările hidroelectrolitice. Indicii
hemoglobinei, chiar şi în afecţiuni până la 15% din suprafaţa corpului, la 23 pacienţi, sau 9,1 %,
au fost mai sus de normă (tabelul 3.11). Cu mărirea suprafeţei afectate de la 15 la 35% din
suprafaţa corpului, 31 din pacienţi, sau 7%, au avut hemoconcentraţie marcată, indicii
hemoglobinei fiind de peste 120 unităţi. x2 = 553,41; p<0,0001. În cazul unei suprafeţe afectate
în proporţie de peste 35%, hemoconcentraţia creşte catastrofal şi se menţine pe o lungă durată, în
ciuda tratamentului intensiv. Chiar şi în a treia zi, 5,7% din pacienţi au indicii hemoglobinei mai
sus de 120 unităţi. x2 = 575,42; p<0,0001.
În condiţii continentale, această concentraţie este mai puţin marcată. În cazul unor leziuni
de până la 15% din suprafaţa corpului, nu avem hemoconcentraţie. Cu mărirea suprafeţei afectate
de la 15 până la 35% din suprafaţa corpului, indicii hemoglobinei cresc în primele 24 ore şi trec
de 120 unităţi la 5,5% din pacienţi în comparaţie cu 11,7% la pacienţii în condiţii tropicale
(tabelul 3.12) (x2 = 158,87; p<0,0001). Însă dacă în condiţii tropicale indicii hemoglobinei sunt
de peste 120 unităţi la 20,3% din pacienţi, apoi în condiţii continentale asta se observă numai la
8,2% din pacienţi. În afară de aceasta, în a doua şi a treia zi, la 84,5% din pacienţi indicii ajung la
nivelul normei, pe când în condiţii tropicale numai la 64,6% din pacienţi indicii ajung la normă,
iar la 35,4% din pacienţii se menţine hemoconcentraţia (x 2 = 553,41; p<0,0001). Indicii
hemoglobinei la ei oscilează şi trec de 120 unităţi.
Acelaşi tablou se observă şi la indicii hematocritei (tabelul 3.13). În condiţii tropicale,
chiar şi la afectări de până la 5% din suprafaţa corpului, 61,8% din pacienţi au avut hematocrita
peste 0,46 unităţi. Cu mărirea suprafeţei de la 16 pînă la 25%, hematocrita creşte de la 0,56 până
la 0,65 la 49,2% din pacienţi, iar 20,8% din pacienţi cu afectări de la 26 până la 35% au avut
hematocrita de peste 0,66 unităţi (x2 = 394,66; p<0,0001). Această hemoconcentraţie se menţine
şi a doua zi după traumă. Indici ai hematocritei mai mari de 0,56 s-au înregistrat la 25,1% din

66
 Tabelul 3.11
Dinamica indicilor hemoglobinei la pacienţii
cu arsuri în condiţii tropicale
Supra- I 24 ore II 24 ore III 24 ore
faţa Num. Indicii hemoglob. Num. Indicii hemoglob Num. Indicii hemoglob.
afecta- de până la de până la de până la
tă paci- 90 un. 91-100 101-110 111-121 120 şi > paci- 90 un. 91-100 101-110 111-120 121 şi > paci- 90 un. 91-100 101-110 111-121 120 şi >
enţi enţi enţi
până la
5% 217 96 80 24 17 - 187 92 73 92 - - 155 117 38 - - -
(44,2%) (36,8%) (11%) (8%) (49%) (39%) (12%) (75,4%) (24,6%)

6-15 258 97 32 77 28 23 43 104 82 57 - - 214 67 96 51 - -

(37,5%) (12,4%) (29,8%) (9,1%) (42,7%) (33,7%) (23,6%) (31,3%) (44,8%) (23,9%)

1 1 11 28 48 28 15 114 30 14 58 7 5 111 33 24 52 2 -
6-25 30 (8,4%) (21,5%) (36,9%) (21,5%) (11,7%) (26,3%) (12,2%) (50,8%) (6,1%) (4,6%) (29,7%) (21,6%) (46,8%) (1,9%)

2 5 2 7 11 22 16 42 3 4 8 16 11 42 18 6 5 10 3
6-35 8 (3,4%) (12%) (18,9%) (38,2%) (27,5%) (7,1%) (9,5%) (19%) (38%) (26,4%) (42,8%) (14,2%) (11,9%) (23,8%) (7,3%)

3 2 - - 3 5 14 22 - - 1 2 12 21 - 2 4 11 4
6-45 2 (13,6%) (22,7%) (63,7%) (4,5%) (40,9%) (54,6%) (9,7%) (19%) (52,3%) (19%)

4 2 - - 2 9 10 20 - - 3 11 6 16 - - 4 7 5
6-60 1 (9,7%) (42,7%) (47,6%) (15%) (55%) (30%) (25%) (43,7%) (31,3%)

6 9 - - 4 7 82 71 - - 3 6 62 64 - 2 9 31 22
0 şi 3 (4,5%) (7,5%) (88%) (4,2%) (8,4%) (87,4%) (3,1%) (14%) (48,6%) (34,3%)
>%

7 206 147 169 117 160 699 229 173 152 49 96 623 235 168 125 61 34
99 (25,7%) (18,3%) (21,1%) (14,6%) (20,3%) (32,7%) (24,7%) (21,7%) (7%) (13,9%) (37,7%) (26,9%) (20%) (9,7%) (5,7%)

353(44%) 446( 56%) 402(57,4%) 297(42,6%) 403(64,6%) 220(35,4%)

χ2= 553,41 χ2= 682,47 χ2= 575,4

ρ < 0,0001 ρ < 0,0001 ρ < 0,0001

67
 Tabelul 3.12
Dinamica indicilor hemoglobinei la pacienţii cu arsuri în condiţii continentale

I 24 ore II 24 ore III 24 ore

Supra- Num. Indicii hemoglob. Num. Indicii hemoglob Num. Indicii hemoglob.
faţa de până la de până la 90 de până la
afectată paci- 90 un. 91-100 101-110 111-120 121 şi > paci- un. 91-100 101-110 111-120 121 şi > paci- 90 un. 91-100 101-110 111- 121
enţi enţi enţi 120 şi >
29 2 1 31 1 30 2
până la 32 (90,7%) (6,2%) (3,1%) - - 32 (96,9%) (3,1%) - - - 32 (93,8%) (6,2%) - - -
5%
6–-15 21 7 5 24 5 2 24 2
33 (63,6%) (21,2%) (15,2%) - - 31 (77,4%) (16,2%) (6,4%) - - 26 (92,3%) (7,7%) - - -

16–25 13 3 4 2 17 3 15 5
22 (59%) (13,4%) (18,4%) (9,2%) - 20 (85%) (15%) - - - 20 (75%) (25%) - - -

26–35 2 17 13 19 3 3 27 18 2 8 23 16
54 (3,7%) (31,4%) (24%) (35,4%) (5,5%) 50 (6%) (54%) (36%) (4%) - 47 (17,2%) (48,9%) (33,9%) - -

36–45 1 4 20 14 11 5 16 15 7 17 19 5 1
50 (2%) (8%) (28%) (28%) (22%) 43 (11,6%) (37,2%) (35%) (16,2%) - 42 (40,4%) (45,4%) (11,9%) (2,3%) -

46–60 3 7 2 4 8 1 4 5
12 - - (25%) (58,4%) (16,6%) 12 - - (33,4%) (66,6%) - 10 (10%) (40%) (50%) - -

6 1 2 3 1 4 1
60 şi > % 7 - - - (85,7%) (14,3%) 6 - - (33,3%) (50,1%) (16,6%) 5 - (80%) (20%) - -

210 66 33 46 48 17 80 52 41 20 1 95 59 27 1
(31,4%) (15,7%) (21,9%) (22,8%) (8,2%) 194 (41,2%) (26,8%) (21,1%) (10,4%) (0,5%) 182 (52,1%) (32,4%) (15%) (0,5%) -

◄─99(47,1%)──► ◄──────111(52,9%)───────► ◄───132(68%)──► ◄────61(32%)───► ◄─154(84,5%)─► ◄──28(15,5%) ──►

χ2= 158,87 χ2= 156,10 χ2= 80,9

ρ < 0,0001 ρ < 0,0001 ρ < 0,0001

68
 Tabelul 3.13
Dinamica indicilor hematocritei la pacienţii cu arsuri în condiţii tropicale
Suprafaţa I 24 ore II 24 ore III 24 ore
afectată Num. de Indicii hematocritei Num. de Indicii hematrocritei Num. de Indicii hematrocritei
pacienţi până la pacienţi până la pacienţi până la
0,45 0,46-0,55 0,56-0,65 0,66-0,75 0,45 0,46-0,55 0,56-0,65 0,66-0,75 0,45 0,46-0,55 0,56-0,65 0,66-
0,75
83 122 12 187 110 66 11 138 17
până la 5% 217 (38,2%) (56,2%) (5,6%) - (58,8%) (35,2%) (6%) - 155 (89%) (11%) - -
(61,8%) <0,01 <0,01 <0,01 <0,01
6–15 112 73 70 3 243 31 132 104 6 118 94 2
258 (43,4%) (28,2%) (27,1%) (1,3%) (12,7%) (54,3%) (42,7%) (3%) 214 (55%) (43,9%) (1,1%) -
<0,01 <0,01 <0,01 <0,05 <0,01 <0,01

16–25 22 37 64 7 114 43 40 29 2 111 40 70 1

130 (16,9%) (28,4%) (49,2%) (5,5%) (37,7%) (35%) (25,4%) (1,9%) (36%) (63%) (1%) -
<0,01 <0,01 <0,01 <0,01 <0,01
26–35 1 11 34 12 42 1 10 27 4 42 8 22 12
58 (1,7%) (18,9%) (58,5%) (20,8%) (2,3%) (23,8%) (64,2%) (9,4%) (19%) (52,3%) (28,7%) -
<0,01 <0,01

36–45 4 15 3 22 5 15 2 21 2 16 3
22 - (18,1%) (68,1%) (13,8%) - (22,7%) (68,1%) (9,2%) (9,5%) (76,1%) (14,4%) -
<0,05 <0,01 <0,01
46–60 3 14 4 20 3 14 3 16 3 11 2
21 - (14,2%) (66,6%) (19,2%) - (15%) (70%) (15%) (18,7%) (68,7%) (12,6%) -
<0,01 <0,01 <0,01

4 60 29 71 10 30 31 64 1 45 18
60 şi > % 93 - (4,3%) (64,5%) (31,2%) - (14%) (42,2%) (43,8%) (15%) (70,3%) (28,2%) -
<0,05 <0,01 <0,01 <0,01 <0,01

218 254 269 58 699 286 238 132 43 623 310 275 38
799 (27%) (31%) (33,6%) (7,4%) (40,9%) (34%) (18,8%) (6,3%) (49,7%) (44,1%) (6,21%) -

◄─── 327(41%)───► ◄─── 175(25,1%)───► ◄─── 313(50,31%)───►

x2=394,66 x2=403,79 x2=273,46

P<0,0001 P<0,0001 P<0,000

69
numărul total de pacienţi, în funcţie de suprafaţa afectată. În ciuda tratamentului intensiv, şi în a
treia zi 50,3% (x2 = 273,46; p<0,0001) au avut hematocrita mai mare de 0,46 unităţi, ceea ce ne
vorbeşte de o menţinere gravă a hemoconcentraţiei în toată perioada şocului comubustional în
condiţii tropicale.
Cu totul alt tablou se observă în condiţii continentale. În primele 24 de ore, indicii
hematocritei sunt aproape la acelaşi nivel ca şi în condiţii tropicale. Însă a doua zi el are o
tendinţă bruscă spre normalizare. La 61,3% din pacienţi nivelul hematocritei ajunge la normă şi
numai la 8,2% din pacienţi se menţine mai sus de 0,56 unităţi (tabelul 3.14). A treia zi, în
condiţii continentale, la 68,1% din pacienţi hematocrita a ajuns la nivelul normei şi numai la
31,9% a fost mai sus de 0,46 unităţi. (x2 = 62,73; p<0,0001). Această dinamică a indicilor
hemoglobinei şi a hematocritei ne vorbesc despre o hemodinamică foarte agravată în condiţii
tropicale, care se menţine pe toată durata perioadei de şoc, în pofida tratamentului intensiv. În
studiile noastre s-a dovedit că nu este raţional să forţăm nelimitat tratamentul pentru a aduce
indicii hemodinamicii la nivelul normei. În aşa caz intoxicăm organismul cu medicamente şi
lichid. Mai indicat este să-l tratăm conform capacităţii sale de adaptare funcţională la noile
condiţii extreme.
În acest scop au fot studiate dinamica diurezei şi a metabolismului electrolitic. Este bine
cunoscut faptul că hemoconcentraţia are drept urmare micşorarea volumului de circulaţie a
sângelui. [120, 350]
Lucrul acesta se răsfrînge asupra funcţiei rinichilor, care la rândul lor sunt şi ei afectaţi şi
subminează diureza. Rezultatele obţinute de noi au arătat că, atât în condiţii continentale cât şi în
condiţii tropicale, reacţia primară la traumă este aproape identică. Oliguria în condiţii
continentale a fost la 67% din pacienţi în primele 24 de ore, iar în condiţii tropicale – la 69,7%
din pacienţi (tabelul 3.15 şi 3.16). Însă în condiţii tropicale oliguria cu trecere în anurie
(cantitatea de urină până la 300 ml în 24 de ore) a fost la 6,7% din pacienţi, pe cînd în condiţii
continentale numai la 4% din pacienţi. În următoarele 24 de ore, în condiţii continentale
numărul de pacienţi cu oligurie s-a micşorat până la 53%, iar în condiţii tropicale – numai până
la 62%, dintre care 8% de pacienţi au rămas cu oligurie până la 300 ml în 24 de ore. În a treia zi,
în condiţii continentale numărul de pacienţi cu oligurie se micşorează brusc şi ajunge la 22%, pe
când în condiţii tropicale – numai până la 49%. Aproape la jumătate din numărul total de
pacienţi cu arsuri grave în condiţii tropicale oliguria se menţine, în ciuda tratamentului intensiv.
La ieşirea pacienţilor din şoc, cantitatea de urină se măreşte considerabil în următoarele 24
de ore. Însă odată cu creşterea gradului de intoxicaţie în perioada de toxemie, oliguria apare din
nou la mulţi pacienţi şi rămâne persistentă la starea de hipertermie a pacientului.

70
 Tabelul 3.14
Dinamica indicilor hematocritei la pacienţii cu arsuri în condiţii continentale

Suprafaţa I 24 ore II 24 ore III 24 ore

afectată Num. de Indicii hematocritei Num. de Indicii hematrocritei Num. de Indicii hematrocritei
pacienţi până la 0,46-0,55 0,56-0,65 0,66-0,75 pacienţi până la 0,46-0,55 0,56-0,65 0,66-0,75 pacienţi până la 0,46- 0,56-0,65 0,66-
0,45 0,45 0,45 0,55 0,75
Până la 5% 32 28** 4** - - 32 30** 2 - - 32 31- 1 -
(87,5%) (12,5%) (93,7%) (6,3%) (96,8%) (3,2%)

6-15 33 25** 6 2** - 31 30** 1** 0* - 26 24** 2** - -

(75,7%) (18,2%) (6,1%) (96,7%) (3,3%) (92%) (8%)
<0,01 <0,01 <0,01 <0
,05
16-25 22 3 11 7 1 20 16** 2* 2 - 20 18** 2** -
(16,9%) (50%) (31,8%) (4,6%) (80%) (10%) (10%) (90%) (10%) -
<0,01 >0,01 <0,01 <0,01
26-35 54 - 18 34 2** 50 27** 21- 2** - 47 34** 13* -
(33,3%) (62,9%) (3,8%) (54%) (42%) (4%) (72,3%) (27,7%) -
<0,01 <0,01 <0,01 <0,01 >0,05
36-45 50 1 24* 18* 7 43 14** 21* 8** - 42 13* 29 - -
(2%) (48%) (36%) (14%) (32,5%) (48,8%) (18,7%) (30,9%) (69,1%)
<0,05 <0,05 <0,01 <0,01 <0,05

46-60 12 - 3 7 2 12 2* 8** 2** - 10 3 7 - -

(25%) (58,3%) (16,7%) (16,6%) (66,8%) (16,6%) (30%) (70%)
<0,05 0,05 <0,05 <0,01 <0,05
60 şi > % 7 - - 4 3 6 - 3 2 1 5 1 4 - -
(57,2%) (42,8%) (50%) (33,3%) (16,7%) (20%) (80%)
<0,01 <0,01
210 57 66 72 15 194 119 58 16 1 182 124 58 -
(27.3%) (31.4%) (34,2%) (7,1%) (61,3%) (29,8%) (8,2%) (0,7%) (68,1%) (31,9%)

◄─── 87(41,3%)───► ◄────17(8,9%)────► ◄─ 58(31,9%)─►

x2=172,01 x2=75,13 x2=62,73
P<0,0001 P<0,0001 P<0,0001

* - P<0,05 în comparaţie cu acelaş parametru la pacienţi cu arsuri în condiţii tropicale

** - P<0,01

71
 Tabelul 3.15
Dinamica diurezei la pacienţii cu arsuri în condiţii climaterice tropicale

Supra- 24 ore 2-3 zile 5-7 zile

faţa Num. Diureză Num. Diureză Num. Diureză
afec- de până la 300-800 800- 1300- 1800 şi > de până la 300-800 800-1300 1300- 1800 şi de până la 300- 800- 1300- 1800 şi >
tată paci- 300 ml 1300 1800 ml. paci- 300 ml 1800 > ml. paci- 300 ml 800 1300 1800 ml.
enţi enţi enţi
Până la 217 - 2 95 90 30 152 - - 67 65 20 150 - 1 57 84 8
5% (0,9%) (26,2%) (59,1%) (13,8%) (44%) (42,7%) (13,3%) (0,6%) (38%) (56%) (5,4%)
<0,01 <0,01 >0,05 >0,05 <0,05 >0,05 <0,01
97 (27,1%)
6-15 258 - 25 132 68 33 213 - 2 121 76 14 210 - 2 87 89 32
(9,7%) (51%) (26,4%) (12,9%) (0,9%) (56,8%) (35,6%) (6,7%) (0,9%) (41,4%) (42,3%) (15,4%)
<0,01 <0,05 <0,05 <0,01 <0,05 <0,01 <0,01

16-25 130 - 21 91 13 5 114 - 11 46 55 2 111 - 3 39 64 5

(16,2%) (70%) (10%) (3,8%) (9,6%) (40,3%) (48,3%) (1,8%) (2,7%) (35,1%) (57,6%) (4,6%)
<0,01 <0,01 >0,05 <0,01 <0,01 <0,01 >0,05
26-35 58 2 14 40 2 - 42 1 9 27 5 - 42 1 2 14 21 4
(3,4%) (24,2%) (69%) (3,4%) (2,3%) (21,4%) (64,2%) (12,1%) (2,3%) (4,6%) (33,3%) (50,6%) (9,2%)
<0,01 <0,01 <0,01 <0,01
36-45 22 7 8 6 1 - 22 4 7 8 3 - 21 2 4 10 5 -
(31,8%) (36,3%) (27,4%) (4,5%) (18%) (31,8%) (36,6%) (13,6%) (9,5%) (19%) (47,7%) (23,8%)
>0,05 >0,05 >0,05
46-60 21 8 10 3 - - 20 11 4 3 2 - 16 3 5 7 1 -
(38%) (47,7%) (14,3%) (55%) (20%) (15%) (10%) (18,7%) (31,2%) (43,9%) (6,5%)
<0,05 >0,05 <0,05 >0,05
60 şi > 93 37 54 2 - - 71 36 26 9 - - 64 14 43 5 2 -
% (39,7%) (58,2%) (2,1%) (50,7%) (36,6%) (12,7%) (21,8%) (67,3%) (7,8%) (3,1%)
<0,01 <0,01 <0,05 >0,05 <0,05
799 54 134 369 174 68 634 52 59 281 206 36 614 20 60 219 266 49
(6,7%) (16,8%) (46,2%) (21,8%) (8,5%) (8%) (9,3%) (44,2%) (32,4%) (6,1%) (3,2%) (9,7%) (35,6%) (43,6%) (7,9%)

◄──────557(69,7%)───────► ◄────── 392 (62%)───────► ◄───── 299(49%) ───────►

x2=166,75 x2=97,0 x2=94,58

P<0,001 P<0,001 P<0,001

72
 Tabelul 3.16
Dinamica diurezei la pacienţii cu arsuri în condiţii climaterice continentale

Supra- 24 ore 2-3 zile 5-7 zile

faţa Num. Diureză Num. Diureză Num. Diureză
afec-tată de până la 300-800 800-1300 1300- 1800 şi > de până la 300-800 800-1300 1300- 1800 şi de până la 300-800 800-1300 1300- 1800 şi >
paci- 300 ml 1800 ml. paci- 300 ml 1800 > ml. paci- 300 ml 1800 ml.
enţi enţi enţi
Până la 32 - - 2** 20 10* 32 - - 4** 26** 2 32 - - 6* 22 4
5% (6,2%) (62,5%) (31,3%) (12,4%) (81,4%) (6,2%) (18,7%) (68,9%) (12,4%)
>0,05 <0,01 >0,05 >0,05 >0,05

6-15 33 - 1 7** 13 12** 30 - 1 7** 21** 1 28 - - 5** 21** 2

(3%) (21,2%) (39,5%) (36,3%) (3,3%) (23,3%) (71,1%) (3,3%) (17,8%) (75,1%) (7,1%)
>0,05 >0,05 <0,01 <0,01 >0,05 <0,01 <0,01
16-25 22 - 4 11 7* - 20 - 2 16** 2** 20 - - 2** 17* 1
(18%) (50,2%) (31,8%) (10%) (80%) (10%) - (10%) (75%) (5%)
>0,05 <0,05 >0,05 <0,01 <0,01 >0,05
26-35 54 - 4* 47* 2 1 50 - 5 18** 27** - 47 - 2 4** 30 11
(7,4%) (87,1%) (3,7%) (1,8%) (1%) (36%) (54%) (4,2%) (8,4%) (64%) (23,4%)
>0,05 <0,01 <0,01 >0,05 <0,01 <0,01 <0,01

36-45 50 2** 13 31** 3 1 43 1* 7 30** 5 - 42 - 2 7** 30** 3*

(4%) (26%) (62%) (6%) (2%) (2,3%) (16,2%) (69,9%) (11,6%) (4,7%) (16,6%) (71,6%) (7,1%)
>0,05 >0,05 >0,05 >0,05 <0,01 <0,01 <0,01 >0,05
46-60 12 3 7 2 - - 12 2* 2 5 3 - 10 1 2 5 2 -
(25%) (58,3%) (16,7%) (16,7%) (16,7%) (41,6%) (25%) (10%) (20%) (50%) (20%)
>0,05 <0,05 >0,05 <0,05 >0,05 >0,05 >0,05 <0,05
60 şi > % 7 3 3 1 - - 6 3 1 2 - - 5 2* 1* 2 - -
(42,8%) (42,8%) (14,3%) (50%) (16,7%) (33,3%) (40%) (20%) (40%)
>0,05 >0,05 >0,05 <0,05 >0,05 >0,05
210 8 32 101 45 24 193 6 18 80 84 3 182 3 7 31 122 19
(4%) (15,2%) (48%) (21,4%) (11,4%) (3%) (9,3%) (41,4%) (43,5%) (1,5%) (1,8%) (3,8%) (17%) (67%) (10,4%)

◄─────141(67%)───────► ◄────── 104 (53%) ──────► ◄──────41(22%) ───────►

x2=122,87 x2=70,79 x2=41,44

P<0,001 P<0,001 P<0,001

* - P<0,05 în comparaţie cu acelaş parametru la pacienţi cu arsuri în condiţii tropicale

** - P<0,01

73
 Ca urmare a acestor dereglări, în condiţii tropicale, majoritatea pacienţilor cu arsuri de
peste 20% din suprafaţa corpului în timpul transportări au avut nevoie de infuzie până la 1500–
2000 ml în primele 3–4 ore.
Paralel a fost studiată şi dinamica dereglărilor electrolitice, atât în condiţii tropicale cât şi
în condiţii continentale.
Rezultatele obţinute au arătat că în condiţii tropicale se micşorează brusc nivelul de sodiu
în ser la pacienţii cu afectări de peste 16% din suprafaţa corpului. Norma sodiului (Na +) în ser
este de 130–155 mmol/l şi este un cation extracelular (A. Ленский, 1989). La afectări de peste
36–45%, la o parte din pacienţi nivelul lui în ser coboară până la 100–115 mmol/1 (tabelul 3.17).
Chiar şi la afectări de până la 5% din suprafaţa corpului nivelul sodiului este sub normă: 126–
135 mmol/1. Din 799 de pacienţi cuprinşi în studiu, 568 (71%) au avut nivelul de sodiu mai jos
de normă în primele 24 de ore după traumă. Şi numai 29% din ei, care au avut afectări de până la
15% din suprafaţa corpului, indicii la sodiu au fost în limitele normei (135–145 mmol/1). În
următoarele 24 de ore indicii rămân aceiaşi. Se constată numai o tendinţă spre ameliorare la
pacienţii cu afectări de la 15 până la 45% din suprafaţa corpului. În a treia zi ameliorările sunt
mai evidente, însă şi aici 56% din pacienţi au indicii sub normă, care oscilează între 125 şi 135
mmol/l.
În zona continentală (tabelul 3.18), numai 1% din pacienţi au indicii la conţinutul de sodiu
în ser între 100 şi 115 mmol/1. În această zonă, în primele 24 de ore, indicii la sodiu oscilează
între 116 şi 135 mmol/1 la 63,3% din pacienţi. Şi evident mai mulţi pacienţi (35,7%), îndeosebi
cu afectări de până la 15% din suprafaţa corpului, au indicii sodiului în limitele normei. În
următoarele 24 de ore indicii sodiului continuă să se amelioreze. La 42,5% din pacienţi el este
deja în limitele normei. În a cincea zi, numărul de pacienţi cu indicii scăzuţi se micşorează până
la 34,7%, iar al celor cu indicii în normă creşte până la 65,3%. Clinic la pacienţii noştri deficitul
de sodiu se manifestă prin pasivitate locomotoare, scăderea tensiunii osmotice în spaţiul
extracelular şi, ca rezultat, deplasarea lichidului (apei) intracelular, inclusiv în interiorul
globulelor roşii, în celulele sistemului nervos central ş. a., care conducea la hemoliză şi alte
forme de citoliză, descrise şi prezentate histologic în capitolele următoare.
Clinic aceasta se manifestă şi prin creşterea hemoconcentraţiei, mărirea vâscozităţii
sângelui, hipotonie, tahicardie, spasme ale muşchilor netezi, edem cerebral, dereglări psihice. Ca
rezultat al acumulării în organism a surplusului de substanţe acide creştea acidoza şi se micşora
rezerva alcalină, care se creează în organism mai mult în baza componentelor de sodiu.
La unii pacienţi, în urma hiperinfuziei de ioni de sodiu, avea loc hipernatriemia, care
determină acumularea sodiului în spaţiul intercelular, accelera creşterea cantităţii de lichid în

74
 Tabelul 3.17
Dinamica dereglării indicilor de sodiu în ser la pacienţii cu arsuri în condiţii tropicale

Suprafaţa 24 ore a 2-3-ea zi a 5-7-ea zi

afectată Num. de Sodiu mmol/l Num. de Sodiu mmol/l Num. de Sodiu mmol/l
pacienţi 100-115 116-125 126-135 136-145 pacienţi 100-115 116-125 126-135 136-145 pacienţi 100-115 116-125 126-135 136-145
Până la 5% 217 - - 88 129 198 - - 77 121 154 - - 56 98
(40,5%) (59,5%) (38,8%) (61,2%) (36,3%) (63,7%)
>0,05 >0,05 >0,05 >0,05
6-15 258 - - 167 91 222 - - 152 70 215 - - 93 122
(64,7%) (35,3%) (68,4%) (31,6%) (43,2%) (56,8%)
>0,05 >0,05 <0,01 <0,01
16-25 130 - 29 90 11 128 - 12 107 9 116 - 4 61 51
(22,3%) (69,2%) (8,5%) (9,4%) (83,5%) (7,1%) (3,4%) (52,5%) (44,1%)
<0,01 <0,01 >0,05 <0,01 <0,01 <0,01
26-35 58 - 23 35 - 56 - 16 34 <0,01 56 - 5 40 11
(39,6%) (60,4%) (28,5%) (60,7%) (8,9%) (81,4%) (19,7%)
>0,05 >0,05 <0,01 <0,05 <0,01
36-45 22 2 17 3 - 22 1 2 17 2 21 - - 16 5
(9%) (77,2%) (13,8%) (4,5%) (9%) (77,5%) (9%) (76,2%) (27,8%)
>0,05 <0,01 <0,01 <0,05 <0,01 <0,01
46-60 21 2 16 3 - 20 3 13 4 - 16 - 3 13 -
(9,5%) (76,1%) (14,4%) (15%) (65%) (20%) (18,7%) (81,3%)
>0,05 >0,05 >0,05 <0,01 <0,01
60 şi > % 93 17 75 1 - 71 - 68 3 - 64 - 34 30 -
(18,3%) (80,6%) (1,1%) (95,7%) (4,3%) (53,2%) (46,8%)
<0,01 >0,05 <0,01 <0,01

799 21 160 387 231 717 4 111 394 208 642 - 46 317 279
(2,5%) (20%) (48,5%) (29%) (0,6%) (15,4%) (55%) (29%) (7,1%) (49,4%) (43,5%)

◄─────── 568 (71%)────────► ◄─────── 509 (71%) ────────► ◄─── 363 (56%)────►

x2=756,74 x2=180,31 x2=117,58

P<0,001 P<0,001 P<0,001

75
 Tabelul 3.18
Dinamica dereglării indicilor de sodiu în ser la pacienţii cu arsuri în condiţii continentale
Suprafaţa I 24 ore a 2-3-ea zi a 5-7-ea zi
afectată Num. de Sodiu Num. de Sodiu Num. de Sodiu
pacienţi 100-115 116-125 126-135 136-145 pacienţi 100-115 116-125 126-135 136-145 pacienţi 100-115 116-125 126-135 136-145
4 28** 1** 25
6* 26*
Până la 5% 31 - - 32 - - (12,5%) (87,5%) 25 - - (4%) (46%)
(19%) (81%)
>0,05 Ю0б05 >0,05 <0,01
3 27** 1** 26**
7** 26**
6-15 33 - - 30 - - (10%) (90%) 27 - - (3,7%) (96,3%)
(21%) (79%)
>0,05 >0,05 <0,05 <0,05
- 16 4 2** 18**
4 15 3 -
16-25 22 - 20 - (80%) (20%) 20 - (10%) (90%)
(18,2%) (68,2%) (13,6%)
>0,05 >0,05 <0,01 <0,01
4** 30 16** 2 13** 32**
5** 32 17**
26-35 54 - 50 - (8%) (60%) (32%) 47 - (4,3%) (27,7%) (68%)
(9,2%) (59,3%) (31,5%)
>0,05 >0,05 >0,05 >0,05 <0,01 <0,01
3 33 7 2 13** 32**
- 3** 45** 2
36-45 50 43 - (6,9%) (76,8%) (16,3%) 42 - (4,3%) (27,7%) (68%)
(6%) (90%) (4%)
>0,05 >0,05 <0,05 >0,05 <0,01 <0,01
2** 10** - 10*
2 3** 6* 1 - - - -
46-60 12 12 (16,6%) (83,4%) 10 (100%)
(16,6%) (25%) (50%) (8,4%)
>0,05 >0,05 <0,01
1** 5** 5**
6 1 - - -
60 şi > % 7 - - 6 - (16,6%) (83,4%) 5 - (100%)
(85,7%) (14,3%)
>0,01 >0,01 <0,01
10 101 82 4 57
2 21 112 75 115
210 193 - (5,2%) (52,3%) (42,5%) 176 - (2,4%) (32,3%)
(1%) (10%) (53,3%) (35,7%) (65,3%)
<0,01

◄────── 135 (64,3%)───────► ◄─── 111 (58%)───► ◄───61(34,7%)───►

x2=90,37 x2=86,02 x2=59,25

P<0,001 P<0,001 P<0,001
* - P<0,05 în comparaţie cu acelaş parametru la pacienţi cu arsuri în condiţii tropicale
** - P<0,01

76
acest spaţiu şi sporea edemul interstiţial cu dereglarea structurii celulare ca rezultat al pierderii
considerabile a părţii lichide a celulei, confirmate şi prezentate histologic în capitolele
următoare. Deseori, în urma acestui proces, aveau loc mari distrugeri în structura organică
internă, iar în zona afectată se manifesta necroza secundară, sau trecerea arsurilor de gradul II în
III şi III în IV. La hipernatriemii se constata şi micşorarea capacităţii reflectorice, iar în multe
cazuri tensiunea arterială depăşea considerabil limitele normei.
Acelaşi tablou îl avem şi la indicele clorului în ser. În zona tropicală, 68,7% din pacienţi au
indicele clorului scăzut şi aceasta oscilează între 85 şi 95 mmol/1 (tabelul 3.19). În următoarele
24 de ore, indicele respectiv se menţine în aceste limite la 36,1% din pacienţi, mai puţin ca în
prima zi şi se ameliorează până la normă numai la 47,8% din numărul total de pacienţi. A cincea
zi, indicele clorului în condiţii tropicale se menţine mai jos de normă la 46,7% din pacienţi.
Dereglările acestor indici, al clorului şi al sodiului, sunt aproape paralele.
În condiţii continentale, aceste dereglări ale indicelui clorului sunt mai puţin evidente
(tabelul 3.20). În primele 24 de ore indici sub normă s-au determinat la 56,7% din numărul total
de pacienţi, a doua zi – la 38,3%, iar a cincea zi – la numai 17% din ei, pe când în zona tropicală
şi a treia zi el rămâne scăzut la 46,7% din numărul total de pacienţi din această zonă.
Cu totul contrar sunt indicii la potasiu în ser la aceşti pacienţi. În normă, în ser el oscilează
între 4,0–5,6 mmol/l (A. Ленский, 1989). În zona tropicală, la pacienţii cu arsuri el creşte brusc
(tabelul 3.21). Cu mărirea suprafeţei afectate se măreşte şi numărul de pacienţi la care nivelul de
potasiu se majorează. Chiar şi la afectări de până la 5% din suprafaţa corpului potasiul este de
peste 5,6 mmol/1 la 12% din pacienţi. Cu mărirea suprafeţei afectate până la 25% din suprafaţa
corpului, în primele 24 de ore el creşte la 70,8 % din pacienţi, la afectări de până la 35% din
suprafaţa corpului – creşte la 88% din pacienţi şi până la 45% – la 86,5% din pacienţi. La
pacienţii cu suprafaţa afectată depăşind 45% din suprafaţa corpului, la mulţi din ei (66 de
pacienţi, sau 8,2%) indicele potasiului ajunge la nivelul critic de 6,6–7,0 mmol/1, când la orice
efort fizic se poate produce un stop cardiac. Mulţi din aceşti pacienţi în scurt timp au decedat. În
următoarele 24 de ore se micşorează numărul de pacienţi cu indicele conţinutului de potasiu
mărit în ser. A cincea zi el se menţine ridicat numai la 2,8% din pacienţi. La 97,2% din ei el
coboară la nivelul normal, iar uneori chiar şi mai jos de normă.
În condiţii continentale, indicele potasiului este mai mare de 5,6 mmol/1 la 18% de
pacienţi, în comparaţie cu 45,6% în condiţii tropicale în primele 24 de ore (tabelul 3.22). În
următoarele 24 de ore numai 5,1% de bolnavi au indicele potasiului mai mare de 5,6 mmol/1, iar

77
 Tabelul 3.19

Dinamica dereglării indicilor de clor în ser la pacienţii cu arsuri în condiţii tropicale

Suprafaţa 24 ore a 2-3-ea zi a 5-7-ea zi

afectată Num. de Clor Num. de Clor Num. de Clor
pacienţi 85-94 95-105 105-115 115 şi > pacienţi 85-94 95-105 105-115 115 şi > pacienţi 85-94 95-105 105-115 115 şi >
17
87 130 52 129 42 111 1
Până la 5% 217 - - 198 - (8,6%) 154 -
(40,1%) (59,9%) (26,2%) (65,2%) (27,3%) (72%) (0,7%)

152 104 26 196 13 202

6-15 258 - 2 222 - - 215 - -
(58,9%) (40,3%) (11,7%) (88,3%) (6,1%) (93,9%)

118 12 117 11 2 88 26
16-25 130 - - 128 - - 116 -
(90%) (10%) (91,4%) (8,6%) (1,7%) (75,9%) (22,4%)

53 5 51 5 1 53 2
26-35 58 - - 56 - - 56 -
(91,3%) (8,7%) (91%) (9%) (1,7%) (94,7%) (3,6%)
3 17 2 1 21 21
36-45 22 - 22 - - 21 - - -
(13,6%) (77,3%) (9,1%) (4,6%) (95,4%) (100%)

7 14 2 18 2 13 1
46-60 21 - - 20 - - 16 -
(33,3%) (66,7%) (10%) (90%) (12,5%) (81,3%) (6,2%)

2 69 23 41
60 şi > % 93 12 81 - - 71 - - 64 - -
(2,8%) (97,2%) (35,9%) (64,1%)

354 341 17 271

22 522 253 2 5 28 342 1
799 717 (49,3%) (47,8%) (2,3%) 642 (42,3%)
(2,8%) (65,3%) (31,6%) (0,3%) (0,6%) (4,4%) (53,2%) (0,1%)

◄───544 (68,7%───► ◄─── 359 (36,1%)───► ◄─── 299 (46,7%)──►

x2=192,22 x2=413,37 x2=337,57

P<0,0001 P<0,0001 P<0,0001

78
 Tabelul 3.20
Dinamica dereglării indicilor de clor în ser la pacienţii cu arsuri în condiţii continentale

Suprafaţa 24 ore a 2-3-ea zi a 5-7-ea zi

afectată Num. de Clor Num. de Clor Num. de Clor
pacienţi 85-94 95-105 105-115 115 şi > pacienţi 85-94 95-105 105-115 115 şi > pacienţi 85-94 95-105 105-115 115 şi >
Până la 5% 32 - 2 30 - 32 - 2 30 - 25 - - 25 -
(6,3%) (93,7%) (6,3%) (93,7%) (100%)
6-15 33 - 5 28 - 30 - 1 29 - 27 - - 27 -
(15%) (85%) (3,3%) (96,7%) (100%)
16-25 22 - 2 20 - 20 - 4 16 - 20 - 3 17 -
(9%) (91%) (20%) (80%) (15%) (85%)
26-35 54 - 41 13 - 50 - 23 27 - 47 - 2 45 -
(75,9%) (24,1%) (46%) (54%) (4,2%) 95,8%)

36-45 50 2 48 - - 43 - 29 14 - 42 - 14 28 -
(96%) (96%) (67,4%) (32,2%) (33,3%) (66,7%)
46-60 12 2 10 - - 12 - 9 3 - 10 - 7 3 -
(16,7%) (83,3%) (75%) (25%) (70%) (30%)
60 şi > % 7 - 7 - - 6 - 6 - - 5 - 4 1 -
(100%) (100%) (80%) (20%)
210 4 115 91 - 193 - 74 119 - 176 - 30 146 -
2% 54,7% 43,3% 38,3% 61,/% (17%) (83%)

◄── 119(56,7%) ──► ◄─74(38,3%)─► ◄─30(17%)─►

x2=131,01 x2=65,45 x2=57,91

P<0,0001 P<0,0001 P<0,0001

79
 Tabelul 3.21
Dinamica dereglării indicilor de potasiu în ser la pacienţii cu arsuri în condiţii tropicale
Suprafaţa 24 ore a 2-3-ea zi a 5-7-ea zi
afectată Num. de Potasiu mmol/l Num. de Potasiu mmol/l Num. de Potasiu mmol/l
pacienţi 2,0-3,4 3,5-5,5 5,6-6,5 6,6-7,0 pacienţi 2,0-3,4 3,5-5,5 5,6-6,5 6,6-7,0 paci-enţi 2,0-3,4 3,5-5,5 5,6-6,5 6,6-7,0
Până la 5% 217 - 191 26 - 198 - 187 11 - 154 - 154 - -
(88%) (12%) (94,4%) (5,6%) (100%)
<0,05 <0,05 <0,01
6-15 258 - 195 63 - 222 - 182 40 - 215 - 213 2 -
(75,6%) (24,4%) (82%) (18%) (99%) (1%)
<0,01 <0,01
16-25 130 - 38 92 - 128 - 65 63 - 116 - 113 3 -
(29,2%) (70,8%) (50,8%) (49,2%) (97,4%) (2,6%%)
<0,01 <0,01 <0,01 <0,01
26-35 58 - 7 51 - 56 - 23 33 - 56 6 49 1 -
(12%) (88%) (41%) (59%) (10,7%) (87,5%) (1,8%)
<0,01 <0,01 <0,01 <0,01 <0,01
36-45 22 - 2 19 1 22 - 14 7 1 21 2 18 1 -
(9%) (86,5%) (4,5%) (63,7%) (31,8%) (4,5%) (9,5%) (85,7%) (4,8%)
<0,01 <0,01 <0,05 <0,01 <0,01
46-60 21 - 1 17 3 20 - 4 15 1 16 2 10 4 -
(4,7%) (80,9%) (14,4%) (25%) (70%) (5%) (12,5%) (62,5%) (25%)
<0,05 <0,01 <0,01
60 şi > % 93 - - 31 62 71 - 3 25 43 64 3 54 7 -
(33,3%) (66,4%) (4,2%) (35,2%) (60,6%) (4,7%) (84,3%) (11%)
<0,01 <0,01 <0,01 <0,01
799 - 434 299 66 717 - 478 194 45 642 13 611 18 -
(54,4%) (37,4%) (8,2%) (66,7%) (27,6%) (6,3%) (2,1%) (95,1%) (2,8%)

◄── 365(45,6%) ───► ◄── 239(33,3%) ──── ◄── 624(97,2%) ───►

x2=370,53 x2=267,49 x2=48,43

P<0,001 P<0,001 P<0,001

80
 Tabelul 3.22
Dinamica dereglării indicilor de potasiu în ser la pacienţii cu arsuri în condiţii continentale

Suprafaţa 24 ore a 2-3-ea zi a 5-7-ea zi

afectată Num. Potasiu mmol/l Num. de Potasiu mmol/l Num. de Potasiu mmol/l
de 2,0-3,4 3,5-5,5 5,6-6,5 6,6-7,0 pacienţi 2,0-3,4 3,5-5,5 5,6-6,5 6,6-7,0 pacienţi 2,0-3,4 3,5-5,5 5,6-6,5 6,6-
pacienţi 7,0
Până la 32 - 31 1 - 32 - 32* - - 25 2** 23** - -
5% (96,9%) (3,1%) (100%) (8%) (92%)

6-15 33 - 32** 1** - 30 - 30** - - 27 1 26 - -

(97%) (3%) (100%) (3,7%) (96,3%)

16-25 22 - 18** 4** - 20 - 20** - - 20 7* 13** - -

(81,8%) (18,2%) (100%) (35%) (65%)

26-35 54 - 46** 8** - 50 - 48** 2** - 47 19** 28* - -

(85,2%) (14,8%) (96%) (4%) (40%) (60%)

36-45 50 - 37** 13** - 43 3* 39* 1** - 42 19** 22** 1** -

(74%) (26%) (7%) (90,6%) (2,4%) (45,2%) (52,4%) (2,4%)

46-60 12 - 7** 5** - 12 1 9** 2** - 10 1 7 2 -

(58,3%) (41,7%) (8,3%) (75%) (16,7%) (10%) (70%) (20%)

60 şi > % 7 - 1* 4 2** 6 - 1 3 2 5 - 3 2 -
(14,3%) (57,1%) (28,6%) (16,7%) (50%) (33,3%) (60%) (40%)

210 - 172 36 2 193 4 179 8 2 176 49 122 5 -

(83%) (17,1%) (0,9%) (2%) (92,9%) (4,1%) (1%) (27,9%) (69,3%) (2,8%)

◄──── 38(18%)────► ◄──── 10(5,1%) ◄─ 5(2,8%)─►

x2=30,79 x2=58,03 x2=26,79
P<0,001 P<0,001 P<0,001

* - P<0,05 în comparaţie cu acelaş parametru la pacienţi cu arsuri în condiţii tropicale

** - P<0,01

81
în a cincea zi – 2,8% de pacienţi. În condiţii continentale, în a doua zi indicele potasiului la
nivelul normei îl au 92,9% din pacienţi, iar în a cincea zi mai jos de normă – 27,9 % din pacienţi.
Clinic la pacienţii noştri hiperpotasemia (>K+) accelera sistemul neuroreflectoric. E bine
cunoscut faptul că, în normă, potasiul participă foarte mult la transmiterea impulsului în sistemul
neuroreflectoric, la contracţia musculară şi funcţia inimii, – reduce ritmul cardiac şi puterea de
contracţie a miocardului. Toţi pacienţii noştri în perioada hiperpotasemiei aveau ritmul cardiac
redus, erau iritaţi, deseori agresivi şi cu euforie, acuzau frecvent dureri de inimă. În sânge se
determina hemoliză şi se micşora rezerva alcalină. În perioada de hipopotasemie se constata la
pacienţi stare de oboseală, dispnee, greţuri, adinamie, aritmie şi deseori mărirea tensiunii
venoase. În cazul când hipopotasemia se menţinea mai îndelungat apărea areflexia, rareori
paralizie şi halucinaţii.
Dacă ne orientăm după dinamica diurezei şi a electroliţilor, putem afirma că dereglările
electrolitice decurg mult mai uşor în condiţii continentale şi se agravează semnificativ în condiţii
tropicale, ceea ce are un rol extrem de important în tratamentul pacienţilor. Asta ne confirmă
încă o dată rolul important al hipertermiei în dinamica bolii combustionale în funcţie de
suprafaţa afectată şi gradul de profunditate al combustiilor. La studierea echilibrului ionilor de
calciu (Ca+) în ser la pacienţii noştri nu s-au constatat schimbări considerabile în primele 10–15
zile după traumă. De aceea, nu s-a efectuat studierea profundă a acestui electrolit. S-a constatat
că nivelul de calciu în ser scade în perioada tîrzie a bolii combustionale, în a 10–15-ea zi după
traumă, cînd în urma unor mari pierderi de lichid prin zona afectată, se „spală” din organism o
mare cantitate de calciu din componenţa sangvină şi din ţesutul osos. În aşa caz, renghenologic
apăreau semne, mai mult sau mai puţin expresive, de osteoporoză. Însă clinic la aceşti pacienţi
uneori apăreau simptome impresionante de contracţie musculară tetanică, pe care un specialist
slab pregătit poate s-o confunde cu patologia infecţioasă a tetanosului. E bine cunoscut faptul că
scăderea nivelului de calciu în ser sub 2,5 mmol/l duce la pierderea cunoştinţei şi la stop cardiac.
b) dereglările hormonilor mineralocorticoizi
Un rol deosebit în aceste dereglări electrolitice îl joacă hormonii mineralocorticoizi şi în
primul rând hormonul antidiuretic din hipotalamus şi aldosteronul glandei suprarenale. S-au
făcut studii speciale pentru a determina cantitatea însumată a mineralocorticoizilor.
Au fost efectuate studii la baza Universităţii de Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”
pentru determinarea aldosteronului la 30 de pacienţi în vârstă de 18–50 de ani cu arsuri de 10–
65% din suprafaţa corpului. Excreţia aldosteronului în urină s-a determinat prin metoda
cromatografiei în straturi subţiri de sorbent cu apreciere la spectrofotometru după metoda
folosită în laboratorul lui I. Iudaev. Rezultatele sunt prezentate în tabelul 3.23.

