UNIVERSITATEA DE ŞTIIN E AGRICOLE ŞI

MEDICIN VETERINAR
“ION IONESCU DE LA BRAD” IAŞI

T LMACIU MIHAI
T LMACIU NELA

ENTOMOLOGIE AGRICOL
Pentru studentii anului II şi III , I.D.
Specializarea Agricultur

2004

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I ENTOMOLOGIA, OBIECT DE STUDIU ŞI

IMPORTAN
1.1. Defini ia şi obiectul Entomologiei………………………….. 6
1.2. Importan a economic a entomologiei………………………… 7
1.3. Locul şi rolul entomologiei în protec ia plantelor împotriva
atacului d un torilor……................................................................. 8
CAPITOLUL II MORFOLOGIA EXTERN A INSECTELOR
2.1. Capul şi apendicii acestuia……………………………………. 9
2.2. Toracele şi apendicii acestuia………………………………… 17
2.3. Abdomenul la insecte………………………………………… 22
CAPITOLUL III ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA INSECTELOR
3.1. Sistemul digestiv…………………………………………….... 25
3.2. Sistemul respirator……………………………………………. 27
3.3. Sistemul circulator……………………………………………. 28
3.4. Sistemul excretor……………………………………………... 29
3.5. Sistemul secretor……………………………………………… 30
CAPITOLUL IV BIOLOGIA INSECTELOR
4.1. Dezvoltarea embrionar ………………………………………. 31
4.2. Dezvoltarea postembrionar ………………………………….. 37
4.3. Dezvoltarea postmetabol ……………………………………. 37
4.4. Genera ii şi ciclul biologic la insecte………………………… 37
4.5. Diapauza……………………………………………………… 41
CAPITOLUL V ECOLOGIA INSECTELOR
5.1. Factorii care influen eaz dezvoltarea insectelor…………….. 44
5.1.1. Factori climatici …………………………………….. 44
5.1.2. Factorii edafici………………………………………. 49
5.1.3. Factori biotici………………………………………... 50
5.1.4. Factorii tehnici………………………………………. 52
5.1.5. Factorii antropoici…………………………………… 52
CAPITOLUL VI ESTIMAREA DAUNELOR ŞI PAGUBELOR
PRODUSE DE D UN TORI
6.1. Controlul fitosanitar………………………………………….. 53
6.2. Daune şi pagube produse de d un torii plantelor de cultur … 54
6.3. Estimarea densit ii numerice, a daunelor şi pagubelor……… 57
CAPITOLUL VII PROGNOZA ŞI AVERTIZAREA
TRATAMENTELOR PENTRU COMBATEREA
D UN TORILOR
7.1. Prognoza apari iei în mas a d un torilor……………………. 61
7.2. Întocmirea h r ilor de r spândire şi prognoz ………………... 62
7.3. Prognoza înmul irii d un torilor……………………………… 63
7.4. Avertizarea aplic rii tratamentelor…………………………… 65
2
CAPITOLUL VIII M SURILE DE PREVENIRE ŞI
COMBATERE A D UN TORILOR
8.1. M suri de carantin fitosanitar ………………………………. 67
8.2. M suri agrofitotehnice de combatere…………………………. 70
8.3. M suri mecanice de prevenire şi combatere a d un torilor…... 70
8.4. Metode fizice de combatere a d un torilor………………….... 70
8.5. Metoda chimic de combatere a d un torilor………………… 71
8.5.1. Condi ionarea produselor pesticide…………………... 71
8.5.2. Clasificarea produselor fitofarmaceutice…………….. 72
8.5.3. Insecticide anorganice şi de origine vegetal ………… 72
8.5.4. Piretroizi de sintez …………………………………... 74
8.5.5. Insecticide organoclorurate………………………….. 74
8.5.6. Insecticide organofosforice………………………….. 75
8.5.7. Insecticide carbamice………………………………… 75
8.5.8. Produse acaricide…………………………………….. 76
8.5.9. Produse nematocide………………………………….. 76
8.6. Metode biologice de combatere………………………………. 76
8.7. Lupta integrat ………………………………………………... 83
CAPITOLUL IX D UN TORII CULTURILOR DE CEREALE
9.1. Gândacul ghebos – Zabrus tenebrioides Goeze……………… 86
9.2. Ploşni ele cerealelor – Eurygaster spp. şi Aelia spp …………. 87
9.3. Gândacii pocnitori – Agriotes spp……………………………. 89
9.4. G rg ri a frunzelor de porumb – Tanymecus dilaticollis Gyll.. 91
9.5. Buha sem n turilor - Scotia segetum Schiff…………………… 93
9.6. Sfredelitorul porumbului - Ostrinia nubilalis Hb………………. 95
CAPITOLUL X PRINCIPALII D UN TORI DIN PAJIŞTI,
P ŞUNI ŞI FÂNE E NATURALE
10.1. Buha pajiştilor montane - Cerapteryx graminis L..…………… 98
10.2. Omida p şunilor - Penthophera morio L……………………... 99
10.3. L custa c l toare - Calliptamus italicus L……………………. 100
10.4. L custa marocan - Dociostaurus maroccanus Thunb……….. 102
10.5. Cosaşul p şunilor - Polysarcus denticaudus Charp…………… 103
CAPITOLUL XI PRINCIPALII D UN TORI AI
LEGUMINOASELOR PERENE ŞI ANUALE
Principalii d un tori ai leguminoaselor perene
11.1. Gândacul roşu al lucernei - Phytodecta fornicata Griigg……… 105
11.2. Buburuza lucernei - Subcoccinella 24 punctata L…………….. 106
11.3. G rg ri a r d cinilor de lucern - Otiorrynchus ligustici L…… 108
11.4. G rg ri a florilor de trifoi - Apion apricans Herbst.…………... 109
11.5. Viespea semin elor de trifoi - Bruchophagus gibbus Boh.……. 110
Principalii d un tori ai leguminoaselor anuale
11.6. G rg ri a maz rii – Bruchus pisorum L.……………………. 112
11.7. G rg ri a fasolei – Acanthoscelides obsoletus Say……......... 113
11.8. Molia boabelor de soia - Etiella zinckenella Tr …………….. 115

3
CAPITOLUL XII PRINCIPALII D UN TORI DIN CULTURILE
DE PLANTE TEHNICE
Principalii d un tori din culturile de sfecl
12.1. P duchele negru al sfeclei - Aphis fabae Scop………………… 117
12.2. Puricele de p mânt al sfeclei - Chaetocnema tibialis Hl……… 119
12.3. G rg ri a cenuşie a sfeclei - Bothynoderes punctiventris Germ. 120
12.4. R işoara sfeclei - Tanymecus palliatus F…………………...... 122
12.5. Omida de step - Laxostege sticticalis L……………………… 124
Principalii d un tori din culturile de cartof
12.6. Gândacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata Say…... 126
12.7. Nematodul tuberculilor - Ditylenchus destructor Thorn……..... 129
12.8. Nematodul auriu al cartofului - Globodera rostochiensis Wal... 130
Principalii d un tori din culturile de floarea soarelui
12.9. Gândacul p mântiu - Opatrum sabulosum L………………….. 132
12.10. Molia florii soarelui - Homoeosoma nebulella Hb…………… 133
Principalii d un tori din culturile de in şi canep
12.11. Puricele inului - Aphthona euphorbiae Schrank……………... 135
12.12. Puricele cânepii - Psylliodes attenuata Koch………………… 137
CAPITOLUL XIII PRINCIPALII D UN TORI DIN
CULTURILE DE PLANTE MEDICINALE
13.1. G rg ri a capsulelor de mac - Ceuthorrhynchus macula-alba ... 139
13.2. G rg ri a r d cinilor de mac - Stenocarus fuliginosus ……....... 140
13.3. Viespea semin elor de coriandru - Systole coriandri Nik……... 142
CAPITOLUL XIV PRINCIPALII D UN TORI DIN
CULTURILE DE LEGUME
14.1. Coropişni a – Gryllotalpa gryllotalpa Latr………………..... 143
14.2. P duchele cenuşiu al verzei – Brevicoryne brassicae L......... 145
14.3. Ploşni a roşie a verzei - Eurydema ornata L……………......... 146
14.4. Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae L……………….... 147
14.5. Buha verzei – Memestra brassicae L…………………......... 149
14.6. Musca verzei - Delia brassicae Bché……………………....... 151
14.7. Musca cepei – Delia antiqua Meig………………………… 152
CAPITOLUL XV PRINCIPALII D UN TORI AI PLANTELOR
LEGUMICOLE DIN SERE
15.1. Musculi a alb de ser - Trialeurodes vaporariorum Westw... 154
15.2. Nematodul galicol al r d cinilor – Meloidogyne incognito … 156
CAPITOLUL XVI PRINCIPALII D UN TORI DIN
PLANTA IILE DE POMI
16.1. P duchele estos al prunului - Parthenolecanium corni.............. 158
16.2. P duchele estos din San José – Quadraspidiotus perniciosus 159
16.3. P duchele lânos – Eriosoma lanigerum Hausm…………...... 162
16.4. P duchele verde al m rului – Aphis pomi De Geer…………. 163
16.5. P duchele cenuşiu al prunului – Hyalopterus pruni Geoffr… 164
16.6. Acarianul roşu al pomilor – Panonychus ulmi Koch,……….. 166
16.7. G rg ri a mugurilor – Sciaphobus squalidus Gyll.,…………... 167
4
16.8. G rg ri a florilor de m r – Anthonomus pomorum L……….. 169
16.9. Viermele merelor – Laspeyresia pomonella L.,…………….. 170
16.10. Viermele prunelor – Grapholitha funebrana Tr.,………….. 172
16.11. Viespea semin elor de prun – Eurytoma schreineri Schr….. 174
16.12. Musca cireşelor – Rhagoletis cerasi L……………………... 176
16.13. Cotarul verde – Operophthera brumata L…………………. 177
16.14. Inelarul – Malacosoma neustria L…………………………. 178
16.15. C r buşul de mai – Melolontha melolontha L……………... 180
16.16. Omida p roas a dudului – Hyphantria cunea Drury……… 182
CAPITOLUL XVI PRINCIPALII D UN TORI DIN
PLANTA IILE DE VI DE VIE
17.1. Filoxera vi ei de vie – Phylloxera vastatrix Planch…………. 184
17.2. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana Den
et Schiff……………………………………………………………. 186
17.3. Molia brun a strugurilor (cochilisul) – Eupoecilia
ambiguella Den et Schiff………………………………………….. 189
17.4. Acarianul roşu comun - Tetranychus urticae Koch.,…………. 191
17.5. Acarianul galicol al vi ei de vie – Eriophyes vitis Nal……… 193
17.6. Forfecarul – Lethrus apretus Laxm…………………………. 194
17.7. C r buşul marmorat – Polyphylla fullo L…………………… 196
17.8. C r buşelul verde al vi ei de vie – Anomala solida Er……… 198
17.9. ig rarul - Byctiscus betulae L…………………………….. 199
CAPITOLUL XVIII DAUNATORII DIN DEPOZITE
18.1. Viermele f inii sau mole ul – Tenebrio molitor L…………… 201
18.2. G rg ri a grâului – Sitophilus granarius L………………….. 202
18.3. Molia cerealelor – Sitotroga cerealella Oliv………………… 203
18.4. Molia fructelor uscate – Plodia interpunctella Hb………….. 204
18.5. Molia cenuşie a f inii – Anagasta kuhniella Zell…………… 205
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………… 208