82
 Tabelul 3.23
Dinamica dereglării funcţiei mineralo-corticoide a glandei suprarenale
(aldosteronului) la pacienţi cu arsuri
mcg. pe 24 de ore

Perioadele bolii combustionale

Numărul
Suprafaţa şoc toxemie septico- Reconvalescentă
de
afectată toxemie
pacienţi
1-3 zi 5-7 zi 12-15 zi 20-22 zi la externare
până la 6 16,58 23,0 14,1 9,23 7,3
15%
16-30 7 21,1 43,5 11,55 13,2 7,5

31-50 11 71,1 52,5 18,1 19,9 8,1

51 şi < % 6 2,8 13,0 16,8 - -

Norma control la excreţie = 8,5 + 1,4 mcg. pe 24 de ore

Rezultatele obţinute ne confirmă că excreţia aldosteronului creşte brusc în perioada de şoc.

În cazul afectărilor de până la 15% din suprafaţa corpului, indicii aldosteronului cresc până la
16,5 mcg./24 de ore în comparaţie cu nivelul de control 8,5 mcg./24 de ore. El rămâne mărit de
aproape două–trei ori şi în perioada de toxemie şi scade în curând până la normă la externarea
pacientului.
În cazul unor afectări de 16–20% din suprafaţa corpului, el creşte şi mai mult şi ajunge în
perioada de şoc la 21,0 mcg./24 de ore şi la 43,5
mcg./24 de ore în perioada de toxemie. Depăşeşte norma de 3–5 ori. Cel
mai mult creşte acest indice al aldosteronului la afectări de până la 50% din suprafaţa
corpului. În perioada de şoc el constituie în medie 71,1 mcg./24 de ore. La unii pacienţi el a fost
până la 91 mcg./24 ore, ceea ce înseamnă creşterea lui de 10–12 ori faţă de norma stabilită şi a
rămas mărit la aceşti pacienţi şi în perioadele următoare.
În cazul leziunilor de peste 50% din suprafaţa corpului, acest indice este scăzut până la 2,8
mcg./24 ore, de câteva ori mai jos de normă.
În baza datelor obţinute se poate afirma că reducerea volumului de circulaţie a sângelui şi
hiperhidrataţia unor zone în structura ţesuturilor (în primul rând a spaţiului intercelular), paralel
cu alţi factori, stimulează increţia aldosteronului prin acţiunea sistemului renin-angiotensinal. La
rândul său, hiperaldosteronismul agravează deshidrataţia prin stimularea trecerii sodiului şi

83
creşterii hiperhidrataţiei unei sau altei zone în structura ţesuturilor. Neîndoielnic este şi faptul că
creşterea aldosteronului este reacţia de răspuns la stres.
Micşorarea cantităţii de aldosteron la afectări grave, de peste 50% din suprafaţa corpului,
probabil, se explică prin blocarea funcţiei diferitelor sisteme ale organismului, inclusiv a celei
endocrine, micşorarea cantităţii de fermenţi participanţi la sinteza hormonilor. Şi, ca rezultat,
organismul nu e în stare să se adapteze la condiţiile noi de
existenţă. La toţi aceşti pacienţi lipseşte reacţia de răspuns la stresul traumei arsurilor. S-au
determinat mari schimbări organice în structura glandei suprarenale, confirmate histologic.
În concluzie la aceste studii putem afirma că dereglările echilibrului electrolitic sunt
condiţionate şi de sistemul renin-angiotensin-aldosteron asupra cărora este raţional de influenţat
în procesul tratamentului.
c) dereglările metabolismului proteinic și rezultatele obținute la studierea
aminoacizilor indispensabili și dispensabili
Starea agravată a funcţiei hidroelectrolitice şi hemodinamicii în patogenia şocului
combustional este condiţionată şi de dereglările în metabolismul proteinic. Studiile efectuate de
A. Федоровский, 1970; V. Babiuc, 1965, 1966, 1967; Д. Пекарский, 1980 şi alţii [15, 36, 40,
44, 55, 116, 133, 201, 202] au arătat că în patogenia şocului un rol deosebit revine toxinelor de
caracter endogen apărute ca rezultat al catabolismului accelerat al glucidelor, lipidelor şi a
proteinelor. În urma cercetărilor efectuate de V. Soloviova (1933) s-a stabilit că munca fizică în
condiţii tropicale poate duce la pierderi în greutate de până la 3 kg în 24 de ore. Majoritatea
acestor pierderi este cauzată mobilizarea proteinelor, lipidelor şi glucidelor. [219]
La arsuri, acest proces catabolic este atât un rezultat al stresului şi activării fermenţilor
proteolitici, cât şi un rezultat al dereglărilor hemodinamicii, hipoxiei etc., care duc la formarea
multor substanţe toxice endogene de caracter proteinic. [230] În acest proces, un rol deosebit îl
joacă celulele neutrofile şi cele macrofage, care produc oxigen activ, caracterul agresiv al căruia
este bine cunoscut. [54, 75, 206, 225]
Cercetările realizate de noi prezintă un interes deosebit, deoarece atât activitatea
organismului, cât şi capacitatea de adaptare a acestuia la stări-limită în condiţii tropicale diferă
de cele în condiţii continentale, îndeosebi în tratamentul de corecţie la pacienţi cu arsuri la
trecerea lor dintr-un climat în altul (Apărare Civilă).
În acest scop au fost efectuate 1440 de investigaţii ale aminoacizilor la pacienţi cu
arsuri în condiţii tropicale şi continentale. Investigaţiile au fost efectuate după metoda
cromatografică în 1–3-ea zi, a 5–7-ea zi, a 12–15-ea zi, a 25–30-ea zi şi în fiecare următoarele 10
zile după traumă. Gradul de afectare a fost de II–IIIA–IIIB şi IV până la 10%, 11–20%, 21–35%,

84
36–50%, 51 procente şi mai mult din suprafaţa corpului. Au fost efectuate studii şi la 44 de
persoane sănătoase (donatori de sânge) în condiţii tropicale şi 10 persoane în condiţii
continentale (locuitori de baştină în condiţiile climaterice respective (tab. 3.24).
Indicii aminoacizilor indispensabili leucină + izoleucină (tab. 3.25) la arsuri în condiţii
tropicale de până la 10% din suprafaţa corpului scad până la 20% în raport cu norma, îndeosebi
în a 3–12-ea zi după traumă. În cazul arsurilor de gr. II–IIIA–IIIB–IV pe mai mult de 10% din
suprafaţa corpului, nivelul lor în ser scade din prima zi după traumă cu peste 16% faţă de normă
şi cu 40% mai jos la pacienţii cu leziuni de circa 50% şi mai mult din suprafaţa corpului. În
condiţii continentale, în cazul arsurilor de gr. II–-IIIA–IIIB–IV de până la 10% din suprafaţa
corpului indicii scad mai moderat. De la 11–20%, nivelul lor variază, iar la leziuni de peste 20%
indicii acestor aminoacizi sunt stabil mai jos de normă, însă mai puţin evident în raport cu indicii
pacienţilor din condiţii tropicale. În majoritatea cazurilor, chiar şi la arsuri de peste 35–50% din
suprafaţa corpului, nivelul lor oscilează între 20 şi 30% mai jos de normă.
Indicii aminoacidului indispensabil valină sunt şi mai evident sub normă (tab. 3.26). La
arsuri de până la 10% din suprafaţa corpului, în condiţii tropicale, el coboară din primele zile
până la 24% faţă de normă, iar în cazul arsurilor de gr. II–IIIA–IIIB–IV la peste 20–30% din
suprafaţa corpului nivelul lui în ser este cu 40–50% mai jos de normă şi se menţine la acest nivel
scăzut pe toată dinamica bolii combustionale în perioada de şoc, toxemie şi septico-toxemie.
În condiţii continentale, nivelul valinei în ser este tot mai jos de normă, însă mai puţin
evident în raport cu cel din condiţii tropicale la arsuri de până la 35% din suprafaţa corpului. În
cazul leziunilor combustionale pe mai mult de 35%, nivelul valinei în ser este de asemenea mult
scăzut, în proporţie de 45–50% faţă de normă, ca şi la bolnavii în condiţii tropicale.
Nivelul aminoacidului indispensabil lizină (tab. 3.27) scade în a
3–7-ea zi după traumă până la 28%, la arsuri de până la 10% din suprafaţa corpului. La
arsuri de până la 35%, coboară până la 20–34% faţă de normă, iar la arsuri pe mai mult de 35–
50% coboară până la 40–45% în raport cu norma. Aproape aceeaşi dinamică a indicilor lizinei în
ser se determină şi la pacienţii în condiţii continentale, cu o manifestare mai puţin agravată la
arsuri de până la 35%.

85
 Tabelul 3.24
Indicii aminoacizilor în ser la persoane sănătoase (donari de sânge)
locuitori de baştină în condiţii tropicale şi continentale
(M1 – norma datelor sumare medii)
m-mol/l
AMINOACIZII
Numărul treonină+acidul
Zona leucină+
de donatori valină lizină fenilalanină tirozină alanină serină+glicină arginină glutaminic
izoleucină
A
1,44
.MINO 2,64 1,92 2,08 2,02 2,42
Tropicală 44 1,68 (±0,07) 2,55 (±0,09) 2,98 (±0,11)
(±0,06)
ACIZII (±0,07) (±0,08) (±0,08) (±0,05) (±0,07)

1,38 2,69 1,90 2,02 2,04 2,45

Contmentală 10 1,62 (±0,06) 2,65 (±0,07) 2,88 (±0,12)
(±0,05) (±0,07) (±0,08) (±0,06) (±0,09) (±0,08)

Indispensabili Dispensabili

86
 Tabelul 3.25
Dinamica indicilor aminoacizilor leucină+izoleucină în ser
la pacienţi cu arsuri în condiţii tropicale şi continentale
(indispensabil)
m-mol/1

Zona Suprafaţa afectată

Data
investig. Până la 10% 11-20 21-35 36-50 51 şi>%
(10 pacienţi) (10 pacienţi) Suprafaţa
(10 pacienţi)afectată (9 pacienţi) (5 pacienţi)

I zi (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P

Tropicală

a 3-ea zi 1,18(<17)±0,10<0,05 1,32(<8)±0,14 <0,05 1,11(<23) ±0,20 < 0,05 0,87(<39)±0,16<0,01 0,89(<41) ±0,13 < 0,01
a 5-7-ea zi 1,14(<20)±0,13<0,05 1,40(<3)±0,31<0,05 1,39(<4)±0,01 <0,01 1,21(<16) ±0,09 < 0,05 1,08(<25)±0,38<0,05
a 12-15-ea zi 1,15(<20)±0,07<0,01 1,42(<2)±0,14 <0,01 1,33(<3)±0,24 <0,05 1,28(<11)±0,09 <0,05 -
a 25-30-ea zi 1,29(<10)±0,19<0,05 1,13(<21)±0,21 <0,05 1,17(<18)±0,18 <0,05 - -
-
(10 pacienţi) (10 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)

I zi - 1,28(<11)±0,15<0,05 1,14(<17)±C,14 <0,05 0,92(<33)±0,22 <0,05 1,02(<28)±0,20 <0,01

Continentală

a 3-ea zi - 1,40(<3)±0,19 <0,05 1,29(<10) ±0,21 < 0,05 0,97(<30) ±0,15 < 0,01 0,90(<30) ±0,20 < 0,01
a 5-7-ea zi - 1,44(<0)±0,11 <0,01 1,05(<23)±0,13<0,05 1,13(<18) ±0,10 < 0,05 1,04(<24) ±0,20 < 0,05
a 12-15-ea zi - 1,08(<21)±0,12<0,01 1,36(<1,4)±0,06<0,01 1,32(<4,3)±0,10<0,05 -
a 25-30-ea zi - 1,10(<20)±0,18 <0,05 1,32(<4,3)±0,10<0,05 1,36(<1,4)±0,06<0,01 -

M - indicii mediii la pacienţi

M1 - norma (în zona tropicală - 1,44± 0,06 m-mol./l)
( în zona continentală - 1,38± 0,05 ria-mol/l)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu norma

87
 Tabelul 3.26

Dinamica indicilor aminoacidului valină în ser

la pacienţi cu arsuri în condiții tropicale şi continentale
(indispensabil)
m-mol/1.

Suprafaţa afectată
Data
Zona Până la 10% 11-20 21-35 36-50 51 şi>%
investig.
Suprafaţa afectatâ
(10 pacienţi) (10 pacienţi) (10 pacienţi) (9 pacienţi) (5 pacienţi)

(M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P

I zi 1,35(<19)±0,17<0,05 1,66(<1,5)±0,30<0,05 1,18(<30)±0,24 <0,05 0,80(<52)±0,08 <0,01 0,92(<45)±0,20 <0,01
Tropicală

A 3-ea zi 1,27(<24)±0,23 < 0,05 1,61(<4)±0,39 <0,01 1,14(<32)±0,15<0,05 0,84(<50) ±0,06 < 0,01 0,70(<58) ±0,12 < 0,01
A 5-7-ea zi 1,37(<18)±0,34<0,05 1,15(<32)±0,12 <0,01 1,57(-0±0,10 <0,01 1,23(<27) ±0,16 < 0,01 l,75(<55) ±0,16 < 0,01
A 12-15-ea zi 1,38(<17)±0,10<0,05 1,79(<53)±0,12 <0,01 1,09(<45)±0,17 <0,01 1,27(<24)±0,11 <0,01 -
A 25-30-ea zi 1,33(<8)±0,09 <0,05 1,17(<30)±0,21 <0,05 1,26(<25)±0,12 <0,01 -
- (10 pacienţi) (10 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)
1 zi - 1,52(<6,1)±0,15<0,05 1,30(<30)±0,24 <0,05 1,03(<36)±0,11 <0,01 1,22(<23)±18 <0,01
Continentală

A 3-ea zi - 1,47(<9,2)±0,19<0,05 1,27(<32)±0,15<0,05 1,10(<32) ±0,08 < 0,01 0,82(<49)±15 <0,05

A 5-7-ea zi - 1,22(<24)±0,11 <0,01 1,15(<7)±0,10 <0,01 1,38(<18) ±0,15 < 0,01 1,79(<51) ±0,20 < 0,05
A 12-15-ea zi - 1,09(<33)±0,12 <0,01 1,20(<45)±0,17 <0,01 1,22(<27)±0,08 <0,01 -
A 25-30-ea zi - 1,10(<32)±0,18 <0,05 1,11(<45)±0,12 <0,01 - -

M - indicii medii la pacienţi

M1 - norma (în zona tropicală - 1,68± 0,07 m-mol./l)

(în zona continentală - 1,62± 0,06 m-mol/1)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu norma

88
 Tabelul 3.27
Dinamica indicilor aminoacidului lizină în ser la pacienţi cu arsuri
în condiţii tropicale şi continentale
(indispensabil)
m-mol/1
Suprafaţa afectată
Data
Zona
investig. Până la 10% 11-20 21-35 36-50 51şi>%
Suprafaţa afectată
(l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (9 pacienţi) (5 pacienţi)
(M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P
2,44(<4)±0,23 <0,05 2,34(<8)±0,24 < 0,05 2,23(<10)±0,25 <0,05 1,47(<42)±0,16 <0,01 1,40(<45)±0,33
Tropicală

I zi
a 3-ea zi 2,01(<21)±0,28<0,05 2,00(<21) ±0,16 < 0,01 1,85(<27) ±0,17 < 0,01 1,58(<38) ±0,27 < <0,01 1,43(<44) ±0,10 <
a 5-7-ea zi 1,83(<28)±0,28<0,05 2,12(<17)±0,22 <0,05 1,67(<34)±0,18<0,01 0,01 1,60(<37)±0,19<0,01 0,01 1,40(<45)±33
a 12-15-ea 2,09(<18)±0,28<0,05 1,81(<29)±0,19 <0,01 1,84(<27)±0,18 <0,01 1,87(<26)±0,07 <0,05 <0,01 -
zi a 25-30-ea 2,25(<9)±0,30 <0,05 2,03(<20)±0,21 <0,01 1,84(<27)±0,18 <0,01 - -
zi - (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)

2,58(<2,6)±0,20 < 0,05 2,48(<6,4)±0,23 < 0,05 1,69(<36)±12 <0,01 1,52(<42)±26

Continental

I zi -
a 3-ea zi - 2,50(<1,8)±0,15<0,01 1,99(<24)±0,12<0,01 1,70(<39) ±0,18 < <0,01 1,62(<39)±0,18<0,
a 5-7-ea zi - 2,33(<12)±0,20 <0,05 1,92(<27)±0,16<0,01 0,01 1,63(<38) ±0,19 < 01 1,60(<40)±27
ă

a 12-15-ea - 2,14(<19)±0,18 <0,01 1,96(<26)±0,17 <0,01 0,01 1,78(<33)±0,11 <0,01 <0,01 -

zi a 25-30-ea - 2,20(<17)±0,21 <0,01 1,84(<30)±0,20 <0,01 - -
zi

M - indicii mediii la pacienţi

M1 - norma (în zona tropicală - 2,55± 0,09 m-mol./l)
(în zona continentală - 2,65± 0,07 m-mol/l)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu norma

89
 O dinamică specifică se determină la aminoacidul indispensabil fenilalanină (tab. 3.28). În
primele 2–3 zile după traumă la arsuri de gr. II–IIIA–IIIB–IV pe circa 20% din suprafaţa
corpului, nivelul lui în ser creşte considerabil, până la 26% în raport cu norma. În a 7–12-ea zi,
nivelul lui coboară până la 24%. La arsuri de până la 35%, nivelul lui creşte spre a 12–15-ea zi,
dar nu ajunge la normă. Însă în cazul unor leziuni pe mai mult de 35% din suprafaţa corpului,
nivelul lui în ser este permanent mai jos de normă. În condiţii continentale, nivelul fenilalaninei
este aproape de normă la leziuni de până la 20% din suprafaţa corpului şi coboară până la 17% în
a 15-ea zi după traumă, însă oscilaţiile lui sunt mai puţin evidente în raport cu indicii pacienţilor
în condiţii tropicale.
Unicul aminoacid nivelul căruia este în creştere pe parcursul dinamicii bolii combustionale
este tirozina. În cazul leziunilor de până la 10% din suprafaţa corpului, nivelul ei din prima zi
după traumă creşte până la 33% în raport cu norma (tab. 3.29). La arsuri de până la 20%, nivelul
tirozinei în ser creşte din prima zi până la 35% în raport cu normă. În cazul arsurilor pe o
suprafaţă de la 21% până la 50%, nivelul ei în ser este mărit mai moderat – până la 14%, iar la
leziuni mai mari de 50% din nou se constată o creştere bruscă – până la 51% în raport cu norma.
Dinamica aminoacidului tirozină se menţine la nivel ridicat pe tot parcursul perioadei de şoc a
bolii combustionale. Începând cu a 5–7-ea zi după traumă, nivelul tirozinei în ser este în creştere
mai moderată şi oscilează între 7 şi 20% în raport cu norma. Numai la arsuri pe mai mult de 50%
din suprafaţa corpului pe tot parcursul bolii combustionale nivelul ei în ser este evident mai sus
de normă în comparaţie cu nivelul ei la pacienţii în condiţii tropicale.
Nivelul aminoacidului alanină în ser la pacienţi, atât în condiţii tropicale, cât şi în condiţii
continentale, se măreşte în perioada de şoc la pacienţii cu arsuri de până la 20% din suprafaţa
corpului şi scade în curând. La leziuni mai mari de 20% din suprafaţa corpului, dinamica
aminoacidului alanină este permanent mai jos de normă din prima zi după traumă (tab. 3.30).
Indicii dinamicii aminoacizilor serină+glicină sunt permanent scăzuţi din primele zile după
traumă şi oscilează între 8 şi 50% sub normă, atât în condiţii tropicale, cât şi în condiţii
continentale, (tab. 3.31). Această scădere este bruscă în cazul leziunilor de peste 50%.
O scădere evidentă se constată la aminoacidul arginină (tab. 3.32). Atât în condiţii tropicale
cât şi în condiţii continentale, din prima zi se constată un nivel brusc scăzut, care oscilează între
17 şi 50% mai jos de normă, în funcţie de suprafaţa afectată. O scădere deosebită se determină la
arsuri de peste 50% din suprafaţa corpului – până la 65% în raport cu norma.

90
 Tabelul 3.28
Dinamica indicilor aminoacidului fenilalanină în ser la pacienţi
cu arsuri în condiţii tropicale şi continentale
(indispensabil)
m-mol/1
Data Suprafaţa afectată
Zona Până la 10% 11-20 21-35 36-50 51şi>%
investig.
(l0 pacienţi)
Suprafaţa afectată (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (9 pacienţi) (5 pacienţi)
(M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P
2,05(>26)±0,16<0,05 2,03(<26)±0,09 < 0,01 1,56(<6)±0,10 <0,05 0,99(<39)±0,10 <0,01 1,50(<9)±0,17
Tropicală

I zi
a 3-ea zi 1,42(>13)±0,21<0,05 1,62(<1,21) ±0,22 < 1,30(<11) ±0,11< 0,05 1,28(<22) ±0,20 < <0,05 1,30(<10) ±0,07 <
a 5-7-ea zi 1,25(>23)±0,15<0,05 0,01 1,48(<10)±0,26 <0,05 1,60(<2)±0,16 <0,05 0,05 1,57(<4)±0,17 <0,05 0,05 1,84(<12)±12
a 12-15-ea 1,23(>24)±0,14<0,05 1,43(<14)±0,24 < 0,05 1,55(<5)±U,24 <0,05 1,55(<5)±0,14 <0,05 <0,05 -
zi a 25-30-ea 1,37(>16)±0,22 < 0,05 1,91(<16^0,33 < 0,05 1,42(<13)±0,19 <0,05 - -
zi - (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)

1,60(<2)±0,08 <0,01 1,60(<2)±0,11 <0,05 1,10(<34)±12 <0,01 1,58(<5)±26 <0,01

Continental

I zi -
a 3-ea zi - 1,63(<3,5)±0,18 <0,05 1,43(<15) ±0,15 < 0,05 1,32(<21) ±0,18 < 1,40(< 17) ±0,08 <
a 5-7-ea zi - 1,54(<8,8)±0,19 <0,05 1,55(<8)±0,22 <0,05 0,05 1,43(<15) ±0,19 < 0,01 1,60(<4)±23 <0,05
ă

a 12-15-ea - 1,40(<17)±0,22 <0,05 1,58(<5)±0,24 <0,05 0,05 1,51(<11)±0,14 <0,05 -

zi a 25-30-ea - 1,45(<14)±0,24 <0,05 1,57(<5)±0,19 <0,05 - -
zi

M - indicii mediii la pacienţi

M1 - norma (în zona tropicală - -1,64± 0,07 m-mol./l)
(în zona continentală - 1,69± 0,07 m-moL/1)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu normă

91
 Tabelul 3.29
Dinamica indicilor aminoacidului terozin în ser la pacienţi cu arsuri
în condiţii tropicale şi continentale
(dispensabil)
m-mol/1
Data Suprafaţa afectată
Zona până la 10% 11-20 21-35 36-50 51şi>%
investig.
(l0 pacienţi)
Suprafaţa afectată (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (9 pacienţi) (5 pacienţi)
(M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P
3,98>33)±0,19<0,01 4,03(>35)±0,22 <0,01 3,41(>14)±0,27 <0,15 3,42(>14)±0,29 <0,05 4,51(>51)±0,37
Tropicală

I zi
a 3-ea zi 3,94(>32)±0,38 < 0,05 3,75(>26) ±0,22 <0,01 3,50(>17)±0,24 <0,05 3,62(>20) ±0,26 < <0,01 4,63(>55) ±0,32 <
a 5-7-ea zi 3,46(>16)±0,27<0,05 3,46(>16)±0,39 <0,05 3,54(>18)±0,26 <0,15 0,05 3,26(>9) ±0,44 <0,05 0,01 4,51(>51) ±0,56 <
a 12-15-ea 3,19(>7)±0,36 <0,05 3,32(>11)±0,29 <0,05 3,19(>7)±0,46 <0,05 3,30(>11)±0,38 <0,05 0,05 -
zi a 25-30-ea 3,73(>30)±0,11<0,05 3,60(>12)±0,27 <0,05 3,71(>24)±0,25 <0,05 - -
zi - (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)

3,98(>1)±27 <0,05 3,15(>16)±0,13 <0,05 3,52(>26)±0,35 < 4,10(>50)±0,33

Continental

I zi -
a 3-ea zi - 3,80(>39)±22 < 0,05 3,22(> 18) ±0,24 < 0,05 3,67(>35) ±0,16 < <0,01 4,22(>55) ±0,30 <
a 5-7-ea zi - 3,41(>25)±0,39 <0,05 0,05 3,40(>25) ±0,32 < 0,05 0,05 3,50(>29) ±0,26 < 0,01 4,15(>52)±0,39<0,
ă

a 12-15-ea - 3,39(>24)±0,22 < 0,05 3,19(>17)±0,18 <0,05 0,05 3,10(>14)±0,14 <0,05 01 -

zi a 25-30-ea - 3,10(>14)±0,20 <0,05 3,61(>33)±0,22 <0,05 - -
zi

M - indicii mediii la pacienţi

M1 - norma (în zona tropicală - 2,98± 0,11 m-mol./l)
(în zona continentală - 2,72± 0,17 m-mol/1)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu norma

92
 Tabelul 3.30
Dinamica indicilor aminoacidului alanină în ser la pacienţi cu arsuri
în condiţii tropicale şi continentale
(dispensabil)
m-mol/1
Data Suprafaţa afectată
Zona Până la 10% 11-20 21-35 36-50 51şi>%
Investig.
(l0 pacienţi)
Suprafaţa afectată (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (9 pacienţi) (5 pacienţi)
(M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P
I zi 2,22(>15)±0,19<0,05 2,95>53)±0,08 <0,01 1,79(<6)±0,24 <0,05 1,13(<41)±0,13 <0,01 1,05(<45)±0,16
Tropicală

a 3-ea zi 1,9(<36)±0,10<0,01 2,49(>29) ±0,28 <0,01 1,68(<12)±0,15 <0,05 1,26(<34) ±0,20 < <0,05 0,82(<57) ±0,06 <
a 5-7-ea zi 1,30(<32)±0,20<0,01 1,22(<37)±0,24 <0,01 1,49(<22)±0,10 <0,05 0,01 1,42(<26) ±0,24 < 0,01 0,72(<63) ±0,04 <
a 12-15-ea 1,30(<32)±0,18<0,01 1,25(<34)±0,16 <0,01 1,57(<17)±0,17 <0,05 0,05 1,26(<34)±0,20 <0,05 0,01 -
zi a 25-30-ea 1,20(<37)±0,27 < 0,05 1,52(<20)±0,20 <0,05 1,42(<24)±0,12 <0,05 - -
zi
- (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)

1,87(>5)±0,05 <0,05 1,88(>4)±0,20 <0,05 1,16(<35)±0,14 <0,01 1,12(<38)±0,15

Continenta

I zi -
a 3-ea zi - 2,32(>28)±0,08 < 0,05 1,73(<3,8) ±0,15 < 1,28(<29) ±0,20 < <0,05 0,98(<46)±0,11<0,0
a 5-7-ea zi - 1,16(<35)±0,22 <0,01 0,05 1,50(<16)±15 <0,05 0,01 1,37(<28) ±0,18 < 1 0,88(<51) ±0,70 <
lă

a 12-15-ea - 1,28(<29)±0,28 <0,01 1,43(<20)±21 <0,05 0,01 1,39(<22)±0,24 <0,05 0,01 -

zi a 25-30-ea - 1,43(<20)±0,20 <0,05 1,42(<21)±18 <0,05 - -
zi
M - indicii mediii la pacienţi
M1 - norma (în zona tropicală - 1,92± 0,08 m-mol./l)
(în zona continentală - 1,80± 0,07 m-mol./l)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu norma

93
 Tabelul 3.31
Dinamica indicilor aminoacidului serină+glicină în ser
la pacienţi cu arsuri în conditii tropicale si continentale
(dispensabil)
m-mol/1
Suprafaţa afectată
Data
Zona până la 10% 11-20 21-35 36-50 51şi>%
investig.
(l0 pacienţi)
Suprafaţa afectată (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (9 pacienţi) (5 pacienţi)
(M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P
1,90(<8)±0,17 <0,05 1,55(<25)±0,26 <0,05 1,89(<57)±OJ9 <0,01 1,37(<34)±0,17 <0,01 1,05(<50)±0,19
Tropicală

I zi
a 3-ea zi 1,63(<21)±0,41<0,01 1,58(<24)±0,35 <0,05 1,16(<44) ±0,20 <0,01 1,33(<37) ±0,17 < <0,01 1,15(<45) ±0,26 <
a 5-7-ea zi 2,03(<2)±0,18 <0,01 1,58(<24)±0,35 <0,05 1,31(<37)±0,15 <0,01 0,01 1,42(<46)±0,19<0,01 0,01 1,01(<51) ±0,23 <
a 12-15-ea 1,30(<3)±0,32 <0,01 1,23(<40)±0,19 <0,01 1,34(<36)±0,01 <0,01 1,10(<47)±0,13 <0,01 0,01 -
zi a 25-30-ea 2,05(<1,4)±0,11 <0,05 1,51(<27)±0,15 <0,01 - -
zi - (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)

1,92(<8)±0,22 <0,05 1,27(<37)±0,18 <0,01 1,30(<36)±0,12<0,01 1,99(<50)±0,16

Continental

I zi -
a 3-ea zi - 1,67(<17)±0,33 <0,05 1,24(<38)±0,20 <0,01 1,22(<39)±0,15 <0,01 <0,01 1,92(<54) ±0,28 <
a 5-7-ea zi - 1,62(<20)±0,29 <0,05 1,32(<35)±0,12 <0,01 1,10(<45)±0,20 <0,01 0,01 1,01(<50) ±0,19 <
ă

a 12-15-ea - 1,66(<18)±0,35 <0,05 1,47(<27)±0,23 <0,01 1,10(<45)±0,20 <0,01 0,01 -

zi a 25-30-ea - 1,58(<21)±0,28 <0,05 1,58(<22)±0,15 <0,01 - -
zi

M - indicii mediii la pacienţi

M1 - norma (în zona tropicală - 2,08± 0,08 m-mol./l)
(în zona continentală - 2,02± 0,06 m-mol./l)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu norma
94
 Tabelul 3.32
Dinamica indicilor aminoacidului arghinină în ser la pacienţi cu arsuri
în conditii tropicale şi continentale
(semidispensabil)
m-mol/1
Suprafaţa afectată
Data
Zona până la 10% 11-20 21-35 36-50 51şi>%
investig.
(l0 pacienţi)
Suprafaţa afectată (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (9 pacienţi) (5 pacienţi)
(M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P
1,66(<17)±0,19<0,05 1,08(<46)±0,21 <0,01 1,05(<47)±0,13 <0,01 1,01(<45)±0,10 <0,01 0,99(<51)±0,15
Tropicală

I zi
a 3-ea zi 1,48(<26)±0,22 < 0,05 1,57(<22)±0,36 <0,05 1,08(<46) ±0,09 < 0,01 0,95(<53)±0,11<0,01 <0,01 0,75(<64) ±0,16 <
a 5-7-ea zi 1,67(<17)±0,16<0,05 1,49(<26)±0,16 <0,01 1,19(<41) ±0,12 < 0,01 1,03(<49)±0,15<0,01 0,01 1,71(<65)±0,17<0,
a 12-15-ea 1,78(<11)±0,16<0,05 1,07(<46)±0,06 <0,01 1,26(<35)±0,13 <0,01 1,21(<40)±0,23 <0,01 01 -
zi a 25-30-ea 2,00(<1)±0,12 <0,05 2,34(<33)±0,11 <0,01 1,20(<40)±0,10 <0,01 - -
zi - (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)

1,62(<20)±0,18 <0,01 1,22(<40)±0,14 <0,01 1,12(<45)±12 <0,01 1,07(<47)±0,13

Continental

I zi -
a 3-ea zi - 1,56(<24)±0,30 <0,01 1,10(<46)±0,10 <0,01 1,00(<51)±0,90 <0,01 <0,01 1,04(<49)±0,18<0,
a 5-7-ea zi - 1,58(<23)±0,17 <0,01 1,28(<37)±0,15 <0,01 1,09(<47)±0,11 <0,01 01 1,01(<50) ±0,16 <
ă

a 12-15-ea - 1,27(<38)±0,08 <0,01 1,32(<35)±0,13 <0,01 1,20(<41)±0,19 <0,01 0,01 -

zi a 25-30-ea - 1,30(<36)±0,12 <0,01 1.30(<35)±0,11 <0,01 - -
zi

M - indicii mediii la pacienţi

M1 - norma (în zona tropicală - 2,02± 0,05 m-mol./l)
(în zona continentală - 2,04± 0,09m-mol./l)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu norma

95
 Aceeaşi scădere bruscă ca la arginină se constată la nivelul aminoacizilor treonină+acidul
glutamic (tab. 3.33). În cazul unor arsuri de până la 20% din suprafaţa corpului, dinamica
scăderii nivelului în ser oscilează între 5 şi 18% la pacienţi în condiţii tropicale. La arsuri de
până la 50%, în ambele condiţii dinamica lor oscilează mai jos de normă: între 20 şi 61% din
primele zile după accident. Nivelul acestor aminoacizi este brusc scăzut şi la afectări de peste
50% din supr. corpului, însă această scădere este mai evidentă la pacienţii cu arsuri în condiţii
continentale în raport cu bolnavii în condiţii tropicale.
Rezultatele acestor investigaţii ale dinamicii aminoacizilor în ser la pacienţi ne vorbesc
despre catabolismul crescând al ţesuturilor, care are un caracter generalizat.
Deficitul în organism, atât al acizilor indispensabili, cât şi al celor dispensabili, depinde în
mod direct de dereglările în organe şi sistemele de organe ale organismului, şi în primul rând în
sistemul gastrointestinal, unde fermentaţia materiei prime şi absorbţia componentelor necesare
pentru existenţa organismului este foarte redusă. De asemenea au loc schimbări grave în
sistemul cardiovascular, pulmonar, hepatorenal şi altele, studierea cărora prezintă un interes
deosebit.
3.2 Studiul influenței factorilor climaterici asupra aspectelor clinico-evolutive la
pacienți cu arsuri
a) afectările sistemului cardiovascular
Orice patologie în organismul uman este reflectată în hemodinamică. În condiţii
tropicale, indicii hemodinamicii sunt mai labili, avînd o tendinţă spre hipotonie , iar la unele
afectări, cum este boala hipertonică, aceşti indici au tendinţa spre normalizare. [80, 119, 120]
În acelaşi timp, este stabilit că în condiţii tropicale permeabilitatea capilară este
considerabil mărită, paralel cu hipofuncţia glandei suprarenale, care se manifestă, în primul rând,
prin starea de adinamie (Ж. Кассирский, Н. Плотников, 1964). Acest factor, în primul rând
determină dereglările mai semnificative ale sistemului cardiovascular în condiţii tropicale în
raport cu cele care se manifestă, la acelaşi grad şi suprafaţa de afectare, în condiţii continentale.
Colabilitatea capilară în condiţii tropicale pentru persoana sănătoasă este favorabilă. [150] Însă
aceeaşi stare pentru persoanele afectate cu arsuri este dăunătoare, deoarece agravează şi mai mult
starea de plasmoree, hipotonie, hemostază şi funcţia sistemului cardiovascular în întregime, care
este extrem de afectat, îndeosebi, în perioada de şoc. Rezultatele cercetărilor efectuate de noi,
care au cuprins determinarea tensiunii arteriale şi calităţile pulsului, au arătat că tensiunea
arterială la 29,5% din 799 de pacienţi în condiţii tropicale se menţinea în limitele normei, la
57,7% din ei a fost evident scăzută şi numai la 12,8% ea s-a constatat mai sus de normă în
primele 2–3 ore după traumă. Acceleraţia pulsului nu întotdeauna corespunde dinamicii

96
 Tabelul 3.33
Dinamica indicilor aminoacidului trionină + acidul glutaminic în ser la pacienţi cu arsuri
în conditii tropicale şi continentale
(dispensabil)
m-mol/1
Suprafaţa afectată
Data
Zona Până la 10% 11-20 21-35 36-50 51şi>%
investig.
(l0 pacienţi)
Suprafaţa afectată (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (9 pacienţi) (5 pacienţi)
(M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P (M-M1) P
2,78(<14)±0,22<0,05 2,57(<6)±0,13 <0,05 1,72(<29)±0,24 <0,05 1,04(<57)±0,08 <0,01 0,92(<49)±0,09
Tropicală

I zi
a 3-ea zi 2,30(<5)±0,17 < 0,05 2,16(<11)±0,19 <0,05 1,34(<44) ±0,30 < 0,05 1,27(<47)±0,07<0,01 <0,01 1,27(<47) ±0,12 <
a 5-7-ea zi 2,05(<15)±0,22<0,05 1,48(<13)±0,22 <0,05 1,23(<38) ±0,29 < 0,05 1,23(<49)±0,11<0,01 0,01 1,29(<46)±0,07<0,
a 12-15-ea 2,04(<16)±0,13<0,05 1,98(<18)±0,16 <0,05 1,17(<51)±0,13 <0,05 1,10(<54)±0,17 <0,01 01 -
zi a 25-30-ea 2,17(<10)±21 <0,05 2,05(<15)±0,27 <0,01 1,28(<47)±0,32 <0,05 - -
zi - (l0 pacienţi) (l0 pacienţi) (5 pacienţi) (5 pacienţi)

2,78(<4,9)±0,15 <0,05 1,96(<26)±0,20 <0,05 1,10(<58)±0,09 <0,05 0,94(<64)±0,12

Continental

I zi -
a 3-ea zi - 2,14(<19)±0,16 <0,05 1,99(<24)±0,29 <0,05 1,08(<59)±0,11 <0,01 <0,01 0,99(<62)±0,17<0,
a 5-7-ea zi - 2,31(<13)±0,19 <0,05 2,10(<20)±17 <0,05 1,02(<61)±0,07 <0,01 01 0,96(<63) ±0,11 <
ă

a 12-15-ea - 2,08(<22)±0,20 <0,05 2,11(<20)±13 <0,05 1,09(<58)±0,17 <0,01 0,01 -

zi a 25-30-ea - 2,11(<20)±0,22 <0,05 1,99(<25)±30 <0,05 - -
zi

M - indicii mediii la pacienţi

M1 - norma (în zona tropicală - 2,42± 0,09 m-mol./l)
(în zona continentală - 2,65± 0,08m-mol./l)
M-M1 - diferenţa în % în raport cu norma

97
tensiuni arteriale. Toate aceste schimbări ale tensiunii arteriale şi ale pulsului, în faza torpidă a
şocului combustional, erau asociate foarte frecvent cu depresia psihică şi cu starea de stupor. În
sânge, la aceşti pacienţi se determină o hemoconcentraţie marcată cu o elevare a hematocritei
până la 60–70 unt. – Н. Федоров, В. Tроцкий, 1963; Р. Гинзбург, M. Малова, V. Babiuc,
1968, (tab.3.13, 3.14). La astfel de afectări ale sistemului cardiovascular se micşorează brusc
viteza de circulaţie a sângelui, scade debitul pe minut al cordului, se reduce oxigenarea sângelui
şi creşte brusc starea de hipoxie a ţesuturilor, inclusiv a miocardului. În primele 2–3 ore după
traumă au loc schimbări funcţionale. Hipoxia mărită este un rezultat al hemoconcentraţiei şi al
micşorării vitezei de circulaţie a sângelui. Însă în scurt timp au loc şi schimbări cu caracter de
miocardiodistrofie. [91, 125]
Cercetările histologice efectuate de noi la 42 de pacienţi cu afectări grave, în condiţii
tropicale în Cuba, care au decedat în perioada de şoc şi până la a 5–7-ea zi după traumă, au
determinat existenţa distrofiei marcate în structura ţesuturilor cordului.
În toate cazurile s-a stabilit prezenţa unui edem marcat în zonele paravasculare, dilataţie
vasculară, stază de sânge şi microhemoragii. Spaţiul intercelular în zonele paravasculare este
considerabil mărit, fibrele musculare sunt mărite în volum, edemaţiate şi fragmentate (fig. 3.4).
Aprecierea structurii histologice a fost stabilită împreună cu profesorul
C. Arnaut - Specialist în morfopatologie

Fig. 3.4 Edem, inflamaţie şi fragmentare (colorat ghematoxilin-eozin)

98
 Paralel cu omogenizarea fibrelor musculare, se constată frecvent şi lezarea lor completă.
În multe cazuri fibrele elastice se determinau numai pe alocuri şi întotdeauna se constată o
formă difuză de degenerare a fibrelor musculare ale cordului (fig. 3.5).

Fig. 3.5 Fibrele musculare ale cordului degenerativ alterate (colorat ghematoxilin-eozin)

În multe locuri se determină microhemoragii, iar pe alocuri şi micronecroză. După părerea

multor autori, cauza de bază ale acestor schimbări este intoxicaţia şi hipoxia miocardului paralel
cu dereglările metabolice celulare. [204, 233]
Studiile efectuate de Birke G., Liljedahl S., 1966; Л. Клячкин şi В. Пинчук, 1969
apreciază că apariţia acestor schimbări în miocard se datorează edemului interstiţial. [30, 236]
În cercetările noastre efectuate la vasele sangvine în sistemul pulmonar, la ficat, rinichi,
glanda suprarenală, tractul gastrointestinal etc., s-a dovedit că permeabilitatea capilară este atât
de mărită, încât prin peretele lor în ţesuturi difundează nu numai plasma cu componentele ei
proteinice şi electrolitice, dar şi eritrocitele (fig. 3.6).
În cavitatea vasculară se întâlnesc frecvent conglomerate de eritrocite, o parte din care se
determină în stare de trecere prin peretele vasului capilar, sau în afara lui (fig. 3.7).
Intima vaselor sangvine deseori este inflamată, iar forma lor este deformată din cauza
edemului marcat (fig. 3.8, 3.9). Se determină şi schimbări grave în fibrele elastice ale peretelui
vascular (fig. 3.10).

99
Fig. 3.6 Migraţia globulelor roşii prin peretele vasului capilar
(secţiunea histologică a ficatului) (colorat ghematoxilin-eozin)

Fig. 3.7 Conglomerate de globule roşii într-un vas sangvin de calibru mare şi existenţa lor
în zona paravasculară (colorat ghematoxilin-eozin)

100
Fig. 3.8 Edemul marcat al intimei vasculare (colorat ghematoxilin-eozin)

Fig. 3.9 Edem paravascular şi deformaţia vasului sangvin (colorat ghematoxilin-eozin)

101
 Fig. 3.10 Schimbările în fibrele elastice ale peretelui vascular şi în membrană internă
(colorat ghematoxilin-eozin)

Aceste schimbări în sistemul vascular se răsfrîng grav asupra funcţiei organelor interne,
unde edemul se manifestă pretutindeni, inclusiv în miocard. Asta conduce la o hipoxie marcată şi
accelerează procesul catabolic în toate organele interne, îndeosebi la arsuri grave.
b) afectările sistemului pulmonar
Toate schimbările patologice prezentate mai sus sunt asociate cu o patologie gravă în tot
aparatul respirator. Încă până la apariţia pneumoniei, în plămâni şi în celelalte structuri ale
aparatului respirator au loc schimbări patologice avansate, care se soldează cu un deficit de
oxigen în tot organismul. [151, 179, 244] Investigaţiile noastre au dovedit că la arsuri are loc o
mare disproporţie în ce priveşte necesităţile organismului în oxigen şi capacitatea de absorbţie a
lui în sistemul alveolar. Paralel creşte frecvenţa respiraţiilor şi se micşorează profunditatea lor.
Scade brusc presiunea oxigenului în spaţiul alveolar, se micşorează volumul de ventilaţie şi
respiraţie maximă, scade capacitatea respiratorică a sângelui, ceea ce duce la o stare gravă de
hipoxie şi hipoxemie a întregului organism. [125, 127, 131, 144]
Cercetările au fost efectuate în condiţii continentale (Moscova) la trei grupe de pacienţi a
câte zece fiecare. Prima grupă a fost cu afectări de până la 15% din suprafaţa corpului de gr. II,
III-A, III-B şi IV, a doua grupă cu afectări de până la 25% şi a treia grupă cu afectări de peste
25% din suprafaţa corpului. Pe fig. 3.11 este prezentată spirograma la o persoană sănătoasă.

102
 Fig. 3.11 Spirograma unei persoane sănătoase

Rezultatele obţinute arată că ventilaţia maximă a plămânilor (cantitatea de aer care poate
fi trecută prin plămâni într-un minut) este considerabil scăzută (tabelul 34.3). Cea mai scăzută
cantitate de aer pe minut se constată în perioada de şoc: până la 45–47% faţă de normă. După
ieşirea pacientului din şoc, ventilaţia maximă creşte, însă ea rămâne scăzută până în a 25–30-ea
zi după traumă, în raport cu norma.
Tabelul 3.34
Indicii respiraţiei maxime în plămâni la pacienţii cu arsuri în condiţii continentale
(% în raport cu norma)

Respiraţie cu aer Respiraţie cu oxigen

Supra- Numărul de
în perioada în perioada
faţa pacienţi a 5-7 zi a 12-15 zi a 25-30 zi a 5-7 zi a 12-15 zi a 25-30 zi
de şoc de şoc
până la
10 45 57 82 88 58 83 82 93
15%

16–25 10 46 54 56 61 49 63 79 84

26 şi> % 10 47 58 57 63 46 65 70 82

103
 Absorbţia oxigenului din spaţiul alveolar în sânge în normă corespunde necesităţilor
organismului. La pacienţii cu arsuri, aceste necesităţi cresc brusc. La arsuri grave, deficitul de
oxigen creşte cu 30–50%. [5, 20]
Se micşorează şi coeficientul de utilizare a oxigenului (tabelul 3.35). El ne arată câţi
mililitri de oxigen este utilizat din fiecare litru de aer trecut prin sistemul alveolar, iar scăderea
lui ne vorbeşte despre condiţiile agravate în sistemul de ventilaţie a plămânilor. Datele noastre au
arătat că, la afectări de până la 15% din suprafaţa corpului, coeficientul de utilizare a oxigenului
scade până la 84% mai jos de normă în perioada de şoc. La afectări de peste 25%, coeficientul
scade până la 61% în raport cu norma la respiraţia cu aer. La respiraţia cu oxigen, coeficientul de
utilizare a oxigenului este mai avansat, însă rămâne evident scăzut în raport cu norma la afectări
mai mari de 25% din suprafaţa corpului.

Tabelul 3.35
Indicii saturaţiei sîngelui cu oxigen la pacienţii cu arsuri în condiţii continentale
(% în raport cu norma)

Respiraţie cu aer Respiraţie cu oxigen

Numărul
Suprafaţa
afectată
de în în
pacienţi perioada a 5-7 zi a 12-15 a 25-30 perioada a 5-7 a 12- a 25-
zi zi zi 15 zi 30 zi
de şoc de şoc
până la 15% 10 84 85 90 89 93 100 98 99

16–25 10 74 80 77 90 96 90 90 99

26 şi> % 10 61 62 58 64 77 71 74 75

Au fost efectuate şi studii pentru determinarea saturaţiei cu oxigen a sângelui arterial,

venos şi diferenţa arterio-venoasă la oxigen. S-au calculat utilizarea oxigenului şi procentajul de
deficit al oxigenului la diferite afectări de suprafaţă ale organismului.
Rezultatele obţinute au demonstrat că în organismul bolnavului, în funcţie de gravitatea
afectării lui, se creează o stare critică de deficit de oxigen (tabelul 3.36).

104
 Tabelul 3.36

Indicii utilizării oxigenului în organism la pacienţii cu arsuri în condiţii continentale

(% în raport cu norma)

Datele medii Afect. pînă la 15% 16-25% 26 şi >%

Indicii
Num. de ale normei la a a
oxigenului în perioada a 12- a 25- în perioada a 12- a 25- în perioada 5-7 12-15 25-30
pacienţi 10 donatori de 5-7 5-7
în % de şoc 15 zi 30 zi de şoc 15 zi 30 zi de şoc zi zi zi
sînge zi zi
Saturaţia
9 8 8 7
sîngelui 10 96 85 90 92 82 85 87 73 77
4 0 0 7
arterial
Saturaţia 4 4 5 5
10 42 47 44 43 48 43 42 51 41
sîngelui venos 6 6 1 2
Diferenţa 4 3 2 2
10 54 38 46 49 34 42 45 22 36
art.ven.la O2 8 4 9 5
Utilizarea O2 5 4 3 3
10 56 44 51 53 41 49 51 30 46
1 2 6 2
Deficitul O2 1 1 2
10 0 10 33 1 13 5 3 24 8
2 8 2

105
 Întâi de toate, îndeosebi în perioada de şoc, se micşorează brusc saturaţia sângelui arterial
cu oxigen. Paralel, creşte saturaţia sângelui venos. Diferenţa arterio-venoasă la oxigen se
micşorează evident în raport cu norma constatată în condiţiile noastre la 10 persoane – donatori
de sânge. Ca urmare, nu numai condiţiile de saturaţie cu oxigen în sistemul alveolar sunt
nefavorabile, dar şi utilizarea lui în ţesuturi este scăzută. La afectări de până la 15% din
suprafaţa corpului în perioada de şoc, saturaţia sângelui arterial scade până la 85%, la 16–25%
la 80% şi, la afectări mai mari de 25% din suprafaţa corpului, scade până la 73%. Paralel, creşte
saturaţia sângelui venos. La afectări de până la 15%, creşte la 47%, la 16–25 – 48% şi mai mult
de 25% creşte până la 51% în perioada de şoc, ceea ce ne vorbeşte despre o stare de hipoxemie
crescândă în raport cu suprafaţa afectată. Deficitul de oxigen în organism este de până la 10% la
afectări de până la 15% din suprafaţa corpului şi ajunge la 24% la afectări mai mari de 25% din
suprafaţa corpului. Acest deficit de oxigen, mai mult sau mai puţin marcat, persistă pe tot
parcursul bolii combustionale, însă cel mai agravat este în perioada de şoc şi toxemie.
Toate aceste dereglări în sistemul hemodinamic, hidroelectrolitic, metabolismul celular,
care duc la creşterea permeabilităţii capilare, la plasmoree, hemoconcentraţii etc., afectează
extrem de grav organele şi sistemul de organe interne.
Aceste schimbări în structura organelor interne au fost confirmate prin studii histologice.
Studiile histologice au fost efectuate pe 42 de pacienţi în condiţiile tropicale din Cuba, care
au decedat în perioada de şoc şi după ieşire din şoc până la 5–7 zile după traumă, la afectări de
gr. II-IIIA-IIIB şi IV mai mari de 40% din suprafaţa corpului.
Cercetările histologice ale sistemului pulmonar au arătat că îndată după traumă în ţesutul
pulmonar are loc hemostaza şi supraîncărcarea lui cu sânge. Peretele alveolar este brusc mărit
în dimensiuni şi este considerabil micşorată cavitatea alveolară (fig. 3.12.1, 3.12.2).
O mare cantitate de alveole sunt comprimate, ca rezultat al edemului marcat în ţesuturile
interalveolare. O parte din alveole sunt spasmate, iar cavitatea lor este semnificativ micşorată. Se
întâlnesc în mare parte epitelii alveolare de un caracter degenerativ. Din cauza edemaţierii
ţesutului pulmonar se dereglează funcţia respiratorice, ori apar şi zone de atelectază, ca urmare a
acumulării celulelor epiteliale descuamate care, parţial sau complet, obturează spaţiul bronhial
(fig. 3.13).
În multe cazuri, ca rezultat al permebialităţii mărite a capilarelor şi dereglărilor
hidroelectrolitice, are loc edemul pulmonar. În activitatea alveolară se determină o masă
omogenă, care la fixarea după Malori, prezintă un caracter fibrinoid. În această masă de lichid
intraalveolar plutesc mari cantităţi de globule roşii, care au migrat prin peretele capilarelor (fig.
3.14).

106
Fig. 3.12.1 Structura alveolelor și a păretelui alveolar la persoana sănătoasă

Fig. 3.12.2 Edem şi hiperalimentare cu sânge a peretelui alveolar (colorat

ghematoxilin-eozin)

107
Fig. 3.13 Spaţiul interalveolar micşorat şi zone de atelectază (colorat
ghematoxilin-eozin)

Fig. 3.14 Transsudat şi globule roşii în cavitatea alveolară (colorat

ghematoxilin-cozin)

108
 În multe zone se constată micro şi macro hemoragii, care uneori au dimensiuni
considerabile (fig. 3.15).
Aproape la toţi pacienţii, chiar de la începutul bolii combustionale, se întâlnesc micro şi
macro trombi în mari cantităţi în ţesutul pulmonar. Trombii se întâlnesc nu numai în sistemul
venos, dar şi în cel arterial, ceea ce ne vorbeşte despre formarea lor în vasele sangvine
pulmonare în rezultatul hemoconcentraţiei, hemostazei, proceselor degenerative ale intimei
vaselor sangvine şi creşterii vădite a proceselor de coagulare.
Aceste schimbări patologice grave în sistemul pulmonar sunt asociate cu dereglări grave în
sistemul bronhial. Chiar din primele ore –după traumă în bronhii are loc acumularea de substanţe
mucoase.
Paralel cu hemocirculaţia dereglată în pereţii lor, are loc şi o hiperplazie marcată,
descuamarea epiteliilor care, împreună cu mucozitatea, pot să obtureze complet cavitatea
bronhiilor. Se întâlnesc frecvent zone de necroză, dezintegrare a mucozităţii şi a stratului
submucos. Are loc o apariţie accelerată a bronşitei şi bronşiolitei (fig. 3.16).
Toate aceste schimbări patologice în plămâni se agravează în tropice (în particular în
Cuba) prin faptul că majoritatea populaţiei fumează, începând cu copiii de la 10–12 ani şi
terminând cu cei maturi (bărbaţi şi femei). La mulţi din ei, încă de la o vârstă fragedă, în
plămâni se dezvoltă pneumoconioza, care, în caz de afectări termice, agravează şi mai mult
funcţia pulmonilor (fig. 3.17).

Fig. 3.15 Hemoragii în ţesutul pulmonar (colorat ghematoxilin-eozin)

109
Fig. 3.16 Edemul şi hiperplazia mucozităţii bronhiilor, descuamarea epiteliilor şi
apariţia bronşitei (colorat ghematoxilin-eozin)

Fig. 3.17 Pneumoconioza la pacienţi fumători (colorat ghematoxilin-eozin)

110
 Aceste schimbări patologice în sistemul respirator au loc din primele ore după traumă şi
formează acel fond nefavorabil, atât local, cât şi general, care cauzează apariţia pneumoniilor.
De aceea, până la apariţia pneumoniei, un rol deosebit îl joacă tratamentul de profilaxie a
pneumoniei.
Pneumoniile în zona tropicală sunt destul de frecvente. Pentru a le determina au fost
efectuate studii clinico-radiologice la 431 de pacienţi. În urma acestor studii s-a constatat că la
afectări de până la 15% din suprafaţa corpului, apariţia pneumoniei se întâlneşte rar, la ei mai
des se constată apariţia bronşitei. La afectări de până la 30% din suprafaţa corpului, cu
majoritatea afectării de gradul IIIa-IIIb-IV, pneumoniile au apărut la 18% din pacienţi. La
afectări de până la 45% din suprafaţa corpului, la 23 din 40 de pacienţi s-a constatat dezvoltarea
pneumoniei, la 2 pacienţi atelectaze şi la unul din ei empiema pleurei. Cele mai frecvente
complicaţii au avut loc la afectări mai mari de 50% din suprafaţa corpului.
Rezultatul acestor investigaţii în sistemul respirator ne arată că la pacienţii cu arsuri au loc
schimbări patologice extrem de grave de un caracter particular în sistemul pulmonar, cît şi
general în sistemul hemodinamic, hidroelectrolitic etc., care agravează mult starea de hipoxie şi
determină apariţia multor complicaţii. În condiţii climaterice tropicale, ele sunt mult mai
agravate din punctul de vedere al hemodinamicii, în raport cu cele în condiţii continentale.
c) afectările sistemului hepatic şi ale splinei
Afectările prezentate mai sus în sistemul cardiovascular şi pulmonar au o influenţă
deosebită asupra funcţiei şi structurii hepatice. E bine cunoscut faptul că celulele hepatice sunt
extrem de sensibile la deficitul de oxigen. Investigaţiile noastre în condiţii continentale (V.
Babiuc, 1967; V. Babiuc, 1978) la Moscova, au demonstrat apariţia imediat după traumă a
dereglărilor funcţionale în sistemul hepatic, care în scurt timp capătă şi un caracter organic.
Confirmate şi de alţi autori. [40, 49, 52, 56, 80, 90, 91, 92]
Pentru a le depista în profunditatea lor clasică, au fost efectuate studii la pacienţi în condiţii
tropicale, unde boala combustională cu toată patologia ei evoluează clasic.
Studiile au fost efectuate pe un lot de 863 de pacienţi în vârstă de la 14 până la 70 de ani.
Rezultatele obţinute au arătat că la afectări de până la 15% din suprafaţa corpului, clinic la
21,2% de 482 din pacienţi au avut loc dereglări funcţionale apreciate prin dureri în zona
ficatului, mărirea lui în dimensiuni, creşterea nivelului transaminazelor, dereglări ale fracţiilor
proteinice în sânge. La afectări mai mari de 15% din suprafaţa corpului, la 62% din 263 de
pacienţi reacţia van-den-Berg a fost directă, ceea ce ne vorbeşte despre afectările
parenchimei ficatului.

111
 Toate aceste manifestări clinice s-au confirmat în studiile histologice. Rezultatele obţinute
au arătat că în primele ore după traumă au loc dereglări grave ale hemodinamicii în sistemul
hepatic. Ficatul este supraîncărcat cu sânge, are un caracter compact, la secţiune este de o
culoare roşie-gri. Din vasele sangvine se elimină mari cantităţi de sânge concentrat.
Permeabilitatea mărită şi starea de stază duc la creşterea edemului şi la acumularea
lichidului exudat în spaţiul Disse.
În citoplasma celulelor hepatice se determină într-o formă clară diferite grade de distrofie.
În multe cazuri, structura ţesuturilor hepatice sunt grav schimbate. Se determină dilatarea
capilarelor sinusoide pline cu o masă granulară, printre care şi globule roşii, sau fără ele. Se
determină şi compresia şi distrucţii degenerative ale celulelor hepatice cu vacuolizarea
citoplasmei (fig. 3.18, 3.19).
Se determină şi localizarea excentrică a nucleului celulelor hepatice, cât şi starea de
picnoză, careorexis, carioliză şi chiar absenţa lor (fig. 3.20).
Foarte frecvent se constată hemoragii şi întotdeauna – lipsa procesului de regenerare.
Aceleaşi schimbări s-au determinat şi la cercetarea splinei: dilatare vasculară,
supraîncărcare cu sânge, staze în sinuse. Pe alocuri distrucţia completă a ţesuturilor splinei (fig.
3.21).

Fig. 3.18 Edem pronunţat şi atrofiat celulelor hepatice (colorat ghematoxilin-eozin)

112
Fig. 3.19 Vacuolizarea citoplasmei celulelor hepatice (colorat
ghematoxilin-cozin)

Fig. 3.20 Careorexis, carioliză şi absenţa nucleului celulelor hepatice

(colorat ghematoxilin-eozin)

113
 Fig. 3.21 Hemoragii şi distrucţie a ţesuturilor splinei (colorat ghematoxilin-eozin)
În unele cazuri se constată îngustarea sinusurilor, absenţa pulpei roşii, cu păstrarea parţială
a pulpei albe, în care lipseşte centrul reactiv. În locurile unde el este păstrat sunt elemente de
degenerare, edem şi ţesuturi conjunctive. Toate vasele, atât centrale, cât şi periferice, sunt
infiltrate cu plasmă. Pereţii lor sunt îngroşaţi ca urmare a dezorganizării ţesutului conjunctiv.
Ţesutul reticular şi stroma sunt supuse procesului de necroză (fig. 3.22).

Fig. 3.22 Schimbările ţesutului reticular al splinei (colorat ghematoxilin-eozin)

114
 Din elementele celulare se determină leucocite granulare şi, într-o măsură mai mică,
macrofage.
Toate aceste dereglări ne vorbesc despre afectări grave ale splinei şi ficatului, la baza
cărora stă hipoxia, dereglările hemodinamice şi acţiunea substanţelor toxice.
d) afectările sistemului renal
Afectările sistemului renal sunt în primul rând în deplină dependenţă de starea agravată a
sistemului hemodinamic. Aceste dereglări apar din primele ore ale bolii combustionale şi se
agravează în dinamica şocului combustional. [31, 33, 85, 96, 98] De la bun început apar
schimbări funcţionale ca urmare a spasmei vasculare şi a stării de ischemie, care în curând capătă
o formă organică. [35, 176, 188, 270] Caracterul acestor dereglări sunt în deplină dependenţă de
suprafaţa şi gradul de afectare a arsurilor. Aşadar, din 217 pacienţi cu afectări de până la 5% din
suprafaţa corpului în condiţii tropicale, numai la 97 s-a determinat oliguria de o scurtă durată
(tab.3.15, pag. 75) şi la 2 pacienţi din 32 – în condiţii continentale (tab. 3.16, pag. 76).
Aceste dereglări se micşorau, sau dispăreau complet deja în a doua zi după traumă. La
afectări de până la 15% din suprafaţa corpului, aceste schimbări au fost mai grave, dar nu de
lungă durată.
Cele mai grave dereglări s-au constatat la arsuri de peste 25–35% din suprafaţa corpului,
atât în condiţii tropicale, cât şi în condiţii continentale. În afară de oligurie, în urină la toţi
pacienţii s-au determinat globule roşii neschimbate, leucocite, cilindri, proteină în cantităţi mari.
La mulţi pacienţi cu afectări mai mari de 35–40% din suprafaţa corpului, îndeosebi, în condiţii
tropicale, oliguria trecea în anurie. Cantitatea de urină în 24 de ore scădea până la 50–70–200
ml., ţinînd de o culoare roşietică-întunecată. Densitatea urinei creştea până la 1036–1040 unt. şi
mai mult. La toţi, în ser, creştea accelerat ureea. La astfel de dereglări, prezenta o valoare
deosebită caracterul histologic al afectării sistemului renal. Cercetările efectuate în condiţii
tropicale au determinat afectări grave ale parenchimei rinichilor. Vasele sangvine sunt dilatate,
supraîncărcate cu sânge şi în multe zone se determină hemoragii (fig. 3.23).
Aceste dereglări grave s-au determinat în ambele zone renale. În multe cazuri, glomerulele
sunt puternic edemaţiate şi ocupă tot spaţiul în capsula Şumleanski (fig. 3.24).
În alte cazuri s-a determinat micşorarea dimensiunilor glomerulelor cu acumularea unei
mase omogene, slabacidofilă în cavitatea Şumleanski (fig. 3.25).
Se întâlneşte frecvent dizolvarea completă, sau parţială a glomerulei cu formarea cavităţii
fără stratul epitelial (fig. 3.26).

115
Fig. 3.23 Hemoragie în ţesutul zonei medulare (colorat ghematoxilin-eozin)

Fig. 3.24 Glomerulele inflamate (colorat ghematoxilin-eozin)

116
 Fig. 3.25 Scleroză în glomerule şi formarea structurii semilunare(colorat
ghematoxilin-eozin)

Fig. 3.26 Glomerule dizolvate şi cavităţi în ţesutul renal (colorat

ghematoxilin-eozin)

Din partea stratului epitelial al canaliculelor curbe, în zona lor proximală, s-a determinat o
inflamaţie marcată şi decelarea lor de la membrana bazală. Ar părea că ele plutesc în cavitatea
canaliculelor. Se constată nuclee izolate sau absenţa lor completă. (fig. 3.27).

117
 Fig. 3.27 Afectările stratului epitelial în zona proximală a canaliculelor curbe
(colorat ghematoxilin-eozin)
Deseori în cavitatea proximală a canaliculelor se determină numai peretele lui fără nici un
conţinut în spaţiul care s-a format. S-au determinat vacuole de diferite forme şi dimensiuni. În
zona distală a canaliculelor, aceste afectări sunt mai puţin marcate.
În zonele descendente şi ascendente ale nodurilor Henle se determină edem marcat,
decelarea stratului epitelial şi distrucţia lor completă la diferite zone ale canaliculelor (fig. 3.28,
3.29).

Fig. 3.28 Afectările stratului epitelial al structurii Henle (colorat

ghematoxilin-eozin)

118
 Fig. 3.29 Formarea de trombi în cavitatea canaliculelor (colorat ghematoxilin-eozin)

Foarte des, pe fond de edem marcat şi schimbări degenerative în structura epitelială a

canaliculelor, se determina în cantităţi mari globule roşii în cavitatea vaselor de sânge dilatate şi
totodată şi în cavitatea canaliculelor (fig. 3.30).
Structura celulară este des dispărută, iar nucleele sunt greu de determinat.
În multe cazuri, în canaliculele de eliminare, în cavitatea lor se determină un conţinut fără
structură, bazofil (fig. 3.31, 3.32).

Fig. 3.30 Globule roşii în cantităţi mari în cavitatea canaliculelor (colorat ghematoxilin-eozin)

119
Fig. 3.31 Conţinut fără structură în cavitatea canaliculelor de eliminare
(colorat ghematoxilin-eozin)

Fig. 3.32 Conţinut bazofil în cavitatea canaliculelor de eliminare

(colorat ghematoxilin-eozin)

120
 Toate aceste afectări au loc pe fond de edem interstiţial şi celular şi cu cât mai grave erau
afectările hemodinamicii, cu atât mai evidente au fost schimbările patologice în structura
rinichilor.
e) afectările glandei suprarenale
Este bine cunoscut faptul că schimbările funcţional-morfologice în glanda suprarenală, în
urma acţiunii unui agent patogenic de o mare agresivitate, poate să aducă la o insuficienţă
adrenocorticală şi chiar la deces. Clinic aceasta se manifestă , în primul rând, prin hipotonie şi
insuficienţă cardiovasculară. Aceste schimbări permanente şi neurogene au fost prezentate în
studiile realizate de Selye şi mulţi alţi autori. [50, 70, 92, 94, 139, 162, 164, 228, 230, 231, 257]
În studiile noastre, s-a constatat că hormonii scoarţei glandei suprarenale joacă un rol evident în
dinamica sindromului de adaptare, când la diferite acţiuni ale agenţilor patogeni are loc un efect
tipic al sistemului neuroendocrinic cu reproducţia masivă a hormonilor adrenocorticotropi, care
măresc semnificativ rezistenţa organismului la acţiunea agenţilor patogeni. Dacă glanda
suprarenală nu e capabilă să elimine hormoni adecvat manifestării stresului, la acţiunea puternică
a agentului patogen, inclusiv al acelui termic, atunci apare insuficienţa adrenocorticulară. Ea se
manifestă, în primul rând, prin hipotensie şi dereglări funcţionale ale organelor interne.
În condiţii tropicale, organismul omului deja este dispus la hipotonie, care se manifestă
prin adinamie şi somnolenţă. [233] Apariţia arsurilor la astfel de pacienţi, îndeosebi a celor mai
mari de 25–35% din suprafaţa corpului, deseori provoacă insuficienţă adrenocorticală.
Studiile histologice au constatat schimbări grave în structura glandei suprarenale. La toţi
bolnavii s-a constatat dilataţie vasculară şi supraîncărcarea lor cu sânge. Pe alocuri – distrucţie
completă a vaselor sangvine cu hemoragii masive în ţesuturile megieşe.
În citoplasma celulară deseori se determină vacuolizare măruntă. În unele cazuri,
protoplasma celulară are caracter de microgranule sau lipseşte complet. Acest proces degenerativ
se determină difuz în toate cele trei zone (fig. 3.33).
La unii pacienţi, acest proces degenerativ se manifestă în toate cele trei zone ale glandei
suprarenale (fig. 3.34).
În toate zonele glandei suprarenale se determină hemoragii şi hipersangvinaţie vasculară.
Hemoragii se determină pretutindeni. Îndeosebi, hemoragii şi edem marcat se determină în zona
substanţei medulare (fig. 3.35).

121
Fig. 3.33 Proces degenerativ în structura glandei suprarenale (colorat ghematoxilin-eozin)

Fig. 3.34 Afectări difuze ale ţesuturilor glandei suprarenale (colorat ghematoxilin-eozin)

122
 Fig. 3.35 Edem în ţesuturile glandei suprarenale (colorat ghematoxilin-eozin)
Toate aceste studii demonstrează afectarea gravă a glandei suprarenale la pacienţii cu
arsuri grave, îndeosebi în condiţii tropicale.
f) afectările sistemului gastrointestinal
Un rol deosebit în patogenia bolii combustionale îi revine sistemului gastrointestinal.
Toată materia primă necesară pentru funcţia normală a organismului se datorează funcţiei
sistemului gastrointestinal, care, în normă, este adecvată necesităţilor organismului. Dinamica
funcţiei sistemului gastrointestinal este în deplină dependenţă de starea generală a organismului
şi condiţiile mediului înconjurător. Ea poate fi mărită sau scăzută funcţional fiziologic, sau
dereglată patologic. Datele ştiinţifice contemporane au dovedit că condiţiile climaterice au o
influenţă directă asupra funcţiei sistemului gastrointestinal. În condiţii continentale, fiziologic ea
este mult mai accelerată în raport ca funcţia ei în condiţii tropicale. [1, 56,151, 157, 178, 180,
190, 200, 238, 262, 269] S-a dovedit că secreţia sucului gastric este scăzută, iar funcţia
intestinală este mai redusă în condiţii tropicale în raport cu cele continentale. Asta se manifestă,
în primul rând, prin reducerea poftei de mâncare, refuz la folosirea grăsimii, limitarea
proteinelor în alimentaţie (carne şi alt.), refuz de a lua masa în diapazonul hipertermic al zilei,
apariţia gustului amar în gură, simptome iniţiale de sublimaţie a mucozităţii în cavitatea bucală şi
senzaţie de greutate în stomac, care iradiază în toată zona epigastrică după orice

123
hiperalimentaţie. Se manifestă frecvent şi procesele fermentative alterate în legătură cu
monofagismul în raţia alimentară (hiperalimentare vegetală). În aşa condiţii, tractul intestinal
poate fi uşor afectat prin produsele alimentare (iritare de la ţesuturile vegetale nefermentate).
Mucozitatea poate fi uşor descuamată şi pot apărea eroziuni, unde deja se manifestă şi
invazia microbiană. Este constatat că hipertermia în condiţii tropicale foarte des duce la dispepsii
toxice, îndeosebi la copii. [94, 161, 238]
La pacienţii cu arsuri, acest fond în sistemul gastrointestinal este extrem de nefavorabil în
dinamica bolii combustionale. De aceea, în condiţii tropicale „şcoala” franceză şi americană în
sistemul de tratament al pacienţilor cu arsuri, prin includerea şi a metodei Evans, interzice orice
tip de alimentare sau lichid buvabil în primele patru zile. Primul lichid buvabil pacientului i se
permite în a cincea zi. Paralel, când începe să crească refluxul din ţesuturi, se accelerează
detoxicaţia organismului, care este efectuată numai prin medicamente, hiperfuncţia renală,
respiratorică, a cutaneului intact, şi prin sistemul gastroinstestinal, la necesitate şi absorbţia
sucului gastric prin sistemul de presiune negativă. Pierderile electrolitice, în aşa caz, sunt
compensate paranteral după legea chirurgicală în patologia acută.
Studiile noastre la pacienţii cu arsuri au arătat că, în condiţii continentale, afectările
sistemului gastrointestinal poartă un caracter funcţional, când afectările sunt de până la 5% din
suprafaţa corpului la maturi şi până la 2–3% la copii. La afectări de până la 15%, din 120 de
pacienţi, dereglări gastrointestinale s-au constatat la 26 din ei, sau 21,6%. Clinic la ei s-au
manifestat greţuri, vomă, la gastroscopie –eroziuni, la 2 pacienţi – hemoragie gastroduodenală
din zonele ulcerelor acute, diaree şi la unii pareze intestinale. La afectări de până la 25%, aceste
dereglări s-au constatat la 29% din pacienţi. Mai grave au fost afectările la pacienţii cu arsuri de
peste 25–35% din suprafaţa corpului. La această grupă de pacienţi, afectările sistemului
gastrointestinal s-au manifestat la 57 de pacienţi din 103, sau la 55,3% din ei.
Cu totul alt tablou prezintă pacienţii cu arsuri în condiţii tropicale. Din 435 de pacienţi
adulţi şi 132 copii cu afectări de până la 5% din suprafaţa corpului, la 123 (28,2%) maturi s-au
depistat afectări gastrointestinale. Clinic s-au constatat greţuri, dureri în zona epigastrică,
pareză intestinală. La afectări de până la 15%, la 126 (43,4%) maturi şi 32 (54,2%) copii
afectările au fost foarte semnificative. Clinic s-au manifestat prin greţuri, vomă, anorexie, pareză
intestinală sau diaree.
La afectări de peste 25% din suprafaţa corpului, aceste dereglări s-au constatat la toţi
pacienţii. La afectări mai mari de 45–50% din suprafaţa corpului, conţinutul vomei a fost de
culoare gri-întunecată cu conţinut de sânge.

124
 Aceste schimbări grave sunt întotdeauna asociate cu leziuni organice, care au fost
confirmate histologic.
Studiile histologice efectuate de noi au stabilit că mucozitatea tractului gastrointestinal din
primele ore după traumă este supusă unui proces de autoliză. Pe tot parcursul tractului
gastrointestinal se determină eroziuni multiple. Zonele intacte ale mucozităţii sunt de culoare
roză-cianotică. Pe tot parcursul tractului gastrointestinal se determină microhemoragii
punctiforme în cantităţi mari. În unele cazuri, ele au dimensiuni considerabile.
La toţi aceşti pacienţi mucozitatea prezintă un caracter lis cu edem marcat şi sistemul
vascular dilatat. În cavitatea vasculară se determină globule roşii distruse şi tromboze multiple.
În multe zone se determină necroză parţială sau totală a mucozităţii intestinale. Afectările
mucozităţii stomacale sunt asociate şi cu afectări grave în stratul submucozitar al stomacului (fig.
3.36).
Afectări considerabile se constată şi în tractul intestinal. În aceste zone se determină
hiperemie, vasele sangvine dilatate, microhemoragii, edem marcat.
Pe alocuri, hemoragiile se asociază cu microabcese. Zona epitelială în aceste locuri ori
lipseşte complet, ori este supusă unui proces degenerativ, sau autolizei. Procesul degenerativ se
determină şi în stratul propriu-zis al mucozităţii intestinale, unde deseori este imposibil de
apreciat structura criptelor (fig. 3.37).

Fig. 3.36 Afectările stratului mucos, edemul şi afectările degenerative în stratul

submucozitar al stomacului (colorat ghematoxilin-eozin)

125
 Fig. 3.37 Distrucţia mucozităţii intestinale (colorat ghematoxilin-eozin)
În zonele unde este păstrată mucozitatea intestinală nu se determină structura celulară,
îndeosebi a criptelor. În tractul submocozitar al intestinului subţire se determină edem marcat,
structură degenerativă, dilatarea vaselor sangvine.
În intestinul gros, aceste schimbări sunt mai puţin marcate. Stratul mucos este mai puţin
afectat, edemul este moderat. Vasele sangvine şi aici sunt dilatate. Criptele sunt afectate parţial
(fig. 3.38).

Fig. 3.38 Edemul şi afectările criptelor intestinului gros (colorat ghematoxilin-eozin)

126
 În unele cazuri, aceste schimbări patologice aproape că nu se deosebesc de cele ale
intestinului subţire (fig. 3.39).

Fig. 3.39 Distrucţia completă a mucozităţii intestinului gros (colorat ghematoxilin-eozin)

În dinamica bolii combustionale, paralel cu ameliorarea stării generale, aceste afectări

patologice se reduc treptat, şi în zonele afectate se determină microcicatrice nou formate.
Aceste schimbări patologice deseori duc la formarea ulcerelor acute în tractul gastrointestinal cu
hemoragii şi multe alte complicaţii, care deseori duc la eşec în tratamentul bolnavului şi la deces.
Toate aceste dereglări constatate de noi prin studiile clinice, investigaţii de laborator, studii
paraclinice şi histologice efectuate la un mare număr de pacienţi în diferite condiţii climaterice,
demonstrează caracterul extrem de grav al afectării organelor şi sistemelor de organe interne la
pacienţii cu arsuri, îndeosebi în condiţii tropicale.

127
3.3 Concluzii la capitolul 3
1. Climatul tropical blochează grav degajarea surplusului de căldură, care se formează în
rezultatul catabolismei avansate în organismul pacientului cu arsuri.
2. În condiţii climaterice tropicale dereglările bilanţului hidraelectrolitic sunt mult mai
grave în comparaţie cu cele la pacienţi în zona continentală. În deosebi creşte nivelul
potasiului în ser, care poate să ajungă pînă la 6,6-7,0 m.mol/l.
3. Scade brusc nivelul hormonilor mineralocorticoizi, care dirijează nivelul hormonilor
antidiuretici din hipotalamus şi a aldosteronei din glanda suprarenală.
4. În rezultatul catabolismei avansate, scade brusc nivelul aminoacizilor în ser, se
degajează potasium, creşte presiunea osmotică şi ca rezultat se pierde mult lichid şi
avansează brusc hemoconcentraţia cu toate consecinţele ei.
5. În rezultatul catabolismei şi a dereglărilor în hemodinamică, au loc fragmentaţii în
fibrele musculare a miocardului, plasmoliz, hemolit în sînge şi ţitoliz în ţesuturi, edemă
în păretele alveolar şi micşorarea bruscă a ventilaţiei pulmonare, edemă şi hemustaz în
ficat cu careorexis şi careolizis.
6. În sistema renală canaliculile în mare măsură sunt blocate mecanic cu aşchii celulare şi
edemă, creşte oliguria şi deseori anurie, iar în sistema gastrointestinală se formează o
mare cantitate de microzone de necroză a mucozităţii intestinale. Şi în primele 6-7 zile
după traumă organismul pacientului poate se existe numai din contul energiei sale de
rezervă-energia lui Ghips şi Helmgolţe

128
 4
Evaluarea particularităților florei microbiene la pacienții cu arsuri
în dependență de condiţiile climaterice
4.1 Caracteristica florei microbiene la pacienții cu arsuri în condiții climei continentale,
tropicale și subtropicale
Paralel cu dereglările care au loc în organe si sisteme de organe la pacienţii cu arsuri, un
rol deosebit îl joacă microflora. Artz C., Reiss E., 1957 afirmă că microflora prezintă una din
cele mai mari probleme la pacienţii cu arsuri. A. Iacovlev, 1967, consideră că la toţi pacienţii cu
afectări mai mari de 50% din suprafaţa corpului are loc bacteriemia şi, dacă în perioada de şoc
influenţa ei este minimă, apoi în perioada de toxemie, cînd are loc procesul de autoliză în zona
afectată, microflora prezintă un pericol deosebit. Şi nu numai din punctul de vedere al
bacteriemiei, care poate avea loc în orice moment, dar mai mult, ca rezultat al absorbţiei
toxinelor microbiene din zona afectată. Starea grav afectată a organelor, prezentată mai sus,
poate fi uşor decompensată, în urma invaziei microbiene, atât generale, cât şi locale. [68, 100,
138, 188, 211, 240, 248, 254]
În toate aceste cazuri microflora îşi manifestă virulenţa ei în deplină dependenţă de starea
imunităţii locale şi generale. Dar atât imunitatea generală, cât şi cea locală se manifestă diferit în
diferite condiţii climaterice. Rezultatele obţinute de noi şi prezentate mai sus arată că în condiţii
tropicale sistemul capilar este mai grav afectat, permeabilitatea mai mărită, plasmoreea în zona
afectată este ridicată, iar temperatura mediului ambiant este optimă pentru vegetaţia microflorei.
De aceea, a fost necesar de a studia microflora la aceşti pacienţi în dinamica bolii
combustionale, în condiţii climaterice diametral opuse.
Au fost efectuate 1147 de investigaţii la 287 de pacienţi cu arsuri în condiţii tropicale şi
526 la 133 de pacienţi în condiţii continentale. A fost studiată microflora zonei afectate, a
cavităţii bucale, nazale la internare şi în dinamica bolii combustionale. A fost studiat caracterul
microflorei, sensibilitatea ei la diferite remedii în tratamentul local şi la antibiotice. Paralel s-a
studiat dinamica procesului local, starea generală a pacientului şi eficacitatea intervenţiilor
chirurgicale, plus însămînţare din sînge. Periodic a fost studiată şi microflora la personalul
medical, instrumentariu şi mediul înconjurător.
Rezultatele obţinute au arătat că toţi pacienţii la internare au plăgile infectate. În primele
2–3 zile după traumă în plagă se determină, în majoritatea cazurilor, o tulpină microbiană. În
scurt timp însă creşte brusc asocierea lor. Din 287 de pacienţi investigaţi în zona tropicală la
internare, la 137 (48%) s-a depistat microflora stafilococă (tab. 37), la 62 (21,7%) –

129
Pseudomonas aeruginosa, la 24 (8,3%) – Proteus vulgaris, la 29 (10%) – Providensia şi la 35
(12%) microflora a fost divers asociată.
Fără mari deosebiri, acelaşi tablou se determină la internare şi la pacienţii în zona
continentală (tab 37.4).
4.2 Particularitățile de evaluare a arsurilor în dependență de flora
microbienă în diferite condiții climaterice
Tabelul 4.37
Tipul şi frecvenţa microbiană depistată la pacienţii cu arsuri în diferite
condiţii climaterice
Zona Num.de Tulpina
climaterică pacienţi stafilococi pseud. proteus providensia divers
aerugin. vulg. asociată
Tropicală 287 137 62 24 29 35
(48%) (21,6%) (8,3%) (10%) (12,1%)
Continentală 133 63 22 15 12 21
(47,4%) (16,5%) (11,3%) (9%) (15,8%)

Pentru a verifica dinamica proceselor patologice la boala combustională cu excluderea la

maximum a influenţei microflorei asupra acestor procese, în condiţii tropicale (Cuba), fiecare
pacient (cîte unul sau doi în salon) au fost complet izolaţi, creându-se toate condiţiile necesare în
salon: masă individuală de sticlă cu medicamente, masă specială pentru mâncare, aer steril
condiţionat, veceu individual în salon, duş individual în salon, schimbul de albituri sterile în
fiecare zi, prelucrarea saloanelor adăugător cu lampa de cuarţ, personalul în fiecare zi în costume
sterile, babete şi bonete sterile, masă de metal pentru a culca pacientul la pansament, care după
fiecare pansament la fiecare pacient se ardea cu spirt şi se răcea cu soluţie fiziologică sterilă şi
izolare completă de rude pînă la externarea pacientului. A fost categoric exclus contactul
pacienţilor între ei în secţie. Pacienţii care se deplasau în salon făceau duş de 2–3 ori pe zi.
În condiţii continentale a fost aplicată forma sistemului sovietic: salon comun, sală de
pansament comun, veceu comun, frecvenţă liberă etc.
4.3 Rezultatele obţinute şi divergenţa în aprecierea rolului microflorei în
dinamica bolii combustionale
In dinamica tratamentului investigaţiile efectuate au arătat: în condiţii continentale, la 4–5–
7 zile după traumă creşte brusc asocierea microbiană în zona afectată (tab 4.38). Dacă în zona
tropicală, cu condiţiile sus-arătate, asociaţia microflorei creşte în dinamica tratamentului de la
12,2% pînă la 32,1%, apoi în cea continentală s-a constatat o virulenţă extrem de mare şi
asocierea lor creşte de la 15,8 pînă la 87,3%.