5
 CAPITOLUL I
ENTOMOLOGIA, OBIECT DE STUDIU ŞI IMPORTAN

1.2. Defini ia şi obiectul Entomologiei

Entomologia este ştiin a care se ocup cu studiul animalelor

care au corpul segmentat. Etimologic, termenul de entomologie deriv
din cuvintele greceşti “entoma” ce înseamn întret iat sau segmentat
şi “logos” ce înseamn ştiin . Preciz rile ulterioare ale lui Lamark
(1761) şi Latreille (1832), restrâng aceast ştiin la studiul
artropodelor cu 6 picioare (Hexapoda, Insecta).
Entomologia, este o parte specializat a zoologiei, termen
derivat din cuvintele greceşti zoon = animal şi logos = ştiin . O parte
din acest imens domeniu se ocup cu studiul încreng turii arthropoda,
termen derivat din cuvintele arthron = articol şi poda = picior şi se
refer la animalele cu picioarele articulate, crustacei, miriapode,
arahnide şi insecte.
În afar de importan a entomologiei, din punct de vedere
teoretic, al cunoaşterii celor peste 1 milion de specii de insecte
cunoscute pân în prezent, cu nenum rate ramuri ale domeniului de
activitate, întâlnite pentru toate marile grupe de animale: morfologie,
sistematic , biologie, ecologie, zoogeografie, din punct de vedere
practic, s-au acumulat, impuse de via a şi activitatea omului, un num r
imens de cunoştin e cu impact major asupra omului.
Entomologia aplicată s-a separat în cel pu in 3 discipline
distincte dup domeniul de activitate al fiec reia: entomologie
agricolă (studiaz insectele ce sunt implicate, pozitiv sau negativ,
influen ând culturile agricole), entomologia forestieră (studiaz
insectele d un toare şi utile din p duri) şi entomologia medicală
(studiaz insectele ce inflen eaz via a şi activitatea omului şi
animalelor, din punct de vedere al st rii de s n tate).
Entomologia agricolă, într-un sens limitat, studiaz din punct
de vedere biologic, ecologic şi al combaterii sau al protec iei lor,
speciile de insecte d un toare şi folositoare agriculturii, iar în sens
l rgit studiaz sub toate aspectele enumerate mai sus, speciile de
animale d un toare şi folositoare agriculturii, deci pe lâng insecte, al
c ror num r şi importan este dominant şi speciile fitofage de
acarieni, nematozi, moluşte, p s ri şi roz toare, devenind o zoologie
agricolă.
Entomologia agricol are un pronun at caracter aplicativ,
folosind datele furnizate de alte ştiin e cum sunt: sistematica,
fiziologia, biogeografia, biochimia, ecologia, etc.

6
 Aceast ştiin devine din ce în ce mai complex prin: aplicarea
unor noi mijloace şi metode noi de studiu a interrela iilor ce se
stabilesc în cadrul agroecosistemelor agricole, biocenoze, tot mai mult
şi mai drastic influen ate de activitatea omului; prin eviden ierea
aproape în fiecare an a unor noi pesticide, ce influen eaz puternic
supravie uirea d un torilor sau tehnologiile de combatere a acestora.

1.2. Importan a economic a entomologiei

Importan a economic a entomologiei, deriv din îns şi

importan a pozitiv sau negativ a insectelor pentru om şi activit ile
sale.
Insectele sunt indispensabile pentru polenizarea plantelor
entomofile, existen a acestor plante ar fi imposibil f r insecte.
Formarea solului, este un fenomen deosebit de complex ce se
desf şoar în timp îndelungat şi implic numeroase organisme, o parte
a acestora este format din numeroase specii de insecte.
F r existen a unor specii de consumatori a materiei organice în
descompunere, lumea întreag ar fi o mas de gunoaie, dar un num r
impresionant de specii de insecte, al turi de alte grupe de organisme,
prelucreaz şi descompun cu rapiditate deşeurile organice. Func ia
sanitar a insectelor decurge din cele ar tate anterior.
Baza popula iilor biocenozelor terestre şi chiar acvatice, ca
num r de specii, este constituit din numeroasele specii de insecte
care sunt r spândite în toate biocenozele.
Insectele se constituie ca o parte însemnat a consumatorilor
primari sau secundari ai produselor biologice.
În ultima perioad , specii de insecte sunt din ce în ce mai mult
utilizate în combaterea biologic a altor specii de insecte d un toare
folosindu-se specii de parazi i sau pr d tori.
În acelaşi timp, activitatea insectelor are şi importante efecte
negative. Este suficient s amintim c multe specii de insecte sunt
parazite la om şi animale, vectoare de boli sau creatoare de disconfort
(puricii, ploşni ele, ân arii sau muştele).
Exist printre insecte numeroase specii fitofage, specii care
produc importante pagube culturilor agricole.
Printre cele mai cunoscute specii d un toare amintim: gândacul
ghebos al cerealelor p ioase (Zabrus tenebrioides), g rg ri a frunzelor
de porumb (Tanymecus dilaticollis), gândacul din Colorado
(Leptinotarsa decemlineata), g rg ri a sfeclei (Botynoderes
punctiventris), filoxera (Phylloxera vastatrix) sau p duchele estos din
San José (Quadraspidiotus perniciosus).
O serie de insecte transmit boli plantelor: virusuri transmise la
diferite plante de cultur de afidul Myzodes persicae, micoplasmoze
ce determin piticirea cerealelor p ioase transmise de cicade şi afide,
7
fungi cum ar fi Nigrospora oryzae, r spândit de molia produselor
depozitate Sitotroga cerealella.

1.3. Locul şi rolul entomologiei în protec ia plantelor împotriva

atacului d un torilor

Insectele reprezint aproximativ 80% din num rul total al

d un torilor culturilor agricole, atât în timpul perioadei de vegeta ie,
cât şi al perioadei în care produsele agricole sunt recoltate şi
depozitate.
M rimea pagubelor, care în foarte multe cazuri ajunge pân la
compromiterea recoltei, posibilitatea insectelor de deplasare activ ,
adaptabilitatea şi particularit ile lor biologice, fac ca ele s constituie
principalul obiectiv urm rit de om în lupta sa pentru a asigura o
protec ie a plantelor cât mai eficient .
La aceasta contribuie şi faptul c pagubele produse de insecte
sunt mai repede observate de om şi în general sunt mai spectaculoase
decât cele provocate de agen ii fitopatogeni, ce ac ioneaz în general
în timp.

8
 CAPITOLUL II
MORFOLOGIA EXTERN A INSECTELOR

Corpul insectelor este constituit din 21 segmente (în stadiul

embrionar), num r ce se reduce la adult, grupate în trei regiuni: cap,
torace şi abdomen (Figura 1).

Fig. 1. Schema alc tuirii corpului unei insecte:

Ve-vertex; Fr-fruntea; Ge-gene; Cl-clipeu; Oc-ochi; Ocl-oceli; Ant-antene; Lbr-buza
superioar ; Lb- buza inferioar ; Md-mandibule; Mx-maxile; Prn-protorace; Mzn-
mezotorace; Mtn-metatorace; Ar-aripi; Pc-picioare; Stg-stigme; Ce-cerci; An-anus; Ov-
ovipozitor (dup Keller).

2.1. Capul şi apendicii acestuia

Capul insectelor sau capsula cefalic este alc tuit din 6

segmente şi anume: acron, antenal, intercalar, mandibular, maxilar şi
labial. Aceste segmente ale capului sunt vizibile numai în stadiul
embrionar, în timp ce la adult sunt intim sudate între ele. Totuşi ele
pot fi eviden iate deoarece majoritatea posed apendici şi anume:
- pe segmentul antenal se g seşte o pereche de antene;
- pe segmentul mandibular se g seşte o pereche de mandibule;
- pe segmentul maxilar se g seşte o pereche de maxile;
- pe segmentul labial se g seşte labium, format din cea de a doua
pereche de maxile, unite pe linia lor median .

9
 Capul are în general dimensiuni mai reduse decât celelalte p r i
ale corpului. Suprafa a capului poate fi neted , uneori putând avea
excrescen e, coarne, depresiuni, etc.
Forma capului insectelor este diferit : triunghiular , alungit ,
oval , conic (unele coleoptere), l it (unele himenoptere).
Pe suprafa a capului se g sesc trei suturi şi anume: sutura
occipital , sutura coronar şi suturile oculare.
La cap se deosebesc diferite regiuni, care în general poart
aceleaşi denumiri cu cele ale capului animalelor superioare.
La insecte se g seşte o forma iune special numit clipeus,
situat în continuarea frun ii mai mult sau mai pu in dezvoltat .
Dup pozi ia capului fa de axa corpului se deosebesc trei
tipuri de cap (Figura 2):

Fig.2. Forme de cap la insecte:

a-prognat; b,c-hipognat; d-
ortognat
(dup Weber)

- prognat – capul este în continuarea axei corpului, cu piesele

bucale orientate înainte, ca de exemplu la Forficula auricularia,
Gryllotalpa gryllotalpa, etc.;
- ortognat – capul formeaz cu axa corpului un unghi drept iar
piesele bucale sunt îndreptate în jos, ca de exemplu la l custe,
cosaşi, greieri, etc.
- hipognat – capul formeaz cu axa corpului un unghi mai mic de
90° iar piesele bucale sunt orientate înapoi, ca la blatide şi
cicadide.