130
 Tabelul 4.38
Caracterul microflorei şi asociaţiei lor la pacienţi
cu arsuri în diferite condiţii climaterice

În dinamică
La intrare Dintre ei asociaţi
a 4-5-7-ea zi
Numărul
Zona forma Pseudo.
de Staf.+ Staf. + Staf.+ Pseudo. Prot.v.
climaterică Staf.+ Aerogh.
pacienţi Pseud. bact. Proteus Aerogh.+ +
neasociată asociată neasociată asociată Provi. + Prot.
Aerogh. Coli vulg. Provid. Provid.
vulg.
Tropicală

252 35 195 92 18 39 13 5 12 3 2
287
(87,8%) (12,2%) (67,9%) (32,1%) (19,5%) (42,4%) (14,9%) (5,5%) (13%) (3,3%) (2,1%)
Continentală

112 21 17 116 26 34 7 11 18 13 7
133
(84,2%) (15,8%) (12,7%) (87,3%) (22,4%) (29,3%) (6%) (9,5%) (15,6%) (11,2%) (6%)

131
 In zona tropicală, la 67,9% din pacienţi în dinamica tratamentului rămîne un tip de
microbi, pe când în cea continentală aceasta se constată numai la 12,7% din pacienţi. Restul
pacienţilor (87,3%) în zona continentală au forma asociată a microflorei. Această invazie
microbiană a agravat foarte mult dinamica bolii combustionale la bolnavi în condiţii
continentale ca rezultat al multor complicaţii cu accesul microflorei.
Cea mai frecventă invazie microbiană în zonele afectate, atât în condiţii tropicale cât şi
în cele continentale, prezintă microflora stafilococă, Pseudomonas aeruginosa, sau Bact. coli
în diferite asociaţii. Mai rar se întîlnesc Proteus vulgaris, Providensia şi altele.
Cel mai grav pericol de manifestare a virulenţei microbiene s-a determinat de la a 5-ea
pînă la a 9–12-ea zi după traumă în ambele condiţii climaterice, cînd local au avut loc
procesele de autoliză a ţesuturilor necrotizate. Cu decolarea lor, procesul purulent scade brusc
şi se ameliorează evident regenerarea în zona afectată.
In această perioadă de scurtă durată, în ambele condiţii climaterice se determină starea
generală agravată a pacienţilor, îndeosebi la afectări mai mari de 15–20% din suprafaţa
corpului de gradul IIIA-IIIB şi IV. La ei, la 4–5 zile după traumă temperatura creşte pînă la
39–40–41°. Foarte repede evoluează starea de somnolenţă, stupor, delir, iar la unii şi psihoză
reactivă. Paralel au loc şi dereglările prezentate mai sus în organe şi sistemele de organe
interne.
S-a stabilit că, în condiţii tropicale, după înlăturarea din plagă a ţesuturilor necrotizate,
în 2–3 zile se restabileşte luciditatea psihică a pacientului şi ceva mai lent – funcţia organelor
interne. In condiţii continentale acest proces este mult mai lent, starea gravă se menţine chiar
şi pînă la a 20–30-ea zi după traumă. Funcţia organelor interne rămîne dereglată pentru un
timp mai îndelungat şi este evident că fondul pentru plastia cutanată în condiţii continentale
este mult mai defavorabil.
Aceasta ne vorbeşte despre faptul că în dinamica bolii combustionale îl joacă și toxinele
care se acumulează în ţesuturi ca rezultat al catabolismului sporit şi absorbţiei lor din zona
afectată.
Fără îndoială că din plagă se absorb şi toxinele microbiene, dar ele nu joacă un rol de
bază. Asta s-a confirmat şi la investigaţiile noastre în condiţii tropicale, unde pacienţii au fost
complet izolaţi şi în fiecare zi li se schimbau albiturile sterile, li se făcea băi, duş şi se respecta
aseptica la cel mai înalt nivel. Din 1286 de pacienţi, numai la cinci din ei s-a depistat
microflora în sînge, ceea ce constituie 0,4% stare de sepsis. În zona continentală, cu condiţii
extrem de nefavorabile descrise mai sus, microflora s-a depistat în sînge la 39 din numărul

132
total de 363 de pacienţi investigaţi, ceea ce constituie starea de sepsis la 10,7% din pacienţi.
Microflora depistată în sînge nu întotdeauna coincidea cu cea din plagă. Dar ea coincidea
întotdeauna cu cea intraspitalieră.
Şi, cu toate acestea, rolul microflorei în condiţii tropicale, la pacienţii investigaţi de noi,
a fost redus la minimum, totuşi dinamica bolii combustionale în condiţii tropicale decurge
foarte greu. Şi atât în condiţii tropicale, cât şi în condiţii continentale, cînd avea loc
bacteriemia, reacţia organismului, atât la infecţie cât şi la acţiunea toxinelor, după „explozia”
reactivă descrisă mai sus, peste o scurtă durată de timp, trecea într-o stare de anergism, după
care avea loc decesul pacientului cu manifestarea insuficienţei respiratorii, cardio-vasculare,
hepatice, renale etc.
Unii autori afirmă că sepsisul la pacienţi cu arsuri este o complicaţie persistentă,
însă ea poate fi minimizată la respectarea asepsiei şi antisepsiei. [30, 34, 90, 100, 121, 138,
145, 166]
Investigaţiile realizate de unii autori confirmă că manifestările clinice ale agravării
funcţiei sistemului cardiovascular, respirator, sistemului hepatic, renal şi altele sunt identice
la afectări grave la pacienţi cu sepsis şi fără sepsis. Rolul de bază în agravarea stării generale a
pacientului, care îl joacă endotoxinele şi toxinele apărute ca urmare a autolizei în zona
afectată, a fost confirmat prin rezultatele investigaţiilor prezentate de Р. Гинзбург, 1966, V.
Babiuc, 1993 şi alţii. [242, 254, 266]
În urma investigaţiilor la personalul medical în condiţii continentale, în cavitatea
bucală şi nazală microflora patogenă s-a depistat în 68,2% de cazuri, pe mâini în 52,3%
de cazuri şi în 78,7% de pe obiectele de primă necesitate, cât şi în mediul înconjurător.
Asta vorbeşte despre pericolul mare al microflorei intraspitaliere. În 83,4% de cazuri
microflora intraspitalieră a fost rezistentă la majoritatea antibioticelor din grupa
cefalosporine.
Microflora atât în condiţii tropicale, cât şi în condiţii continentale, rămâne un factor
extrem de periculos în agravarea dinamicii bolii combustionale. El este grav nu numai în
perioada preoperatorie, dar şi în cea postoperatorie, când, ca urmare a invaziei microflorei
virulente, apare liza marginală a transplantelor, sau chiar descompunerea lor totală.
Ca urmare a generalizării infecţiei (sepsis) apar frecvent pneumonii, abcese, flegmone,
tromboflebite, pielonefrite etc. Uneori pe fond general de invazie a microflorei aveau loc
microabcese multiple în zonele intacte ale cutaneului cu o inflamaţie marginală marcată (fig.
4.40).

133
 Fig. 4.40 Abcese în zonele intacte a cutaneului (colorat ghematoxilin-eozin)
Aceste afectări se lichidează odată cu lichidarea stării de sepsis. Rezultatul acestor
investigaţii efectuate de noi au confirmat că invazia microflorei poate fi redusă la minimum
dacă este strict respectată asepsia şi antisepsia, ceea ce s-a dovedit prin studiile efectuate de
noi în condiţii tropicale.
Şi din contra, invazia microbiană, extrem de periculoasă atât locală, dar mai mult
generală, a avut loc la pacienţi în condiţii continentale, care şi până în prezent se întâlnesc
frecvent în practică.
4.4 Concluzii la capitolul 4
1. Condiţiile aseptice pentru pacienţii cu arsuri: aer steril condiţionat, baie cotidiană, albituri
sterile schimbate cotidian, masă sterilă pentru pansament şi lucru aseptic a personalului
medical dau posibilitate de a exclude evaluarea sepsisului.
2. Cît mediul înconjurător, atît şi personalul medical, joacă un rol foarte important infectarea
plăgii combustionale.
3. Condiţiile tropicale sunt mult mai favorabile pentru manifestarea microflorei în comparaţie
cu cele continentale, dar păstrarea strictă a asepticii și antisepticii precum asocierea
microflorei și manifestarea ei abondentă.
4. Condiţiile aseptice a mediului înconjurător şi în lucrul personalului medical evită
combinaţia polimorfă a microflorei şi uşurează mult combaterea ei, iar dinamica bolii
combustionale decurge mult mai ușor.

134
 5
Particularitățile tratamentului pacienţilor cu arsuri în dependență de condiţii
climaterice și argumentarea managementului modern la arsuri
5.1 Studiile particularităților organizatorice și al metodelor de tratament
local și general în condiții continentale și tropicale la etape:
Principiile generale de tratament în literatură sunt prezentate în diferite modalităţi.
Wallace A., 1968 a publicat programul de tratament în următoarele generalizări.
1. Excluderea afectărilor suplimentare ale zonei afectate.
2. Protejarea zonei afectate de microfloră.
3. Pansament compresiv pentru evitarea plasmoreei.
4. Gimnastica curativă precoce.
5. Chirurgia radicală precoce.
Câtva timp mai înainte, ca rezultat al noilor descoperiri ştiinţifice, T. Арьев, 1966 [19] a
sistematizat în felul următor principiile de tratament al pacienţilor cu arsuri:
1. Tratamentul arsurilor superficiale nu prezintă o problemă chirurgicală.
2. Pacienţii cu arsuri profunde necesită un tratament în centre specializate.
3. Tratamentul chirurgical este tratamentul de bază la pacienţii cu arsuri.
4. În centrele specializate, asepsia este una din condiţiile extrem de importante.
Tratamentul contemporan al arsurilor necesită colaborarea mai multor specialişti:
internişti, pediatri, anesteziologi etc. În toate aceste afirmări autorii se bazează pe o problemă
sau alta de un caracter unilateral.
În ultimele decenii, studiile ştiinţifice publicate de Р. Гинзбург, 1966; D. Pecarskii, 1974,
A. Вишневский, M. Шрайбер, 1966; Н. Фиодором, 1963; Б. Братусь, 1963; Д. Гроздов,
1964; В. Лемус, 1974; Р. Муразян, 1973; Н. Повстяной, 1973; Н. Кочетыгов ş. a., 1973 cât şi
confirmările realizate de studiile noastre, au dovedit că la afectări de peste 3% la copii şi mai
mult de 5% din suprafaţa corpului la maturi, dintre care 50% din ele sunt de gr. IIIB-IV, are loc
un proces patologic generalizat – boala combustională, care prezintă o catastrofă în tot sistemul
organic-fiziologic al organismului afectat. [4, 56, 64, 106, 107, 109, 116, 129, 130, 155, 156,
159, 189, 213, 258]
De aceea, principiile de bază în tratamentul pacienţilor, în primul rând, trebuie să
sintetizeze concepţiile de profilaxie şi tratament a dereglărilor patologice generale în strânsă
corelaţie cu tratamentul local.
În conformitate cu cerinţele ştiinţifice actuale şi rezultatele obţinute prin studiile realizate
de noi în diferite condiţii climaterice şi prezentate mai sus, pentru salvarea vieţii pacientului este

135
extrem de important să se aplice în practică următoarele condiţii:
1. Modernizarea sistemului de prim ajutor, asigurarea cu echipamentul necesar şi
aplicarea tratamentului indicat pentru etapa respectivă.
2. Transportarea pacienţilor în stare de şoc la centrele specializate cu asigurarea riscului
minim prin tratamentul respectiv în procesul transportării în primele ore după traumă.
3. Asigurarea centrelor specializate cu aparataje de diagnosticare (cardiografe, spirografe,
microastrupe, aparate pentru centrul de monitoring etc.), medicamente şi personal bine instruit
şi selectat prin concurs.
4. Finanţare adecvată necesităţii tratamentului.
a) acordarea primului ajutor și tratament la prima etapă (la locul de accident)
în condiții climaterice, continentale, tropicale și subtropicale
Tratamentul începe din primele momente după accident prin lichidarea acţiunii agentului
termic în formă de ajutor de sine stătător şi reciproc, iar după sosirea primului ajutor medical (la
locul de accident la sosirea asistenţei medicale, sau la sosirea pacientului în instituţiile
medicinale cu transport ocazional) se acordă primul ajutor medical antişoc de un caracter larg
(lichidarea acţiunii agentului termic, dacă el continuă, hipotermia zonei afectate, terapia de
infuzie cu administrarea preparatelor medicamentoase: analgetice, narcotice, desensibilizante,
anticoagulante, cardiotonice etc.).
Transportarea pacientului se efectuează în dinamica tratamentului permanent sub
supravegherea medicului instruit în combustiologie.
b) acordarea primului ajutor și tratament la a doua etapă (centrele chirurgicale
raionale)
În centrele raionale se efectuează examenul clinic al stării generale a pacientului (starea
psihică, pulsul, tensiunea arterială, starea aparatului respirator, cardiograma etc.). Se face infuzia
accelerată şi pregătirea pacientului pentru transportare în centrele specializate cu carta de
transport completată pe etape.
c) acordarea primului ajutor și tratament la a treia etapă (centrele specializate)
În centrele specializate tratamentul este complex, definitiv şi adecvat patogeniei fiecărei
perioade a bolii combustionale, inclusiv conservator general şi local, cu o activitate chirurgicală
precoce.
Rezultatele obţinute de noi în tratamentul pacienţilor cu aplicarea în practică a acestor
concepţii fundamentale în diferite condiţii climaterice sunt prezentate mai jos.
În condiţii tropicale, la locul de accident la toţi pacienţii s-a lichidat acţiunea agentului
termic, s-a înlăturat imediat îmbrăcămintea îmbibată cu lichid fierbinte, s-a aplicat hipotermia.

136
La pacienţi cu afectări limitate de suprafaţă s-a aplicat pansament aseptic cu antiseptici lichizi, s-
au instalat sisteme de infuzie „Braun” pentru compensarea pierderilor hidroelectrolitice, s-au
administrat preparate analgetice, narcotice, desensibilizante, anticoagulante şi s-a transportat
pacientul în centrul specializat, continuând tratamentul în dinamica transportării.
În condiţii tropicale (Guineea), primul ajutor s-a realizat de sine stătător şi reciproc cu
lichidarea agentului termic, administrare de lichid per os şi transportarea la centrul chirurgical cu
transport ocazional fără tratament de infuzie în dinamica transportării.
În condiţii subtropicale (Tunisia), primul ajutor a fost cel de sine stătător, sau reciproc, iar
la sosirea ambulanţei – tratamentul antişoc la locul de accident şi în dinamica transportării s-a
efectuat cu folosirea sistemului de infuzie „Braun”. Volumul de infuzie i/venos, şi în Cuba, şi în
Tunisia, se calcula după formula lui Evans, în Tunisia la 10 pacienţi s-a folosit metoda de
echilibrare a tensiunii osmotice în cele trei spaţii (intracelular, intercelular şi intravascular) cu
soluţie fiziologică şi dextroză de 5% fără administrare de preparate coloidale (dextran, plasmă,
albumină etc.).
In condiţii continentale – Moldova, Moscova, Harkov, Minsk – primul ajutor se realiza de
sine stătător şi reciproc până la sosirea ambulanţei. La afectări de până la 5% din suprafaţa
corpului s-a aplicat pansament aseptic. La afectări mai mari de 5%, când evolua boala
combustională, local se folosea o basma sterilă (dacă permitea suprafaţa afectată), sau un cearşaf
steril, se instala sistemul de infuzie. Distanţa maximă de transportare a pacienţilor în stare de şoc
în observaţiile noastre a fost de pînă la 300 km. La distanţă de până la 100 km toţi pacienţii au
fost transportaţi cu ambulanţa, de la 100-150 km – cu ambulanţa sau cu elicopterul. La distanţe
mai mari de 150 km – în condiţii continentale toţi pacienţii au fost transportaţi cu elicopterul, în
Cuba numai cu ambulanţa.
Dacă pacientul era adus cu un transport de ocazie direct la centrul specializat, atunci toate
procedurile se aplicau în ordinea stabilită: se scotea haina, se aplica hipotermia, se instala
sistemul de infuzie (Braun în Cuba şi Tunisia), sovietică în zona continentală. La afectări mai
mari de 5% la maturi şi 3% la copii, se administrau i/venos preparatele medicamentoase indicate
mai sus.
5.2 Evaluarea rezultatelor tratamentului pacienților cu arsuri în condițiile climei
tropicale, subtropicale și continentale
De regulă, transportarea pacientului în perioada de şoc, în primele 72 de ore, în fosta
Uniune Sovietică se considera o încălcare a doctrinei de tratament şi toţi pacienţii cu boala
combustionale în această fază se găseau sub supravegherea unor specialişti slab pregătiţi în
domeniul combustiologiei, ceea ce se practică în Moldova şi în prezent. De aceea, volumul

137
tratamentului întotdeauna rămânea şi rămâne şi în prezent incomplet, iar procesele patologice se
agravau şi în mare măsură determinau dinamica bolii combustionale în celelalte perioade,
deseori cauzând decesul pacientului. [3, 9, 32, 37, 39, 40, 41, 206, 212]
a) ordinul Ministerului Sănătăţii de la 03.08.1970 şi hotărîrea Comisiei nr. 3 a
Institutului de Chirurgie „A. Vişnevschi” pe temele nr. 1, 13, 30, 31
Cercetările realizate de noi în studierea patogeniei bolii combustionale în condiţii tropicale,
expuse mai sus, şi prezentate Comisiei pentru problema nr. 3 (temă închisă) a Institutului de
Chirurgie „A. Вишневский” pe anii 1969–1972, au stat la baza ordinului Ministerului Sănătăţii
al Uniunii Sovietice de la 03.08.1970 şi hotărîrii Comisiei pentru problema nr. 3 a Institutului de
Chirurgie „A. Вишневский” al Academiei de Ştiinţe a Uniunii Sovietice pe planul ştiinţific
1974–1978 pe temele nr. l, 13 şi 31. Toate datele, conform ordinului Ministrului Sănătăţii al
Uniunii Sovietice, au fost prezentate şi prelucrate la baza Institutului Ştiinţific de Chirurgie din
Harkov sub conducerea profesorului V. Pecarskii. Datele acestor studii au fost analizate şi la
şedinţa de coordonare a reprezentanţilor celor patru Centre participante la aceste studii, care a
avut loc la 26–27 octombrie 1978 la baza Universităţii de Medicină şi Farmacie „N.
Testemiţanu”. Totodată, datele şi concluziile făcute au fost puse la baza organizării tratamentului
în perioada de şoc la pacienţii cu arsuri în sistemul de Apărare Civilă.
Ţelul acestor cercetări a fost de a determina influenţa transportării pacienţilor în
stare de şoc asupra dinamicii bolii combustionale, determinarea complicaţiilor care pot apărea în
dinamica transportării, aprecierea măsurilor de profilaxie a acestor complicaţii şi determinarea
condiţiilor optime pentru transportarea pacienţilor în stare de şoc cu risc minim.
b) argumentarea științifică a ma nagementului modern la tratamentul
pacienților cu arsuri și transportarea pacienților în stare de șos
În condiţii tropicale au fost transportaţi 719 pacienţi, subtropicale – 82 de
pacienţi, în condiţii continentale – 322 de pacienţi, În total au fost transportaţi în stare de şoc
1123 pacienţi (tab. 39.5). Dintre ei, copii au fost 85 în zona tropicală, 17 – subtropicală şi 22 în
zona continentală. Majoritara pacienţilor maturi în toate zonele au fost în vârstă de la 14 până la
50 de ani – 882 (79%) de pacienţi, în vârstă mai avansată de 50 de ani în zona tropicală au fost
91 (8,7%) pacienţi, subtropicală – 8 (9,7%), în cea continentală – 18 (5,6%) pacienţi. Din
numărul total de pacienţi, 548 (48,8%) au fost bărbaţi şi 575 (51,2%) – femei.
Majoritatea pacienţilor au fost transportaţi în stare de şoc la distanţă de la 30 până la 150
km – 907 (81%) în toate zonele climaterice. La distanţă de la 150 şi până la 300 km în zona
tropicală au fost transportaţi 22 (3,2%) de pacienţi, în cea continentală – 24 (7,3%) de pacienţi.

138
 Tabelul 5.39
Repartizarea pacienţilor după vîrstă transportaţi în stare de şoc
Zona Vîrsta Num. Dintre ei
climaterică pacientului de pacienţi bărbaţi femei
85 45 40
până la 14 ani
(53%) (47%)
128 196
14–25 324
(39%) (61%)
60 72
26–35 132
(45%) (55%)
Tropicală
39 48
36–50 87
(44%) (56%)
44 47
51şi> 91
(48%) (52%)
316 403
In total 719
(44%) (56%)
13 4
până la 14 ani 17
(76%) (24%)
21 14
14–25 35
(60%) (14%)
7 5
26–35 12
(58) (42%)
Subtropicală
4 6
36–50 10
(40%) (60%)
5 3
51 şi> 8
(63%) (37%)
50 32
In total 82
(61%) (39%)
14 8
până la 14 ani 22
(64%) (36%)
54 38
14–25 92
(59%) (41%)
84 67
26–35 151
Continentală (56%) (44%)
18 20
36–50 39
(48%) (52%)
11 7
51şi> 18
(61%) (39%)
182 140
In total 322
(57%) (43%)
În total pe 548 575
1123
toate zonele (48,8%) (51,2%)

După suprafaţa afectată, în zona tropicală, cu leziuni la 5% și până la 25% au fost 475
(36,9%) pacienţi, cu afectări mai mari de 25% din suprafaţa corpului – 244 (18,9%) pacienţi (tab.
27, pag. 43).

139
 In zona subtropicală, cu leziuni de până la 25% din suprafaţa corpului au fost transportaţi
53 (27,7%) pacienţi, iar cu afectări mai mari de 25% – 29 (15,2%) pacienţi (tab. 8).
In zona continentală, cu afectări de până la 25% din suprafaţa corpului au fost 175 (48,2%)
pacienţi şi cu afectări mai mari de 25% din suprafaţa corpului au fost 103 (28,4%) pacienţi (tab.
29, pag. 45).
Distanţa la care au fost transportaţi pacienţii a fost de la 30 pînă la 300 de km (tab. 5.40).
Tabelul 5.40
Distanţa la care au fost transportaţi pacienţii în stare de şoc
Zona climaterică Num. de Dintre ei transportaţi
pacienţi distanţa în km nr. de pacienţi
până la 30 km 97 (13,4%)
117
31–50
(16,2%)
458
Tropicală 719 51–100
(63,7%)
25
101–150
(3,5%)
151–300 22 (3,2%)
23
până la 30 km
(29,2%)
37
31–50
(45,1%)
Subtropicală 82 51–100
18
(22%)
4
101–150
(3,7%)
151–300 -
50
până la 30 km
(15,5%)
57
31–50
(17,7%)
138
Continentală 322 51–100
(42,8%)
53
101–150
(16,4%)
24
151–300
(7,5%)

Toţi pacienţii au fost transportaţi în stare de şoc în primele 6 ore în condiţii tropicale şi în
cele continentale. Durata de timp a transportării a fost de la 30 min. până la 2,5 ore. În
dinamica transportării indicii hemodinamicii n-au manifestat oscilaţii considerabile. Frecvenţa
pulsului la 198 (27,5%) de pacienţi în zona tropicală a fost fără schimbări. Creşterea frecvenţei

140
pulsului cu 10–20 de bătăi pe min. a fost la 406 (56,4%) de pacienţi. Scăderea pulsului s-a
înregistrat la 83 (10,8%) pacienţi. Aceasta se explică prin calitatea terapiei intensive în dinamica
tratamentului, precum şi influenţa altor factori (starea generală până la traumă, suprafaţa afectată,
boli concomitente etc.).
Ritmul respiraţilor pe minut n-a manifestat schimbări evidente, el a fost mărit sau micşorat
şi a oscilat de la 16 la 26 respiraţii pe minut.
Tensiunea arterială în dinamica transportării la 352 (48,9%) în zona tropicală a fost fără
schimbări. Hipotonie cu 10–15 mm c. m. a fost la 211 (29,3%) de pacienţi. Creşterea ei s-a
înregistrat la 92 (12,8%) pacienţi.
Aceleaşi schimbări ale tensiunii arteriale, ale pulsului, respiraţiei şi stării generale a
pacienţilor s-a constatat la transportarea lor în condiţii continentale, însă mai slab pronunţate.
Un rol deosebit în dinamica bolii combustionale, şi îndeosebi în perioada de şoc, îl joacă
pierderile hidroelectrolitice. De volumul acestor pierderi depinde, în mare măsură, funcţia
organelor şi a sistemelor de organe interne, însă pentru a determina gradul de oscilaţie al acestor
pierderi în dinamica transportării pacienţilor în stare de şoc, de care depinde reuşita transportării
lor, a fost necesar de a le studia şi a stabili condiţiile optime.
c) starea hemodinamicei la pacienţi transportaţi în stare de şoc
Pentru a determina în ce măsură transportarea agravează, sau nu, aceste pierderi, care se
manifestă în primul rând prin hemoconcentraţie, au fost determinaţi parametrii hematocritei până
la transportare (în primele 2 ore după traumă), după transportare şi în dinamica decurgerii
şocului combustional. S-au studiat schimbările care au loc la diferite vârste, diferite grade de
afectări şi în funcţie de distanţa la care s-au transportat pacienţii în condiţii tropicale,
subtropicale şi continentale. Ca variantă de control au fost luate datele studiilor obţinute la
pacienţii care au fost transportaţi la distanţe de până la 10 km cu durata de timp de până la 10–15
min. Cercetările în acest caz s-au efectuat la momentul spitalizări şi peste 6 ore după spitalizare,
ceea ce corespundea duratei timpului pentru pacienţii transportaţi la distanţe mari de la
momentul traumei până la spitalizarea lor în centrele specializate.
5.3 Studiile științifice la transportarea pacienţilor în stare de şoc
a) Rezultalele studiilor la transportarea pacienților în stare de șoc
Din 501 pacienţi transportaţi în stare de şoc în condiţii tropicale şi 134 pacienţi transportaţi
în condiţii continentale, examinaţi în dinamica transportării, hemoconcentraţia (după indicii
hematocritei) a fost constatată la 308 (61,4%) pacienţi în condiţii tropicale şi 72 (53,7%) de
pacienţi în condiţii continentale (tab. 5.41, 5.42). Dintre ei, în condiţii tropicale, cu afectări de
până la 5%, au fost 145 de pacienţi, dintre care la 83 indicii iniţiali ai hematocritei au fost de

141
 Tabelul 5.41
Dinamica indicilor hematocritei la pacienţii cu arsuri
transportaţi în stare de şoc în condiţii tropicale
Nr. de pacienţi Hemat. pînă la 0,45 0,46-0,55
Suprafaţa transportaţi
pînă la creşte pînă la după creşte
afectată grupa de după transp.
transp. 0,45 şi > transp. transp. 0,55 şi >
control
pînă la 5% transp. 145 83 72 11 62 57 5
(57%) (86%) (14%) (43%) (91%) (9%)
gr. control 20 10 8 2 9 1
(50%) peste 6 ore (20%) 10 peste 6 ore (10%)
(80%) (50%) (90%)
6-15 transp. 185 112 94 18 73 70 3
(60%) (84%) (16%) (40%) (96%) (4%)

20 11 9 2 9 8 1
gr. control (55%) peste 6 ore (18%) (45%) peste 6 ore (11%)
(82%) (89%)
16-25 transp. 59 22 18 4 37 33 5
(37%) (82%) (18%) (63%) (89%) (11%)
gr. control 20 10 9 1 10 9 1
(50%) peste 6 ore (10%) (50%) peste 6 ore (10%)
(90%) (90%)
26-35 transp. 12 7 5 2 5 4 1
(58%) peste 6 ore (29%) (42%) (80%) (20%)
(71%)
gr. control 20 8 7 1 12 11 1
(40%) peste 6 ore (13%) (60%) peste 6 ore (9%)
(87%) (91%)
36-45 transp. 19 5 4 1 14 11 3
(26%) (80%) (20%) (74%) (79%) (21%)

gr. control 3 - - - 3 3 -
(100%) peste 6 ore
(100%)
46-60 transp. 17 - - - 17 13 4
(100%) (77%) (23%)
3 - - - 3 2 1
gr. control (100%) peste 6 ore (33%)
(67%)
60 şi > % transp. 64 - - - 64 47 17
(100%) (73%) (27%)
20 - - - 20 16 4
gr. control (100%) peste 6 ore (20%)
(80%)
501/ 229/39 193/33 36/6 272/67 234/58 38/9
106 46%/36,8% 84%/31,1% 16%/15% 86%/87% 14%/13
%

a) Grupa de control au constituit-o pacienţii transportaţi la distanţă de până la

10 km fiind investigaţi la momentul spitalizării şi peste 6 ore.

Diferenţe palpabile nu sunt.

142
 Tabelul 5.42
Dinamica indicilor hematocritei la pacienţii cu arsuri
transportaţi în stare de şoc în condiţii continentale

Nr. de pacienţi Hemat. pînă la 0,45 0,46-0,55

Suprafaţa transportaţi
pînă la după pînă la după creşte
afectată grupa de creşte 0,45 şi >
transp. transp. transp. transp. 0,45 şi >
control
pînă la 5% transp. 32 28 25 3 4 4 -
(87%) (89%) (11%) (13%)
gr. control 10 10 8 2
peste 6 ore (20%) - - -
(80%)
6-15 transp. 38 25 22 3 13 11 2
(65,5%) (80%) (12%) (54%) (84%) (16%)
gr. control 20 18 15 3 2 2
(90%) peste 6 ore (17%) (10%) peste 6 ore -
(83%) (100%)
16-25 transp. 14 3 3 - 11 10 1
(21%) (100%) (79%) (91%) (9%)
gr. control 20 16 13 3 4 2 2
(80%) peste 6 ore (19%) (20%) peste 6 ore (50%)
(81%) (50%)
26-35 transp. 18 8 5 3 10 7 3
(44%) (62%) (38%) (56%) (70%) (30%)
gr. control 10 9 8 1 1 1 -
(90%) peste 6 ore (12%) (10%) peste 6 ore
(88%) (100%)
36-45 transp. 25 11 7 4 14 10 4
(44%) (63%) (37%) (66%) (71%) (39%)
gr. control 6 5 4 1 1 1
(83%) peste 6 ore (20%) (17%) peste 6 ore -
(80%) (100%)
46-60 transp. 3 - - - 3 2 1
(100%) (67%) (33%)
gr. control 7 - - - 7 5 2
(100%) peste 6 ore (29%)
(71%)
60 şi > % transp. 4 - - - 4 3 1
(100%) (75%) (25%)
gr. control 2 - - - 2 2 -
(100%) peste 6 ore
(100%)
134/75 75/58 62/48 13/10 59/17 47/13 12/4
56%/77% 83%/82% 17%/18% 44%/23% 79/76% 21%/28%

a ) Grupa de control au constituit-o pacienţii transportaţi la distanţă de până la 10 km fiind

investigaţi la momentul spitalizării şi peste 6 ore.

Diferenţe palpabile nu sunt.

143
până la 0,45. La 62 pacienţi – între 0,46 şi 0,55. În dinamica transportării, din numărul de
pacienţi cu hematocrita până la 0,45, creşterea ei s-a determinat la 14% din pacienţi. La cei cu
hematocrita de până la 0,46–0,55, hemoconcentraţia a crescut la 9% din ei. Însă această creştere
a hemoconcentraţiei la pacienţii transportaţi la distante mari este mai mică în comparaţie cu ceea
care s-a determinat la pacienţii din grupa de control. O creştere a hemoconcentraţiei la pacienţii
transportaţi în comparaţie cu grupele de control se determină la afectări mari. Însă această
creştere a hemoconcentraţiei nu este evidentă şi nu e stabilă în toate grupele. În general, numărul
de pacienţi cu hemoconcentratia crescută în dinamica transportării a constituit 16%, la grupa de
control 15%, la care hematocrita a fost de până la 0,45. La cei cu hematocrita de până la 0,46 şi
0,55 creştere a fost la 14% şi 13% de pacienţi, respectiv. În condiţii continentale, 17% – la
pacienţii cu hematocrita până la 0,45 şi, respectiv, 21 şi 28% – la cei cu hematorcita de până la
0,46 şi 0,55.
După datele obţinute, putem afirma că transportarea pacienţilor cu arsuri în stare de şoc
este posibila şi necesară.
Pentru a asigura un risc minim, este necesară o pregătire medicamentoasă a pacientului
pînă la transportare şi o terapie intensivă în timpul transportării, caracterul cărora sunt prezentate
mai jos.
b) tratamentul pacienţilor în perioada de şoc și schema terapiei antișoc
Rezultatele cercetărilor ştiinţifice obţinute ne demonstrează că tratamentul pacientului e
absolut necesar să se efectueze imediat după ce a avut loc accidentul. În funcţie de durata de
timp care s-a scurs de la momentul accidentului şi până la începutul terapiei intensive, cât şi de
calitatea tratamentului, depinde gravitatea dinamicii perioadei de şoc, toxemiei şi chiar
capacitatea de rezistentă a organismului şi pericolul de deces.
În studiile noastre, tratamentul antişoc a cuprins următoarele componente:
1. Tratamentul de prim ajutor, care include lichidarea acţiunii agentului termic,
hipotermia, înlăturarea factorilor suplimentari provocatori de durere (scoaterea hainei, poziţia
optimă suportabilă, aportul de lichid „per os”, transportarea lină a bolnavului).
2. Terapia i/venoasă intensivă înainte de transportare cu administrarea preparatelor
medicamentoase analgetice, narcotice, cardiotonice, desensibilizante, anticoagulante, infuzia
de dextran, sol. fiziologică şi dextroză de 5%.
3. Transportarea lină a pacientului la centrele specializate cu tratamentul intensiv i/v în
dinamica transportării.
4. Aducerea pacientului la centrul specializat şi tratamentul intensiv definitiv.

144
 Volumul terapiei de infuzie în dinamica transportării pacientului în zona tropicală a fost
calculat după formula lui Evans, în zona continentală – după Evans în modificaţia lui A.
Вишневский. La copii în zona tropicală – după Evans-Harkins, în cea continentală – după
metoda Л. Герасимова.
În centrele specializate, după aducerea pacientului, terapia antişoc a fost divizată în două
categorii (tab. 5.43).
Această schemă de tratament permite de a avea un program clar de terapie antişoc. Ea
poate fi minimizată sau lărgită, în funcţie de situaţia medicinii de catastrofe: condiţii paşnice
moderate sau alarmate, sau condiţii militare întotdeauna alarmate.
Una din problemele căreia a fost extrem de greu de făcut faţă a fost modul de organizare a
primului ajutor şi de tratament, îndeosebi în condiţii continentale. Aici se manifestă din plin
sistemul statal şi modul de pregătire a cadrelor.
Orice pas în tratamentul pacientului necesită a fi executat strict pe oră.
Atât însă patogenia complicată, cât şi nivelul de instruire a personalului şi îndeosebi în
condiţii extremale, deseori produc confuzie, şi se încalcă aseptica şi antiseptica, ceea ce, în
asociaţie cu lipsa de condiţii şi medicamente necesare, duce la complicaţii şi decesul pacientului.
Doctrina militară
Tabelul 5.43
Schema terapiei antişoc
Şoc de grad uşor Şoc de gravitate medie, gravă şi foarte
(afectări de până la 10% gravă
din suprafaţa corpului) (afectări de până la 20%, 20–40% şi 40 şi >
%, respectiv)
1. Puncţia unei vene periferice 1. Cateterizarea uneia, sau a două vene
folosind sistemul Braun magistrale
2. Terapia de infuzie după formula 2. Terapia de infuzie după Evans – în zona
lui Evans – zona tropicală, tropicală, după Evans+Vişneskii – în zona
Evans+Вишневский – zona continentală continentală
3. Componentele medicamentoase 3. Componentele medicamentoase pentru
pentru infuzie şi tratament: dextran, sol. infuzie şi tratament: dextran, plasmă, sol.
fiziologică, dextroză de 5%, 10%, fiziologică, dextroză de 5%, sol. De bicarbonat de
desensibilizante, analgetice, sodiu de 4%, sol. de ioni de Na+, Cl-, Ca+
anticoagulante, complex de vitamine (conform datelor ionogramei ect). Preparate
4. Restul de medicamente – la medicamentoase – cardiotonice, analgetice,
necesitate simptomatică narcotice, desensibilizante, anticoagulante, complex
5. Tratamentul local – metodă de vitamine, începând cu a 2-a zi – diuretice cu
închisă cu folosirea preparatelor acţiune lentă, la necesitate şi preparate hormonale
antiseptice lichide 6. Restul de medicamente – la necesitate
simptomatică
7. Tratamentul local – metodă închisă cu
antiseptici lichizi, sau unguent solubil

145
 Observaţiile noastre au arătat că în cazul când indicaţiile de tratament se realizau cu
întârziere sau nu în ordinea prescrisă, dar haotic, atunci întotdeauna apărea nervozitate în lucru,
complicaţii la pacienţi şi tratamentul devenea extrem de dificil şi deseori aducea la deces în
celelalte perioade ale bolii combustionale.
Dar în această parte a studiilor ştiinţifice realizate n-a fost posibil de a determina toate
particularităţile de tratament a pacienţilor în dinamica şocului combustional. S-a realizat
posibilitatea de transportare a pacienţilor în stare de şoc şi măsurile necesare pentru a reduce la
minimum riscul transportării. Şocul combustional are o patogenie extrem de complicată şi
necesită încă multe studii ştiinţifice pentru programarea tratamentului la aceşti pacienţi, cu toate
că sunt multe canoane descrise în publicaţiile ştiinţifice realizate de mai mulţi autori [40, 41, 44,
63, 130, 193, 258]. Atât însă tratamentul programat al pacientului, cât şi sistemul computerizat
de lucru al personalului îşi aşteaptă viitorul.
c) tratamentul pacienţilor în perioada de toxemie şi septicotoxemie
Tratamentul pacienţilor în perioada de toxemie acută se bazează pe dereglările care au loc
în organe şi sistemele de organe prezentate mai sus. O parte din aceste dereglări, care au evoluat
în perioada de şoc, continuă să se manifeste şi în următoarele perioade ale bolii combustionale.
La ieşirea pacienţilor din şoc se ameliorează starea generală şi unele schimbări funcţionale, cum
ar fi echilibrul hidroelectrolitic, hemodinamica, funcţia organelor respiratorii, funcţia ficatului,
rinichilor etc.
Dar aceste ameliorări sunt funcţionale. Schimbările organice care s-au produs în
perioada de şoc continuă să se agraveze ca rezultat al acţiunii toxinelor care continuă să se
acumuleze în organismul pacientului. De aceea, în a doua perioadă a bolii combustionale,
majoritatea organelor, îndeosebi la afectări de peste 25–30% din suprafaţa corpului, funcţionează
la limitele maxime. După datele noastre, la afectări de 15 până la 50% din suprafaţa corpului,
excreţia aldosteronului depăşeşte norma de 5–10 ori, iar la afectări de peste 50% din suprafaţa
corpului, ea este de câteva ori mai mică decât norma, este decompensată.
Agravarea funcţiei organelor şi a sistemelor de organe sunt condiţionate de mai mulţi
factori. Dar dintre ei pot fi separaţi cei care joacă rolul de bază şi care au fost determinaţi în
studiile efectuate de noi. (tab. 5.44).
Starea funcţională a organelor şi a sistemelor de organe la începutul perioadei de toxemie
joacă un rol extrem de important, deoarece aceasta apreciază capacitatea de rezistenţă a
organismului la gradul maxim de intoxicaţie, când este necesar de apreciat măsura de intervenţie
medicamentoasă.