La cap se întâlneşte o pereche de ochi compuşi, o pereche de

antene şi piesele bucale ce formeaz aparatul bucal al insectelor.
Insectele au câte o pereche de ochi compuşi sau fa eta i aşeza i
în orbitele epicraniului, fiind forma i din mai multe unit i anatomice
numite omatidii.
10
 La unele insecte se g sesc şi ochi simpli ce pot fi:
a) oceli (ochi dorsali) - în num r de 1 – 3 situa i pe creştetul capului,
ca la unele viespi din ordinul Hymenoptera;
b) stemata (ochi laterali) – situa i pe laturile capului, ca de exemplu la
larvele unor insecte dispuşi în diferite pozi ii, înaintea ochilor, în
nişte gropi e antenale (ordinul Coleoptera)
Antenele sunt apendici ai segmentului antenal şi au rol senzitiv,
tactil şi olfactiv, deoarece pe ele sunt dispuse organele mirosului şi de
pip it, sub forma unor pl ci membranoase, bastonaşe, peri speciali,
etc.
La unele insecte antenele servesc şi ca organe prehensile în
timpul împerecherii (pediculide), drept cârm în timpul zborului
(unele himenoptere). Speciile de Hidrous şi Gyrinus se servesc de
antene pentru a lua oxigenul din ap , iar cele de Notonecta, ca organe
de echilibru.
O anten este format dintr-un articol bazal numit scapus, pe
care se g seşte un al doilea articol numit pedicel, iar pe el se
articuleaz flagelul sau funiculum, format dintr-un num r variabil de
articole (Figura 3).
Dup forma articolelor flagelului, antenele pot fi:
1) antene regulate (aequalis), la care articolele flagelului sunt ±
egale;
2) antene neregulate (inaequalis) alc tuite din articole diferite ca
form .
Antenele regulate sunt de mai multe tipuri şi anume:
a) antene filiforme, care au articolele aproape de aceiaşi grosime pe
toat lungimea antenei, ca de exemplu din familiile Carabidae,
Chrysomelidae, etc.
b) antene setiforme, la care articolele flagelului se sub iaz treptat de
la baz spre vârf, luând aspectul unui fir de p r, ca la insectele din
familiile Blattidae, Tettigoniidae, etc.
c) antene moniliforme cu articolele flagelului asem n toare unor
m rgele, ca la insectele din familia Tenebrionidae;
d) antene serate, la care articolele flagelului prezint lateral câte o
excrescen sub forma unui dinte, în ansamblu antena aminteşte de
din ii unui fier str u. Excrescen ele pot fi pe o singur parte
(uniserate) sau pe ambele p r i (biserate), sunt caracteristice pentru
insectele din familia Elateridae;
e) antene pectinate, la care articolul flagelului prezint excrescen e
laterale mult mai mari, amintind din ii unui pieptene. Când
excrescen ele sunt pe o singur parte sunt monopectinate, dac
excrescen ele sunt pe ambele p r i sunt bipectinate. Se întâlnesc la
unele lepidoptere;

11
f) antene penate cu articolele flagelului prev zute cu peri lungi,
dispuşi în form de pan , ca la masculuii din familiile Noctuidae,
Lymantriidae, Cubicidae;

Fig.3. Tipuri de antene la insecte:

a-setiform (tetigoniide); b-filiform (carabide); c-moniliform (termite); d-serat
(elateride); e,f-pectinate (unele lepidoptere); g-penat (culicide); h-clavat (pieride); i-
genunchiat (curculionide); j,k-m ciucate (silfide); l-lamelat (melolontine); m-anten de
cicad ; n-anten de pauside; (dup Obenbergen şi Weber)

Antenele neregulate pot fi:

a) antene clavate, la care articolele de la vârful flagelului sunt
îngroşate ca la insectele din familia Pieridae;
b) antene m ciucate, cu articolele de la vârful flagelului îngroşate în
form de m ciuc , ca de exemplu la familia Silfidae;
c) antene lamelate cu articolele terminale mobile şi mult dezvoltate
lateral în form de lamele, ca la insectele din familia Scarabaeidae;
d) antene aristate, formate dintr-un num r de articole bazale
dezvoltate, prezentând apical pe ultimul articol o set , ca de
exemplu la cicade.
La cap se întâlneşte orificiul bucal care este înconjurat de
piesele bucale ce alc tuiesc la insecte aparatul bucal.
În general un aparat bucal este alc tuit din 6 piese şi anume:
- labrum sau buza superioar
- o pereche de mandibule - f lci superioare
- o pereche de maxile - f lci inferioare
- labium sau buza inferioar
Labrum nu are valoare de apendice a capului, reprezentând o
r sfrângere a tegumentului. Este o pies bine chitinizat (la ordinul
12
Coleoptera şi Orthoptera), de form variabil , executând diferite
mişc ri cu ajutorul unor muşchi abductori. Pe partea sa ventral se
g seşte epifaringele, ce ar reprezenta limba sau ligula insectelor, organ
cu rol gustativ, olfactiv şi tactil.
Mandibulele sunt apendici ai segmentului mandibular, organe
mobile, puternic chitinizate, prev zute cu din i sau suprafe e cu
stria iuni sau rugozit i, cu rol de a roade hrana. Mandibulele sunt mai
dezvoltate la insectele zoofage. Mişc rile mandibulelor sunt laterale,
determinate de doi muşchi mandibulari, unul întinz tor (abductor) şi
altul îndoitor (adductor).
Maxilele sau f lci inferioare, reprezint apendici ai segmentului
maxilar. O maxil este alc tuit din 5 piese şi anume:
- partea bazal numit cardo ce fixeaz maxila la capsula cefalic ;
- corpul maxilei numit stipes pe care se inser un lob intern numit
lacinia, un lob extern numit galea şi palpul maxilar constituit din
4 – 6 articole;
În general maxilele au func ie masticatoare dar şi func ie
senzorial , tactil prin palpii maxilari.
Labium sau buza inferioar este o pies nepereche care provine
din unirea pe linie median a celei de a doua perechi de maxile. Este
format din:
- submentum (subb rbie);
- mentum (b rbie);
- prementum (preb rbie).
Pe prementum se articuleaz cele dou glose – lobi mediani,
dou paraglose – lobi laterali şi doi palpi labiali alc tui i din 3 – 4
articole.
Numai submentum nu provine din unirea celor dou maxile (el
provine din sternitul segmentului labial), celelalte piese provin din
unirea pe linia median a celor dou maxile astfel:
- mentum provine din unirea celor dou cardo;
- prementum provine din unirea celor dou stipes;
- glosele provin din unirea celor dou lacinii;
- paraglosele provin din unirea celor dou galei;
- palpii labiali provin din unirea celor doi palpi maxilari.
Mai exist o forma iune, hipofaringele, care reprezint o pies
intern a labiului având func ie gustativ .
Aparatul bucal la insecte este foarte variat constituit,
reprezentând adapt ri ale aparatului bucal în func ie de consisten a
hranei şi de locul unde se g seşte.
Astfel, hrana poate fi:
I. solid , reprezentat prin: r d cini, muguri, frunze, flori, fructe,
semin e, în care caz insectele prezint aparat bucal pentru rupt
şi mestecat sau de tip ortopteroid. Se întâlneşte la insectele
adulte din 11 ordine (Coleoptera, Orthoptera, Odonata,
13
 Dermaptera, Blattoptera, etc.), precum şi la larvele din 17
ordine (Lepidoptera, Coleoptera, etc.).
II. lichid ce se poate g si
1. la suprafa a esuturilor, în care caz insectele se hr nesc cu nectar
sau cu diferite exuda ii. În aceast situa ie insectele pot prezenta:
a) aparat bucal pentru supt , ca la adul ii de Lepidoptera;
b) aparat bucal pentru lins şi absorbit, ca la insectele din ordinul
Hymenoptera familiile Apidae şi Bombycidae;
2. în interiorul esuturilor, reprezentat de seva plantelor sau
sângele animalelor. La aceste insecte se pot întâlni urm toarele
tipuri de aparate bucale:
a) aparat bucal pentru în epat şi supt, caracteristic pentru insectele
din ordinele Heteroptera, Homoptera, Thysanoptera şi unele
insecte din ordinul Diptera (familia Culicidae şi Anophelidae);
b) aparat bucal pentru tăiat şi supt ca la unele insecte din ordinul
Diptera (familia Tabanidae);
c) aparat bucal pentru dizolvat şi supt întâlnit la unele insecte din
ordinul Diptera (familia Muscidae);
Aparatul bucal pentru rupt şi mestecat de la Melolontha
melolontha - c r buşul de mai, prezint urm toarea alc tuire (Figura
4):

Fig.4. Aparatul bucal pentru rupt şi

mestecat la Melolontha melolontha:
Lbr-labrum; Md-mandibule; Mx-
maxile; c-cardo; s-stipes; Pl.m-palp
maxilar; g-galea; l-lacinia; Lb-
labium; sm-submentum; m-mentum;
prm-prementum; pg-paraglose; g-
glose; pl-palp labial
(original)

Labrum este bine dezvoltat având pe linia median un intrând,

ce d aspectul unei piese bilobate.
Mandibulele sunt piese mari , chitinizate, prev zute cu din i şi
rugozit i pentru ros.
Maxilele sunt bine dezvoltate. O maxil este format din: cardo,
pe care se articuleaz stipesul, bine dezvoltat, ce constituie pivotul

14
maxilei. Pe stipes se articuleaz lobul intern – lacinia, lobul extern –
galea şi palpul maxilar alc tuit din 4 articole.
Labium este format din submentum îngust, pe care se
articuleaz mentum mai dezvoltat şi prementum.
Pe prementum se g sesc glosele situate pe linia median (au
form triunghiular şi culoare mai închis ), iar lateral se g sesc
paraglosele bine dezvoltate şi palpii labiali forma i din 3 articole.
Aparatul bucal pentru supt (Figura 5) se întâlneşte la
lepidopterele adulte (fluturi), deci la insectele care consum hran
lichid de la suprafa a esuturilor, reprezentat prin nectar sau diferite
exuda ii. Acest aparat bucal prezint urm toarea structur :

Figura 5. Aparatul bucal pentru supt:

Lbr-labrum; Lb-labium; Tr-trompa; Pl-palp labial
(dup Weber)

Labrum este redus la o mic plac aşezat la baza clipeului.

Mandibulele sunt atrofiate sau lipsesc.
Maxilele au palpii rudimentari iar galeele sunt alungite sub
forma unui jgheab, unite pe linie median , formând o tromp
nearticulat dispus în repaus sub forma unei spirale.
Labium este pu in dezvoltat, cu excep ia palpilor labiali forma i
din 3 articole.

15
 Aparatul bucal pentru lins şi absorbit (Figura 6) se întâlneşte
la albine şi bondari, prezentând modific ri de structur , cu elemente
lungi datorit necesit ii insectei de a linge şi suge hrana.

Figura 6. Aparatul bucal pentru lins şi absorbit la Apis melifera:

Lbr-labrum; Md-mandibule; Mx-maxile; Ca-cardo; St-stipes; Pm-palp maxilar; Sm-
submentum; mn-mentum; Pl-palp labial; Pgl-paraglose; Gl-glose (limba)
(dup Boguleanu)

La Apis melifera aparatul bucal prezint urm toarea alc tuire:

Labrum este mic.
Mandibulele sunt mici şi alungite, având la un cap t o
articula ie la capsula cefalic iar la cap tul liber nişte zim i.
O maxilă este alc tuit din: cardo în form de bastonaş; stipes
bine dezvoltat sub forma unei pl ci lungi şi largi; galea bine
dezvoltat şi alungit sub form de sabie; lacinia redus iar palpul
maxilar format din 2 articole mici.
Labium prezint submentum format din 2 articole în form de
bastonaşe unite în V; mentum mic, triunghiular; prementum bine
dezvoltat. Pe prementum se articuleaz cele 2 glose alungite şi
contopite formând limba sau trompa. La cap tul liber prezint o
forma iune mobil numit flabellum sau linguri cu care insecta linge
16
polenul şi nectarul. Paraglosele sunt reduse iar palpii labiali forma i
din 4 articole.
Aparatul bucal pentru în epat şi supt (Figura 7) sau de tip
labial se întâlneşte la insectele din ordinul Heteroptera, Homoptera,
Thysanoptera, deci la insectele care consum hran lichid din
interiorul esuturilor. Este aparatul bucal care a suferit cele mai mari
modific ri, având urm toarele particularit i:

Figura 7. Aparatul bucal pentru în epat şi supt:

a, b- v zut din profil; c-sec iune transversal ; Lbr-labrum; Md-mandibule; Mx-maxile;
Lb-labium; Hp-hipofaringe; Ca-canal alimentar; Cs-canal salivar; Cl-clipeu; Fr-frunte;
Ve-vertex; Oc-ochi; (dup Weber)

Labrum este redus şi acoper jgheabul trompei.

Labium este articulat (heteroptere, homoptere) sau nearticulat
(diptere), s-a alungit şi s-a transformat într-o tromp alc tuit din 4
articole la heteroptere şi din 3 articole la homoptere. Trompa este
prev zut cu un jgheab în care se g sesc mandibulele şi maxilele sub
forma unor stile i (2 stile i mandibulari şi 2 stile i maxilari).
Stile ii mandibulari au rolul de a str punge esuturile plantei
gazd iar stile ii maxilari au rolul de a suge hrana.
Stile ii maxilari prezint 2 canale şi anume: un canal alimentar
în partea superioar prin care suge hrana şi un canal salivar în partea
inferioar prin care se scurge saliva în esuturile atacate.

3.2. Toracele şi apendicii acestuia

Toracele la insecte este alc tuit din trei segmente: protorace,

mezotorace şi metatorace. Fiecare segment toracic este alc tuit din
mai multe pl ci chitinoase numite sclerite şi anume (Figura 8):

17
 Fig.8. Alc tuirea unui segment
toracic la insecte: Tg-tergit;
St-sternit; Pl-pleure (original)

- un sclerit dorsal numit tergit sau notum;

- un sclerit ventral ce poart numele de sternit sau gastrum;
- dou sclerite laterale numite pleure.
În general tergitele şi sternitele sunt mai mari şi mai groase,
deoarece au rol de ap rare şi sus inere, în timp ce pleurele sunt mai
mici şi mai sub iri, având func ia de a lega tergitele şi sternitele.
Între pleure şi tergite sau între pleure şi sternite se g sesc
membrane de sus inere numite “conjunctive” care permit toracelui s -
şi m reasc sau s -şi micşoreze volumul în timpul respira iei,
circula iei sângelui, etc.
Protoracele este mai dezvoltat la insectele alerg toare, s ritoare
şi s p toare (blatide, ortoptere, unele coleoptere), în timp ce
mezotoracele şi metatoracele sunt mai dezvoltate la speciile bune
zbur toare (odonate, himenoptere, lepidoptere, etc.).
Pe torace se articuleaz organele de mers – picioarele şi
organele de zbor – aripile.
Picioarele la insecte. Insectele prezint trei perechi de picioare,
câte o pereche pentru fiecare segment toracic, articulându-se latero-
ventral în nişte cavită i coxale.
Piciorul tipic al insectei este alc tuit din 5 articole şi anume:
coxa, trohanter, femur, tibia şi tarsul care se termin cu gheare
(Figura 9).
Coxa formeaz baza piciorului şi este fixat de torace în
cavitatea cotiloidă prin doi condili.
Trohanterul este un articol mic ce permite articula ia dintre
cox şi femur. La unele insecte trohanterul este format din dou
articole: trohanter şi trohanterel (mai ales la himenoptere), permi ând
o mai mare mobilitate a piciorului.
Femurul este un articol bine dezvoltat (ortoptere, blatoptere,
coleoptere) de forme şi m rimi variabile şi înzestrat uneori cu din i,
peri şi spini.
Tibia este bine dezvoltat , de m rimi şi forme diferite,
prezentând marginal spini, pinteni, peri, etc. La unele insecte (grilide,
tetigoniide) pe tibii este localizat organul auditiv-timpanal.
18
 Tarsul este alc tuit dintr-un articol la insectele inferioare şi 3 –
5 articole la majoritatea insectelor superioare. Articolul tarsului situat
lâng tibie se numeşte metatars, iar ultimul articol al tarsului –
pretars, care adesea prezint dou gheare laterale, ce pot fi simple sau
despicate, din ate sau pectinate.

Fig.9. Structura şi tipuri de picioare la insecte:

1. Construc ia piciorului la insecte; c-cox ; tr-trohanter; f-femur; t-tibie; ts-tars; mt-
metatars; pr-pretars; 2. Picior pentru mers (Melolontha melolontha); 3. Picior pentru s rit
(Locusta migratoria); 4. Picior pentru s pat (Gryllotalpa gryllotalpa); 5. Picior pentru
cules polen (Apis melifera); 6. Picior pentru apucat (Manthis religiosa) (original)

La unele insecte pretarsul se termin cu apedinci speciali (în

special cu func ii adezive) ce poart denumiri diferite:
- arolium - o prelungire în form de lob;
- pulvili – dou prelungiri în form de lobi;
- empodium – o prelungire în form de p r.
În general picioarele insectelor sunt conformate pentru mers,
alergat. La unele insecte picioarele prezint adapt ri legate de modul
de via . Astfel se întâlnesc picioare conformate pentru s rit (ordinul
Orthoptera – l custe, greieri, cosaşi), picioare conformate pentru s pat
(coropişni a), picioare conformate pentru colectat polen (Apis
mellifera), picioare pentru apucat (Manthis religiosa), picioare pentru
înot şi vâslit (Hydrous, Dytiscus), etc.
Aripile la insecte sunt organe de zbor şi reprezint expansiuni
laterale ale tegumentului în regiunea toracelui, articulându-se pe
mezotorace şi metatorace latero-dorsal. Din punct de vedere anatomic,
aripile sunt formate din dou membrane intim lipite una de alta,
sus inute de nervuri, care formeaz scheletul de sus inere al lor.
Nervurile sunt tuburi chitinoase, în interiorul lor p trund nervii,
traheele şi hemolimfa.
Forma aripilor este în general triunghiular alungit ; unele
insecte au aripile înguste şi cu franjuri (ordinul Thysanoptera) sau
19
aripile despicate în lungul nervurilor (la pteroforide). Aripile variaz şi
ca m rime: la unele insecte aripile anterioare şi aripile posterioare sunt
egale (ordinul Odonata) iar la alte insecte aripile anterioare sunt mai
mari decât cele posterioare (ordinul Lepidoptera).
În func ie de num rul aripilor, insectele se împart în dou mari
grupe şi anume:
1. Apterigote – lipsite de aripi (insecte inferioare);
2. Pterigote – insecte cu aripi (majoritatea insectelor). La rândul lor
insectele pterigote pot fi:
a) cu dou perechi de aripi la ordinul Coleoptera, Hymenoptera,
Odonata, Lepidoptera, etc.
b) cu o singur pereche de aripi, a doua pereche de aripi fiind
transformat în “haltere sau balansiere”, ca la insectele din ordinul
Diptera;
c) f r aripi, insecte care primar au prezentat aripi, dar datorit vie ii
parazitare au pierdut aripile – ordinul Aphaniptera, Mallophaga,
Anoplura.
La aripi se disting urm toarele regiuni (Figura 10):
- por iunea aripii apropiat de torace se numeşte baza aripei;
- por iunea aripei opus bazei se numeşte marginea extern ;
- por iunea de arip îndreptat înainte se numeşte marginea
anterioar sau costa, iar por iunea opus acesteia se numeşte
marginea posterioar sau dorsum;
- unghiul dintre marginea anterioar şi cea extern se numeşte vârf
sau apex;
- unghiul format de marginea extern şi cea posterioar se numeşte
tornus.