146
 Tabelul 5.44
8.5 Factorii de bază care condiţionează toxemia la pacienţii cu arsuri
Factorii care
condiţionează Componentele lor
toxemia
1. Gradul de afectare a) afectările organice ale organelor interne
a organelor interne b) gradul de insuficienţă funcţională
a) dereglările presiunii oncotice în sânge
2. Starea patologică a b) dereglările presiunii osmotice în sânge şi în lichidul interstiţial
mediului intern c) dereglările biochimismului ţesuturilor
d) dereglările termoregulaţiei (inclusiv lipsa parţială a cutaneului
ca organ al termoreglare)
a) produsele catabolismului generalizat al ţesuturilor intacte şi al
autolizei ţesuturilor afectate
b) produsele metabolismului fiziologic alterate şi acumulate în
3. Acţiunea toxinelor ţesuturi ca rezultat al insuficienţei eliminării lor din organism în
perioada de şoc (hipofuncţia renală, a cutaneului şi respiraţiei)
c) produsele intermediare care continuă să se acumuleze ca
urmare a hipoxiei
d) toxinele de caracter microbian
e) toxinele specifice ale arsurilor
a) iritarea zonei receptive a sistemului nervos în regiunea
afectată (în plagă), aferentaţia în hipotalamus şi alte zone S.N.C. şi
4. Acţiunea factorului eferentaţia în sistemul de organe interne cu hiper- sau hipofuncţia
durere sistemului hipofiz-adrenal şi cu blocajul substanţial al mediatorilor în
tot sistemul metabolic al organismului
a) poziţia condiţionat „fixată", la pat a pacientului – extrem de
5. Acţiunea factorilor negativă
externi de iritare b) poziţia incomodă condiţionată în pat - nefixată
c) factorii fizici de iritare (inclusiv la pansament)
d) factorii de iritare psihomotorici
e) diverse

Nu mai puţin importantă este starea mediului intern al organismului, care este condiţionat
prin gradul alteraţiilor hidroelectrolitice, componentei sângelui şi starea metabolismului în
ţesuturi la regimul de temperatură. Toţi aceşti factori în acţiune complexă determină presiunea
oncotică şi osmotică în sistemul sânge – lichidul intercelular – celulă. La aceste condiţii ale
mediului intern, organele şi sistemele de organe trebuie să-şi acomodeze funcţia, ceea ce nu
întotdeauna este posibil în perioada de toxemie. De aceea, este absolut necesar de a ameliora,
prin acţiunea medicamentelor, mediul intern al organismului. În dinamica întregii perioade de
toxemie este necesar de a face permanent corecţie în aceste sisteme ale mediului intern al
organismului.
Caracteristica toxinelor este destul de larg expusă în literatură, de ea am ţinut cont în
tratamentul pacienţilor în studiile noastre [5, 14, 210, 220, 221, 225, 227, 232, 245, 251].

147
 Sunt şi un şir de factori care condiţionează formarea toxinelor şi acumularea lor în
organismul pacienţilor (tab. 5.45).
Nu ne oprim la rolul factorului durere extrem de bine expus în lucrările lui Р. Л. Гинзбург
(118), unde este citată expresia lui Leriş – „întotdeauna este mai uşor de suportat durerea celui
mai apropiat decât a ta proprie” – referitor la suferinţele pacienţilor cu arsuri.
Patogenia toxemiei este bine expusă în literatură şi de ea s-a ţinut cont în tratamentul
pacienţilor în studiile noastre. [59, 159, 176]
Tabelul 5.45
Factorii care condiţionează formarea si acumularea
toxinelor la pacienţii cu arsuri
Factorii care condiţionează Factori care condiţionează
formarea toxinelor acumularea toxinelor în organism
1 Deficitul de oxigen 1 Hipofuncţia renală
2 Deficitul de vitamine 2 Hipofuncţia de neutralizare a
3 Deficitul de aminoacizi toxinelor în ficat
4 Deficitul de microelemente Hipofuncţia cutaneului şi a sistemului
5 Starea de hiperproteoliză respirator
a organismului Diverse
6 Diverse (dereglări organice)

Dar studiile patogeniei toxemiei încă trebuie aprofundate. În acest context, un rol deosebit
îl joacă şi elementele de organizare a tratamentului. Ca exemplu, o pregătire insuficientă a
pansamentului efectuat cu dureri, terapia neadecvată, combinaţia incorectă a medicamentelor,
viteza neadecvată a infuziei şi mulţi alţi factori pot avea ca urmare agravarea stării extremale a
funcţiei unui sau altui organ, sau a sistemului de organe şi chiar decesul pacientului.
De aceea, tratamentul pacienţilor în această perioadă, la momentul actual, rămâne cel mai
dificil. [121, 122, 131, 155, 156, 169]
Tratamentul în această perioadă necesită o atenţie deosebită, el trebuie să corespundă
patogeniei toxemiei, să fie maxim după calitate şi minim ca volum. [156, 186]
A treia perioadă a bolii combustionale, perioada de septico-toxemie, prezintă o ameliorare
în starea generală a pacientului. Gradul de intoxicaţie este semnificativ scăzut, dar suprafaţa
afectată este complet deschisă, eliberată de cruste şi în majoritatea cazurilor, la 15–16 zile după
traumă, prezintă o zonă deschisă, prin care au loc mari pierderi din organism. Foarte adecvat
acest proces a fost apreciat de marele savant Роза Лвовна Гинзбург în cuvântarea publicată în
1966: „Ca un râu curg sucurile din ţesuturile organismului şi împreună cu ele se duc şi puterile
de rezistenţă ale organismului”.

148
 Această expresie ne vorbeşte foarte clar despre patogenia acestei perioade a bolii
combustionale, în care un rol deosebit îl joacă şi microflora şi termodinamica organismului.
5.4 Concluzii la capitolul 5
1. Rezultatele obținute în studiile noastre în diferite zone climatorice au arătat că
tratamentul arsurilor este foarte complicat, în deosebi la afectări ce au loc în tot organismul
pacientului. De aceia medicul curativ trebuie să selecteze medicamentele indicate cu mare
prudenţă, ca să nu agraveze funcţia unui s-au alt organ şi ca el însuţi, prin intervenţie
medicamentoză, să nu devină un factor patogenic pentru pacientul dat.
2.Transportarea pacientului în stare de şoc este posibilă şi necesară cu condiţii de a petrece
tratamentul în dinamica transportării.
3. Programa terapiei antişoc, în asociaţie cu metodele de tratament local, elaborate şi
apreciate în studiile noastre, dau posibilitate de a salva viaţa pacienţilor cu afectări mai mari şi de
60-70% din suprafaţa corpului.
4. Hemodinamica şi starea generală a pacientului în dinamica transportării la distanţe
mari nu se agravează mai tare în comparaţie cu cei transportaţi la distanţe mici (grupa de
control), dacă tratamentul în dinamica transportării este complex.
5. Rezultatele studiilor științifice la tratamentul cu arsuri în stare de șoc, vor sta la baza
Doctrinei militare și de Apărare Civilă când fiecare medic va avea la dispoziție programa terapiei
antișoc în dinamica transportării și va fi sigur că dinamica transportării nu va agrava starea
pacientului.

149
 6
Tratamentul local la arsuri
6.1 Principii generale
Toate schimbările prezentate mai sus, care au loc în organismul pacientului, sunt în strânsă
corelaţie cu patologia locală. De aceea tratamentul arsurilor include tratamentul bolii
combustionale, cu toate aspectele ei manifestate în organele şi sistemele de organe interne, în
strânsă corelaţie cu tratamentul local, pentru lichidarea cît mai grabnică a plăgii, din care în
organism permanent se absorb produse toxice şi prin care au loc pierderi de lichid tisular cu toate
componentele vitale ale organismului pacientului.
În acest proces local, un rol important îl joacă microflora, îndeosebi în condiţii tropicale,
unde remediile în plagă, plus temperatura mediului înconjurător, sunt optime pentru dezvoltarea
ei. (Hummel R. cu aut., 1970; Fu X.P., Sheng Z., 2008; Buys Rocssingh A., Hoblfeld I., 2010).
[59, 104, 137]
Rolul microflorei în plagă trebuie să fie însă strict dirijat de medicul curant. Rolul
microflorei nu întotdeauna este negativ. Însă este necesar de ţinut sub control sever nivelul
cantitativ al microflorei în plagă, care trebuie dirijat. (Lagache G. cu aut., 1978; Witold
Rudowski cu aut., 1976, V. Babiuc, 1972, 1993, şi al.). [26, 34, 38, 42, 48, 51, 71]
După datele noastre, obţinute în condiţii tropicale, un pericol deosebit îl prezenta
microflora patogenică virulentă cum este stafilococul Aureus, Pseudomonas aeruginosa ş. a.
Perioada mai periculoasă este de la a 4–5-ea zi până la a 8–9-a zi după traumă. Dar când titrul de
microbi la 1cm2 creştea brusc şi se manifesta, întâi de toate, prin eliminări abundente din plagă şi
unele simptome clinice de agravare a stării generale a pacientului, i se făceau băi, duş şi
pansament cu antiseptici. La 10–12 zile după traumă crusta de-acum era desprinsă şi în a 15–16-
ea zi se efectua plastia cutanată.
În condiţiile continentale, lupta cu microflora din plagă a decurs haotic, în condiţii extrem
de grele, ceea ce nu dă posibilitate de a face faţă microflorei şi ca rezultat apar des complicaţii
cum ar fi pneumoniile septice, abcesele, septicemiile, liza parţială sau totală a grefelor,
intoxicaţia gravă cu toxine microbiene care, în complex, duc la o stare sau alta de decompensare
organică şi la decesul pacientului.
De aceea, pentru a dirija microflora, nu pot fi folosite numai metode mecanice. Este
necesar de a perfecţiona şi de a elabora metode noi de tratament cu acţiune bacteriostatică şi
bactericidă.

150
 Cu acest scop, în cercetările noastre de tratament local, s-a studiat eficacitatea diferitelor
concentraţii ale nitratului de argint şi preparatelor azocomplexe. În procesul studiilor au fost
apreciate condiţiile optime de aplicare, metodica folosirii şi eficacitatea lor.
6.2 Tratamentul local cu soluţie de nitrat de argint
Acţiunea nitratului de argint este cunoscută şi introdusă în practică de mult timp. Se
folosea soluţie de 2–5–10% în laringitele hiperplastice, soluţie de 0,05–0,06% la tratamentul
patologiei gastroduodenale (M. Машковский, 1967). [177]. La arsuri, Г. Гингибот (1882) [117]
folosea soluţii concentrate de nitrat de argint pentru condensarea suprafeţei afectate şi micşorarea
plasmoreei. Dar eficacitatea era minimă, ba chiar mai mult, folosirea soluţiei concentrate duce la
distrugerea epiteliilor foliculare şi a stratului bazal al cutaneului în zona afectată de gradul III A.,
care condiţionează aprofundarea arsurilor. În prezent, interesul practic şi ştiinţific faţă de
acţiunea şi folosirea nitratului de argint a revenit în actualitate.
Cercetările noastre în această direcţie au fost de a stabili concentraţia optimă a soluţiei de
nitrat de argint pentru aplicarea pe plagă la pacienţii cu arsuri.
Studiile au fost realizate în practica cotidiană la tratamentul pacienţilor la CR de LT.
6.3 Metodica studierii soluției de 0,6 % de nitrat de argint
Au fost puse 10 serii de experimente pe „test-obiecte” (batiste) cu Staphilococcus aureus
tulpină 209, Bacterium coli şi Ps. aeruginosa. Testele se instalau în c. Petri şi se acopereau cu
suspensie pregătită standard cu microbul corespunzător, concentraţia căruia era de 2 miliarde la 1
ml., pe o durată de 25–30 min. În scurt timp testele se scoteau din suspensie, se zvântau între
două foi de hîrtie de filtru şi, pentru zvântare definitivă, se instalau în c. Petri sterile în termostat
pe o durată de 25–30 min. la temp. de 37o.
Testele pregătite au fost în curînd supuse acţiunii diferitelor concentraţii începînd de la
0,05, 0,06, ... şi până la 1% la expoziţia de 5 min., 10 min., 20 min., 1 oră şi 2 ore. Apoi se spălau
în 2–3 ape de soluţie fiziologică pentru înlăturarea dezinfectantului şi se puneau în bulion (carne-
pepton) cu pH 7,2–7,4 în termostat. Dinamica creşterii era supusă observaţiei timp de 30 zile. În
primele 5 zile erau controlate zilnic, apoi la fiecare 3–7 zile. Obiectivitatea creşterii şi puritatea
a fost controlată paralel pe testele culturi binomice şi numai după asta era determinat rezultatul
final, unde se aprecia capacitatea bactericidă a soluţiei, fiecare separat. Lipsa de creştere se
marca prin „–”, creşterea prin „+”. Pentru determinarea capacităţii bactericide în plagă s-au
efectuat studii cu diferite concentraţii, începând cu 0,2% şi mai mari. Soluţia se folosea la arsuri
de gr. II, III A şi III B. După aplicarea soluţiei, fiecare 2, 4, 6, 8 şi 10 ore se lua proba de
însămânţare şi se determina rezultatul de creştere a microflorei.
Rezultatele obţinute la studiere în vitro

151
 Rezultatele obţinute la studierea diferitelor concentraţii „în vitro” şi la aplicarea lor pe
plagă sunt prezentate în tabel. 5.46 şi 5.47.
Rezultatele obţinute au arătat că concentraţia maximă a soluţiei de nitrat de argint, unde se
determină ultima zonă de creştere „în vitro”, este de 0,1%. Cu mărirea concentraţiei, capacitatea
bactericidă creşte, şi invers, sub 0,1% ea se micşorează.
Tabelul 6.46
Capacitatea bacteriocidă a soluţiei de nitrat de argint „în vitro”
Concentraţia soluţiei
Expoziţia Supuşi acţiunii
0,1% 0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% şi >
soluţiei
5 min + - - - - - - -

10 min + - - - - - - -Test-obiecte
cu St. aureus,
20 min - - - - - - - -tulpina 209; Ps.
aeruginosa; Bc.
1 oră - - - - - - - -coli

2 ore - - - - - - - -

„–” lipsă de creştere

„+” creştere
Rezultatele obţinute la studiere in vivo.
În plagă, capacitatea bactericidă se schimbă, chiar şi 0,2, 0,3% nu este suficientă. Asta se
explică prin faptul că nitratul de argint este uşor solubil în apă şi, în condiţiile plăgii, în timp,
scade evident concentraţia până la zona minimă de bactericiditate de 0,1% sub acţiunea
lichidului tisular, a substanţelor proteice, ionilor de clor şi HCO3. De aceea au fost efectuate
studii „în vivo”, rezultatele cărora sunt prezentate în tabelul 2.12.
Tabelul 6.47
Rezultatele obţinute la studierea în vivo
Concentraţia soluţiei
Expoziţia
0,2% 0,3% 0,4% 0,5% 0,6% 0,7% 0,8% şi >
2 ore - - - - - - - -
4 ore + + + - - - - -
6 ore ++ ++ ++ + - - - -
8 ore ++ +++ +++ + - - - -

„–” lipsă de creştere

„+” creştere
„++” creştere abundentă

152
 Rezultatele obţinute au arătat că concentraţia minimă care asigură capacitatea bactericidă
în plagă este de 0,6%. Durata de timp la această concentraţie este de 6–8 ore. Ea este
satisfăcătoare pentru elaborarea metodei de tratament.
O concentraţie mai mică (de 0,5% şi mai puţin), aplicată în clinică (sol. de 0,5%), asigură
acţiune bactericidă numai pe 2–4 ore, ceea ce complică mult metodica folosirii ei. O concentraţie
mai mare, de 0,7%, 0,8%, în studiile noastre a evidenţiat acţiunea de blocaj a creşterii ţesuturilor
granulate.
Rezultatele obţinute de noi au dovedit că concentraţia optimă de folosire în clinică a
soluţiei de nitrat de argint este de 0,6%.
6.4 Metodica folosirii în practică a soluţiei de nitrat de argint de 0,6% în clinică
la tratamentul pacienților cu arsuri
La spitalizarea pacientului, sau în condiţii de ambulator, când suprafaţa afectată este de
până la 3% la copii şi până la 5% la maturi, local se spală suprafaţa afectată cu soluţie
fiziologică, cu soluţie de novocaină de 0,25% sau altă soluţie inertă sterilă, pentru a înlătura din
plagă corpurile străine. Prelucrarea plăgii se face prin procedeele cele mai line, fără a pricinui
durere pacientului. Nu este necesar de a înlătura complet din plagă particulele străine. Ele nu
prezintă nici un pericol, dacă nu-s reagenţi chimici, şi sub acţiunea soluţiei de nitrat de argint
toate vor fi dezinfectate. Epidermisul decolat, fără eforturi, se înlătură. Zona unde s-au format
vezicule cu lichid tisular se prelucrează, ca şi restul zonei afectate, cu înlăturarea pe cât e posibil
a stratului epidermal decolat cu deschiderea zonei unde s-au format vezicule cu lichid. Suprafaţa
afectată se acoperă cu 2–3 straturi de tifon îmbibat cu soluţie de nitrat de argint de 0,6%. În
primele 2 zile, la fiecare 8 ore suprafaţa afectată este irigată (fig. 6.41), fără a se înlătura
pansamentul, pentru a menţine concentraţia soluţiei la nivel bactericid. Peste 2 zile, în condiţii
tropicale, pansamentul se usucă singur şi capătă o culoare întunecată (fig. 6.42), în condiţii
continentale se usucă cu ajutorul lămpilor infraroşii, carcase etc. Crusta umedă trebuie să se
transforme obligator în crustă uscată. Primul pansament după spitalizare şi irigare se face în a 4–
5-ea zi. Zonele cu afectări superficiale rămân intacte, ultimul strat de tifon rămâne fixat şi nu se
înlătură, sub el decurge epitelizarea. În zonele cu afectări de gr. III B – IV, pansamentul se
schimbă o dată la 3–4 zile şi paralel se efectuează şi necrectomia. În caz de afectări numai
superficiale, următorul pansament se face la a 9–10-ea zi după traumă. La acest termen
majoritatea zonelor afectate sunt deja epitelizate. La afectări de gr. III B – IV, după decolarea
crustei, care se realizează în a 15–16-ea zi după traumă, pacientului i se face plastia cutanată.

153
Fig. 6.41 Irigarea cu soluție de nitrar de argint a zonei afectate cu arsuri

Fig. 6.42 Starea expresivă a zonei afectate peste 24 de ore după irigare

154
 În timpul pansamentului, sau după irigare, o parte de lichid nimereşte şi pe zonele intacte,
care se pigmentează de la oxidarea ionilor de argint. Dar asta n-are nici o influenţă asupra stării
generale a pacientului. Peste 2–3 zile, această pigmentaţie dispare fără urmă.
Soluţia de nitrat de argint de 0,6% a fost aplicată la 257 de pacienţi în condiţii tropicale şi
la 85 de pacienţi în condiţii continentale. Dintre ei, cu arsuri superficiale în ambele zone au fost
131 de pacienţi, cu arsuri profunde au fost 211 pacienţi, cu suprafaţa afectată maximum pînă la
90% din suprafaţa corpului (tabel. 6.48).
Rezultatele obţinute au demonstrat că, în dinamica tratamentului, în zona afectată se
menţine un mediu bactericid. Zonele superficiale se epitelizează fără vreun proces purulent. La
afectări de gr. II, durata tratamentului este de 7–9–11 zile. Pacientul se pansează numai de 2
maximum 3 ori. Se exclud toate durerile pe care pacientul le are când
se folosesc alte metode. Asta joacă un rol foarte important în tratamentul copiilor şi,
totodată, este ca o metodă antişoc. Se exclude factorul durere în timpul pansamentelor,
îndeosebi durerea care are loc la pansamentele frecvente cu folosirea altor metode.
Pacientul psihologic este calm, ştie că n-o să aibă dureri, este relaxat, doarme liniştit, fără
stresuri, fără necesitatea de a ţine foame pentru anestezia generală, care se repetă peste o zi la
alte metode de tratament local. El este relativ în bună dispoziţie, se alimentează mai bine şi îşi
aşteaptă medicul, care trebuie să vină la vizita matinală cu voie bună şi fără antagonism.
Această metodă este foarte uşor de folosit în condiţii tropicale şi este efectivă. În condiţii
tropicale, în observaţiile noastre n-a decedat nici un pacient cu afectări de până la 45% din
suprafaţa corpului. La afectări mai mari, letalitatea creşte şi în condiţii tropicale, însă ea este nu
din cauza virulenţei microflorei, ci din cauza toxemiei adecvată bolii combustionale.
În condiţii continentale, folosirea acestei metode este mai anevoioasă din cauza hipotermiei
climaterice care poate să provoace unele incomodităţi la irigarea zonei afectate în primele 2 zile
după traumă şi letalitatea în zona continentală este aproape de 2 ori mai mare în raport cu cea din
condiţii tropicale.

155
 Tabelul 6.48
Rezultatele tratamentului pacienţilor
cu arsuri cu soluţie de 0,6% de nitrat de argint

Suprafaţa Zona tropicală Zona continentală

afectată nr. de gradul de I-II-III A I-II-III AB au nr. de gradul de
pacienţi afectare I-II decedat pacienţi afectare I-II I-II-III A I-II-III AB au decedat
Până la 5% 61 14 32 15 - 26 9 12 5 -
(23%) (52,4%) (24,6%) (34,6%) (46,2%) (19,2%)
6–15 91 4 20 67 - 25 2 11 12 -
(4,3%) (22%) (73,7%) (8%) (44%) (48%)
16–25 48 2 7 39 - 11 - 3 8 -
(4,2%) (14,6%) (81,2%) (27,2%) (72,8%)
26–35 20 1 4 15 - 8 - 1 7 -
(5%) (20%) (75%) (12,8%) (87,5%)
36–45 16 3 4 9 - 3 - 1 2 1
(18,7%) (25%) (56,3%) (33,3%) (66,7%) (33,3%)
46–60 8 - 1 7 3 5 - - 5 3
(12,5%) (87,5%) (37,5%) (100%) (60%)
60 şi > 13 - - 13 12 7 - - 7 5
(100%) (93%) (100%) (72%)
257 24 68 165 15 85 11 28 46 9
(9,3%) (26,5%) (64,2%) (5,8%) (13%) (32,9%) (54,1%) (10,5%)

I-II-IIIA=92 (35,8%) I-II-IIIA = 39 (45,9%)

156
 Folosirea acestei metode permite de a lichida microflora la afectări superficiale, unde ea
este neacceptabilă, şi a o dirija menţinând-o la titrul programat la cm2 în caz de afectări
profunde.
Cazuri din studii
Nr. 1 Pacientul S., 42 ani, foaia de observaţie nr.16/27. A fost spitalizat la Centrul de
Leziuni Termice (zona continentală, Chişinău) la 27 aprilie 1975 cu arsuri termice de gr. I-II-
IIIA-IIIB în regiunea feţei, gâtului, cutiei toracice, abdomenului, regiunii lombare, membrelor
superioare şi inferioare, suprafaţa totală 84% din suprafaţa corpului. În perioada de şoc şi
toxemie starea generală a decurs extrem de grav.
Pacientului i s-a efectuat terapia intensivă antişoc şi complexă de detoxicare în perioada de
toxemie. Local i s-a aplicat tratamentul cu sol. de nitrat de argint de 0,6%, după metoda sus-
arătată. Pacientului i s-a menţinut un regim complex, fără iritări. Primul pansament a fost aplicat
la spitalizare, al doilea – la a zecea zi, la care au fost făcute ferestruici numai în zonele unde
pansamentul a fost îmbibat cu secret tisular depistat vizual. În a 15-ea zi după traumă s-a început
gimnastica curativă dozată în pat. În acest termen s-au epitelizat zonele afectate de gr. II şi
parţial de gr. IIIA. Zonele rămase s-au epitelizat în curând marginal. Epitelizarea a decurs
accelerat, atât marginală cât şi din zonele foliculelor, fără intervenţii chirurgicale. La a 44-a zi
după traumă pacientul a fost externat.
Nr. 2 Pacienta M., 16 ani, foaia de observaţie nr.392218, a fost spitalizată la Centrul
Universitar Chirurgical din Olghin (zona tropicală, Cuba) cu arsuri de gr. II-IIIA-IIIB şi IV în
regiunea feţei, gâtului, zonei capului, cutiei toracice, abdomenului şi membrelor superioare.
Suprafaţa totală – 47% (IIIB, IV – 20%) din suprafaţa corpului, s-a efectuat tratamentul intensiv
antişoc şi complex de detoxicare, iar local – pansament cu sol. de nitrat de argint de 0,6%. Regim
de calm absolut la pat. Al doilea pansament – la a 8-a zi după traumă. În această secvenţă de
timp s-au epitelizat zonele afectate de gr. II şi parţial IIIA, starea generală a decurs fără
manifestări clinice grave. La a 12-ea zi, a venit la pansament, fără eforturi, cu o stare generală
clinic satisfăcătoare (fig. 6.43). Regimul de calm absolut la pat, fără a-i pricinui dureri la
aplicarea pansamentului, pentru a o deplasa, micşorarea intoxicaţiei din zona afectată, inclusiv a
celei microbiene din plagă etc., permite ca boala combustională să decurgă mai uşor în raport cu
folosirea altor metode de tratament local. La această pacientă, în a 18-a zi după traumă, au rămas
numai zonele afectate de gr. IIIB-IV pe o suprafaţă de 18% din suprafaţa corpului (fig. 6.44),
care au fost în curând închise în două etape de plastie cutanată liberă. A fost externată la a 48-a
zi după traumă.

157
 Fig. 6.43 Starea suprafeței afectate Fig. 6.44 Starea suprafeței afectate
la a 12 zi după traumă la a 18 zi după traumă

Majoritatea pacienţilor cu afectări de gr. II-III A până la 6% din suprafaţa corpului au fost
externaţi la tratament ambulator în a 7-8-a zi după traumă. La copiii cu afectări de gr. I-II până la
3% din suprafaţa corpului s-a acordat tratament ambulator.
Nr. 3 Pacienta Butov Iu., în vîrstă de 2 ani a fost adusă de unchiul său (colonel la Catedra
Militară a Universităţii de Stat de Medicină şi Farmacie “N.Testemiţanu”) cu arsură de gr. II-
IIIA la membrul superior drept pe o suprafaţă totală de 3%. I s-a acorda primul ajutor şi
pansament local cu sol. de nitrat de argint de 0,6%. Tratamentul s-a efectuat în condiţii de
ambulator. Al doilea pansament – la a 9-a zi. S-a constatat epitelizaţia completă a zonei afectate.
Nr. 4 Pacienta N., 17 ani, foaia de observaţie nr. 359459, a fost spitalizată la Centrul
Chirurgical din Olghin (zona tropicală, Cuba) cu arsuri de gr. I-II-IIIA şi IIIB, în regiunea
gâtului, cutiei toracice, a abdomenului şi membrelor superioare. Suprafaţa afectată 22% din
suprafaţa corpului (III B – 4%) (fig. 6.45). S-a efectuat tratamentul intensiv antişoc şi complex
de detoxicare, local s-a aplicat pansament cu sol. de nitrat de argint de 0,6%. Al doilea
pansament – la a 13-ea zi după traumă, când s-a constatat epitelizarea completă a zonelor cu

158
afectări de gr. II şi parţial III A. Rămăsese numai unele zone mici de gr. IIIA – IIIB (fig. 6.46),
care s-au epitelizat în scurt timp, fără intervenţii chirurgicale.

Fig. 6.45 Arsură de gr. I-II-IIIAB, 22% din suprafața corpului

Fig. 6.46 Starea la aceiași pacientă a 13 zi după traumă

159
 La afectări de gr. IIIB–IV, în a 10-12-ea zi după traumă pansamentele se efectuează la
fiecare 3-4 zile, în funcţie de gradul de îmbibare a pansamentului cu produsele autolizei
ţesuturilor necrotizate.
Utilizarea sol. de nitrat de argint de 0,6% dă posibilitate de a menţine un titru de microbi
micşorat, la cm2, asigurându-se astfel micşorarea intoxicaţiei cu toxinele microbiene. În felul
acesta, organismul poate să-şi manifeste mai activ capacitatea de rezistenţă, şi asigură
ameliorarea funcţiei organelor interne, decolarea crustei şi pregătirea mai accelerată a plăgilor
pentru intervenţii chirurgicale.
Nr. 5 Pacienta M., 26 ani, f. de observaţie nr. 373023. A fost spitalizată la Centrul
Chirurgical din Olghin (zona tropicală, Cuba), cu arsuri termice de gr. II-IIIA – IIIB şi IV în
regiunea feţei, capului, gâtului, cutiei toracice, a abdomenului şi a membrelor superioare.
Suprafaţa afectată – 46% din suprafaţa corpului (IIIB–IV 35%). S-a efectuat terapia intensivă
antişoc şi complexă de detoxicare. Local – pansament cu sol. de nitrat de argint de 0,6%. Al
doilea pansament – la a 8-a zi după traumă. La a 18-ea zi după traumă, plăgile erau epitelizate în
zonele cu afectări de gr. II-IIIA. Starea generală evident ameliorată şi plăgile pregătite pentru
tratament chirurgical (fig. 6.47).
Nr. 6 Pacienta M., 24 ani, f. de observaţie nr. 375563. A căpătat arsuri termice de gr. II-
IIIA-IIIB şi IV în regiunea feţei, capului, gâtului, cutiei toracice şi a membrelor superioare.
Suprafaţa afectată – 45% din suprafaţa corpului (IIIB-IV 30%). S-a efectuat terapia intensivă
antişoc şi complexă de detoxicare. Local pansament cu sol. de nitrat de argint de 0,6%. Al doilea
pansament la a 8-a zi după traumă. La a 15-ea zi după traumă starea generală evident ameliorată
(fig. 6.48). Zonele de gr. II şi majoritatea de IIIA – epitelizate, IIIB şi IV în majoritatea lor au
fost pregătite pentru tratament chirurgical. După trei etape de autoplastie cutanată (fig. 6.49,
6.50) a fost externată la a 69-a zi după traumă.
Aceeaşi stare relativ satisfăcătoare în dinamică, fără manifestări grave de intoxicaţie, s-a
determinat şi la ceilalţi pacienţi trataţi cu soluţie de nitrat de argint de 0,6%.
Nr. 7 Pacienta R., 22 ani, f. de obs. nr. 395637. A fost spitalizată la Centrul Chirurgical din
Olghin (zona tropicală, Cuba) cu arsuri de gr. II-IIIA-IIIB şi IV în regiunea ambelor membre
inferioare, ambelor fesiere şi a spatelui. Suprafaţa afectată – 40% din suprafaţa corpului (IIIB-IV
– 23%). S-a efectuat terapia intensivă antişoc şi complexă de detoxicare. Local pansament cu sol.
de nitrat de argint de 0,6%. Al doilea pansament – la a 9-a zi după traumă. Starea generală la a 9-
a zi satisfăcătoare, fără simptome clinice de intoxicare (Fig. 6.51).

160
 Fig. 6.47 Pacienta M. Arsură de gr. II-IIIAB-IV, 46% la a 18 zi după traumă tratată cu
coliție de nitrat de argint

Fig. 6.48 Pacienta M., Arsură de gr. II-IIIAB-IV, 45% din suprafața corpului la a 15 zi
după traumă

161
 Fig. 6.49 Pacienta M., cu arsuri de gr. II-IIIA-IIIB-IV, 45% la a 3 zi după operație
(autogomoplastică)

Fig. 6.50 Aceiași pacientă M., la a 3 zi după operație, zona dorsală

(autogomoplastică)

162
 Fig. 6.51 Pacienta M., la a 9 zi după traumă tratată cu soluție de nitrat de argint

Altă pacientă – L., 18 ani, f. de obs. 379898. A fost spitalizată la Centrul Chirurgical din
Olghin (zona tropicală) cu arsuri termice de gr. II-III A-III B şi IV în regiunea feţei, gâtului,
cutiei toracice, a abdomenului şi ambelor membre superioare, suprafaţa afectată – 42% din
suprafaţa corpului (IIIB-IV – 34%). S-a efectuat terapia intensivă antişoc şi de detoxicare. Local
pansament cu sol. de nitrat de argint de 0,6%. Al doilea pansament – la a 9-a zi după traumă.
Pacienta singură s-a aşezat, adecvată, fără dispnee, privire clară (fig. 6.52). Tratament chirurgical
în a 19-ea zi după traumă. Au fost efectuate patru etape de plastie cutanată. Externată la a 76-ea
zi după traumă.
Starea relativ satisfăcătoare a pacienţilor, cu o manifestare clinică minimă a toxemiei, la
folosirea locală a sol. de nitrat de argint de 0,6% şi a terapiei intensive adecvate, permite de a
efectua gimnastica curativă mai intensiv şi mai precoce şi de a desfăşura mai efectiv profilaxia
contracturilor.
Nr. 8 Pacienta A., 42 ani, f. de obs. 305933. A fost spitalizată la Centrul Chirurgical din
Olghin (zona tropicală) cu arsuri termice de gr. II-III A-III B şi IV în regiunea feţei, gâtului,
cutiei toracice, a abdomenului şi a ambelor membre superioare şi inferioare. Suprafaţa afectată –
43% din suprafaţa corpului (fig. 6.53 la internare) (IIIB-IV – 23%). Al doilea pansament – la a 7-
ea zi după traumă.
S-a început gimnastica curativă intensivă, care a fost prelungită pe toată durata
tratamentului. Asta a dat posibilitate de a evita formarea contracturilor (fig. 6.54 la externare).

163
Fig. 6.52 Pacienta L., Arsură de gr. II-IIIAB-IV, 42% la a II-lea pansament la a 9 zi după traumă

Fig. 6.53 Pacienta A., Arsură de gr. II-IIIAB-IV cu arsuri 43%, starea la internare

164
 Fig. 6.54 Aceiași pacientă la care în dinamica tratamentului s-a aplicat gimnastica curativă
intensivă și sa evitat formarea contracturilor

Folosirea metodei de tratament local cu sol. de nitrat de argint de 0,6% are un mare avantaj
în evitarea intoxicaţiei organismului pacientului de la acţiunea toxinelor microbiene. Perioada de
toxemie decurge lent, fără mari agravări a funcţiei organelor interne, dinamica bolii
combustionale este mult mai pozitivă în comparaţie cu folosirea altor metode de tratament local.
Această metodă are şi părţi negative.
În primul rând, folosirea acestei metode de tratament este mult mai dificilă în condiţii de
hipotermie climaterică (zona continentală) şi al doilea moment de dezavantaj este că sol. de nitrat
de argint pigmentează puternic albiturile, obiectele înconjurătoare, pe care au nimerit picături de
soluţie, hainele etc.
Dar având în vedere suferinţele pacienţilor la folosirea altor metode de tratament local şi
pericolul apariţiei multor complicaţii şi chiar şi a decesului la folosirea altor metode, aceste
particularităţi negative ale sol. de nitrat de argint pot să nu fie luate în considerare, în afară de
necesitatea unei atenţii sporite la folosirea ei în condiţii de hipotermie climaterică.
6.5 Tratamentul local cu preparate azocomplexe
Până în prezent sunt inventate multe metode de tratament local a arsurilor. Se folosesc
diferite preparate antiseptice lichide, unguenturi, antibiotice, preparate bacteriostatice etc. Unele
au acţiune bactericidă, dar pricinuiesc dureri, altele provoacă mai puţine dureri la pansament, dar
au o slabă acţiune asupra microflorei. Majoritatea preparatelor, inclusiv a soluţiei de nitrat de
argint de 0,6%, necesită pansament, care, în cazul unor situaţii de dezastre şi calamităţi, va

165
provoca un mare deficit de material pentru pansament. De aceea, în această parte a cercetărilor
noastre, ne-am propus să studiem preparatele azocomplexe la tratamentul local, care dau
posibilitatea de a reduce la minimum utilizarea materialelor pentru pansament.
Azocomplexele sunt substanţele în componenţa moleculară a cărora intră azogrupă (-N =
N-), unită cu alţi radicali ai glucidelor. După datele lui Н. Воронцов, И. Коган, 1955 (259) şi
alţii, prin studiile lor, au descoperit multe grupe de azocomplexe, printre care azobenzol,
azometan şi altele. [112, 130]
Toate aceste substanţe azocomplexe sunt coloranţi, care se folosesc în diferite ramuri ale
industriei. Sunt însă substanţe azocomplexe care au o utilizare largă în medicină. Unele se
folosesc ca coloranţi în industria farmaceutică, sau în industria alimentară, cum este grupa
„Amarant”. Altele se folosesc la tratament, cum este azoserina, sau 6-diazo-5-OXO-norleucina,
ca antibiotice cu acţiune antitumorală (A. Чичибабин, 1958). (83) La tratamentul arsurilor,
diferitelor plăgi se folosea azocomplexul şarlah-roşu.
Toate azocomplexele au însuşirea de a intra în reacţie cu proteinele, formând azoproteide.
Acestea au însuşirea de a se transforma într-o substanţă condensată sub formă de peliculă. La
suprafaţa cutaneului ele intră în reacţie chimică cu proteinele celulelor care se găsesc în stare de
descuamare. Această peliculă poate fi înlăturată de pe suprafaţa cutaneului numai după
desprinderea stratului descuamat, când este înlocuit deja cu alte celule.
În medicină însă pot fi folosite numai o parte din azocomplexe. Unele din azocomplexe
sunt toxice, altele sunt uşor explozibile, cum este azobenzolul şi altele. (Воронцов Х., 1955
[259]; Цоолингер Г., 1960 [249]; Чичибабин, 1978 [83]
În cercetările noastre, pentru uz local la tratament, a fost studiată azosulfamida, acţiunea
căruia asupra organismului nu prezintă nici un pericol (O. Maghidson, 1935).
Azosulfamida prezintă o substanţă amorfă de culoare gri-roşietică. Chimic este: bisodium –
2–(4-sulfamidfenilazo–7 acetilamid–1–oxinaftolin–3,6-disulfoacid). Prezenţa radicalului
sulfanil, aminogrupei, oxigrupei, sulfagrupei în componenţa azosulfamidei îi conferă calităţi
deosebite. Studiile efectuate de I. Trefnele la institutul „Pasteur” din Paris au dovedit acţiunea lui
antibacteriană (T. Djenhins, U. Hartung, 1949). Azosulfamida este solubilă şi cu însuşiri acide,
care îi conferă stabilitate la acţiunea luminii şi la o păstrare de lungă durată.
Toate aceste particularităţi ale substanţelor azocomplexe şi, în particular, ale
azosulfamidei, condiţionează o atenţie deosebită pentru studierea şi folosirea lor în medicină.

166
 6.6 Metoda studierii preparatelor azocomplexe
Pentru determinarea concentraţiei optime a soluţiei de azosulfamidă, care să asigure
acţiunea optimă în durata de timp, au fost efectuate observaţii în dinamica reacţiei azosulfamidei
cu proteinele lichidului tisular. Au fost folosite diferite concentraţii de soluţie de azosulfamidă în
dinamica lor de creştere, începând de la 1%, 2%, 3%… şi aşa mai departe.
Calitatea reacţiei, în durată de timp, a fost apreciată după acceleraţia formării peliculei la
suprafaţa plăgii.
Cercetările au fost efectuate pe zonele donoare la câte 10 pacienţi pentru fiecare
concentraţie.
Rezultatele obţinute au arătat că, la concentraţia soluţiei de azosulfamidă de la 1% şi până
la 4%, formarea peliculei decurge lent.
La concentraţia de 1% şi 2%, viteza secreţiei lichidului tisular este mai accelerată decât
viteza formării peliculei şi lichidul azosulfamidei se spală din plagă. Cantitatea care rămâne este
neadecvată pentru formarea peliculei.
La o concentraţie de 3 şi 4% formarea peliculei este mai accelerată, dar rămân zone unde
ea nu dovedeşte să se întărească.
La o concentraţie de 5%, pelicula se formează în primele 24 de ore după aplicarea
preparatului pe plagă. Această concentraţie asigură şi combaterea microflorei în plagă. Luând
însă în considerare că o parte din preparat se absoarbe în organism, cantitatea lui în plagă treptat
se micşorează şi poate să aducă la formarea unei pelicule de o calitate mai puţin suficientă. De
aceea, peste 5–6 ore e necesar de a repeta aplicarea soluţiei în zona programată.
În scopul de a forma o carcasă pentru consolidarea peliculei, pe plagă s-a aplicat un strat de
tifon. În aşa condiţii, formarea peliculei la concentraţia de 5% este excelentă.
Microflora din plagă, în aşa caz, dintr-o parte este supusă acţiunii bacteriostatice, din altă
parte ea este cimentată în procesul formării peliculei, care într-un scurt timp se usucă şi
microflora nu-şi poate manifesta acţiunea. La concentraţii mai mari (6%, 7%…), formarea
peliculei este mai rapidă şi ar părea că este cu mai mare efect. Dar atunci apare pericolul de a
include în proces celulele epiteliate rămase vii în zona bazală a plăgii. Pacienţii în aşa caz acuză
dureri în plagă.
Pentru a accelera formarea peliculei la concentraţia de 5% azosulfamidă, în cercetările
noastre s-au folosit metode de introducere în reacţie a catalizatorului. Drept catalizator a fost
folosit izatina în cantitate de 0,03 gr. la 100 ml. de sol. de 5% de azocomplex.

167
 6.7 Metoda aplicării tratamentului
Pentru aplicarea tratamentului la acordarea primului ajutor, suprafaţa afectată se spală uşor
cu soluţie fiziologică, cu furacilină, rivanolă sau novocaină ş. a. Epidermisul desprins se înlătură.
Pe suprafaţa afectată se aplică un strat de tifon, care joacă rolul de carcasă pentru formarea
peliculei. Pe toată zona afectată, cu ajutorul unei pense şi a unui tamponaş de tifon, se aplică
soluţie de azosulfamidă de 5% (fig. 6.55, 6.56). În curând, suprafaţa afectată se prelucrează
repetat la fiecare 8–10 ore (în zona tropicală este suficient în primele 24 de ore, în cea
continentală uneori şi în următoarele 24 de ore). După formarea stratului compact, aplicarea de
mai departe a soluţiei este stopată. La încălzirea zonei afectate cu raze infraroşii şi în zona
continentală sunt suficiente primele 24 de ore. După ce zona afectată s-a acoperit cu peliculă deja
uscată, pacientul poate să poarte îmbrăcăminte, dar cu condiţia ca pe zona peliculei să nu
nimerească lichid. În dinamica formării peliculei, zona afectată nu poate să contacteze cu
albiturile etc., fiindcă ele se pigmentează. Pelicula formată prezintă un înveliş dur de culoare
gri-întunecată (fig. 6.57). În a 9-12-ea zi după traumă, sau mai târziu, la afectări de gr. III A,
când se consideră că suprafaţa afectată este epitelizată, pe zona peliculei se aplică un strat de
vaselină, (fig. 6.58). Aceasta poate fi lăsată deschisă, sau pansată până a doua zi.