Fig.10. Regiunile unei aripi:

b-baza; me-marginea extern ; ma-marginea anterioar ;
mp - marginea posterioar ; a - apex; t - tornus
(original)

Nerva iunea aripilor este caracteristic şi constituie un criteriu

important în taxonomie. Aripile prezint nervuri longitudinale şi
nervuri transversale. Suprafa a aripilor înconjurat de nervuri se
numeşte celul iar por iunea dintre dou nervuri, care se termin la
marginea extern a aripilor se numeşte câmp.

20
 O schem general a nervurilor aripilor la insecte arat
urm toarele (Figura 11): existen a nervurii costale, a nervurii
subcostale, a trunchiului nervurilor radiale (1 – 5), a trunchiului
mervurilor mediale (1 – 4), a trunchiului nervurii cubitale (1 – 3) şi a
trunchiului nervurilor anale (1 – 5).

Fig.11. Schema nerva iunii unei aripi:

Co-costal ; Sb-subcostal ; Ra-radial ; Cu-cubital ; An-anal ; Ju-jugal ; Me-medial ;
Mcu-medio-cubital (dup Weber)

Nervurile transversale fac leg tura între nervurile principale de

acelaşi fel, ca de exemplu dou nervuri radiale şi în acest caz se
numeşte nervura transversal - radial sau nervurile transversale leag
dou nervuri transversale diferite, de exemplu o nervur radial cu una
medial şi în acest caz se numeşte nervura transversal – medio –
radial .
Din punct de vedere al consisten ei aripile pot fi (Figura 12):

Fig.12. Consisten a aripilor la diferite ordine de insecte: 1 .Orthoptera; 2. Thysanoptera;

3.Heteroptera; 4. Homoptera; 5. Coleoptera; 6.Hymenoptera; 7. Lepidoptera; 8. Diptera
(original)

21
1. aripi chitinoase numite elitre – sunt aripi tari, îngroşate (aripile
anterioare de la insectele din ordinul Coleoptera);
2. aripi membranoase – sunt aripi fine, transparente (aripile
anterioare şi posterioare de la insectele din ordinul Hymenoptera,
Odonata);
3. aripi pergamentoase numite tegmine – sunt aripi cu consisten
intermediar între cele chitinoase şi cele membranoase (aripile
anterioare de la insectele din ordinul Orthoptera);
4. aripi hemielitre – sunt aripi care mai mult de jum tate sunt
chitinoase iar la vârf sunt membranoase (aripile anterioare de la
insectele din ordinul Heteroptera);
5. aripi membranoase acoperite cu solzi – aripile anterioare şi
posterioare de la insectele din ordinul Lepidoptera;
6. aripi membranoase acoperite cu peri - aripile anterioare de la
insectele din ordinul Trichoptera;
7. aripi cu 1 – 2 nervuri principale şi cu franjuri pe margini - aripile
anterioare şi posterioare de la insectele din ordinul Thysanoptera.
Pentru realizarea zborului aripile anterioare sunt legate de cele
posterioare prin diferite dispozitive de cuplare şi anume:
a) sub form de fire de p r rigide şi groase la insectele din ordinul
Lepidoptera.
b) sub form de cârlige sau hamuli ca de exemplu la unele
himenoptere;
c) sub form de fire de p r rigide şi groase ca la dispozitivul numit
frenulum, la insectele din ordinul Lepidoptera.
Ritmul b t ii aripii în timpul zborului variaz la diferite grupe
de insecte, astfel la Pieris brassicae este de 9 b t i/s; la odonate = 28
b t i/s; la unele specii de viespi = 110 b t i/s; la albin = 190 – 250
b t i/s.; la ân ar Culex pipiens = 594 b t i/s.

3.3. Abdomenul la insecte

Abdomenul constituie cea mai mare parte a corpului la insecte.

Embrionar abdomenul este constituit din 12 segmente iar la adult
num rul segmentelor se poate reduce la 5 – 7 (exemplu la insectele
din ordinul Coleoptera). Ultimul segment al abdomenului se numeşte
telson. La insectele la care abdomenul este format din 11 – 12
segmente se diferen iaz trei regiuni şi anume:
a) regiunea pregenital (segmentele 1 – 7);
b) regiunea genital (segmentele 8 – 9);
c) regiunea postgenital (segmentele 10 – 12).
În general segmentele abdomenului sunt la fel constituite ca şi
segmentele din regiunea toracelui şi anume din sclerite dorsale numite
notum sau tergit, din sclerite ventrale numite sternit sau gastrum şi din
sclerite laterale numite pleure.
22
 La abdomen se g sesc urm toarele orificii:
- orificiul anal situat pe ultimul segment abdominal;
- orificiile genitale situate pe segmentele 8 şi 9;
- orificiile respiratorii numite stigme, care sunt câte o pereche pentru
fiecare segment abdominal, cu excep ia ultimului segment şi sunt
prezente înc pe mezo şi metatorace, lipsind în regiunea capului.
Forma abdomenului poate fi diferit : cilindric, conic-cordiform,
fusiform, etc., iar în sec iune transversal apare triunghiular, oval,
rotund, în general turtit dorso-ventral.
Abdomenul se leag de torace în diferite moduri, deosebindu-se
trei tipuri (Figura 13):
a) abdomen sesil – când este legat anterior direct de metatorace
(ordinul Orthoptera, Coleoptera);
b) abdomen suspendat – la care primul segment este foarte redus şi
se contopeşte cu metatoracele, formând segmentul median sau
propodeum, iar al doilea segment se îngusteaz mult anterior
formând o gâtuitur (familia Vespidae);
c) abdomen pe iolat sau pedicelat la care 1 – 2 segmente ce urmeaz
propodeum se îngusteaz mult, alc tuind un pe iol (Formicidae,
Ichneumonidae).

Fig.13. Forme de abdomen la insecte: a,b-sesil (Cossus cossus); c-suspendat (Scotia

segetum); d,e-pe iolat (Myrmica şi Formica)
(original)

Abdomenul insectelor adulte este lipsit de apendici locomotori,

care de altfel se întâlnesc la larvele polipode.
La insectele adulte se g sesc apendici cu alte func ionalit i şi
anume apendici genitali, corniculele, cercii şi stilii.
Apendicii genitali alc tuiesc arm tura genital la adul i, fiind
situa i pe segmentele 8 şi 9. Un apendice genital principal este
ovipozitorul numit şi oviscapt, tarier , organ ce serveşte la depunerea
ou lor. La albin şi bondar ovipozitorul este transformat în acul cu

23
venin, în care se scurge con inutul a dou glande acide şi a unei glande
alcaline. În jurul orificiului genital se g sesc o serie de piese
chitinoase articulate sau nearticulate, de diferite structuri, care poart
numele de gonapofize la femel şi ganopode la mascul, ce constituie
organul copulator.
Corniculele se întâlnesc la p duchii de frunze, dorsal, pe al V-
lea segment abdominal şi apar ca dou piese scurte, tubulare.
Corniculele pot fi scurte, abia vizibile sau lungi, cilindrice, conice,
umflate sau turtite, orientate înapoi şi lateral.
Cercii sunt apendici mobili, articula i (ordinul Diplura) sau
nearticula i (Forficula auricularia), care sunt fixa i pe segmentul anal.
Cercii sunt considera i ca organe olfactive sau au rol în împerecherea
unor insecte (Blatta).
Stilii sunt apendici mobili, nearticula i, situa i de obicei pe
abdomenul unor insecte inferioare (Diplura, Thysanura) servind în
locomo ie sau cu rol imprecis la Blatta.

24
 CAPITOLUL III
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA INSECTELOR

Organiza ia intern a corpului insectelor cuprinde

3.1. Sistemul digestiv

Sistemul digestiv (Figura 14) la insecte este format din tubul

digestiv şi organele anexe. Din punct de vedere morfologic sistemul
digestiv se compune din 3 p r i: intestinua anterior (stomodeum),
intestinul mediu (mezenteron) şi intestinul posterior (proctodeum).
Intestinul anterior începe cu orificiul bucal în partea anterioar
a corpului, m rginit de apendici bucali. Orificiul bucal conduce în
cavitatea bucal în care se deschid glandele salivare. Urmeaz
faringele prev zut cu o musculatur special , care ajut la înghi irea
bolului alimentar. Faringele se continu cu esofagul, un tub lung şi
sub ire care trece într-o por iune mai dilatat numit guş . Urmeaz
proventricolul ai c rui pere i groşi sunt c ptuşi i cu chitin , servind la
f râmi area hranei, iar la unele insecte pentru filtrarea ei.
La locul de trecere dintre intestinul anterior c tre cel mijlociu se
afl valvula cardiacă, cu rolul de a împiedica întoarcerea alimentelor
din intestinul mediu în cel anterior.
Intestinul mediu variaz ca structur dup modul de hr nire al
insectelor. Regiunea anterioar a intestinului mediu prezint o serie de
excrescen e numite cecumuri gastrice, care ajut la digestie.
Peretele intestinului mediu prezint un strat epitelial alc tuit din
celule care îndeplinesc func ia de digestie şi absorb ie.
La insectele care se hr nesc cu substan e solide acest strat este
acoperit adesea cu o membran protectoare (membrana peritrofic ), cu
rolul de a separa alimentele de peretele intestinului.
Intestinul posterior, la majoritatea insectelor este împ r it în 3
regiuni: pilorul în care se deschid tuburile lui Malpighi (organ
excretor); valvula piloric cu rolul de a reglementa trecerea
con inutului din intestinul mediu în cel posterior; intestinul sub ire în
care se des vârşeşte absorb ia chilului; rectul ultima por iune a
intestinului posterior care se prezint ca o dilata ie globular sau
piriform . Pere ii acestuia sunt prev zu i cu un num r variabil de
papile rectale cu rolul de a usca excrementele, absorbind apa din ele.
La insectele care se hr nesc cu substan e solide acest strat este
acoperit adesea cu o membran protectoare (membrana peritrofic ), cu
rolul de a separa alimentele de peretele intestinului
25
 Intestinul posterior, la majoritatea insectelor este împ r it în 3
regiuni: pilorul în care se deschid tuburile lui Malpighi (organ
excretor); valvula piloric cu rolul de a reglementa trecerea
con inutului din intestinul mediu în cel posterior; intestinul sub ire în
care se des vârşeşte absorb ia chilului; rectul ultima por iune a
intestinului posterior care se prezint ca o dilata ie globular sau
piriform . Pere ii acestuia sunt prev zu i cu un num r variabil de
papile rectale cu rolul de a usca excrementele, absorbind apa din ele.
Organele anexe sunt reprezentate prin: glandele salivare şi
sistemul de enzime (fermen i).
Glandele salivare sunt în num r de una-dou perechi situate pe
diferite regiuni ale corpului deschizându-se în cavitatea bucal .
Sistemul de enzime sau fermen i transform hrana în produşi
asimilabili organismului fiind specifici pentru fiecare grup de
substan e (proteine, glucide, lipide, etc.).

Figura 14. Schema tubului digestiv:

Cb-cavitatea bucal ; Gs-glandele salivare; Fa-faringe; Es-esofag; Gu-guşa; Pv-
proventricol; Vc-valvula cardiac ; Ce-cecumuri gastrice; Mp-membrana peritrofic ; Tm-
tuburile lui Malpighi; Pi-pilor; Vp-valvula piloric ; Vr-valvula rectal ; Rc-rectum;
An-anus

Hrana insectelor const din substan e de natur vegetal sau

animal , în stare solid sau lichid .
26
 Func iile tubului digestiv constau în continuarea mastica iei,
prelucrarea chimic a substan elor cu ajutorul fermen ilor şi absorb ia
substan elor asimilabile.
Oricare ar fi substan ele care servesc ca hran insectelor, ele
sunt alc tuite dintr-un complex de molecule, care con in energia
necesar activit ii vitale ale acestora.
La multe insecte (afide, coccide, psilide) o parte din hran
r mâne nedigerat şi este evacuat odat cu excrementele.
Acestea con in de obicei mari cantit i de glucide, cunoscute
sub numele de “rou de miere”.
De aceea sunt c utate frecvent de unele insecte care se hr nesc
cu sucuri dulci (furnici, viespi, albine).

3.2. Sistemul respirator

Sistemul respirator (Figura 15) la insecte este reprezentat prin

trahei – invagina iuni ale tegumentului în form de tuburi ramificate
arborescent.Traheile se deschid la exterior prin orificii numite stigme,
situate lateral în perechi în regiunea toracelui şi abdomenului; la cap
ele lipsesc.
Stigmele la insectele inferioare conduc direct în tubul traheii, pe
când la cele superioare, dup orificiul de deschidere m rginit de un
cadru chitinos numit peritrem, urmeaz o camer numit atrium
prev zut cu perişori şi excrescen e chitinoase cu rolul de a filtra
aerul.
Trunchiul traheii, care pleac de la camera atrial se ramific în
3 p r i: una dorsală care merge la inim , una mijlocie la intestin şi a
treia ventrală cu ramifica ii în regiunea lan ului ganglionar.

Figura 15. Sistemul trahean

la insecte:
a – v zut ventral; b – v zut
dorsal; Tr-trahei;
St-stigme
(dup Miall şi Denny)

27
 Fiecare ramur se divide dicotomic în tuburi din ce în ce mai
mici numite traheole care p trund în interiorul celulelor organelor şi
esuturilor.
Traheolele au pere ii permeabili pentru gaze şi lichide la nivelul
lor f cându-se aerisirea esuturilor.
La unele insecte (ortoptere, diptere) tuburile traheene prezint
dilat ri în regiunea capului şi abdomenului, numite saci aerieni, care
servesc ca rezervoare de aer în timpul zborului.
La insecte respira ia se face prin sistemul trahean. P trunderea
aerului în sistem are loc pasiv, iar evacuarea lui în mod activ, prin
ac iunea muşchilor dorso-ventrali şi presiunea sanguin . Difuzarea
oxigenului în esuturi şi evacuarea bioxidului de carbon din organism
are loc la nivelul traheolelor. Num rul mişc rilor respiratorii variaz
în raport cu intensitatea activit ii şi cu temperatura mediului.

3.3. Sistemul circulator

Sistemul circulator (Figura 16) la insecte este deschis şi simplu.

Organele de pulsa ie sunt reprezentate prin vasul dorsal, alc tuit din
inimă şi aortă şi dou septe fibro-musculare: diafragma dorsală şi
diafragma ventrală.
Acestea împart cavitatea corpului în 3 compartimente sau
sinusuri: dorsal (pericardial), mijlociu (visceral) şi ventral
(perineural).

Figura 16. Sistemul circulator la insecte:

Ao-aorta; Co-inima; Va-valvula; ma-muşchi aliformi
(dup Zander)

28
 Între diafragme şi pere ii corpului r mân orificii prin care
circul sângele. Inima este situat în sinusul pericardial, în regiunea
abdomenului şi par ial în torace. În partea anterioar se continu cu
aorta pân în regiunea cefalic .
Inima este sus inut de muşchi numi i “aliformi” ce determin
p trunderea ritmic a sângelui în inim .
La insecte, inima este format dintr-o serie de c m ru e care
comunic între ele prin orificii m rginite de valvule îndreptate înainte.
Prima c m ru este închis , restul prezint pe p r ile latero-
posterioare câte o pereche de orificii numite osteole prev zute cu
valvule.
Sub ac iunea muşchilor pere ii c m ru elor se contract şi se
dilat . În momentul dilat rii (diastola), toate valvulele se deschid şi
sângele p trunde în inim .
Când se contract (sistola) sângele este împins prin valvula
anterioar înainte, iar cele laterale se închid. Sângele ajuns în aort se
revars prin orificiul ei în partea anterioar şi ventral a cavit ii
cefalice şi de aici circul înapoi în tot corpul. Prin contractarea
diafragmelor se determin mişcarea sângelui de jos în sus şi din partea
posterioar c tre cea anterioar .

3.4. Sistemul excretor

Organele de excre iei la insecte sunt reprezentate prin: tuburile

lui Malpighi (Figura 17), esutul adipos, celulele pericardiale şi
glandele labiale.
Tuburile lui Malpighi sunt principalele organe de excre ie
întâlnite la insecte. Acestea sunt invagina iuni ale tubului digestiv în
zona pilorului. Sunt în num r variabil de la 2 la 160. Au un cap t fix
în pilor, iar cel lalt pluteşte liber în cavitatea general a corpului
(mixocel). Tuburile lui Malpighi au pere ii semipermeabili. Produşii
de excre ie p trund prin pere ii tuburilor, ajung la baza acestora, în
pilor, de unde sunt apoi evacuate, urmând traectul tubului digestiv.
Deci tuburile lui Malpighi provin din tubul digestiv şi nu au c i
proprii de evacuare a excrementelor.
esutul adipos (gras) ocup spa iile libere dintre organe şi este
mai dezvoltat la stadiile hibernante. Prezint celule specializate în
excre ie.
Celulele pericardiale sunt celulele situate în jurul inimii,
specializate în excre ie.
Glandele labiale se întâlnesc la insectele inferioare, având rol în
excre ie.

29
 Figura 17. Tuburile lui Malpighi:
a-Melolontha melolontha; b-galleria mellonella; c-timarcha tenebricosa;Ip-intestinul
posterior (dup Veneziani)

3.5. Sistemul secretor

Sistemul secretor la insecte este format din glandele exocrine şi

endocrine.
Glandele exocrine secret substan e, care p trund în diferite
organe prin canale speciale; ele difer ca origine şi sunt repartizate pe
diferite regiuni ale corpului: tegument, tubul digestiv, organe genitale,
etc. Printre acestea se num r : glandele ceriere (secret ceara),
glandele sericipare (secret firul de m tase), glande urticante, glandele
salivare, glandele produc toare de venin, glandele repulsive
(resping toare), glandele atractante, etc.
Glandele endocrine sunt lipsite de canale speciale de secre ie,
con inutul lor p trunde direct în sânge prin intermediul c ruia este
transportat în toate regiunile corpului. Produsele secretate sunt
cunoscute sub numele de hormoni având rol în dezvoltarea larvar ,
metamorfoz , diapauz , etc. Se cunosc 4 grupe de glande endocrine la
insecte: celulele neurosecretorii ale ganglionilor cerebroizi, glandele
protoracale, corpora allata şi corpora cardiaca.

30
 CAPITOLUL IV
BIOLOGIA INSECTELOR

Dezvoltarea unei insecte cuprinde totalitatea proceselor şi

transform rilor care au loc din stadiul de ou şi pân la moartea
fiziologic a adultului.
În dezvoltarea unei insecte se disting trei etape: dezvoltarea
embrionar , dezvoltarea postembrionar şi dezvoltarea postmetabol .

4.1. Dezvoltarea embrionar

Dezvoltarea embrionar sau embriogeneza se refer la

dezvoltarea embrionului şi începe imediat dup fecundarea oului şi
dureaz pân la apari ia larvei.
În dezvoltarea embrionului se disting 4 faze:
a) faza de segmenta ie;
b) faza form rii foi elor embrionare sau germinative;
c) faza form rii organelor sau organogeneza;
d) faza diferen ierii histologice.
Durata dezvolt rii embrionare sau incuba ia variaz foarte mult
în func ie de specie şi de condi iile de mediu, de la câteva ore la un an
şi chiar mai mult. Astfel, la musca de cas dezvoltarea embrionar este
de 8 – 12 ore, la unele specii de lepidoptere ajunge la 9 luni, iar la unii
reprezentan i ai familiei Phasmidae (ordinul Orthoptera) incuba ia
dureaz pân la 2 ani.
În func ie de locul unde are loc embriogeneza (în mediul extern
sau în corpul femelei) se disting trei grupe de insecte:
a) ovipare – dezvoltarea embrionului are loc în mediul extern, ca la
majoritatea insectelor;
b) ovovivipare – dezvoltarea embrionului începe în c ile genitale
materne şi se continu în mediul extern (Eriococcus spurius);
c) vivipare sau larvipare – dezvoltarea embrionului are loc numai în
interiorul corpului femelei şi insectele depun larve
(Quadraspidiotus perniciosus, insectele din familia Aphididae).