Fig. 6.55 Întroducerea în plagă a soluției de azocomplex

168
Fig. 6.56 Suprafața plăgii acoperită cu soluție de azocomplex

Fig. 6.57 Pelucula compactă formată pe suprafața plăgii

169
Fig. 6.58 Suprafața peliculei prelucrată cu vazelină înainte de a fi înlăturată

Fig. 6.59 Înlăturarea peluculei peste 24 de ore după aplicarea vazelinei

170
 În acest timp, de la acţiunea vaselinei pelicula devine elastică şi se desprinde uşor, fără
dureri, de pe suprafaţa afectată (fig. 6.59). Partea internă a peliculei, adică suprafaţa ei care a
contactat cu zona afectată, pare acoperită cu „steluţe” – conglomerate de epiteliu descuamat care
s-au desprins împreună cu pelicula. Zona afectată rămâne acoperită cu un strat de epiteliu de o
culoare albuie. Dacă au fost zone cu afectări mai adânci şi la momentul înlăturării peliculei n-au
dovedit să se epitelizeze, atunci procesul poate fi repetat pentru aceste zone. Cunoscând
termenele de epitelizare a afectărilor de gradul II şi IIIA, se poate uşor de orientat când e necesar
de a înlătura pelicula şi de a verifica rana.
6.8 Rezultatele obţinute la tratament
Tratamentul cu soluţie de azosulfamidă de 5% a fost aplicat la 354 de pacienţi în zona
tropicală şi la 32 de pacienţi în zona continentală (tab. 6.49).
Dintre ei, 126 de pacienţi au fost copii până la 14 ani în zona tropicală şi 6 pacienţi în zona
continentală. Restul pacienţilor, 228 în zona tropicală şi 26 în zona continentală, au fost maturi.
Afectările au constituit până la 25% din suprafaţa corpului.
Din numărul total de pacienţi cu afectări de gr. I-II-IIIA au fost 300 în zona tropicală şi 30
în zona continentală. Cu zone afectate şi de gr. IIIB au fost 54 în zona tropicală şi 2 în cea
continentală.
Rezultatul tratamentului a arătat că formarea peliculei la suprafaţa zonei afectate merge
destul de accelerat. Viteza de formare a peliculei pe suprafaţa afectată depăşeşte viteza de
transsudaţie a lichidului tisular. Pe suprafaţa afectată după aplicarea preparatului azocomplex se
formează un conglomerat unic, care se întăreşte rapid, se usucă şi izolează plaga de mediul
înconjurător.
Majoritatea pacienţilor, după formarea peliculei şi micşorarea reacţiei organismului la
trauma termică (scăderea temperaturii şi ameliorarea stării generale), au fost externaţi la
tratament de ambulator, în a 4–5-ea zi după traumă (tab. 6.50). Cu afectări de gr. I-II la a 4–5-ea
zi după traumă au fost externaţi 137 (60,4%) de pacienţi, la a 7–8-a zi – 55 (24,2%) de pacienţi şi
numai 33 (15%) au fost externaţi la a 9–12-ea zi după traumă. Odată cu creşterea gradului de
profunditate a arsurilor creşte şi durata de spitalizare.
Folosirea acestei metode de tratament local dă posibilitate de a economisi materialul pentru
pansament. La 8–15 zile după traumă se epitelizează afectările de gr. II-III A, şi atunci se aplică
pansament numai în zona afectată de gr. IIIB.

171
 Tabelul6. 49

Caracteristica pacienţilor cu arsuri trataţi local cu preparate azocomplexe

Zona tropicală Zona continentală

dintre ei dintre ei
Suprafaţa
afectată nr. de nr. de externaţi
cu ars.
pacienţi cu ars. de I-II-IIIA pacienţi cu ars. de I-II-IIIA pe
copii maturi de gr. I- copii maturi I-II-IIIA decedaţi
gr. I-II-IIIA şi IIIB gr. I-II şi IIIB ambele
II
zone
până la 297 109 188 190 73 34 28 5 23 21 5 2 325
5% (36,7%) (63,3%) (64,1%) (24,5%) (11,4%) (17,8%) (822%) (752%) (17,8%) (7,2%) (100%) -

6–15 55 17 38 11 25 19 4 1 3 3 1 59
(30,9%) (69,1%) (20%) (45,4%) (34,6%) (25%) (75%) (75%) (25%) - (100%) -

16–25 2 2 2
1 1
- (100%) - - - - - - - (100%) -
(50%) (50%)
354 126 228 201 99 54 32 6 26 24 6 2 386
(35,6%) (64,4%) (56,1%) (28%) (15,3%) (18,7%) (81,3%) (75%) (18,7%) (6,3%) (100%)

300 32

172
 Cazuri din studii
Nr. 1 Pacientul H., 24 ani, f. de obs. nr. 283091, spitalizat la Centrul Chirurgical din
Olghin cu arsuri de gr. II-IIIA-IIIB în regiunea cutiei toracice şi a membrului inferior drept.
Suprafaţa afectată – 21% din suprafaţa corpului (IIIB – 11%). La internare s-a aplicat sol. de 5%
de azosulfamidă pe toată suprafaţa afectată. Paralel s-a făcut terapia intensivă antişoc şi de
detoxicare. Peste 24 de ore s-a format pelicula pe toată suprafaţa afectată. La a 10-ea zi după
traumă, zonele superficiale au epitelizat şi pelicula s-a desprins de la sine. Au rămas acoperite
zonele afectate de gr. IIIA-IIIB (fig. 6.60) La a 15-ea zi după traumă, pelicula a fost complet
înlăturată, s-a aplicat pansament aseptic. S-au efectuat două etape de autoplastie cutanată.
Externat la a 48-a zi după traumă.
Dacă pacienţii cu afectări de gr. I-II se externau la a 4–5-ea zi după traumă, apoi cei cu
afectări de gr. I-II-III A, în majoritatea cazurilor, se externau la a 7–8-a zi după traumă, când în
urma terapiei intensive se normaliza hemodinamica, se micşora până aproape de normă sau până
la normă hipertermia şi se ameliora starea generală a pacientului.

Fig. 6.60 Pacienta H., arsură de gr. II-IIIAB, 21% din suprafața corpului tratat cu
soluție de azocomplex la a 10 zi după traumă

173
 Tabelul 6.50

Durata de spitalizare a pacienţilor cu arsuri termice

trataţi local cu preparate azocomplexe
(azosulfamidă)

Zona tropicală
Externaţi
Suprafaţa cu arsuri de gr. I-II I-II-III A I-II-II A-III B
afectată nr. de extern. 7-8 9-12 nr. de extern. la 4- 7-8 9-12 13 şi nr. de extern. la 7-8 9-12 13 şi mai
pacienţi la 4-5 zi pacienţi 5 zi mai > pacienţi 4-5 zi >
până la 5% 190 119 44 27 73 12 17 31 13 34 1 - 4 29
(62,6%) (23,1%) (14,3%) (16,4%) (23,1%) (42,4%) (18,1%) (2,9%) (11,8%) (85,3%)
6–15 11 5 4 2 25 3 1 14 7 19 - - 2 17
(45,4%) (36,4%) (18,2%) (12%) (4%) (56%) (28%) (10,5%) (89,5%)
16–25 - - - - 1 - - 1 - 1 - - - 1
(100%) (100%)

Zona continentală
până la 5% 21 12 7 2 5 1 2 - 2 2 - - 1 1
(57,1%) (33,3%) (9,6%) (20%) (40%) (40%) (50%) (50%)
6–15 3 1 - 2 - - - 11 - - - - - -
(33,3%) (66,7%) (100%)
16–25 - - - - - - - - - - - - - -
225 137 55 33 105 16 20 47 22 56 1 - 7 48
(60,8%) (24,2%) (15,0%) (15,2%) (19%) (44,8%) (21%) (1,8%) (12,5%) (85,7%)

174
 Folosirea acestei metode are un mare avantaj la copii. Ei suportă foarte greu pansamentele,
refuză să se alimenteze în ziua de pansament, au o teamă de nedescris, devin isterici, devin trişti,
mulţi din ei plâng fără întrerupere, iar în timpul pansamentului scot ţipete insuportabile.
Preparatele azocomplexe îi scuteşte de aceste suferinţe. În scurt timp după traumă, după
formarea peliculei, ei devin veseli, nu au dureri şi până la înlăturarea peliculei, s-au până la
epitelizarea completă, ei au aproape acelaşi mod de comportare pe care îl aveau până la traumă –
sunt veseli, activi, cu o dinamică locală mult mai pozitivă decât cea care are loc la folosirea
unguentelor sau a altor metode de tratament local.
Nr. 2 Pacienta M., 3 ani, f. de obs. nr. 345330, a fost spitalizată la Centrul Chirurgical din
Olghin cu arsuri de gr. II-IIIA în regiunea cutiei toracice, a abdomenului şi a membrelor
inferioare. Suprafaţa afectată – 10% din suprafaţa corpului. După începutul terapiei intensive
antişoc, local s-a aplicat sol. de 5% de azosulfamidă. Peste 24 de ore s-a format pelicula pe toată
suprafaţa afectată. Paralel s-a efectuat terapia intensivă de detoxicare. Peste 7 zile s-a normalizat
temperatura. A fost externată la a 12-ea zi după traumă. Pelicula a fost înlăturată la a 17-ea zi în
condiţii de ambulator. Pe tot parcursul tratamentului ea n-a avut nevoie de pansament. Psihicul ei
n-a fost traumat.
Nr. 3 Pacientul R., în vârstă de 1 an, f. de obs. nr. 364597. A fost spitalizat la Centrul
Chirurgical din Olghin cu arsuri de gr. II-IIIA în regiunea cutiei toracice şi a membrelor
inferioare. Suprafaţa afectată – 12% din suprafaţa corpului. Peste 2 ore după terapia intensivă
antişoc, pe suprafaţa afectată s-a aplicat sol. de 5% de azosulfamidă. Pelicula s-a format în 24 de
ore. Dar febra continua până la 38–39o. Peste 4 zile de terapie intensivă antişoc şi de detoxicare,
temperatura a început să scadă, iar starea generală s-a ameliorat evident. În următoarele zile,
starea generală a pacientului s-a menţinut bună. La a 12-ea zi după traumă a fost externat la
tratament de ambulator. Pelicula a fost înlăturată la a 15-ea zi după traumă. După normalizarea
temperaturii, pacienta se alimenta bine, era activă şi după comportare nu se deosebea de copiii
neafectaţi.
În cazuri de arsuri limitate ca suprafaţă, pacienţii singuri îşi aplicau preparatul azocomplex
pe zona afectată. Asta are o mare importanţă pentru folosirea lor în caz de situaţii limită, când
este un mare deficit de personal medical şi de materiale pentru pansament.
Până în prezent se folosesc şi multe alte metode de tratament local cu aplicarea diferitelor
soluţii antiseptice, unguenturi etc., care sunt apreciate teoretic şi practic. Fiecare din ele au şi
avantaje şi dezavantaje. Toate sunt bine expuse în literatura de specialitate. Dar eficacitatea lor
lasă încă mult de dorit.

175
 De aceea, în această parte a lucrării sunt prezentate metode noi de tratamentul local, fără a
aborda întreg complexul tratamentului local. Astăzi el este foarte vast şi are un viitor minunat,
când bisturiul cu laser îşi va ocupa locul meritat în tratamentul local al arsurilor, iar
sistemul computerizat îi va programa acţiunea.
6.9 Tratamentul chirurgical
Tratamentul chirurgical ocupă un loc extrem de important în dinamica tratamentului
pacienţilor cu arsuri profunde. Dar care este termenul cel mai indicat pentru intervenţia
chirurgicală, care este procedeul chirurgical adecvat şi care-s condiţiile optime de tratament
postoperator în diferite condiţii climaterice, acestea încă sunt probleme de actualitate.
După datele obţinute de Jackson D., 1952; G. Sarkisian, 1956 şi alţii, la arsuri de gr. IIIB-
IV, dar limitate ca suprafaţă, până la 5–6% din suprafaţa corpului, necrectomia cu plastia
cutanată la moment este eficace în primele zile după traumă. (10, 62, 190, 211)
După concepţia prof. Р. Л. Гинзбург, 1966; Братусь В., 1963 şi alţii, tendinţa de a aştepta
desprinderea de la sine a crustei şi pregătirea îndelungată preoperatorie, întotdeauna duce la o
mare pierdere a „sucurilor” tisulare, care provoacă o stare hiporeactivă şi cahexie, în urma cărora
avem decesul pacientului. (4, 22, 28, 62, 63, 101, 139)
Condiţiile obligatoare pentru intervenţii chirurgicale
Din datele obţinute în investigaţiile noastre, prezentate mai sus, reiese clar că e necesar de
a optimiza termenele intervenţiilor chirurgicale. Pentru aceasta au fost stabilite următoarele
condiţii:
1. Plaga trebuie să fie degajată de ţesuturi necrotizate.
2. Titrul la cm2 al microflorei trebuie să fie redus la zero, sau măcar la minimum.
3. Funcţia organelor interne şi a sistemelor de organe trebuie să fie ameliorată într-atât,
încât riscul intervenţiei chirurgicale să fie minim.
4. Pregătirea plăgii şi a pacientului trebuie să fie cât mai rapidă.
Aceste condiţii constituie o problemă în toate complexitatea ei, deoarece ele cuprind
tratamentul pacientului în perioada de şoc, de toxemie, septicotoxemie, evitarea maximă a
schimbărilor patologice funcţionale şi organice în organismul pacientului, profilaxia
complicaţiilor, cât şi tratamentul local.
Din cele constatate în urma observaţiilor noastre, reiese o strategie foarte clară. Dar tactica
de a distinge rezultatele acestei strategii este extrem de grea.
Pentru a obţine aceste rezultate, în tratamentul efectuat de noi au fost introduse corecţii în
tratamentul general (inclusiv transportarea pacienţilor în şoc), în tratamentul local (cu metodele

176
prezentate mai sus), inclusiv a zonelor donoare. E foarte raţional de a folosi şi bisturiul cu laser
[191, 215, 220].
Tratamentul general s-a efectuat după sistemul programat, prezentat mai sus, începând de
la locul de accident şi mai departe în centrele specializate, în condiţii maxim aseptice şi cu
folosirea metodelor de tratament local cu soluţie de 0,6% de nitrat de argint şi de 5% de
azocomplexe, cu aplicarea necroectomiei parţiale sau totale precoce.
Rezultatele obţinute la tratamentul chirurgical
Rezultatele obţinute au arătat că majoritatea pacienţilor au fost pregătiţi pentru prima etapă
de autoplastie cutanată între a 7-ea şi a 20-ea zi după traumă (tab. 6.51).
Aceasta este perioada optimă pentru tratamentul chirurgical activ. Dar preventiv, pacientul
trebuie să primească terapie antişoc şi de detoxicare maximum activă şi minimă ca volum. Nici
un medicament nu trebuie să fie povară pentru un organ sau altul, să nu fie ca deşeuri în
organism şi să nu joace rolul de toxine medicamentoase. Organismul are capacităţi foarte mari de
a-şi manifesta imunitatea local şi general, specific şi nespecific, de a se adapta la condiţii noi
funcţionale şi nici un medicament nu trebuie să-i blocheze funcţia sau să i-o stimuleze până la
maximum. Dar pentru aceasta sunt necesare profunde cunoştinţe de patogenie şi o mare iscusinţă
clinică
În acest aspect, noi am redus la minimum acţiunea microflorei, descrisă mai sus, am
utilizat strict programat tratamentul medicamentos şi am efectuat o activitate chirurgicală
maximală. Asta ne-a dat posibilitate ca 73,3% din pacienţi să fie pregătiţi pentru tratamentul
chirurgical în intervalul de timp de la a 7–8-a până la a 15–20-ea zi după traumă. În aşa condiţii,
79,1% din pacienţi s-au ales numai cu o etapă, sau maximum două etape de autoplastie cutanată
şi 60,6% din pacienţi au fost externaţi până la a 30-ea zi după traumă. N-a decedat nici un
pacient cu afectări de până la 35% din suprafaţa corpului, iar cu afectări de la 36 până la 45% a
decedat un singur pacient. Restul cazurilor de deces au fost cu afectări mai mari de 46–60% din
suprafaţa corpului. Dar şi dintre pacienţii cu afectări mai mari de 50–60% din suprafaţa corpului
au supravieţuit 10 (30,3%) din 33 de pacienţi.
Un factor extrem de important este de a nu ajunge la epuizarea organismului cu pierderea
în greutate şi cu manifestări de cahexie (ceea ce în literatura rusă este descris ca „ожоговое
истощение и развитие кахексии”). Acestea sunt noţiuni de patogenie complet diferite.
Afară de tactica chirurgicală şi activitatea de tratament local preoperatoriu şi
postoperatoriu, un rol deosebit îl joacă tratamentul zonelor donoare. Zona „donor” nu poate să
joace rolul de plagă suplimentară, prin care să aibă loc pierderi de lichid tisular. Ea trebuie să
rămână ca o zonă „donor” fără să-i provoace pacientului dureri.

177
 Tabelul 6.51
Durata de timp pentru pregătirea pacienţilor până la prima etapă de plastie cutanată şi numărul de operaţii pînă la externare
(tratament local cu AgNO3 şi pr. azocomplexe)
Durata de timp
Suprafata
afectată nr. de Pregătiţi pentru operaţii Număr de operaţii Durata de spitalizare
pacienţi
15–20 de num. de
la 7–8 zi 15–20 21–30 31 şi > 1 2 3 şi > zile 21–30 3–40 41 şi > decese

Până la 39 39 36 3
35 4 - -
5% (100%) - - (92,3%) (7,7%) - - -
(89,7%) (11,3%)
6–15 87 2 50 19 13 5
49 25 11 85 2
(2,4%) - (57,5%) (21,8%) (14,9%) (5,8%) -
(56,3%) (28,7%) (12,6%) (97,7%) (2,3%)
16–25 47 19 9 17 8 13
16 23 7 1 22 6
(40,4%) (19,1%) (36,2%) (17%) (27,7%) -
(34%) (49%) (14,9%) (2,1%) (46,8%) (12,8%)
26–-35 22 5 8 9 - 3 14 5 3 4 5 10
(22,7%) (36,3%) (41%) (13,6%) (63,6%) (22,8%) (13,6%) (18,1%) (22,7%) (45,6%) -
36–45 11 2 7 2 2 2 7 1 3 2 4 1
- (9%) (27,4%) (18%) (36,6%) (9%)
(18,1%) (63,(%) (18,1%) (18,1%) (18,1%) (63,8%)
46–60 13 1 10 2 6 1 6 1 6 6
- (7,7%) (76,9%) (15,4%) (46,2%) (7,6%) (46,2%) - - (7,6%) (46,2%) (46,2%)
33
60 şi > 20 1 3 17
17 2 17 3
- (5%) - - - (15%) (75%)
(75%) (10%) (75%) - (15%)
239 107 68 41 6 151 38 27 99 46 29 41 24
(44,8%) (28,5%) (17,2%) (2,5%) (63,2%) (15,9%) (11,3%) (41,4%) (19,2%) (12,3%) (17,2%) (10,1%)

◄───175(73,3%)────► ◄───189(79,1%)───► ◄────145(60,6%)───►

178
 Metodele de tratament a zonelor donoare nu sunt încă destul de efective. De aceea, s-a
lucrat intens pentru a modifica tratamentul zonelor donoare, ceea ce prezentăm mai jos.
6.10 Tratamentul zonelor donoare
După datele studiilor ştiinţifice prezentate de Artz C., 1958; şi alţii [18, 21, 185], izvorul de
epitelizare a zonei donatoare este stratul bazal al cutaneului cu toate componentele lui organice.
Durata de epitelizare a zonei „donor” este de 12–14 zile. Dar dacă apar complicaţii, cum este
acţiunea microflorei sau alte cauze legate cu tehnica chirurgicală, atunci epitelizarea zonei
„donor” decurge lent pe o durată lungă de timp, sau apare chiar necesitatea de plastie cutanată în
zona „donor” [2, 8, 38, 82, 113, 114, 117, 122, 254].
După datele unor autori, procesul purulent în zona „donor” are loc în 9,5%, iar alţii
constată că complicaţii purulente în zona „donor” au loc în 29,2% de cazuri. [146, 154, 214] De
aceea, în ultimii ani majoritatea autorilor au trecut la metoda deschisă de tratament a zonelor
donoare. Îndată după luarea transplantului, zona „donor” se acoperă cu un strat de tifon, apoi se
adaugă un strat cu tifon şi bandaj.
Peste 24 de ore, stratul de tifon – pansament se înlătură, iar ultimul strat cu tifon îmbibat cu
sînge lizat se usucă şi împiedică evoluarea procesului purulent. Prin această însă, se provoacă
mari dureri pacienţilor în momentul înlăturării stratului de tifon cu vată. Îndeosebi la copii, la
care durerile din timpul înlăturării acestui strat sunt insuportabile şi deseori este necesar de a li se
administra narcoză. Reacţia copiilor la înlăturarea acestui strat este atât de violentă încât deseori
se decolează şi transplantele de pe zona afectată. Se foloseşte şi metoda de acoperire a zonei
„donor” cu praf de xeroform. Dar şi această metodă provoacă dureri şi nu rareori se complică cu
proces purulent. Cel mai mare dezavantaj la toate aceste metode este durerea insuportabilă,
procesul purulent şi mari cheltuieli de material de pansament. Mai mult ca atât, după datele
prezentate de Л. Клячкин (1960) şi alţii [172, 211], crusta care se formează pe zona „donor”
trebuie să fie înlăturată la a 12–15-ea zi după operaţie. În caz contrar, ea joacă rolul de corp
străin şi se începe procesul de descompunere a stratului epitelial nou format. Din cele expuse în
literatură, se impune necesitatea de a îmbunătăţi metodele de tratament a zonelor donoare.
În cercetările noastre, pentru tratamentul zonelor donoare au fost folosite preparate
azocomplexe. Utilizarea preparatelor azocomplexe are un mare avantaj, în primul rând, că astfel
se exclude complet factorul durere, nu este necesar de a folosi anestezia generală sau preparate
narcotice. În afară de aceasta, folosirea preparatelor azocomplexe dau posibilitatea de a programa
strict ziua înlăturării crustei din această zonă, fără a pricinui dureri pacientului. Asta are o
importanţă extrem de mare la copii.

179
 Metodica aplicării preparatelor azocomplexe la tratamentul zonelor donoare
După luarea transplantului, pe toată suprafaţa zonei „donor” se aplică un strat de tifon, iar
deasupra lui se pun 2–3 straturi de tifon îmbibat cu soluţie fiziologică la temperatura de 50–55o,
pentru asigurarea hemostazei. Aceste straturi rămân pe suprafaţa zonei „donor” până la sfârşitul
operaţiei. La sfârşitul operaţiei, când pacientul e încă anesteziat, straturile care au fost aplicate se
înlătură şi rămâne numai ultimul strat de tifon puţin îmbibat cu sânge şi lichid tisular, pe care cu
ajutorul unei pense cu tamponaş se aplică soluţie de preparate azocomplexe (fig. 6.55). Stratul de
tifon rămas joacă rolul unui carcase pentru formarea peliculei. După aplicarea soluţiei
azocomplexe, se formează un strat uniform de azocomplex pe toată suprafaţa donatoare (fig.
6.56). În timp de 24 de ore, deseori şi mai repede, stratul uniform de preparat azocomplex
devine compact şi prezintă o formă de crustă uscată pe toată suprafaţa „donor”. În timpul
formării crustei trebuiesc evitate contactele zonei „donor” cu haina sau cu albiturile. După
formarea ei, pacientul poate să poarte haina, să se deplaseze etc. Pe toată durata de timp de
epitelizare a zonei „donor” e necesar de a evita contactul crustei cu substanţe lichide (apă,
preparate antiseptice lichide în timpul pansamentului etc.). Lichidul care nimereşte pe suprafaţa
crustei poate să dizolve preparatul şi apare necesitatea de a aplica din nou soluţie de azocomplex.
Rezultatele obţinute la tratamentul pacienţilor
Metoda de tratament a zonelor donoare cu preparate azocomplexe (azosulfamidă) a fost
aplicată la 222 de pacienţi, cărora li s-au efectuat 323 de etape de plastie cutanată liberă şi care
au avut 1548 de zone donoare (tab. 6.52).
Din numărul total de pacienţi operaţi, numai în 7 (3,2%) cazuri au apărut complicaţii.
Dintre ei, 2 pacienţi au făcut duş şi au spălat preparatul din zona „donor”, care în curând s-a
infectat. În restul cazurilor a fost încălcată tehnica operaţiei, transplanturile au fost luate pe toată
profunditatea cutaneului. Şi crusta s-a decolat aşa cum se decolează la afectări de gradul IIIB-IV.
În general, dacă este menţinut regimul formării crustei şi regimul în dinamica procesului de
epitelizare şi dacă nu este încălcată tehnica chirurgicală, procentul de complicaţii la tratamentul
zonelor donoare cu preparate azocomplexe este egal cu zero.
Un mare avantaj al acestei metode este că după formarea crustei, peste 3–4 zile, pacientul
poate fi luat la următoarea etapă de plastie cutanată. Asta micşorează intervalele de timp între
etapele de plastie cutanată, se închid mai rapid zonele afectate, ceea ce înseamnă mai puţine
pierderi în plagă şi păstrarea cu mai multă economie a rezervelor de rezistenţă ale organismului.
Totodată, sunt complet excluse durerile, care există în timpul pansamentului la folosirea altor
metode de tratament.

180
 Tabelul 6.52
Rezultatele tratamentului zonelor donoare cu preparate azocomplexe
Durata
Nr. de zone
Suprafaţa Nr. de Nr. de Nr. de zone medie de
donoare cu
afectată pacienţi operaţii donoare timp pentru
complicaţii
epiteliz.
pînă la 5% > 39 39 87 9 -

6–15 87 89 348 11 -

16–25 47 78 468 13 -
2
26–35 22 48 240 13
0,8%
3
36–45 11 34 217 15
(1,4%)
1
46–60 13 20 116 14
0,9%
1
60 şi > % 3 15 72 15
1,3%
7
222 323 1548 13
(3,2%)/(0,4%)

3,2% - în raport cu num. de pacienţi

0,4% - în raport cu num. de zone donoar

La 9–15 zile după operaţie, când zona „donor” este epitelizată, iar pelicula formată şi-a
îndeplinit funcţia, pe suprafaţa ei se aplică pansament cu vaselină sau alt unguent. Peste 12 ore,
fără dureri, se înlătură foarte uşor cu pensa toată pelicula. După înlăturarea peliculei, pe zona
„donor” rămâne o suprafaţă lucitoare, puţin palidă, acoperită cu epiteliu.
Cazuri din studii
Nr. 1 Pacienta M., 24 ani, f. de obs. nr. 37553, a fost spitalizată la Centrul Chirurgical din
Olghin cu arsuri termice de gr. II-IIIA-III B şi IV. Suprafaţa afectată – 45% din suprafaţa
corpului (IIIB-IV – 40%). La a 16-ea zi după traumă, de pe toată suprafaţa afectată s-a decolat
crusta. S-au început mari pierderi de lichid tisular cu toate componentele lui. A apărut pericolul
de istovire a organismului, care se putea solda cu o catastrofă. Pentru a evita toate acestea, s-a
luat decizia de a efectua autohomoplastia. Transplanturile „donor” au fost luate de pe ambii
femuri ai mamei. Peste 12 ore, pe toată zona „donor” s-a format peliculă compactă (fig. 6.61).
Starea generală a mamei, pe toată durata tratamentului, a fost fără dereglări. La a 13-ea zi după
operaţie pe toată suprafaţa donatoare s-a aplicat vaselină şi pelicula s-a înlăturat uşor (fig. 6.62).
În aceeaşi zi ea a fost externată cu suprafaţa depigmentată în zona „donor”.

181
Fig. 6.61 Zona donoră peste 12 ore după operație sa format peliculă compactă

Fig. 6.62 Înlăturarea peliculei compacte peste 13 zile după operație

182
 La mulţi pacienţi, când grosimea transplantului nu depăşeşte 0,2–0,25 mm, pelicula
formată se decolează de la sine în timp ce suprafaţa donatoare se epitelizează.
În toate observaţiile noastre, pelicula n-a jucat rolul de corp străin. Ea întotdeauna a fost
înlăturată la timp. Asta ne dă posibilitate să programăm tratamentul zonelor donoare.
În majoritatea cazurilor, peste 6–8 ore după operaţie, pacienţii îşi aplică singuri soluţia de
azocomplex pe zona „donor” spre a menţine concentraţia necesară a preparatului azocomplex
pentru formarea mai rapidă a peliculei.
Aceeaşi activitate manifestau pacienţii la tratamentul zonei afectate cu preparate
azocomplexe. Ei singuri îşi aplicau soluţia de azocomplex pe zona afectată. Asistentei medicale
îi rămânea funcţia de a controla dacă pacienţii respectă regimul stabilit.
Aşadar, a fost dovedit faptul că această metodă poate fi uşor folosită la acordarea primului
ajutor în mod de sine stătător şi reciproc în caz de mari catastrofe sau în timpul operaţiilor
militare, când poate apărea un mare număr de persoane afectate cu arsuri.
Această metodă are un mare avantaj la tratamentul local al arsurilor de gr. I-II-IIIA, la
tratamentul zonelor donoare, la evitarea manifestării microflorei în zona afectată şi este de o
mare valoare în sistemul de apărare civilă.
6.11 Rolul termodinamicii în tratamentul arsurilor
Conform legilor termodinamicii, organismul uman dispune de o energie rezervată relativ
extrem de mare, aşa-numita entalpie a organismului viu, şi echilibrată prin procesele de disociere
în funcţia stabilă a organismului, numită entropie (A. Ленский, 1989) (165). Prin procesele
biochimice, această energie chimică este mobilizată şi raţional utilizată pentru necesităţile
funcţionale ale organismului; în termodinamică ea este considerată ca energia lui Gibbs şi
Helmholtz, exprimată în jouli sau kilocalorii. La funcţionarea normală a organismului, ea este
permanent compensată prin procesele de hidroliză a produselor alimentare în tractul digestiv,
asimilată şi utilizată sau rezervată în organism.
Dar în evoluţia sa organismul este permanent supus acţiunii multor factori care îl
destabilizează atât fiziologic, cât şi organic. Organismul este antrenat la oscilaţia valorii de
energie rezervată şi o mobilizează în limitele amplitudinii fiziologice. În procesul patologic însă,
cum este boala combustională, ea este mobilizată haotic.
Rezultatele studiilor prezentate mai sus, metabolismul proteic, hidroelectrolitic, funcţia
organelor interne etc., au arătat că procesul de disociere la boala combustională este foarte
accelerat, creşte brusc entropia şi se micşorează entalpia. Aceste pierderi generalizate de energie
sunt neadecvate cerinţelor organismului, fără control, şi necompensate prin sistemul de
alimentare. De aceea, profesoara Р. Л. Гинзбург (118) afirmă că, împreună cu pierderile prin

183
zona afectată, organismul îşi epuizează capacităţile vitale – energia şi capacitatea de rezistenţă la
procesul patologic, în limbajul termodinamicii creşte brusc entropia şi se micşorează entalpia. Cu
cât entropia este mai mare, cu atât rezervele de energie sunt mai epuizate şi la o anumită
amplitudine organismul nu mai este în stare să facă faţă procesului patologic. [27, 28, 65, 113,
150, 174, 222]
În dinamica tratamentului este extrem de important să se ţină cont de entalpia şi entropia
organismului. A economisi energia organismului înseamnă a menţine organismul pacientului
într-o stare care îi dă posibilitatea să combată procesele patologice.
După datele lui A. С. Ленский (1989), entalpia şi energia lui Gibbs, care poate fi utilizată
din rezervele organismului, constituie aproximativ 30% din toată energia chimică a întregului
organism, dintre care 60% o constituie fondul glucidelor, 25% – fondul lipidelor şi numai 15% –
fondul proteinic. Calculînd toate trei fondurile, putem aprecia de ce rezervă dispune organismul.
În ce măsură această energie este compensată în tractul digestiv prin produsele alimentare şi cât
se epuizează din fondul lui propriu. Totodată, se calculează şi cheltuielile organismului la
hemocirculaţie, la motorica mecanică, încălzirea aerului la respiraţie, emanarea căldurii în
mediul înconjurător etc. În aşa mod, putem aprecia aproximativ care este durata de timp de care
dispunem pentru a trata bolnavul, după care rezervele de energie se vor epuiza (dacă nu-s
compensate) şi bolnavul va deceda, sau va fi salvat dacă conduita de tratament este corectă, iar
rezervele de energie sunt bine calculate, compensate şi neepuizate la infinit.
După datele obţinute de noi, s-a constatat că un program bine chibzuit de tratament poate
să economisească rezervele de energie ale organismului şi chiar şi la nivelul actual pot fi salvaţi
pacienţi cu afectări foarte mari.
Cazuri din studii
Nr. 1 Pacientul L., în vîrstă de 53 ani, f. de obs. nr. 4002/507/23 a fost spitalizat în
C.R. de L.T., zona continentală, Moldova, la 31.12.2000 cu diagnoza; "Boală combustională,
arsură termică de gr. II-IIIA-IIIB-IV în regiunea capului, feţei, gâtului, cutiei toracice, a
abdomenului, ambelor fesiere, organelor genitale, ambelor membre superioare şi inferioare.
Suprafaţa afectată – 76% din suprafaţa corpului (IlIB-IV – 38%). Arsura căilor respiratoare de
gr. II (fig. 6.63, 6.64, 6.65, 6.66) Entalpia pacientului şi energia lui Gibbs, la spitalizare, a
constituit aproximativ 481550 kj/g, sau 100765 kkal/g. Energia de rezervă a constituit
aproximativ 30250 kkal/g.

184
 Fig. 6.63 Fig. 6.64

Fig. 6.65 Fig. 6.66

Pacientul L., cu arsură de gr. II-IIIAB-IV, 76% din suprafața corpului, tratat strict după
calculele energiei necesare pentru existență (entalpia +). Externat peste 2 luni după traumă.

185
 S-a efectuat tratamentul strict calculat cu entalpia crescândă (pozitivă) şi entropia blocată
la maximum posibil, care a dat posibilitatea de a conduce cu dinamica de supravieţuire a
bolnavului, în curând au fost efectuate etape de plastie cutanată liberă. Bolnavul a fost externat
peste 2 luni şi 6 zile.
Nr. 2 Pacienta C., în vârstă de 48 ani, f. de obs. nr. 610/115, a fost internată la 13.02.2001
în C.R.de L.T., zona continentală, Moldova cu diagnoza: "Boală combustională. Arsură termică
de gr. II-IIIA-IIIB-IV în regiunea cutiei toracice, fesierelor, ambelor membre superioare şi
inferioare. Suprafaţa afectată – 60% din suprafaţa corpului (IIIB-IV – 25%) Dinamica şi tactica
tratamentului a fost complexă.
Entalpia pozitivă şi energia lui Gibbs în rezervă la spitalizare a constituit aproximativ
42550 kkal/g.
S-a menţionat entalpia pozitivă şi entropia blocată la maximum, s-au efectuat două etape
de plastie cutanată liberă. Pacienta a fost externată peste 2 luni de la traumă.

Fig. 6.67 Arsură termică de gr. II-IIIAB-IV, 60% din suprafața corpului tratat după
entalpia +.
Externat peste 2 luni după traumă.

186
 Nr. 3 Pacientul Ş., în vârstă de 39 ani, f. de obs. nr. 3128/383, a fost spitalizat în C.R. de
L.T., zona continentală, Moldova, la 11.10.2000 cu diagnoza: "Boală combustională. Arsură
termică de gr. II-IIIA-IIIB-IV în regiunea capului, gâtului, cutiei toracice, a abdomenului,
ambelor membre superioare şi inferioare. Suprafaţa afectată – 35% din suprafaţa corpului (IIIB-
IV – 26%) (fig. 6.68).
S-a efectuat tratamentul complex cu entalpia pozitivă şi entropia blocată la maximum, în
dinamică au fost efectuate patru etape de plastie cutanată liberă. A fost externat peste 2 luni şi 17
zile de la traumă.
Acest sistem de tratament oferă o mare posibilitate de a economisi energia şi capacităţile
de rezistentă ale organismului şi de a salva viaţa multor pacienţi chiar şi cu afectări mai mari de
70% din suprafaţa corpului, care până în prezent sunt considerate de către mulţi autori
incompatibile cu viaţa.

Fig. 6.68 Ş., Arsură de gr. II-IIIAB-IV, 35% din suprafața corpului. Entalpia +.
Externat peste 2 luni și 17 zile după traumă.

187
 6.12 Concluzii la capitolul 6
1. Soluţia de nitrat de argint de 0,6%, elaborată şi apreciată în studiile noastre, este cea mai
bactericidă, în comparaţie cu toate preparatele, care există în prezent pentru tratamentul
local al arsurilor.
2. Preparatele azocomplexe au o importanţă extrem de mare la tratamentul arsurilor. Ele
exclud necesitatea de a pansa bolnavul în primele 5-6-10 zile, dau o economie mare de
material pentru pansament, exclud durerea de care pacientul suferă în dinamica
pansamentelor.
3. Folosirea preparatelor azocomplexe au o însemnătate extrem de mare în caz de operaţii
militare s-au catastrofe naturale, cînd putem avea un număr foarte mare de pacienţi într-o
durată scurtă de timp, la folosirea bombei termonucleare şi a armamentului cu unda de
laser.
4. Folosirea preparatelor azocomplexe la tratamentul local cimentează microflora în pelicula
compactă la cuprafaţa plăgii şi nu-i permite microflorei să se manifeste în plagă.
5. Cât tratamentul local cu soluție de 0,6% de nitrat de argint, atât și tratamentul cu
preparate azocomplexe, în actual, sunt cele mai eficace în comparație cu toate celelalte
metode cu folosirea preparatelor antiseptice și cu pansament de tifon.