4.2. Dezvoltarea postembrionar

Dezvoltarea postembrionar începe din momentul ieşirii larvei

din ou şi se încheie cu apari ia adultului.

31
 Transform rile suferite de insecte de la apari ia stadiului de
larv şi pân la adult poart numele de metamorfoză iar fenomenul
biologic se numeşte metabolie.
În func ie de gradul de metabolie se deosebesc insecte f r
metamorfoz sau ametabole (Apterygota) şi insecte cu metamorfoz
sau metabole (Pterygota).
În func ie de transform rile care au loc, la insecte se întâlnesc
dou mari tipuri de metamorfoz :
1. Metamorfoz incomplet sau hemimetabol ;
2. Metamorfoz complet sau holometabol .
Metamorfoza incompletă sau hemimetabolă (heterometabolă)
se caracterizeaz prin aceia c insectele în cursul dezvolt rii lor trec
prin urm toarele stadii: ou – larv - nimf - adult (Figura 18).
Aceast metamorfoz se caracterizeaz prin aceia c larvele
seam n cu insectele adulte, deosebindu-se de ele doar prin
dimensiunile mai mici, lipsa sau incompleta dezvoltare a aripilor şi
incapacitatea lor de a se reproduce
Aceast metamorfoz poate fi de mai multe tipuri:

- paleometabolă
- heterometabolă
- neometabolă
fiind caracteristic insectelor din ordinul Heteroptera, Homoptera,
Orthoptera, Thysanoptera.

Fig.18. Dezvoltarea unei insecte hemimetabole (Heteroptera) (dup

Bonnemaison)

32
 Metamorfoza completă sau holometabolă se caracterizeaz prin
aceea c insectele în cursul dezvolt rii lor trec prin urm toarele stadii:
ou - larv - pup - adult (Figura 19).
Larvele insectelor holometabole se deosebesc de adul i, atât
prin forma extern , cât şi prin structura intern .
Metamorfoza holometabol poate fi de mai multe tipuri: holometabola
tipica, hypermetabola, polymetabola şi cryptometabola şi se întâlneşte
la insectele din ordinele Coleoptera, Lepidoptera, Hymenoptera,
Diptera.

Fig.19. Dezvoltarea unei insecte holometabole (Lepidoptera) (dup Bonnemaison)

Larva reprezint un stadiu activ în dezvoltarea postembrionar

a insectelor, când ele se hr nesc activ şi înmagazineaz în corpul lor
mari cantit i de substan e hr nitoare. Creşterea larvelor are loc prin
n pârliri succesive.
Când larva ajunge la o anumit limit de dezvoltare, îşi schimb
cuticula veche (exuvia) cu alta nou , fenomen cunoscut sub numele de
n pârlire. Num rul n pârlirilor în general este constant şi specific
diferitelor grupe de insecte, putând varia de la 1 la Campodea şi alte
apterigote, pân la 40 la efemeroptere. Perioada cuprins între dou
n pârliri se numeşte vârst . Larva ap rut din ou se numeşte larv
neonat sau larv de vârsta I-a iar dup n pârlire trece în larv de
vârsta a II-a şi aşa mai departe.
Durata stadiului larvar este diferit fiind în func ie de specie
precum şi condi iile de mediu: temperatur , umiditate, hran , etc. De
exemplu, la unele diptere dezvoltarea larvar are loc în 3 - 4 zile, la
Anisoplia segetum în 10 – 11 luni, la Cossus cossus în 2 ani, la

33
Agriotes spp. în 3 – 4 ani, iar la unele cicade (Cicadina) şi buprestide
(Coleoptera) în 10 – 17 ani.

Fig.20. Tipuri de larve la insectele holometabole: polipode (a,b); oligopode de tip elaterid
(c); campodeiform (d); melolontoid (e); apod acefal (f) şi eucefal (g) (original)

Larvele insectelor holometabole sunt foarte variate ca form ,

grupându-se în urm toarele tipuri (Figura 20):
a) Larve protopode cu apendicii cefalici şi toracici rudimentari,
mandibulele fiind bine dezvoltate (larvele unor specii parazitate:
chalcidele, ichneumonide, etc).
b) Larve polipode prezint 3 perechi de picioare toracice şi 2- 7
perechi de picioare abdominale. Larvele de lepidoptere se numesc
omizi adevărate (au 2 – 5 perechi de picioare abdominale) iar
larvele de tenthredinide (Hymenoptera) poart denumirea de omizi
false (au 7 – 8 perechi de picioare abdominale);
c) Larve protopode cu apendicii cefalici şi toracici rudimentari,
mandibulele fiind bine dezvoltate (larvele unor specii parazitate:
chalcidele, ichneumonide, etc).
d) Larve polipode prezint 3 perechi de picioare toracice şi 2- 7
perechi de picioare abdominale. Larvele de lepidoptere se numesc
omizi adevărate (au 2 – 5 perechi de picioare abdominale) iar
larvele de tenthredinide (Hymenoptera) poart denumirea de omizi
false (au 7 – 8 perechi de picioare abdominale);
e) Larve oligopode au 3 perechi de picioare toracice (majoritatea
insectelor din ordinul Coleoptera ) acestea pot fi de mai multe
tipuri şi anume:
34
 - tipul campodeiform sau carabid , au corpul viermiform, care se
sub iaz spre partea posterioar ; capul cu piesele bucale îndreptate
înainte, cu mandibulele puternice; dorsal pe fiecare segment
prezint câte un sclerit mai îngroşat şi mai intens colorat. Aceste
larve sunt caracteristice pentru insectele din familia Carabidae,
ordinul Coleoptera;
- tipul elateriform sau elaterid, care popular se numesc viermi
sârm . Prezint corp viermiform, alungit, cu tegumentul tare, de
culoare galben -ar mie; termina ia ultimului segment este
caracteristic diferitelor genuri. Acest tip de larve se întâlneşte la
insectele din familia Elateridae, ordinul Coleoptera;
- tipul scarabeiform sau melolontoid , popular se numesc viermi
albi. Larvele au corpul înconvoiat sub forma literei C, puternic
cutat transversal, de culoare alb , cu apendici cefalici şi toracici
castanii, stigmele brune. Capul este ortognat, mare, picioarele
inegal dezvoltate; cele anterioare sunt mai scurte, iar cele
posterioare mai lungi. Ultimul segment abdominal este voluminos,
pe sternitul acestuia se g seşte un câmp de sete a c ror dispozi ie
este caracteristic diferitelor specii. Larvele de tip melolontoid se
întâlnesc la insectele din familia Scarabaeidae, ordinul
Coleoptera.
f) Larvele apode sunt lipsite de picioare, având sau nu capsula
cefalic distinct . Larvele apode pot fi:
- eucefale sau de tip curculionid. Capsula cefalic este vizibil , iar
aparatul bucal este conformat pentru ros. Sunt caracteristice pentru
insectele din familia Curculionidae, larvele miniere de lepidoptere
şi pentru unele specii din ordinul Diptera;
- hemicefale, la care capsula cefalic este pe jum tate introdus în
torace, iar aparatul bucal este conformat pentru supt (larvele unor
specii de diptere);
- acefale, la care capul este complet învaginat, ca la insectele din
ordinul Diptera şi la cele din familia Buprestidae (ordinul
Coleoptera).
g) Larvele postoligopode se caracterizeaz printr-o mare asem nare
cu adul ii, atât morfologic cât şi biologic. Dup aspectul exterior
sunt la fel ca adul ii, având ochii fa eta i, rudimente de aripi în
ultimele vârste şi p r ile corpului bine delimitate. Din aceast
grup fac parte larvele tuturor insectelor heterometabole
(Heteroptera, Homoptera, Orthoptera, Thysanoptera, etc.).
Larva în ultima vârst , cu dezvoltarea încheiat , dup ultima
n pârlire se transform în nimf (la insectele heterometabole) sau în
pup (la insectele holometabole).
Transformarea în pup se face în locuri ad postite. Înainte de
transformarea în pup , larva îşi confec ioneaz din fire de m tase sau
alte materiale (particule de sol, etc.) ad posturi ce poart numele de
35
cocon, ce are rolul de a proteja pupa de ac iunea nefavorabil a
factorilor mediului înconjur tor. M rimea, forma şi culoarea
coconului variaz în func ie de specie. La unele insecte, larvele se
transform în pupe în sol în loji pupale. La diptere, larvele se
transform în pupe în ultima exuvie pupal , ce se numeşte puparium
sau cocon fals. Înainte de a se transforma în pup , larva trece prin
stadiul de prepupă, în care larvele nu se mai hr nesc, devin imobile,
se scurteaz , se îngroaş şi n pârlind pentru ultima oar se transform
în pup .
Stadiul de pup este un stadiu în care insecta nu se mişc ,
corpul ei se îngroaş şi se scurteaz . În interiorul corpului pupei au loc
procese de reducere a unor organe (histoliz ) şi de formare a altora noi
(histogenez ), caracteristice insectei adulte.
Din punct de vedere morfologic se deosebesc trei tipuri de pupe
(Figura 21):

Fig.21. Tipuri de pupe la insecte:

1. liber ; 2. obtect ; 3. coarctat (original)

a) pupă liberă, la care apendicii corpului sunt liberi şi pot executa

mişc ri (exemplu la coleoptere, himenoptere, etc.);
b) pupă obtectă, apendicii sunt lipi i de corp cu un lichid exuvial şi
acoperite cu o membran mai mult sau mai pu in transparent ,
pupa având aspectul de mumie ce poart numele de crisalidă (la
unele lepidoptere) sau se g seşte într-un înveliş format din fire de
m tase ce se numeşte cocon (lepidoptere);
c) pupă coarctată este o pup liber în interiorul ultimei exuvii
larvare, care formeaz un înveliş opac ca un butoiaş, ce se numeşte
puparium (la majoritatea dipterelor).