188
 7
Complicaţiile şi letalitatea
Complicaţiile la pacienţii cu arsuri sunt foarte variate. După părerea multor autori
(Р.Л.Гинзбург, 1967; T.Арьев, 1966; M. Allgower, 1973 ş.a. [49, 68, 79, 81, 93, 110, 111, 116,
122, 124, 167, 168, 173, 175] nu există o altă patologie în urma căreia s-ar produce aşa
schimbări multiple şi grave, cum sunt acelea care apar în urma arsurilor.
7.1 Specifica complicaţiilor
În observaţiile noastre, la afectări grave, nici un organ nu rămânea intact. Toate organele,
direct sau indirect, erau implicate în procesul patologic, care deseori agrava starea pacientului
sau chiar ducea la deces.
Complicaţiile la pacienţii din observaţiile noastre au fost grupate în felul următor:
1. Complicaţii de caracter general
2. Complicaţii de caracter organic
3. Complicaţii locale
Din numărul total de complicaţii generale, cea mai frecventă şi mai periculoasă a fost
istovirea combustională a capacităţii de rezistenţă a organismului (tab. 7.53).
Din rezultatele obţinute şi prezentate în tabelul 53, ne alarmează faptul că epuizarea
capacităţii de rezistenţă a organismului prezintă un pericol foarte mare. În zona tropicală, ea
constituie 8,1% din numărul total de pacienţi, în cea continentală – 16,3% din numărul total de
pacienţi. Pentru a nu ajunge la această stare a organismului, este necesară o activitate
chirurgicală maximă şi un tratament preoperatoriu la cel mai înalt nivel.
7.2 Frecvenţa complicaţiilor generale la pacienţii cu arsuri (în zona tropicală şi
continentală)
Tabelul 7.53
Zona
Caracterul tropicală continentală
complicaţiilor nr. total de din ei cu nr. total de din ei cu complicaţii
pacienţi complicaţii pacienţi
1. Istovire generală 104 (8,1%) 59 (16,3%)
2. Candidomicoză 23 (1,7%) 93 (25,6%)
3. Tromboze vasculare 1268 363
11 (0,8%) 4 (1,1%)
multiple
4. Septicemie 5 (0,4%) 39 (10,7%)

Şi dacă un mare număr de autori insistă că pericolul major în apariţia complicaţiilor îl

prezintă microflora, apoi rezultatele studiilor noastre au arătat că microflora poate fi combătută şi

189
profilactic evitată. Dar un pericol mai mare, cărui nu i se acordă destulă atenţie, este
candidomicoza, deoarece la toţi pacienţii li se administrează antibiotice. În observaţiile noastre,
ea a constituit 1,7% în condiţii tropicale şi 25,6% în condiţii continentale. Candidomicoza
generalizată, în prezent, practic este incurabilă.
Şi dimpotrivă, cazurile de septicemie în studiile noastre au constituit 0,4% în zona
tropicală (în condiţiile de respectare a asepsiei şi antisepsiei) şi 10,7% în cea continentală.
La o parte din pacienţi s-au depistat şi tromboze vasculare multiple, care în zona tropicală
au constituit 0,8%, în cea continentală – 1,1% din numărul total de pacienţi.
Cele mai frecvente complicaţii au fost cele de caracter organic (tab. 7.54..
7.3 Complicaţiile de caracter organic la pacienţii cu arsuri
(în zona tropicală şi continental)
Tabelul 7.54
Zona
tropicală continentală
Denumirea organului Caracterul complicaţiei nr. de cazuri nr. de cazuri
raportat la 1286 raportat la 363
de pacienţi de pacienţi
meningită 2 (0,15%) 2 (0,55%)
meningoencefalită 1 (0,07%) 1 (0,27%)
S.N.C. abcese – 1 (0,27%)
edem cerebral 39 (3%) 22 (6,1%)
bronhopneumonii 117 (9%) 71 (19,5%)
pleurezii 16 (12,4%) 9 (2,4%)
abcese pulm. 1 (0,07%) -
Sistemul respirator
empiema pleurei 2 (0,15%) 2 (0,55%)
atelectaze 2 (0,15%) 1 (0,27%)
edem pulmonar 17 (1,3%) 59 (16,2%)
miocardite 23 (1,8%) 17 (4,7%)
Sistemul cardiovascular infarct al miocardului 1 (0,07%) -
pericardită exudativă - 1 (0,27%)
Ficatul hepatite toxice 64 (4,9%) 98 (26,9%)
gastrite acute 155 (12%) 86 (23,6%)
enterocolite 166 (13%) 53 (14,6%)
Tractul digestiv
ulcere acute 67 (5,2%) 42 (11,6%)
hemoragii gastrointestinale 24 (1,9%) 23 (6,3%)
nefrite acute 6 (0,4%) 5 (1,4%)
Sistemul urinar pielonefrite 3 (0,2%) 7 (1,9%)
uretrite 164 (12,7%) 177 (48%)
Glanda suprarenală insuficienţă acută 10 (0,8%) 84 (23%)
osteomielite 8 (0,6%) 13 (3,5%)
Aparatul locomotor
artrite purulente 2 (0,15%) 9 (2,4%)
abcese 3 (0,2%) 15 (4,1%)
Diverse flegmone 2 (0,15%) 7 (1,9%)
tromboflebite 5 (0,4%) 32 (8,8%)

190
 Din acest tabel este evident că fiecare organ la un moment dat poate să dea complicaţii,
care pot fi vitale. Însă cele mai grave complicaţii sunt edemele cerebrale, bronhopneumoniile,
miocarditele, hepatitele toxice, insuficienţele suprarenale. O deosebită atenţie necesită aparatul
digestiv şi sistemul urinar. Dereglările în aparatul digestiv sunt legate, în primul rând, de starea
agravată a hemodinamicii şi de procesul catabolic avansat în toate organele, inclusiv al
aparatului digestiv. Nu toate afectările aparatului digestiv se manifestau clinic. Însă din numărul
total de pacienţi, 155 (12%) în zona tropicală şi 86 (23,6%) în cea continentală au avut gastrite
acute cu o simptomatică clinică şi confirmate la gastroscopie, enterocolite – 168 (13%) de
pacienţi în zona tropicală şi 53 (14,6%) în cea continentală. Un pericol extrem de grav au
prezentat ulcerele acute la 67 (5,2%) de pacienţi în zona tropicală şi la 42 [11,6] de pacienţi în
cea continentală.
O stare extrem de gravă a pacientului se creează atunci când au loc hemoragii
gastrointestinale. În mai mult de 50% din cazuri ele duc la decesul pacienţilor. În observaţiile
noastre ele au avut loc la 24 (1,9%) de pacienţi în zona tropicală şi la 23 (6,3%) de pacienţi în
cea continentală.
O alarmare deosebită prezintă uretritele, care, după observaţiile noastre, sunt un rezultat al
cateterizării veziculei urinare pentru determinarea diurezei pe oră, îndeosebi în perioada de şoc.
Dar cateterizarea veziculei urinare continuă şi în următoarele perioade ale bolii combustionale,
atâta timp cât starea generală a pacientului rămâne gravă. În observaţiile noastre ele au avut loc
cu manifestări clinice la 164 (12,7%) de pacienţi în zona tropicală şi la 177 (48%) de pacienţi în
cea continentală.
Restul complicaţiilor, cum sunt afectările aparatului locomotor şi altele, sunt mai puţin
frecvente.
Complicaţiile locale prezintă mai puţin pericole vitale, însă ele sunt foarte grave din punct
de vedere social. Majoritatea arsurilor grave duc la formarea diferitelor contracturi, care nu
numai că-i îngreuiază deservirea personală, dar ele fac ca pacientul să-şi piardă specialitatea şi
capacitatea de muncă (tabel 7.55), iar la copii ranversează viitorul.
Datele obţinute şi prezentate în acest tabel arată că, în zona tropicală, din numărul total de
pacienţi, 310 (24,1%) au fost externaţi cu contracturi, în cea continentală 172 (47%) de pacienţi
au fost externaţi cu contracturi. O mare parte de pacienţi, 416 (32,3%) în zona tropicală şi 143
(39,4%) în cea continentală, au avut cheloide cicatriceale.
O deosebită atenţie necesită liză parţială a transplanturilor. Dacă în zona tropicală asta s-a
constatat numai la 51 (3,9%) din pacienţi, apoi în cea continentală ea a avut loc la 112 (30,8%)
din pacienţi, care s-au produs din cauza virulenţei microflorei în zona operată. Asta corelează şi

191
cu procesul purulent în zonele donoare, care în zona continentală s-a constatat la 87 (23%) din
pacienţi şi numai la 5 (0,3%) pacienţi în zona tropicală.
Complicaţiile locale la pacienţii cu arsuri (în zona tropicală şi continentală)
Tabelul 7.55
Zona
tropicală continentală
Caracterul complicaţiilor
nr. total de din ei cu nr. total de din ei cu
pacienţi complicaţii pacienţi complicaţii
1. contracturi 310 (24,1%) 172 (47%)
2. cheloide cicatriceal 416 (32,3%) 143 (39,4%)
3. liză parţială a 51 (3,9%) 112 (30,8%)
transplanturilor
1286 363
4. liză totală a 2 (0,15%) 18 (4,9%)
transplanturilor
5. proces purulent în 15 (0,3%) 87(23%)
zonele donoare

Toate aceste complicaţii se răsfrâng asupra dinamicii bolii combustionale şi joacă un rol
important în decesul pacientului. Însă cauza principală, atât în apariţia complicaţiilor, cât şi în
decesul pacientului, este suprafaţa afectată şi gradul de profunditate, unde tratamentul corect şi
strict programat determină gradul de supravieţuire şi poate să reducă la minimum letalitatea. În
observaţiile noastre, letalitatea a fost redusă la minimum datorită sistemului de organizare a
tratamentului, aplicării în practică a metodelor noi de tratament şi creării condiţiilor excelente de
tratament puse la dispoziţia noastră de Guvernul Cubei (tab. 7.56).
Analiza letalităţii pe zone la pacienţii din observaţiile noastre a arătat că în condiţii optime
de tratament se poate obţine succese considerabile. Aşadar, în zona tropicală cu afectări de până
la 35% din suprafaţa corpului n-a decedat nici un pacient. De la 35 la 60% afectări din suprafaţa
corpului au decedat 30 de pacienţi, ceea ce constituie 2,3%. Ea creşte până la 10,8% din contul
numărului de pacienţi care au căpătat arsuri foarte grave în tentativa de suicid.
Din numărul total de decesuri 112 (80%) au decedat în perioada de toxemie şi numai 25 de
persoane, sau 17,8%, au decedat în perioada de şoc.
În zona subtropicală, dinamica letalităţii este aproape egală cu cea din zona tropicală.
O divergenţă considerabilă este în zona continentală în comparaţie cu primele două zone.
Letalitatea în această zonă este aproape de două ori mai mare în comparaţie cu cea tropicală şi
constituie 18% din numărul total de pacienţi din această zonă. Şi dacă în zona tropicală
letalitatea la afectări de până la 60% din suprafaţa corpului constituie numai 2,3%, apoi în zona
continentală ea este egală cu 12,9%. Letalitatea totală în zona continentală constituie 18%. Şi, ca

192
şi în celelalte zone, majoritatea pacienţilor au decedat în a doua perioadă a bolii combustionale,
în perioada de toxemie.
7.4 Letalitatea la pacienţii cu arsuri trataţi în diferite zone climaterice
Tabelul 7.56
Nr. de Dintre ei au decedat
Suprafaţa Nr. de
Zonă pacienţi în per. de septico-
afectată pacienţi toxemie
decedaţi şoc toxemie
1 2 3 4 5 6 7
până la 5% 567 - - - -
6–15 344 - - - -
16–25 131 - - - -
26–35 62 - - - -
36–45 34 1 - 1 -
(2,9%) (100%)
Tropicală
46–60 35 29 2 26 1
(82,8%) (6,9%) (89,7%) (3,4%)
60% şi > 113 110 23 85 2
(97,3%) (20,9%) (77,3%) (1,8%)
în total pe 1286 140 25 112 3
zona ropicală (10,8%) (17,8%) (80%) (2,2%)
până la 5% 91 - - - -
6–15 43 - - - -
16–25 26 - - - -
26–35 2 1 - 1 -
(50%) (100%)
36–45 15 5 2 3 -
Subtropicală (33,4%) (40%) (60%)
46–-60 - - - - -
60% şi > 14 13 4 9 -
(92,9%) (30,8%) (69,2%)
în total pe 191 19 6 13 -
zona (9,9%) (31,5%) (68,5%)
subtropicală
până la 5% 85 - - - -
6–15 120 - - - -
16–25 55 - - - -
26–35 30 18 2 13 3
(60%) (11,1%) (72,2%) (16,7%)
36–45 40 19 3 14 2
Continentală (47,5%) (15,8%) (73,7%) (10,5%)
46–60 10 7 2 4 1
(70%) (28,6%) (57,1%) (14,3%)
60% şi > 23 21 9 12 -
(91,3%) (42,9%) (57,1%)
în total pe 363 65 16 43 6 (9,3%)
zona (18%) (24,7%) (66%)
continentală
În total pacienţi 1840 224 47 168 9
(12,1%) (20,9%) (75%) (4,1%)

193
 Caracteristica generală a letalităţii în toate cele trei zone, luând în considerare sistemul de
organizare a tratamentului şi metodele aplicate, ne demonstrează că majoritatea pacienţilor pot fi
salvaţi. În cazurile noastre, letalitatea în toate trei zonele a constituit 12,1%, însă ea este legată
de numărul mare de pacienţi, în toate trei zonele, care au căpătat arsuri în tentativa de suicid (183
de pacienţi), la care gradul de profunditate şi suprafaţa afectată este incompatibilă cu viaţa.
7.5 Concluzii la capitolul 7
1. Arsurile întotdeauna sunt urmate de consecinţe grave.
2. Condiţiile aseptice „absolut” implementate în observaţiile noastre în zona tropicală au
dat dovadă că este posibil de a aduce letalitatea la minimum. În observaţiile noastre în
zona tropicală ea a constutuit 0,4% pe cînd în cea continentală – 10,7%.
3. Cele mai grave consecinţe la arsuri au loc în sistema cardiovasculară, pulmonară,
hepatică, renală ţi gastrointestinală.
4. Compensarea energiei cilocalorică la pacienţii cu arsuri, necesitatea cărea creşte în 2-3
ori faşă de normă, joacă un rol extrem de important în dinamica tratamentului. Ea
permite de a evita istovirea organismului, măreşte rezistenţa lui la patologia dată şi
uşurează mult tratamentul. În multe cazuri ea salvează viaţa pacientului.
5. Dinamica arsurilor și a bolii combustionale în condiții tropicale este mult mai agravată
în comparație cu dinamica lor în condiții continentale, dar letalitatea în condiții
tropicală este mult mai mică în comparație cu cea din zona continentală. Asta se
explică prin faptul condițiilor de tratament mai favorabile în zona tropicală

194
 CONCLUZII GENERALE
1. Studiile clinice, biochimice, histologice, afectările organelor interne și tratamentul la
1840 de pacienți cu arsuri continentale, au arătat că dinamica patogeniei arsurilor și a bolii
combustionale decurge în mare dependență de condițiile climaterice.
2. Iar influența climatului tropical cu atmosfera electrizată, cu o mare umiditate și o
hemodinamăcă scăzută poate să, aducă la schimbări grave în sistema neuronală centrală, și
abstimenția de ași da foc. Această stare are o mare însemnătate în sistema militară, când la o
persoană care se găsește la un post de mare răspundere cu sistema termonucliară poată se comite
greșeli și să aducă la o catastrăfă globală.
3. La informația noastră în sistema armatei toate persoanele la aceste posturi au fost trecute
de la garda de 6 ore – la 5 ore, cu limitare ei și mai mult în viitor (4 ore).
4. Studiile noastre au dovedit că în zona tropicală surplusul de energie nu poate fi degajat
în mediul încongurător și la pacienți îndată după traumă aveau hipertermn. La 182 de pacienți în
studiile noastre din zona tropicală, la internare sa determinat fiebră până la 38-40°. Iar în
dinamica hedro-electrolitică, determinată la 799 de pacienți, indicii hemotocritei creștea până la
0,56-0,65, iar la 7,4% de pacienți a fost între 0,66-0,75. Ei erau în fază critică de stop cardiac. La
37,3% de pacienți indicii de potasiu a fost între 5,6-6,5. Acești indici în zona continentală sa
manifestat numai la 17% de pacienți.
5. Se schimbă grave metabolismul proteinic. Catobolisma avansată aduce la un mare
deficit de aminoacizi în organismul pacienților. În studiile noastre aminoacizii dispensabili
(terozinul, alanilul, serina-glicină ș.a.), nivelul lor crește cu 21-54% în raport la normă. Tot așa
scădea și nivelul aminoacizelor indispensabili (leucina-izolecina, valina, lizina ș.a.), nivelul lor
în ser scădea până la 28-45% în raport la normă.
6. Studiile clinice și ghistologice în sistema cardio-vasculară au arătat edemă marcată în
spațiul paravascular, iar în miniocard se determină edemație și fragmantație în fibrele musculare.
În sistema respiratorică se determină micșorarea evidentă a volumului alveolar. În ficat se
determină edem și atrofia celulelor hepatice, iar în sistema renală, paralel cu manifestările
clinice, se determină schimbiri grave în structura renală (glomerule dizolvate, zone de hemoragii
în țesutul medular, afectări grave în camalicule și în cantități mari în cavitatea canaliculelor).
Mari schimbări distructive se determină și în structura mucoyității și musculare a tractului
digestiv.
7. Un rol deosebit îl are microflora în patogenia arsurilor. Studiile noastre la 287 de
pacienți în zona tropicală și la 133 de pacienți în zona continentală a arătat, că virolența
microflorei în zona tropicală este mult mai manifestată în comparație cu zona continentală.

195
Procesul purolent decurge agresiv, eliminările în plagă sunt abundente, iar degajare crustei este
foarte rapidă.
Aseptica și antiseptica trebuie foarte strict respectată. Deatâta letalitatea în zona tropicală
de la septisemie este de 0,4%, iar în zona continentală este de 10,7%.
8. Studiile noastre evectate la 1123 de pacienți transportați pe toate 3 zone în stare de șoc,
la o distanță până la 300 km., a arătat că transportarea pacienților este posibilă și necesară.
Controlul hemotocritei în zona tropicală a arătat că în dinamica transportării la pacienți cu
afectări până la 45% din suprafața corpului, hemotacrita crește 1-3% din pacienți, iar la afectări
mai mari de 45%, ematocrita crește până la 5% de pacienți. Hemodinamica nu se agravează
considerabil în dinamica transportării.
9. Metodele de tratamentul local studiate de noi cu soluție de 0,6% de nitrat de argint dă
posibilitate de a pansa pacientul odată în 6-8 zile. Iar la arsuri de gradul I-II-IIIA nu se pansează
până la vindecare completă a pacientului. Asta dă posibiloitate nu numai de a ivita suferințele
pacientului, dar și o mare economie a materialelor de pansament.
10. Studiile efectuate la tratament local cu soluție de azocomplexe au arătat că pe suprafața
afectată în timp de 24 de ore, formează o peliculă dură, în care ce cimentează și microflora.
Microflora este exclusă complet din plagă. Iar dinamica tratamentului poate fi dirigată. Această
metodă de tratament local are o însemnătate destul de mare la tratamentul copiilor și în timp de
război, când în timp de 24 de ore după datele publicate în literatură (V. Ceazov, Presno Albaron
și alți experți din Statele Unite) vor fi mai mult de 40-50 de milioane de persoane afectate, dintre
care de la 40-60% vor fi persoane cu arsuri. Nu va fi personal medical, în schimb fiecare
persoană afectată va aplica singur pe suprafața arsuri soluție de axocomplex după metoda arătată
de noi și nu va avea nevoie de pansament 10-15 zile.
11. Letalitatea pacienților în zona tropicală a fost de 10,8%, iar în zona continentală 18%.
Asta se lămurește prin faptul că în zona continentală condițiile de tratament sunt mai puțin
favorabile.
12. Studiile efectuate de noi la 1140 de pacienți în diferite condiții climaterice au arătat că
condițiile climaterice au o influiență foarte mare asupra dinamicii arsurilor și a bolii
combustionale.
Recomandări practice
1. La tratamentul arsurilor, în deosebi în condiţii tropicale, trebuie să fie luat strict în
consideraţie factorul de căldură.
2. În condiţii de climat tropical este foarte necesar de a compensa pierderile hidroelectrice
pentru a evita starea de abstinenţă de aşi da foc.

196
 3. La pacienţii cu arsuri, cît în condiţii tropicale, atît şi continentale, tratamentul antişoc
trebuie să fie efectuat de urgenţă pentru a evita dereglările grave în hemodinamică şi funcţiei
organelor interne.
4. Pentru că tratamentul antişoc să fie complex şi eficace trebuie să fie aplicată în practică
schema terapiei antişoc prezentată în capitolul V.
5. Luînd în consideraţie afectările grave în tractul digestiv, este necesar de a instala
sistema de absorbţie gastrică cu presiune negativă în primele 3-4 zile după traumă şi de a
compensa intravenos toate pierderile organismului în această perioadă. Alimentarea pacientului
poate fi aplicată numai după a treia, s-au a patra sutcă.
6. Pacientului cu arsuri trebuie compensată energia kilocalorică în volum dublat, s-au
triplat la norma lui, în dependenţă de suprafaţa afectată.
7. Pentru un tratament adecvat pacienţii trebuie transportaţi, în primele şase ore după
traumă, în Centrul de Leziuni Termice.
8. Pentru a evita starea de sepsis pacientului cu arsuri trebuie să-i fie asigurate condiţii
aseptice şi anticeptice la „absolut”.
9. Tratamentul chirurgical trebuie efectuat cît mai precoce, pentru a evita pierderile prin
plagă a lichidului tisular cu toate componentele forţei vitale.
10. Pentru a evita gradul de intoxicaţie în perioada de toxemie este foarte necesar de luat în
consideraţie în dinamica tratamentului factorii, care favorizează toxemia şi factorii care
condiţionează formarea lor, prezentaţi în capitolul V.
11. Pentru a nu istovi funcţia glande suprarenale şi a întregii sisteme ghipofizoadrenale,
tratamentul local trebuie efectuat la condiţii la maximum fără dureri.
12. Tratamentul local cu soluţie de nitrat de argint de 0,6% asigură o acţiune bactericidă în
plagă
13. Folosirea preparatelor azocomplexe asigură excluderea pansamentului dureros,
manifestarea microflorei în plagă şi va uşura suferinţele pacientului în dinamica tratamentului.
14. Cît soluţia de nitrat de argint de 0,6%, atît şi preparatele azoxomplexe, vor fi folosite şi
vor da o eficacitate foarte mare la acordarea primului ajutor şi tratament, în caz de apariţie a unui
număr mare de pacienţi după operaţii militare, s-au catastrofe naturale. Aceste metode sunt
incluse în sistema de medicină militară.

197
 Bibliografie
1. Andercou A. Urgenţe chirurgicale traumatologice. Cluj-Napoca, Dacia, 1993.
2. Babiuc Alex. Tratamentul local al arsurilor cu preparate azocomplexe. Analele USMF
„N. Testemiţeanu”, 2002, p. 138.
3. Babiuc V. Unele particularităţi ale tratamentului chirurgical la bolnavii cu combustii
profunde. – Conf. ortop. şi traumat. din Moldova, Chişinău, 1973, 71
4. Bittman E. Armele secrete ale organismului. – Bucureşti, 1972.
5. Bordeianu S. Secretele vieţii lungi sau cum să rămînem tineri. - Bucureşti, 1971.
6. Brînzeu P., Georgescu l., Bejan l., Kvas T. - A III-a Consfătuire de morfologie
normală şi patologică. USSM, 1967.
7. Гудумак Е. Клиническое значение определения трансфузионной пробы при ожогах у
детей. – Респ. конф. детских хир. MССР, Кишинев, 1975, 85-87.
8. Chiotan N., Creistea J. Şocul. - Ed. Medicală, Bucureşti, 1968.
9. lonescu A., Rădulescu V., Vasiliu A. Arsurile: clinica, fiziopatologie, tratament.
Bucureşti, 1970.
10. Nistorescu N. Biologia arsurilor. Cercetări experimentale. – Bucureşti, 1967.
11. Abramson D. Curlig’s ulcer in childhood. - Surgery, 1964, 55, 321-336.
12. Alain Patel Greffe coutanees extensibles. – La presse medicale, 1968, 76, 16, 761-762.
13. Allgower M. Probleme of the severly burned partinet. – Bull. Soc.Int.Chir., 1973, v. 32,
n. 3, p. 387-396.
14. Allgower M., Burri C., Sruber U., Nagel G. Physiopathologie et traitement des brules.
Presses Academique Europeennes Bruxelles, 1964, p. 239-257.
15. Allgower M., Cueni B., Stadtler M., Shoenenberger A. Burn toxin in mouse skin. - L.
Trauma, 1973. V. 13, 2, 95-111.
16. Artruson G. Prostaglandins in human burn wound secretion. - Burns, 1977, 3, 112.
17. Artruson G. The pathophysiology of severe thermal injury. J. Burn Care Reabil., 1985, 6,
129-146.
18. Artz C. Historical aspects of burn management. - Surg. clin. N. Amer., 1970, 50(6), 1193-
1200.
19. Artz C. Practical techniques in the care of the burned wound. - Amer. J. Surg.,
1958, 24, 8, 539-599.
20. Artz C., Reiss E. The treatment of burns. Philadelphia – London, 1957.
21. Arzinger-Jonasch Z., Sandher B. – Експер. Хир., 1978, т. 11, 1, 6-10.

198
22. Babiuc Vict., Le traitement des brules par azo-conjenctions. 8em Congres de L’AOLF,
Bucharest, 2002, p. 140.
23. Babiuc Vict., Le transport des malades brules en etate de choc. 8em Congres de L’AOLF,
Bucharest, 2002, p. 140.
24. Babiuc Vict., Lazar L. S. A propos de la patogenie de l’osteomyelit et leur tratemans.
8em Congres de L’AOLF, Bucharest, 2002, p. 124.
25. Barkay M. Etude comparative de 284 brules abrases et non abrases. - Acta Chir. Belj.,
1964, 63, 902-933.
26. Baux S. Les brules. – In Pathologie chirurgicale. Ed. J. C. Patel. Paris. Masson Cie, 1971,
45-47.
27. Benaim F., Patin N. Tratamento de urgenica de las quemaduras graves. – Buenos-
Aires, 1962.
28. Bergstrom J., Furst P., Norec L. et al. Intracellular free amino acid concetration in
human muscle tissue. - J. Appl. Physiol., 1974, 36, 693.
29. Berkaloff A. et al. Biologie et Physiologie Cellulaires. - Paris, Herman, 1981.
30. Birke G., Liljedahl S. Histamine, catecholamines and adenocortical steroids in patients
with severe burns. - Acta Chir. Scand., 1966, 67, 65-75.
31. Boisse J. Essai d’une orientation clinique dans le diagnostic des amino-acido-pathies. - La
presse medical, 1968, 76, 19, 903-907.
32. Buys Rocssingh A., Hoblfeld J. Brulurechez l’enfant: Evaluation en surface et profondeur,
Frchives de Pediatrie, 2010, 17(6) M.879-876.
33. Brouhard B., Carvajal H., Linares H. Burn edema and pretein leakage in the rat. - J.
Relationchip to time of injury. Microvasc. Res., 1978, 15, 221- 228.
34. Burd A. „Fluid resuscitation in burn. In: Burns, 2010,№ 36(8) pp 1116-1317.
35. Bukowska D. Studies on antibacterial activity of convalescent sera after burns. - Pal. Tyd.
Lec. 1972, XXXII, 513-516.
36. Burd A., Ahmed K., Lam S., Ayyappan T., Huang L. „Stem cell strategies in burns”.
Burns, 2007, 33(3), pp. 282-291.
37. Carleton S. Cardiac problems associated with burns. Cardiol. Clin. 1995 May: 13(2);
257-62
38. Carr J. The anti-iflammatory action of heparin. – Heparin as an antagonist to
histamine, bradykinin and prostaglandin. Es. Thromb. Res., 1979, 16, 507-517.
39. Carvajal H., Linares H., Brouhard B. Relationchip of burn size to vascular
permeability changes in rats. – Surg. Gynecol. Obstet, 1979, 149, 193-202.

199
40. Carvajal H., Parks H. Burn in children - Jear book medical publishers. Inc. Chicago,
London, Boca Raton, 1987.
41. Carvajal H., Parks D. Burns in children. Chicago, London, Boca Raton, 1990.
42. Carvajal F., Parks H. Efect of burn depth upon edema formation and albumin
extravasation in rats. - Burns, 1980, 7, 79-83.
43. Chen F. Experimental study on carly multiple organ failure after severe burns. Chinece
Jurn. Of plastic Surgery Curn. 8(1): 16-21, 84-5; 1992
44. Chiricuţa L. et. al. Les modifications des anticorps circulants dans le choc provoque par la
brulure. - Bull. Şoc. Intern. Chir., 1966, 6, 695-704.
45. Chische B., Moulle P. Urgeances chirurgicales. – Paris, New York, Barselone, Milsn, 1980.
46. Connel J. Enzyme aids healing. - Science News Letter, 1957, July, 20,39.
47. Cristophe L. La mort des brules. - These, Paris, 1939.
48. Davis B., Lilly H., Lowbury E. Gram-negative bacilli in burns. - J. Clin. Pathol,
1969, 22, 634.
49. Davis J. Cu aut. Phisiological Responses to Burning Injury. – London, Асаdemic Press,
1980.
50. Davis J. Staphylococcal infection in burns - In: Research in burn. Ed. Curtis P. Artz.
Philadelphia: F. Davis, 1962, 212-218.
51. De Ghiboult M. Les cheloides et leur traitement. – Act. chir. Belg., 1964, 63(2), 141-146.
52. Deitch E. et al. Early protein alteration in blister fluid and serum asseciated witb burn
injury. – I. Trauma, 1986, 26, 34-39.
53. Deitch E. Opsonic activity of blister fenid from barns pasients. Infect. Immun., 1983,1184-
1189.
54. Delarue J. cu aut. Les lesions visceralis des grands brules. - (Etude atomopathologique
de 50 cas de brulures mortelles). Anales d'anatomie path., 1962, 7, 53-85.
55. DelBecaro E. cu aut. The use of specific thromboxane inhibitors to preserve the dermal
microcirculation after burning. - Surgery., 1980, 87, 137-149.
56. Delenzc R., Gate A. Importcmce of human plasma albumin solutions in the treatment of
burne. - Agressoria, 1962, 2, 185-194.
57. Dembling R. Improved survival after massive burns. – J. Trauma, 1983, 23, 179-184.
58. Dreyfus M. Nutritional disorders of the nervoaus system. - In Wyngarden J.B., Smith J.
Cocil Testbook of Medicine. Philadelphia, 1982, 3, 2048.
59. Emery J., Reid D. Cerebral edema and spastic hemiplegie folloowing miner
burns in young childeren. Br. J. Surg., 1962, 51-56.

200
60. Erency J., Renaud F. Manuel de bacteriologie clinique. – Paris: Elsevier, 1992,11.
61. Evans A. Fluid and electrolyte requirement in severe burns. – Ann. Surg., 1952, 133, 804-
815.
62. Evans A. Management of chok in burns. – Anglo-german Med. Rev., 1963, 2, 177-190.
63. Frisman E., Racz O., Chmelarova A. Red. Cell antioxidant enzymes and pronostic
indexes in patents With burns, 2013, În: Burns № 39(3), рр. 458-464.
64. Fu X. B., Sheng Z. Y. Stem cells and wonnd uepair in burns. Chinese Journal of Burns,
2008, 24(5) pp. 365-366.
65. Feler I. International bibliography on burns. Ann. Arbor: The American Burn Research
corp, 1969, 120.
66. Forster E., Mole L., Beugnet O. Remarques a propos de 106 brules traites par la methode
de Jean Lorthioir. – Acta chir. Belg., 1962, 61 (7), 765-769.
67. Fujita T. J. Fluid resucitation for burn patients at risr for abdominal complications. În:
Jurnal of the American College of Surgeons, 2013, № 216(5) pp.1027.
68. Gangolphe M., Hout R., DeMourgies A., Biron G., Coloson P. Le recouvrement des
brules. Modalites techniques actuelles. – Indications Ann. chir. plast., 1967, 12(3),
229-236.
69. Gangolphe M., Hout R., DeMourgies A., Laurent L. La greffe cutanee en Jilet
(meshgraft) et son derive une microgreffe (ultra postage stamp skin grafdt). – Lyon Chir.,
1968, 64(1), 22-29.
70. Gate A. Traitement des cicatries vicieuses des grands plis de flexion. – Cahiers Medicaux
Ligonnais, 1962, 38(8), 563-565.
71. Gennari F., Kassirer J. Osmotic diuresis. - N. Engl. J. Med., 1974, 291, 7144-7200.
72. Carleton S. Cardiac problems associated with burns. Cardiol. Clin. 1995 May: 13(2);
257-62
73. Harvengt C. Le sistem adrenergique et le choc circulatoire precoce des brules. –
Bruxelles, Paris, Ascia-Maloine, 1968.
74. Heggers J., Ko J., Rabson M. Evaluation of burn blister fluid. - Plast. Reconstr.
Surg., 1980, 65, 798-804.
73. Hugo F., Carvajal M., Parks H. Burns in cildren. Chicago, London, Boca, Raton, 1987.
74. Hummel R., McMHIan B., Altemior W. Topical and systemic antibacterial
agents in the treatment of burns. - Ann. Surg., 1970, 172 (3), 370-384.
75. Ith Europian Burn Assotiation Meeting. - Scand. J. Plast. Surg., 1987, v. 21, 233.
76. Ith International Congress on Burn Injuries - Burns 1986, v.12, N 3, 200-2005.

201
77. Jackson T., Lee W. Major termal burns. A mortality appraisal and reviw. – Arch. Surg.,
1963, 87, 937-948.
78. Jawetz E. Infections with Pseudomonas aeruginosa treated with polymyxin B. - Arch.
Intern. Med., 1952, 89-90.
79. Jeanty M. Resultats du traitement des brulures chez l’enfant. - Ann. Chir. Plast., 1961,
6(2), 123-128.
80. Jonsson C., Granstrom E., Hamberg M. Prostaglandins and thromboxanes in burn
injury in man. - Scand. J. Plast. Reconstr. Surg., 1979, 13, 45-47.
81. Kumar P. Clinical forensis euidence in burns:Rescuer burns, 2007, In: Burns
№ 33(8), pp. 1071.
82. Koslowski L. The role of histamine in burns. - In: Pharmacological treatment in burns.
Eds. A. Bartelli, L. Donati, 1969, p. 22-24. Amsterdam: Exc. Med.
83. Lagrot F., Antoine G. Une tactique therapeutique dans la maladie chronique des
grands brules. - Mem. Acad. Chir., 1954, 84, 699-709.
84. Lawrence J., Lilly H. A quantitative method for investigating the bacteriology of skin. –
Its application to burns. Br. J. Exp. Patholo., 1972, 53, 550.
85. Lee J. Spicer AP Hyaluronan: a multifunctional megadalton, stealth molecule. Curr Opin
CellBiol 2000 Oct.; 12(5): 581-6
86. Liedberg N. cu aut. Infection in burns. - I.The problem and evaluation of therapy. Surg.,
Gynec. a. Obst., 1954, 98, 535.
87. Long R., Cope O. Emotional problems ofburned children. - N.Engl. J. Med., 1961,
264, 1121-1127.
88. Lorthioir J. Physiopathologie et traitement des brules. – Parisse. Academiques
Europeennes, Bruxelles, 1964, 199-200.
89. Lorthioir J. Traitment des brules. - Suppl. Bruxelles: Acta. Med. Bel., 1962, 11, 9-92.
90. Marty A. Hyperoncotic albumin therapy. - Surg. Gynecol. Obstet., 1974, 139, 105-108.
91. Maruyama J., Nacajiama H., Fujina T., Koda E. The definition of coutaneus vascular
territories over the back using selective angiography and the interarterial injection of
prostaglandin. Ei some observation on the use the lower trapezims myocutaneaus flap. –
Brit. J. Plast. Surg., 1981, v. 34, 2, 157-161.
92. Massiha H., Monafo W. Dermal ischemia in thermal injury. The importance of venous
occlusion. - J. Trauma, 1974, 14, 705.
93. Merger R., Barran J., Nicolas A. Contribution a l'etudes des brulures graves au cours
de la grossesse. - Gynecologie et obst, 1963, 62, 101-106.

202
94. Мiller C. et. al. Immuunological assays os measurements, of nutritional status. A
review – J. Parenter. Enteral. Nut., 1978, 2, 554-566.
95. Monafo W., Savuani A. The treatment of burns. Principias and practic. St. Luis: Werren
H. Green, 1971, 267.
96. Moncrief J., Rivera J. The problem of infection in burns by resistant
microorganisms with a note on the use ofbactracin. - Ann. Of Surg., 1958, 147 (3), 295.
97. Monsaingeon A. Les brules. Etudes physiopathologiques et therapeutiques. Paris,
Masson Cie, 1963.
98. Monteil R., Leuck R., Migne J. Heparine et brulure-emploi de l'heparine
intradermique. - Ann. Anesth. Franc, 1963., 6/3, 583- 587.
99. Moore F. The body wlight burn budget (Basis fluid therapy for the cary burn). - Surg.
Clin. N.A., 1970, 50, 1240-1265.
100. Mosinger M. et. al. Correlations neurocutanees et consequences neuroendocriniennes de
l’epidermectomie des brulures. – Acta neurovegetativa XXIV, 1963, 250-322.
101. Moyer C. et al. Treatment of large human burns with 0,5% silver nitrate solution. –
Arch. Surg., 1965, 90, 812-867.
102. Mhahar P., Padiglione A. A., Clteland H., Poml E., Hinrichs M., Wasiak J.
Pseadomanas aeruginosa bacteralmia in dbrns patients. In: Burns 2010, № 36(8), pp.
1228-1233.
103. Muir I. The treatment of severe burns. - Drugs, 1971, 1(6), 429-433.
104. Nasilowski W. Ulcere de Curling. Nore clinique. - Act. Chir. Belg., 1966, 65, 772-773.
105. Nicoletis C. Phenomenos enzymatiques locaux au niveau des zones brules. –
Acta Chir. Plast, 1964, 6(3), 186-195.
106. Ninnemann J., Fischer J., Wachtel I. Thermal injury. Associatied immunosuphression:
Occurrence and in vitro blocking efect of post recovery sistem. - J. Immunol., 1979, 122,
1736-1741.
107. Niskel J. et. al. Relative efficacy of vazious exogenous glucosaminoglicans in providing
o blader surface permeability barrier. Jurnal of Urology. 160(2): 612-4, 1998
108. Parkes A. Taxie shock syndrome in an adult burn patient. Burns, 2008, 34(7), p. 1057.
109. Peng Y. Z. Clinical characteristics and diagnosis of sepsis in pediatric burn patients.
In: Chinase Jurnal of Burns, 2013, № 29(1), p. 1-3.
110. Passereau G. et. al. La mort des brules. – Annales de Chirurgic Plast., 1965, X, 204-214.
111. Passereau G. Les grands brules. - Presse Med., 1968, 76, 861- 864.

203
112. Pautrier L. Comment se pase le probleme des cheloides. - Bull. Soc. Fr. Dermatol.
Syphilol., 1931, 38, 895-903.
113. Petel Virgeux H. Les brulures etendues chez l’enfant. – Doctor’s thesis of University. –
Toulouse, (N.40), 1969.
114. Picard-Leroy G. Traitement des sequelles des brulures de L’aisselle. – Ann. Chir. Plast.,
1970, 15(3), 214-220.
115. Presno Albarran J. Cirurgia de quera. La Habana, 1969.
116. Pruitt B. Metabolic changes and nutrition in burns patients. - Ann. Chir. Plast, 1979,
24, 21-25.
117. Pryor W., Prier G., Chureh D. Environ. – Health. Pers., 1983, v. 47, 345-355.
118. Rein M., Tubiana R. Pour une organisation rationelle du traitement des grands brules. –
Cah. Anesthesiol., 1975, 28, 8, 935-947.
119. Reynei C., Kern E., Lassner J. Les indications de l’albumine concentree. - Anesth. Analg.
Reanim., 1963, XX. 305-328.
120. Robinson N. et al. Ventilasion and perfuzion alterasions alter smoke inhalation. Surgery,
1981, 90, 352-363.
121. Rosenthal S., Hartney J., Spurrier W. The toxin-antitoxin phenomenon in burned and
injured human subjects. - JAMA, 1960, 174, 957-965.
122. Rosier R., O Keefe R., Hyaluronic acid therapy. Instr. Course Lect. 2000; 49,
495-502.
123. Rudavschi W. Trearment of burns. Warsaw: Pzwl, 1968, 197.
124. Sanson R. Contribution a l'etude de brulures graves au cours de la grossesse. –
Doctor's thesise University of Lyon (N20), 1968.
125. Sasaki T., Watanabe C. Stimulation of osteoinduction in bone wound healing by
highmolecular hyaluronic acid.Bone. 16(1): 9-15, 1995 Jan.
126. Saulier J. Les indicatons du sang et ses derives dans le brulures. – Premiere
Journee Nationale de Soins aux Brules. Nantes - La Baule, 10 juin, 1968, 85-89.
127. Schmidt-Tenteman I. Profhyloxe des Keloids. - Chir. Plast. Reconstr., 1969, 6,
124-129.
128. Serradimigni A., Mercier C. Les tromboses veineuses profondes des membres. –
Masson, Paris, 1973.
129. Sevit S. Burns pathology and therapeutic applications. London: Butterworth, 1957.
130. Sevit S. Burns. Patology and therapeutic application. – London, 1958.
131. Sevit S. Renal function after burning. - J. CIin. Pat., 1965, 18, 4, 572-578.

204
132. Shibata S., Yoneda S. et. al. Isolation of proteoglycan (versican) aggregate from rat dental
pulp. Arch. Oral. Biol. 2000 Jul: 45(7): 563-8
133. Shorr R., Erschler W., Gramelli R. Immunoglobulun production in burned patients. – J.
Trauma, 1984, 24, 319-322.
134. Sibilly A., Boutellier Ph. Les complications digestivesdu stress. - Congres
francais de chirurgie., 1974, Paris in: Monographie de LAFC Paris, 1974.
135. Simonart A. Etudes experimentales de la toxemia des brules. - Path. Biol. Paris, 1958, 6,
677-800.
136. Soulier J. Les indications du sang et ses derivees dans le brulures. - Premiere Journee
Naţionale de Soine aux Brules. Nantes - La baule, 10 Juin, 1968, 85-89.
137. Spengler M., Rodeheaver G., Edlich R. Technical considerations in quantitative
bacteriology. - J. Burn Care Rehabil., 1982, 2, 200-2002.
138. Stefanutti S. T., et al. Cryogenica bruns from intentional use of aerosol spray in
children. Burns, 2010, 36(5), pp. 65- 67.
139. Stone H., Martin J. Pulmonay injiuri assosiated with thermal burns. - Surg. Gynec. Obst.
1969, 129, 1242-1246.
140. Sahib A. S., Oyslipidemia after burn ijury. Asian Jaurnal uf Pharmacentical and
Clinical Research, 2011, 4(4), pp. 34-36.
141. Touze A. Organisation des soins aux brules, Archives de Pediatrie, 2010, 16(6), pp. 874.
142. Teot L. Les topiques antibacteriens dans le traitement des brulures, Soins, 2009, 55(742),
pp. 42-44.
143. Verheye S. et. al. Reduced thrombus formation by hyaluronic acid coating of
endovascular devices. Arterioscler Tromb Vasc Biol 2000 Art: 20(4):1168-72.
144. Vilain R. L’infection dirigee chez les brules. - Rev. hyg. et med. soc., 1970, 18, 243-246.
145. Veen V. C., Vlig N., Milligen F. J., Vries S. I., Middelkoop E., Ulrich M. M. Stem cell
in burn eschar. Cell Transplantation, 2012, 21(5), pp. 933-942.
146. Wallace A. The esposure treatment of burns - Lantet, 1951, 501-504.
147. Wallace A. A Symposium of Burns. - Maribor, 1968, 23-28.
148. Wallace A. A Symposium of Burns. - Maribor, 1968, 259-264.
149. Wilson R., Anesthesis and the burned chilol. Int. Anestheol. Clin., 1975, 13, 103-217.
150. Witold Rudowski, Nasilowski W., Zietkiewici W. Burn therapy and research. Warşawa,
1976.
151. Witold Rudowski, Nasilowski W., Witold Zietkiewici W., Zienkiewicz K. Burn Therapy
and Research. The Johns Hopkins University Press. Baltimore and London, 1976.

205
152. Witold Rudowski, Nasilowski W., Zietkiewici W., Zienkiewicz K. The Johns
Hopkins University Press.Baltimore and London, 1976.
153. Yang Z.. Clinical studi of the pathogenesesof mutiple failure ofter burns. Chinese Jurnal of
Plastic Surgery Burns. 8(1): 8-12, 1992.
154. Zaechi V. et. al. In vitro engineering of human skin-like tissue: J. Biomed Mater Res 1998
May: 40(2); 187-194
155. Zanii S. R. Thermal burns and scalds: Clinical complicaţion in the elderly.
Consultant Pharmacist, 2012, 27(1), pp. 16-22.
156. Zdolsek H. J., Kagedal B., Lisander B., Hahan R. Glomerular filtration rate is inerlased
in burn patientta, Burns, 2010, 36(8), pp. 1271-1276.
157. Алексанян И. Вопрос о транспортировки обожженных по воздуху. - Кн.: Тезисы
докладов V научн. конфер. по проблеме "Ожоги". Л., 1967, 1, 11-12.
158. Алексеев A., Кашин Ю., Яшин A. Использование культуры
фибробластов в лечении больных с тяжелыми ожогами - Tула, 1995, т. 2, 96-99.
159. Алексеев A. Ожоговый сепсис. Аитореферат дис. д-ра. Мед. М. 199
160. Анощенко Ю. Медико-социальная характеристика больных с ожоговой травмой.
Здравоохр. Рос. Фед., 1993, 8, 10-17.
161. Антипенко B. Организация транспортировки и лечения тяжело обожженных на
пути медицинской эвакуации. – В кн.: Тезисы докладов VI научн. конфер. «Ожоги».
Л., 1974, 7-8.
162. Арьев Т. Клиника и оперативное лечение ожогов. – Воен. мед. журн., 1960, 8, 20.
163. Арьев Т. Ожоги. Л., 1963.
164. Арьев Т. О влияний утраты кожного покрова при ожогах на летальности,
принципы лечения: патогенез ожоговой болезнь. – Тез. докл. и научн. конф.
В.М.О.Л.А., 1961, 3
165. Арьев Т. Современное лечение ожогов. – Вест. дерм. венер.,1961, 4, 3.
166. Арьев T. Термические поражения. Л., 1966.
167. Артемкин В., Виноградов О., Поремский В., Булава В. Роль гуморальных и
клеточных факторов аутоаллергии в патогенезе ожоговой болезни. – Ожоговая
болезни, Киев, 1975, 14-18.
168. Arzinger-Jonasch Z., Sandher B. – Експер. Хир., 1978, т. 11, 1, 6-10.
169. Асатиани В. Химия нашего организма. M., 1969.
170. Атаджанова З., Борисов К., Удавченко В. Патол. физиол. и экспер. терапия, 1986,
3, 32-41.

206
171. Атясов Н. Лечение ран донорских участков при свободной кожной пластике у
обожженных. – Саранск, 1989.
172. Атясов Н. Система активного хирургического лечения тяжелых больных. – Горки,
1972.
173. Бабко Н. Лазерные аппараты. Лаб. Дело, 1989, 6, 78.
174. Бабюк В. Доврачебная и первая врачебная помощи при термических ожогах. –
Здравоохранение, Сhişinău, 1978, 4, 45-49.
175. Бабюк В. Инфузионная терапия при транспортировки больных в
состояний ожоговог шока. – Тезисы докл., Баку, М., 1979, p. 398.
176. Бабюк В. Инфузионная терапия при транспортировки больных в состояний
ожогового шока. - 1 Всесоюзная конфер., иммунологов, M., 1979, 398-399.
177. Бабюк В. Использование инфракрасного облучения и химической некрэктомии при
лечение глубоких ожогов. - Тез. докл. Сhişinău, 1993, 256.
178. Бабюк В. Изменения в почках при ожоговой травме в условиях в жаркого климата.
– Современные методы диагностики. Сhişinău, 1974, 127-129.
179. Бабюк В. Лечение тяжелых ожоговых больных замещающими переливания крови.
– Ортоп., Траумат., Протезир., 1966, 7, 64-66.
180. Бабюк В. Организация лечения тяжело обожженных больных. Мат. IV
конф. травмат. МССР, Сhişinău, 1973, 29-30.
181. Бабюк В. Организация программированного лечения тяжелых ожоговых больных. –
Реср. сонф. травмат. Молдавии, 1972, 34-36.
182. Бабюк В. Предупреждение и лечение ожоговых рубцовых деформаций
крупных суставов. - Мат. I съезда травм. Молдавии, Сhişinău, 1978, 168-169.
183. Бабюк В. Токсемия и замещающие переливание крови при ожоговой болезни. -
Дисс. к.т.н., 1967.
184. Бабюк В. Транспортировка больных в состоянии ожогового шока. - Мат. съезда
травм. Молдавии, Сhişinău, 1978, 169-170.
185. Babiuc V. Unele particularităţi ale tratamentului chirurgical la bolnavii cu combustii
profunde. – Conf. ortop. şi traumat. din Moldova, Chişinău, 1973, 71
186. Бабюк В., Марин И. Проблемы профилактики ожогов у детей. – Актуальные
проблемы здравоохранения. Тез. докл. Сhişinău, 1986, II, 134-136.
187. Бабюк В., Меркуриева Р. В кн.: Материалы конференции докторов,
аспирантов, и ординаторов, К.Г.М.И. Сhişinău, 1965, 11-13.

207
188. Бабюк В., Рыбцов Ю., Кочорва А. Назогастральная, зондовая
гипералиментация тяжело обожженных больных. - Тез. докл., Сhişinău,
1993, 257.
189. Бащур Н., Гек М., Фрейдман Р. – Канчер Рес., 1982, т. 42, стр.1078-1081.
190. Баджинян С., Атаджанова З., Борисов К., Бурлакова Б., Заяц Т. – Журн. эксперим.
и клин. медицины, 1983, t. 23, 2, 105-108.
191. Баранов Н. Хирургическое лечение ожоговых рубцов. – M., 1992.
192. Беленко A. Лечение ожоговых ран излучением гелий-неоновых лазеров, M., 1986.
193. Блохин М. Труды научной конференций посвящ. 225 годовщине госп. им. Н.
Бурденко, M., 1960, 44-52.
194. Братусь Б. Хирургия ожогов. Киев, 1963.
195. Братусь Б. Кожная пластика после обширных глубоких ожогов. - Нов. хир.
архив., 1960, 5, 7.
196. Братусь Б. Хирургическое лечение термических ожогов. Kиeв, 1963.
197. Братусь Б. Хирургическое лечение глубоких ожогов. – Докл. XXVII съезд хир.
СССР., M., 1960.
198. Булавин O. Кислородный режим организма при лечении ожогового шока
современными кровезаменителями. – Автореф. дис. К.m.н. Л., 1977.
199. Бабаханян Р. В. Особенности клинико-морфологической характеристики
поражений почек при комбинированной термохимической травме «Нефрология»
2006, т. 10, № 2, с. 65-69
200. Чичибабин A. Основы начала органической химии. – изд. 6-e, t. 1-2, M., 1978.
201. Коган И. Химия красителей. – изд. 3, M., 1956.
202. Данилов В. Некоторые стороны кровообращения при высокой температуре
внешней среды. – Физиол. журн. СССР, 1941, 30, 4, 87.
203. Данилов В. Об изменении тканевого дыхания при раннем ожоговом шоке. - В
кн.: Этиология: патогенез ожогового шока. Л, 1950, 70.
204. Дарбинян T. Наркоз у обожженных. M., 1965.
205. Диденко Ю., О функции почек при ожоговой болезни. Хир., 1956, 5, 12.
206. Федоров Н. Влияние иммунотерапий на азотистый обмен у собак с термическими
ожогами. - Пат. физиол. и экспер. терапия, 1963, 6, 4, 28-34.
207. Федоров Н., Баркая В. К вопросу токсемий при термических ожогах – Пробл.
гемат. и перел. крови, 1964, 9, 33-36.

208
208. Федоров Н., Троцкий В. Влияние иммунотерапии на азотистый обмен у собак с
термическим ожогом. Патол. физиол. и экспер. терапия, 1963, 6, 4, 28-34.
209. Федоровский A. Ожоговая болезни (патогенез, клиника, лечение). - Киев,
1970.
210. Гаусман Б. Лазерные аппараты в хирургии. – Мед. тех., 1990, 1, 42.
211. Герасимова Л. Применение белковых гидролизатов при лечении ожогов. Дисс.
К.m.н., 1966.
212. Гингибот Г. Лечение ожогов азотнокислым серебром. – Воен. мед. журт., 1882, 20,
3.
213. Гинзбург Р. – Актовая речь. M., 1966.
214. Гинзбург Р. Лечение обширных тяжелых ожогов. Тез. докл. XXVII съезд хир.
С.С.С.Р., M., 1960, 11.
215. Гинзбург Р. Местное лечение обширных ожогов. Тез. докл. (14-ая научн. Сессия l-я
Хирургии A.M.Н. С.С.С.Р.) 1962, 47-48.
216. Гинзбург Р. Ожоги, M., 1965.
217. Гинзбург Р. Ожоговая болезни и его лечение. Актовая речь, M., 1966. т. 35.
218. Гинзбург Р. 3-я конф. по проблеме ожогов. В.M.O.Л.A. Кирова. Л., 1963, 30-31.
219. Гинзбург Р. Тр. 19-ого Пленума Ук. Совета I-я травматологии. M., 1959.
220. Гинзбург Р., Бабюк В., Малова M. – В научн. конф. по проблеме «Ожоги» t. I,
В.M.O.Л.A., Л., 1967, 82-86.
221. Гинзбург Р., Бабюк В., Малова M. – Внешнее дыхание и газообмен кислорода
при ожоговой болезни. - Ортоп. Траум. и протез., 1968, 4, 40-45.
222. Гинзбург Р., Бабюк В., Тярисов Г. в кн.: Регионарная перфузия и особенности
лечения некоторых хирургических заболеваний в условиях севера. - Тюмень, 1968,
194-197.
223. Григориев M. Нарушение микроциркуляции при ожогах, Горки, 1989.
224. Гроздов Д. Основные вопросы трансфузионнои терапии ожоговой болезни. –
Пробл. гемат. и перилив. кровь, 1964, 9, 3-8.
225. Гроздов Д. в кн.: Шок и терминальные состояния. M., 1960, 296-301.
226. Гудумак Е. Клиническое значение определения активность некоторых
ферментов в сыворотке кровь детей с ожогами. – Автор. к.m.н., Кишинэу,
1973.
227. Гудумак Е. Клиническое значение определения трансфузионной пробы при ожогах у
детей. – Респ. конф. детских хир. MССР, Кишинев, 1975, 85-87.

209
228. Гулямов T. Изменение содержания свободных аминокислот сыворотки крови
при ожоговой болезни. - Авт. дисс. M., 1963.
229. Яковлев A., Краснопольцев O. Микробиология ожоговой болезни. Авт. дисс.
д.m.н., 1967.
230. Яровой A., Бабюк В., Лысенко К. Минералокортикоидная функция надпочечников
при ожоговой болезни. – Tез. докл. I-й Всесоюзной конференций патофизиологов.
Tашкент, 1976, 38-39.
231. Кассирский Ж. – Водный, хлорный, азотистый обмен у здоровых в период
летней жары выТашкенте. - Клин. meд., 1929, 7, 12, 750.
232. Кассирский Ж., Плотников Н. Болезни жарких стран., 1964, 433-448.
233. Казанцева Н. Ожоги у детей. - Изд. 2-e, Л, 1986.
234. Клячкин Л. Клиника и лечение ожоговой болезни. - Саратов, 1979.
235. Клячкин Л. О нарушений сосудистой проницаемости при ожоговой болезни –
Автор. дис., Л., 1960.
236. Клячкин Л., Пинчук В. Ожоговая болезни. – Л., 1969.
237. Кочетыгов Н. Ожоговая болезнь. Л., 1973.
238. Кочетыгов Н. О значений гипертермия в развитий ожогового шока в
эксперименте. - Пат. физиол., 1962, 3, 37-40.
239. Koslowski L. The role of histamine in burns. - In: Pharmacological treatment in burns.
Eds. A. Bartelli, L. Donati, 1969, p. 22-24. Amsterdam: Exc. Med.
240. Кузин M. Ожоговая болезни, M., 1988.
241. Лемус Б. Нервные механизмы и кортикостероиды при ожогах. M., 1974.
242. Лемус Б. О токсемий при тяжелых ожогах. – в кн: Труды В.M.O.Л.A. Киров Л., 1962,
192, 63-65.
243. Лемус Б. О влияний нейрогуморальных факторов на течение экперим.
Ожогового воспаления. - Авт. дисс., Л, 1958.
244. Леонович С. Клиническая и микробиологическая оценка методов лечения ожогов
у детей. Авт. дис.Минск, 2000.
245. Ленский А. Введение м биоэнергетическую и биофизическую химию. - M., 1989.
246. Лившиц Б. Ожоговая токсемия – Челябинск, 1986.
247. Лившиц Б. и др. Острая ожоговая токсемия, метаболические синдромы и
новый аспект изучения ее патогенеза. Роль реактивности организма в
патогенезе термических поражений. Л., 1978, 63-76.

210
248. Малахов К. cu aut. Аутотрансплантация выращенных кератиноцитов. – Вест. хир.
им. Грекова, 1993, 3-4.
249. Маршак М. В кн: Всесоюзный съезд бактериологов, эпидемиологов,
санврачей. - Труды M. Л, 1929, 2, 135-136.
250. Машковский М. Лекарственные средства. – M., 1967.
251. Meнзул В., Гришкевич В. Подследствия ожогов у детей и способы их
хирургического лечения. Детская хирургия, 2000, 3, 31-33.
252. Молданов Н. Некоторые итоги изучения состояние внутренних органов у
обожженных. – Военно-мед. журн., 1960, 8, 24.
253. Муразян Р. Клиника и трансфузионное лечение ожогового шока. M., 1973.
254. Орлов A. Электротравма. Л., 1977.
255. Орлов А. Ожоговая инфекция. Л., 1973.
256. Орлов A. Расстройство гепато-портальной гемодинамика и кислородного режима
печень при ожоговом шоке и методы их коррекций. Дисс. Харьков, 1978
257. Пекарский Д. Дезинтоксикационный и местный репаративный эффект
баротерапий при групповых термических травмах. – Воен. мед. журн., 1974, 934.
258. Пекарский Д. К обоснованию патогенетической профилактики и терапии
ожоговой болезни. – Обз. клин. хир., 1982, 3, 56-71.
259. Пекарский Д. Ожоговый шок, Киев, 1970.
260. Пекарский Д. Острая ожоговая токсемия. - Клин. хир.,
1980, 3, 55-59.
261. Пекарский Д., Шалимов А. Ожоговый шок. Киев, 1976.
262.Пекарский Д., Цукерман М. Нейролепсия в реанимаций пострадавших при
групповых термических травмах. Воен. мед. журн., 1974, 9, 34.
263. Петров В. Прямое замещчение кровь и обменный Плазмофероз в сомплексной
лечений обожженных. - Томск, 1988.
264. Пинчук В. Патологическая анатомия тяжелой ожоговой травмы. - Автор. дисс.,
Л., 1965.
265. Повстяной Н. Патогенез: лечение пострадавших в остром периоде ожоговой
болезни. Киев, 1989.
266. Повстяной Н. Восстановительная хирургия ожогов. - M., 1973.
267. Рубин A. Биофизика. – т. 2, Высшая школа. M., 1987.
268. Смирнов С. В. с авт. Современные методы клеточной терапии при лечении
ожогов. Хирургия, 2003, № 12, стр. 58-82.

211
269. Селье Г. На уровне целого организма. - Пер. англ. М., 1972.
270. Селье Г. Очерки об адаптационном синдроме. - Пер. англ., М., 1960.
271. Селье Г. От мечты к открытии как стать ученным. – Пер. англ., M., 1987.
272. Селье Г. Стресс без дистреса. Пер. с английского. M., 1982.
273. Спиридонова Т. Г. ку аут. Системный воспалительный ответ у обожженных. В
кн.: Медицина критических состояний, 2006, № 6, стр. 22-30.
274. Шень Н.П. Инфузионная терапия ожогового шока у детей. Анестезиология и
реаниматология, 2006, № 1, ст. 43.45.
275. Цоллингер Г. Химия красителей. M., 1960.
276. Велигорский В. О патогенетическом значений антиоксидантов. - Вопр. Мед.
химий, 1991, 37, 2 p. 28.
277. Вихрев Б. Острые хирургические заболевания органов пищеварения обожженных.
Л., 1985.
278. Вихрев Б., Бурмистров В. Ожоги, руководства для врачей. Л., 1986.
279. Владимиров Г., Гейман Е. Воды солевой обмен и питевой режим в условия жаркого
климата. Изд. А.М.Н. СССР, 1952
280. Втюрин Б. В., Чекмарева И. А., Гордиенко Е. Н. Сравнительная характеристика в
ультраструктурных изменений легких и почек при ожоговом сепсисе. Архив
патологии, 2008, т. 70, № 1, стр. 29.35.
281. Вишневский A., Петров И. Значение нервной системы в патогенезе и лечений
ожоговой болезни. – Вестн. A.M.Н.СССР, 1957, 4, 31.
283. Вишневский A., Шрайбер M. Ожоговая болезни, Киев, 1966.
284. Воронцов Х. Основы синтеза промежуточных продуктов и красителей. – 4 изд., M.,
1955.
285. Заец T., Никулин В. Метаболизм при ожогах, - M., 1990.

212
 DECLARAŢIA PRIVIND
ÎNSUMAREA RĂSPUNDERII
Subsemnatul, doctor Vasile Babiuc, pe răspunderea personală, că materialele prezentate
în teză de doctor habilitat sunt rezultatele propriilor cercetări şi realizări ştiinţifice. Conştientizez
că, în caz contrar, urmează să suport consecinţele cu legislaţia în vigoare.

213
 CURRICULUM VITAE

1. Numele şi pronumele - Babiuc Vasile

2. Locul naşterii - Oraşul Ungheni
Republica Moldova
3. Studii:
a) superioare - Institutul de Stat de Medicină,
Republica Moldova 1955-1961
b) doctorat - Institutul Central de Traumatologie
şi Ortopedie, or. Moscova, Rusia,
1963-1967. Diploma Nr. 015074 din 28.06.1967
4. Domeniul de interes - Traumatologia şi Ortopedia
ştiinţific
5. Activitatea - Asistent la catedra de Traumatologie
profesională şi Ortopedie 1967-1993.
Conferenţiar la Catedra de Traumatologie şi
Ortopedie a Universitatea de Stat de
Medicină şi Farmacie „N. Testemiţanu”, 1993 pînă
în prezent.
6. Participări în proiecte - Profesor la Facultatea de Medicină a
de pregătire a cadrelor Universităţii din Santiago de Cuba.
naţionale şi Republica Cuba 1969-1971.
internaţionale - Profesor la Catedra de Traumatologie
şi Ortopedie la Facultatea de Medicină
la Universitatea de Stat din Conakry,
Republica Guineea. 1976-1981.
- Chirurg-traumatolog la baza Universităţii de
Medicină din Tunisia,
Republica Tunis, 1986-1991.
7. Participări la forumi - Conferenţă pe problema „Arsurile”,
ştiinţifice Academia Militară din Leningrad, 1967
- Conferinţă a specialiştilor de chirurgie plastică.
Havana 1970, Cuba.

214
 - Conferinţă a chirurgilor Ortopezi-traumatologi,
Guineea – Franţa (afectările articulaţiei
genunchiului), Conakry, 1980, Guineea.
- Al IV Congres Naţional al Societăţii Tunisiene de
Chirurgie Ortopedică şi
Traumatologie, Tunis Hilton, 1988
- Al IV Conf. a Traumatologilor din Moldova,
Chişinău, 1973.
- Al 8-lea Congres al Ortopezilor-Traumatologi al
Ţărilor Mediteraneene, Bucureşti, 2002.
- Al IV Congres al Ortoprzilor-Traumatologi din
Moldova, Chişinău, 1996.
- Al 80-lea Congres al chirurgilor Ortopezi-
Traumatologi din Franţa, Paris, 2005.
8. Lucrări ştiinţifice şi - Monografie „Rolul microflorei în patogenia
ştiinţifico-metodice arsurilor în diferite condiții climaterice
publicate (continentale, tropicale și subtropicale).
- Invenţii - 2.
- Articole ştiinţifice - 92.
Educație și formare:
2010-2019 - Cursuri de acordare a primului ajutor și tratament la
pacienți cu arsuri în caz de catastrofe naturale și
război.
2014-2019 - Transportarea pacienților cu arsuri în stare de șoc.
2009-2019 - Acordarea primului ajutor și tratament cu preparate
axocomplexe la pacienți cu arsuri în caz de
catastrofe naturale și Apărare Civilă.
2008. - Monografie „Arsurile în diferite condiții climaterice
(Etiologia, patogenia, clinica și tratament).
2014-2019 - Monografie „Rolul microflorei în patogenia arsurilor
în diferite condiții climaterice (Continentale,
tropicale și subtropicale).

215
 9. Cunoaşterea limbilor:
Limba maternă - Limba moldovenească-română.
Limba străină - Limba rusă – conversație liberă, scriere, citire.
- Limba francesă – conversație liberă, scriere, citire.
- Limba spaniolă – conversație liberă, scriere, citire.
- Limba italiană – conversație.

Competenție și abilități sociale - Patriot al Poporului Moldovei.

Competenție și aptitudini - Patriot în organizarea asistenței medicale pentru
organizatorice Poporul Moldovei.

216
 ACTE

DE IMPLEMENTARE

217
218
219
220
221
222
223
224
225
226
227
228
229
230
231
232
233
234
235
236
237
238
239
240
 ANEXE
Protocolul examinării pacientului
Protocolul nr. 1
1. Nr. fişei
2. Familia, numele
3. Genul: masc., fem.
4. Vărsta
5. Profesia
6. Zona climaterică
7. Ţara
8. Diagnoza
9. Suprafaţa afectată
gr. I -
gr. II -
gr. III A -
gr. III B-IV -
10 . Tipul arsurii
a) Termică
a.1. flacără
a.2. lichid fierbinte
b) Chimică
c) Electrică
d) De la fulger
e) Acţiunea luminii
f) Radioactive
g) Napalm
h) Fosfor alb
i) Iprit
j) Unda de laser
11. Arsuri asociate
12. Arsuri combinate
13. Locul accidentului
a) la domiciliu
b) la locul de muncă

241
 c) accident rutier
d) suicid
e) altele
14. Termograma
a) la internare
b) a 2-3 zi
c) a 4-5 zi
d) a 7-9 zi
15. Tratamentul
a) conservativ
b) combinat cu cel chirurgical
16. Tratamentul chirurgical
a) I etapă 7-8 zi (….)
15-20 zi (….)
21-30 zi (….)
31 şi > zi (….)
b) numărul de operaţii
1 (….); 2 (….); 3 > (….)
17. Durata spitalizării
a) 15-20 zile (….)
b) 21-30 zile (….)
c) 31+40 zile (….)
d) 41 şi > zile (….)
18. Numărul pacienţilor decedaţi
după suprafaţa afectării
a) pînă la 15 % (….)
b) –"– 16-25 % (….)
c) –"– 26-35 % (….)
d) –"– 36-45 % (….)
e) –"– 46-60 % (….)
f) 60 % şi > (….)

242
 Protocolul nr. 2
Indicii hemoconcentraţiei

Zona tropicală Zona continentală

1. Indicii hemoglobinei
a) afectări pînă la:
5% (….) (….)
b) 6-15 % (….) (….)
c) 16-25 % (….) (….)
d) 26-35 % (….) (….)
e) 36-45 % (….) (….)
f) 46-60 % (….) (….)
g) 60 % şi > (….) (….)
2. Indicii hematocritei
a) afectări pînă la:
5% (….) (….)
b) 6-15 % (….) (….)
c) 16-25 % (….) (….)
d) 26-35 % (….) (….)
e) 36-60 % (….) (….)
f) 46-60 % (….) (….)
g) 60 % şi > (….) (….)
3. Indicii diurezei
a) afectări pînă la:
5% (….) (….)
b) 6-15 % (….) (….)
c) 16-25 % (….) (….)
d) 26-35 % (….) (….)
e) 36-45 % (….) (….)
f) 46-60 % (….) (….)
g) 60 % şi > (….) (….)
4. Indicii dereglării hidro-electrolitice
4.1. Indicii de sodiu
a) afectări pînă la:

243
 5% (….) (….)
b) 6-15 % (….) (….)
c) 16-25 % (….) (….)
d) 26-35 % (….) (….)
e) 36-45 % (….) (….)
f) 46-60 % (….) (….)
g) 60 % şi > (….) (….)
4.2. Indicii de clor
a) afectări pînă la:
5% (….) (….)
b) 6-15 % (….) (….)
c) 16-25 % (….) (….)
d) 26-35 % (….) (….)
e) 36-45 % (….) (….)
f) 46-60 % (….) (….)
g) 60 % şi > (….) (….)
4.3. Indicii de potasiu
a) afectări pînă la:
5% (….) (….)
b) 6-15 % (….) (….)
c) 16-25 % (….) (….)
d) 26-35 % (….) (….)
e) 36-45 % (….) (….)
f) 46-60 % (….) (….)
g) 60 % şi > (….) (….)
4.4. Dereglările funcţiei mineralo-corticaide a glandei
suprarenale (dinamica aldosteronului)
a) perioada de şoc:
b) –"– toxemie
c) –"– septico-toxemie
d) –"– reconvalescenţă

244
 Protocolul nr. 3
Determinarea catabolizmei
1. Determinarea indicilor aminoacizilor indispensabili
Zona tropicală Zona continentală
a) leiţin – izoleiţin (….) (….)
b) valin (….) (….)
c) lizin (….) (….)
d) fenilalanin (….) (….)
2. Indicii aminoacizilor dispensabili
a) terozin (….) (….)
b) alanin (….) (….)
c) serină - glicină (….) (….)
d) trionină – acidul
glutaminic (….) (….)
3. Indicilor aminoacizilor semidispensabili
a) arghinina (….) (….)

245
246
247
248
249
250
251
252
 Protocolul nr. 4
Dereglările hidro-electrolitice la pacienţi transportaţi în stare de şoc.

1. Distanţa la care au fost transportaţi pacienţii

zona tropicală zona continentală

a) pînă la 50 km (….) (….)

b) 51 – 100 km (….) (….)
c) 101 – 150 km (….) (….)
d) 151 – 300 km (….) (….)
2. Repartizarea pacienţilor după vîrstă

zona tropicală zona continentală

a) pînă la 14 ani (….) (….)

b) 14–25 –"– (….) (….)
c) 26–35 –"– (….) (….)
d) 36–50 –"– (….) (….)
e) 51 şi > –"– (….) (….)

3. Dinamica hematocritei la pacienţi transportaţi în stare de şoc

zona tropicală zona continentală

a) afectări pînă la:

5% (….) (….)
b) 6-15 % (….) (….)
c) 16-25 % (….) (….)
d) 26-35 % (….) (….)
e) 36-45 % (….) (….)
f) 46-60 % (….) (….)
g) 60 % şi > (….) (….)

253
 Protocolul nr. 5
Afectările sistemelor şi a organelor interne
1. Afectările sistemei cardio-vasculare
a) manifestările clinice
b) examenul histologic
c) hemoconcentraţii în sistema vasculară
d) dereglările structurii capilare
2. Afectările sistemei pulmonare
a) manifestările clinice
b) indicii respiraţiei maxim în plămîni
c) saturaţia sîngelui cu oxigen
d) diferenţa arterio-venoasă la oxigen în sînge
e) manifestările hemoconcentraţiei în sistema alveolară
3. Afectările sistemei hepatice
a) manifestările clinice
b) examenul histologic
4. Afectările splinei
a) manifestările clinice
b) examenul histologic
5. Afectările sistemei renale
a) manifestările clinice
b) dinamica diurizei
c) examenul histologic
6. Afectările glandei suprarenale
a) manifestările clinice
b) dinamica funcţiei (mineralo-corticoide)
c) examenul histologic
7. Afectările sistemei gastro-intestinale
a) manifestările clinice
b) histologia stratului mucozitar
c) afectările zonei criptelor intestinale

254
 Protocolul nr. 6
Studiile microflorei la arsuri în zona tropicală şi continentală.
a) tulpina microflorei
b) gradul de asociaţie microbiene
c) manifestările clinice
d) microflora intraospitalieră
e) complicaţiile septice.
Protocolul nr. 7
Transportarea pacienţilor în stare de şoc.
a) manifestările clinice pînă la transportare
b) manifestările chimice în dinamica transportării şi după
transportare
c) dinamica indicilor hematocritei pînă la transportării şi după
transportare
Protocolul nr. 8
Terapia antişoc.
a) la afectări pînă la 10 % din suprafaţa corpului
b) la afectări mai mari de 10 %; 20 %; 30 %; 40 % .
Protocolul nr. 9
Tratamentul local cu soluţie de nitrat de argint.
a) capacitatea bactericidă
b) eficacitatea la tratament şi manifestările clinice în zona
tropicală
c) eficacitatea la tratament şi manifestările clinice în zona
continentală
Protocolul nr. 10
Tratamentul local cu preparate azocomplexe.
a) metoda studierii preparatelor azocomplexe la tratamentul
arsurilor
b) eficacitatea bacteriocidă
c) coeziunia chimică cu substratul proteinic
d) formarea stratului compact
e) aplicarea la tratamentul local la arsuri
f) aplicarea la tratamentul local la zonele donore.

255
 g) durata de timp la aplicarea tratamentului local cu preparate
azocomplexe
Protocolul nr. 11
Rolul termodinamicii în tratamentul arsurilor.
a) entalpia şi entropia organismului la arsuri
b) energia lui Gibbs şi Helmholtz la arsuri
c) energia de rezervă şi utilizarea ei la arsuri
d) rezerva de energie a organismului pentru rezistenţă la afectarea dată.
e) Timpul la dispoziţia chirurgului reieşind din energia de rezervă pentru salvarea
vieţii pacientului.

256
 “Burns in different climatic conditions”
“Burns in different climatic conditions” is a resulting document of years of scientific
researches, performed group of scientist in different climatic zones of the Earth. This is the first
research project ever of such type and on such scale. At first, the subject matter of this work was
confirmed at the problem no. 3 of the “Institute of A. Vishnevskii”, with the name: “surface
burns –first-aid organization during a mass flux of patients and their transport in conditions of
burn shock”, in the aspect of civil defense. This subject was accomplished and the results of
these researches were presented in the problem no. 3 of the “Institute of A. Vishnevskii”.
But, during these researches, was concluded the fact that, in different climatic conditions,
burns occur differently. Despite the difficulties of exit abroad in the conditions of the Soviet
Union, the authors succeeded to get a permit to leave for the necessary countries as university
lecturers, where in parallel were taking place researches on this subject matter. The work was
being performed by turns in the continental climate (Moldova, Moscow, Haricov, Minsk,
Leningrad), in the tropical climate (Cuba), on the equator (Guinea) and in the subtropical zone
(Tunis).
The burns hold an extremely important place in the surgical pathology. This is due to the
fact that these types of traumas are of extreme complexity and frequency in the social life and
especially in the regions of intense warfare.
Their occurrence as a result of increased temperature action, has stressed the necessity of
studying the dynamics of burns pathology in different climatic zones of the globe.
Author of this work have undertook and completed with success an extremely difficult task
of studying the dynamics of burns pathology in different climatic conditions of the Earth - in the
subtropical, tropical and continental zones.
The studies made on a great number (1840) of patients allowed them to cut into the deep of
the problem and determine its theoretical and practical particularities.
The first chapter depicts the history of this pathology, impressive in its dynamics and tragic
for the population of the Earth, and which is persistent to the present days. It tells about the
expertise of great scientists such as Presene Albaron, Vitold Rudovski, T.Арьев, A. Vişnevski,
R. Chinzburg and many others, who have studied and laid the scientific foundation of this
pathology in theory and practice.
The following chapters describe the peculiarities of burns under different climacteric
conditions. Things like hydroelectrolytic equilibrium, protein metabolism, and the clinics of pain
after burns in different climatic conditions are being studied closely, as well as the patomo-
morphology of intern organs affection.

257
 A special attention is paid to the microflora of burns pathology. It is proved that in the
tropical zone, the climacteric conditions affect the human body withhydro-electrolytic, hypotonic
and hypoxic dysfunction, which seriously affects the cardiovascular, pulmonary, hepatic and
renal systems etc.
A particular attention was granted to the studying of the gastrointestinal tract. The
generalized catabolic process seriously influences the gastrointestinal tract, manifested through
profound patomorphologic modifications, with the appearance of multiple erosions,
micronecrosis and bleedings. The gastrointestinal system in case of burns, cannot supply the
body with the necessary energy obtained from food.
This climacteric influence of the tropical zone, proved by the author by studying the
psychological status of patients who received burns in the course of suicide attempts, tells us
about the seriousness of danger when people in charge of important jobs, can commit actions
which can provoke global disaster. This can occur in the military system as well as during
peaceful life, especially today when the “critic mass” of a conflict between the great powers
increases day by day, and even a small error including the psychological one mentioned above,
could provoke a catastrophe.
A well defined and adapted program for the treatment of patients was established on the
basis of performed studies. But in order to avoid the incomplete treatment during the shock
period, when the patients are treated by unqualified medics in the state of combustion, there was
studied and proved that the transportation of persons in the state of combustion shock is not only
possible but necessary.
The system of treatment organization was established and verified in the dynamics of
patients’ transportation in order to minimize the risks.
There were studied and implemented new methods of treatment with a 0,6% silver nitrate
solution and azocomplex drugs, which have a tremendous importance in the system of civil
protection and children treatment.
The lethality during the use of these methods is minimal, but their efficiency in the system
of civil protection is much more substantial.
The scientific researches accomplished and related in cover not only the entire combustion
pathology, but the system for prevention of combustion consequences as well. This work can be
used equally for the training of military and civil medics, as well as serve in the quality of
didactic material for the students. This material will become a component part of the medical
scientific fund.

258
 ’’Brûlures dans différent conditions climatiques’’
Les etudes ’’Brûlures dans différentes conditions climatiques’’ représente le document
final résulté des recherches scientifiques de plusieurs années, effectuées par nous en différentes
zones climatiques de la Terre. Il est le premier travail de telles sorte et grandeur dans le monde.
Initialement le thème de ce travail a été agrée pendant le problème No.3 de l’Institut «A.
Visnevskii» et qui portait le nom «brûlures superficiels – l’organisation du premier aide en cas
de l’entrée en masse des malades et leur transportation dans l’état du choc de brûlure », dans
l’aspect de la défense civile. Cette tache a été réalisée et les résultats de ces recherches ont été
présentés pendant le problème No.3 de l’Institut «A. Visnevskii».
Mais dans le procès de ces recherches a été révélé que les brûlures ont une évolution
diverse dans différentes conditions climatiques. Malgré les difficultés de départ à l’étranger dans
les conditions de l’Union Soviétique, le auteur a obtenu le consentement de départ dans les pays
qui leur intéressent, en qualité de professeurs des Universités, ou parallèlement on a réalisé des
recherches concernant ce thème. Le travail s’est déroulé successivement dans le climat
continental (Moldova, Moscou, Kharkov, Minsk, Leningrad), dans le climat tropical (Cuba),
dans la zone équatoriale (Guinée) et dans la zone sous tropicale (Tunis).
Dans la pathologie chirurgicale, les brûlures occupent un lieu extrêmement d’important,
par le fait que c’est un traumatisme très compliqué, d’une grande fréquence dans la vie sociale et
surtout dans les zones des conflits militaires. Leur apparition au résultat d’action de la
température élevée, a soulignée la nécessitée d’étudier la dynamique de cette pathologie dans
différents conditions climatiques naturelles, dans différents zones de la Terre.
Le auteur se engagé dans un devoir extrêmement de difficile, d’étudier la dynamique des
pathologies des brûlures dans différentes conditions climatiques de la Terre - dans la zone
tropicale, sous tropicale et continentale, et auquel ont fait face avec beaucoup de succès. Les
études appliqués a un grand nombre (1840) de patients, les ont permis de pénétrer dans la
profondeur du problème et de déterminer ses particularités, celles pratiques et théoriques.
Dans le premier chapitre est reflété l’histoire de cette pathologie, impressionnante dans sa
dynamique et extrêmement de tragique pour la population de la Terre, qui se manipule aussi au
présent. Il est démontré avec quel maîtrise les lettrés, parmi lesquelles Presne Albaron, Vitold
Rudovscki, T.Арьев, A. Visnevski, R. Chinzburg et beaucoup d’autres, ont étudié et ont mis les
bases scientifiques dans l’étude tant théorique que pratique, de cette pathologie.
Dans les chapitres suivant et démontré le spécifique de l’apparition des brûlures dans des
différents conditions climatiques. Est étudié l’équilibre hydroélectrolytique, le métabolisme
protéinique, la clinique de manifestation de la maladie combustionnelle dans des conditions

259
climatiques diamétrales - tropicales et continentales. Aussi, est étudié profondément, la
pathomorphologie de l’affection des organes internes.
On attache une attention a part au rôle de la microflore dans la pathologie des brûlages. Est
démontré que dans la zone tropicale les conditions climatiques provoquent un état spécifique de
l’organisme avec des dérégulations hydroélectrolytiques, hypotonie, et hypoxie, qui au cas des
brûlures, affectent gravement le system cardiovasculaire, pulmonaire, hépatique, rénal et autre.
Une attention a part a été attachée a l’étude de l’affection du tracte gastrointestinal.
Le procès catabolique généralisé, affecte gravement le tracte gastrointestinal, manifesté par
les profond changements pathomorphologiques, avec l’apparition de beaucoup de érosions, de
micronécroses et hémorragies. Dans le cas des brûleurs, le système gastrointestinal, ne peut pas
assurer l’organisme avec l’énergie obtenue de la matière prime d’alimentation.
Cette influence climatique dans la zone tropicale, démontrée par le auteur par l’étude de
l’état psychique des patients qui ont obtenu des brûlages dans la tentative de suicide, nous parle
de la grandeur du péril, quand les personnes se trouvant a un post sérieux et de responsabilité, au
quel le potentiel d’apparition de cette trouble est réel, peuvent commettre des actions qui
pourraient mener vers des catastrophes globales, tant dans le système militaire que dans la vie
paisible, surtout q’aujourd’hui «la masse critique» d’un conflit entre les grands pouvoirs
augmente journalier et un petit erreur seulement, parmi lequel et celle psychologique montré plus
haut pourrait mettre en fonction le mécanisme de son déclanchement.
Sur la base des études effectues, s’est formé un programme bien adapté au traitement des
patients. Mais pour éviter le traitement incomplet pendant la période de choc, quand les patients
se trouvent sur la responsabilité des médecins non-spécialistes dans la combustiologie, on a
étudié et on a démontré que la transportation des patients dans l’état de choc combustional n’est
pas seulement possible, mais aussi est nécessaire. A été mis et vérifié en pratique le système
d’organisation du traitement et son application dans la dynamique de transportation des patients,
pour assurer un risque minimal.
On a étudié et on a implémenté des nouveaux méthodes de traitement avec solution de 0,6
% de nitrate d’argent et préparâtes azo- complexes, qui ont une grande importance dans le
système de la protection civile et dans le traitement des enfants.
La létalité à l’utilisation de ces méthodes est minimale, et leur efficacité dans le système
de la protection civile est très grande. Les recherches scientifiques effectues et exposes dans cette
monographie englobent non seulement l’ensemble de la pathologie des brulures, mais aussi le
système d’éviter les conséquences des brulures.
Les etudes ont permi d’etre utilisée, en même mesure, a la préparation des médecins

260
militaires et civils, ainsi q’en qualité de matériel didactique pour les étudiants. Elle va faire partie
du fond du livre médical.

261
 “Quemaduras en diversas condiciones climáticas”
“Quemaduras en diversas condiciones climáticas” es un documento final, resultado de
investigaciones científicas llevadas a cabo en diversas zonas climáticas de la Tierra. Es la
primera obra de este tipo y este tamaño. Al principio el tema de este trabajo fue aprobado por el
Instituto “A.Vishnevskiy” en los marcos del problema n.º 3 bajo el nombre de “quemaduras
superficiales – organización de primeros auxilios en el caso de una hospitalización masiva de
pacientes y su transportación en el estado de choque por quemadura”, bajo los aspectos de la
protección civil. Este tema ha sido realizado y los resultados de las investigaciones se presentan
en los marcos del problema n.º 3 del Instituto “A.Vishnevskiy”.
Sin embargo, en el proceso de las investigaciones ha sido relevado que las quemaduras
varían según las condiciones climáticas. A pesar de las dificultades ligadas con la salida del
territorio de la Unión Soviética al extranjero, l’autor consiguieron el permiso a viajar a los países
de su interés para trabajar allí en función de profesores universitarios, donde paralelamente se
realizaban trabajos por esta temática. El trabajo se realizaba consecutivamente en el clima
continental (Moldavia, Moscú, Jarkov, Minsk, Leningrado), clima tropical (Cuba), en la zona
ecuatorial (Guinea) y subtropical (Túnez).
En la patología quirúrgica las quemaduras ocupan un lugar muy importante. Y no sólo
porque es un trauma muy complicado y a menudo tiene lugar en los tiempos de la paz, sino
porque se predomina en las condiciones de la guerra. Ha sido constatado que el organismo
humano reacciona a este trauma en modo diverso, en dependencia de las condiciones climáticas.
L’autore encontrar ante si una tarea extremadamente complicada: llevar a cabo las
investigaciones, partiendo de las particularidades de cada país, las condiciones de salida,
recolección de los datos, tratamiento de los enfermos, dificultades por parte de la Embajada
Soviética, realización de las investigaciones en las condiciones climáticas muy duras, duración y
período de estas investigaciones constituía algunas décadas. Y la cumplieron.
En el primer capítulo del libro se refleja la historia del desarrollo de la ciencia de
quemaduras, donde l’autore enseñan la dinámica del desarrollo de la ciencia de quemaduras y se
demuestra que este trauma puede convertirse en una tragedia increíble para la población de la
Tierra. Se demuestra la maestría con que tales científicos como Presne Albaron, Witold
Rudkowski, T.Арьев, A.Vishnevskiy, P.Ginzburg y otros, llevando a cabo las investigaciones,
pusieron la base de la ciencia de quemaduras, tanto en el aspecto teórico, como práctico.
En los capítulos ulteriores se presentan particularidades de la aparición de quemaduras en
diversas condiciones climáticas. Fue estudiada la dinámica del balance hidroelectrolítico,
intercambio de albumina, particularidades clínicas del curso de la enfermedad por quemaduras

262
en las condiciones climáticas contrarias – en el clima continental y tropical. Fue profundamente
estudiada la patología morfológica de afección de las vísceras en los enfermos con quemaduras.
Especial atención fue prestada al estudio de microflora en quemaduras en diferentes
condiciones climáticas.
En el proceso de investigación fue demostrado que en las condiciones del clima tropical
surge un estado especial del organismo con la violación del balance hidroelectrolítico, hipoxia e
hipotonía que en caso de quemadura produce gran influencia en el estado del sistema
cardiovascular, en la función de hígado, riñones y otros órganos, produciendo su grave afección.
Especial atención fue prestada al estudio del tracto intestinal. Fue demostrado que el
proceso generalizado de la disociación de tejidos en caso de quemaduras influye mucho sobre el
estado del tracto intestinal. Estos cambios se manifiestan por múltiples erosiones, zonas de la
micronecrosis, hemorragia y por otros cambios morfológicos. En quemaduras extensas el tracto
intestinal no es capaz de abastecer el organismo con la cantidad necesaria de energía.
Estudiando el estado de la psíquica en una gran cantidad de enfermos que recibieron
quemaduras a consecuencia de autoquema (178 enfermos) en condiciones del clima tropical,
l’autore demuestran el tamaño del peligro que existe en casos cuando una persona que
desempeña una función de gran responsabilidad, que tienen el potencial de surgimiento de tales
alteraciones, inclusive el deseo de quemarse, y estos casos realmente pueden provocar una
catástrofe global. Tal peligro es real tanto en los tiempos de la paz como en las condiciones de la
guerra. Aún más esta “masa crítica” en relaciones entre los estados con un grande potencial
militar crece de día a día.
Fue estudiado y reflejado en los capítulos respectivos, la dinámica de la afección de
entrañas y sistemas del organismo durante la transportación de enfermos en el estado de choque
por quemadura.
Sobre la base de los datos obtenidos ha sido elaborado un sistema bien adoptado de
tratamiento de los enfermos. Ha sido estudiado y controlado en práctica el sistema de la
prestación de primeros auxilios in situ, en dinámica de la transportación de enfermos en el
estado del choque por quemadura, en distancias grandes, con menor riesgo a la vida.
Han sido estudiados e introducidos en la práctica nuevos métodos de tratamiento de los
enfermos con la solución 0,6% de plata nítrica y los preparados de compuestos nítricos que tiene
una gran importancia en los primeros auxilios (sobre todo, autoasistencia y asistencia mutua) en
los casos de la hospitalización masiva de pacientes – unos cuantos mil a un tiempo (sistema de
protección civil) y en casos de tratamiento de los niños.
Se reflejan complicaciones y su profiláctica.

263
 La letalidad, con esta organización de tratamiento de los enfermos y con el uso de los
métodos de tratamiento arriba indicados, es mínima y es muchas veces menor en comparación
con los resultados del tratamiento tradicional.
Las investigaciones representadas en la trabajo abarcan no sólo toda la gama de afecciones
patológicas del organismo, sino también todo el sistema de la profiláctica de las complicaciones
en los casos de graves quemaduras.
Les etudios presenta gran interés en la preparación de estudiantes de las Universidades de
Medicina y en la preparación de médicos civiles y militares.
El trabajo además comprende 56 tablas y 70 fotografías en colores, que confirman la
posibilidad real de recuperación de los enfermos con quemaduras en 50% - 70% del cuerpo.

264