36
 Stadiul de pup dureaz de la câteva zile pân la câteva luni,
fiind în func ie de specia de insect şi de condi iile de mediu.

4.3. Dezvoltarea postmetabol

Dezvoltarea postembrionar începe cu apari ia insectei adulte şi

se încheie cu moartea fiziologic a ei. Insecta adult nu creşte şi nu
n pârleşte, dar sufer profunde transform ri de matura ie şi
îmb trânire. Astfel, în prima perioad insecta se maturizeaz din punct
de vedere sexual iar în a adoua perioad intervine moartea fiziologic
a adultului datorit epuiz rii substan elor de rezerv din organism.
Perioada dezvolt rii postmetabole sau longevitatea insectelor
este foarte diferit , de la câteva minute la câ iva ani. De exemplu
specia Psyche apiformis – Psychidae (Lepidoptera) tr ieşte 32 – 58
minute, în timp ce unele coleoptere şi lepidoptere au o via de 1 – 2
ani. Cea mai mare longevitate o au insectele sociale (matca albinelor
poate tr i pân la 5 ani, iar matca unor specii de termite pân la 12 –
15 ani).

4.4. Genera ii şi ciclul biologic la insecte

Prin genera ie se în elege totalitatea indivizilor care se dezvolt

din ou le depuse de femelele unei popula ii adulte a unei specii, într-
un timp determinat al perioadei de vegeta ie şi în func ie de condi iile
de mediu şi pân la moartea indivizilor adul i, ce au alc tuit
descenden a respectiv .
Timpul necesar dezvolt rii unei genera ii variaz în limite mari
de la specie la specie. La unele insecte dezvoltarea unei genera ii are
loc într-un timp foarte scurt (câteve zile sau câteva s pt mâni), iar la
alte insecte dezvoltarea are loc într-un timp mult mai îndelungat (luni
sau ani de zile).
În func ie de timpul necesar dezvolt rii unei genera ii fa de
durata unui an, insectele se clasific în urm toarele grupe:
a) insecte monovoltine, care au o singur genera ie pe an (exemplu la
Zabrus tenebrioides, Eurygaster spp., Tanymecus dilaticollis,
Anthonomus pomorum, Rhagoletis cerasi, etc.);
b) insecte bivoltine, care au dou genera ii pe an (exemplu la
Eurydema ornata, Mamestra brassicae, Hyphantria cunea,
Laspeyresia pomonella, etc.);
c) insecte trivoltine, care prezint trei genera ii pe an (exemplu
Lobesia botrana);
d) insecte polivoltine, care prezint mai multe genera ii în decursul
unui an (exemplu Lithocoletis blancardella, Brevicoryne
brassicae, Trialeurodes vaporariorum, etc.);

37
 e) insecte bienale, care prezint o genera ie la doi ani (exemplu
Gryllotalpa gryllotalpa, Anisoplia austriaca, etc.);
f) insecte multianuale, la care dezvoltarea unei genera ii are loc pe o
perioad de mai mul i ani (exemplu 3 – 4 ani la Melolontha
melolontha, Anoxia villosa, 3 – 5 ani la Agriotes spp., etc.).
Num rul de genera ii, deşi caracteristic diferitelor specii este în
strâns leg tur cu condi iile de mediu: temperatur , umiditate, hran ,
etc. Astfel, la aceiaşi specie (Laspeyresia pomonella, Leptinotarsa
decemlineata, Mayetiola destructor) în regiunile sudice au 3 genera ii
în timp ce, în regiunile nordice au 2 genera ii. Sunt îns insecte care
indiferent de r spândirea lor geografic , prezint întotdeauna acelaşi
num r de genera ii (exemplu la Bruchus pisorum, Phyllotreta spp., o
genera ie pe an, iar Anisoplia austriaca o genera ie la doi ani).
La unele specii de insecte bivoltine şi polivoltine, la care ponta
este eşalonat pe o perioad mai îndelungat , genera iile se suprapun,
întâlnindu-se în anumite perioade, diferite stadii ale insectei (exemplu
la Leptinotarsa decemlineata, Laspeyresia pomonella). Suprapunerea
genera iilor îngreuneaz stabilirea momentului optim de aplicare a
tratamentelor.
Ciclul biologic. Prin ciclu biologic sau ciclu evolutiv se
în elege succesiunea stadiilor sau a genera iilor unei specii, într-o
anumit perioad de timp.
Fiecare specie de insect se caracterizeaz printr-un ciclu
evolutiv propriu, care poate fi monovoltin, bivoltin, multianual, etc.
Ciclul evolutiv la diferite insecte d un toare poate fi reprezentat
în diferite moduri prin grafice, tabele sau scheme, în care se folosesc
semne conven ionale pentru fiecare stadiu al d un torului sau se
prezint direct în succesiune evolu ia stadiilor în raport cu planta
gazd (Figura 22 şi 23).

Fig.22. Schema ciclului evolutiv la ploşni a roşie a verzei (Eurydema ornata)

(dup S vescu)

38
 Figura 23. Ciclul biologic al speciei Tanymecus dilaticollis
(dup Paulian Fl., 1971)

Un ciclu deosebit se întâlneşte la p duchii de frunze (ordinul

Homoptera, familia Aphididae) deoarece indivizii din genera ia F2 nu
dau naştere la urmaşi identici genera iei F1.
La aceste insecte, numai dup o succesiune a mai multor
genera ii de diferite forme (Fn), se ajunge din nou la forma genera iei
de la care s-a pornit.
Înmul irea afidelor este holociclică deoarece unele genera ii se
înmul esc sexuat iar alte genera ii se reproduc partenogenetic. Afidele
prezint specii nemigratoare cu ciclu evolutiv monoecic, care se
desf şoar pe o singur plant gazd sau pe mai multe plante gazd
din aceiaşi familie botanic şi specii migratoare care au ciclul evolutiv
diecic.
La speciile diecice ciclul biologic se desf şoar pe dou plante
gazd şi anume:
a) o gazd primar sau ini ial , care este reprezentat prin specii
lemnoase;
b) o gazd secundar , reprezentat prin specii ierboase.
Ciclul evolutiv la speciile nemigratoare (Aphis pomi, Schizaphis
graminum, etc.) este urm torul (Figura 24).
Insecta ierneaz sub form de ou depus pe ramurile sub iri. În
prim var din oul de iarn apare femela apter numit fundatrix sau
matca. Femelele fundatrix pe cale partenogenetic , dau naştere la
câteva genera ii de femele numite fundatrigene, aptere şi aripate.
39
 Fig.24. Ciclul biologic al speciilor de afide cu dezvoltare holociclic , monoecic
(Aphis pomi):
1. Ou de iarn ; 2. fundatrix; 3. fundatrigene aptere şi aripate (3 – 4 G); 4.virginogene
aptere şi aripate (8 – 12 G); 5. sexupare; 6-7. sexua i: masculi şi femele
(original)

La rândul lor, fundatrigenele se înmul esc partenogenetic şi dau

naştere la femele aripate numite virginogene aripate şi femele
nearipate, virginogene nearipate, care se dezvolt pe aceiaşi plant -
gazd sau pe plante gazde înrudite, succedându-se 8 – 12 genera ii în
cursul unei perioade de vegeta ie. Spre sfârşitul verii, apare ultima
genera ie de femele partenogenetice aripate numite sexupare.
Femelele sexupare depun dou feluri de ou din care apar masculi şi
femele, ce constituie forma sexuată, iar dup copula ie femelele depun
oul de iarn , încheindu-se astfel ciclul biologic.
Ciclul evolutiv al speciilor de afide migratoare (Myzus cerasi,
Myzus persicae, Hyalopterus pruni, Aphis pomi) este urm torul
(Figura 25).
Toamna, femelele din forma sexuată, depun ou de iarn (de
rezisten ) pe ramurile plantelor gazd -primar (cireş, vişin).
Prim vara din ou le de iarn apar femele fundatrix, care se înmul esc
pe cale partenogenetic şi dau naştere la câteva genera ii de
fundatrigene (3 –4), cu femele aptere şi aripate, formând colonii pe
organele atacate (frunze). În sânul coloniei respective, ultima
genera ie de fundatrigene aripate numite migrans allata mut colonia
pe plantele gazd secundare (colonicus exulens). Acestea se înmul esc

40
partenogenetic în tot cursul perioadei de vegeta ie dând naştere la o
serie de genera ii virginogene aptere şi aripate.
La sfârşitul verii în cadrul coloniei de virginogene apar
sexuparele, care cuprind femele aripate ce reântorc colonia pe plantele
gazd primare.
Formele sexupare depun dou feluri de ou , din care iau naştere
formele sexuate, masculi şi femele.

Fig.25. Ciclul biologic al speciilor de afide cu dezvoltare holociclic , diecic

(Myzus cerasi):
1. ou de iarn ; 2. fundatrix; 3.fundatrigene; 4.migrante; 5-8. virginogene aptere şi aripate;
9. sexupares; 10-11. sexua i: masculi şi femele; gazda primar : cireş şi vişin; gazda
secundar : Galium sp. şi Asperula sp.
(original)

Dup copula ie femelele depun ou le de iarn şi astfel ciclul

biologic se încheie.

4.5. Diapauza

Diapauza este o întrerupere temporar care intervine în timpul

dezvolt rii insectelor, constituind o adaptare a acestora la condi iile
neprielnice ale mediului (temperaturi sc zute sau prea ridicate,
usc ciune, lipsa hranei, etc.)
Diapauza este caracteristic diferitelor specii şi poate apare în
orice stadiu de dezvoltare. Astfel, diapauza poate s apar în stadiul de
ou (Entomoscelis adonidis, Malacosoma neustria, diferite insecte din
familia Acrididae, Lymantria dispar), în stadiul de larv (Zabrus
41
tenebrioides, Oscinella frit, Ostrinia nubilalis, Laspeyresia
pomonella, etc.), în stadiul de pup (Scotia segetum, Mamestra
brassicae, Eupoecilia ambiguella, Hyphantria cunea, Rhagoletis
cerasi, etc.) sau în stadiul de adult (Eurygaster spp, Leptinotarsa
decemlineata, Tanymecus dilaticollis, Sitona lineata, etc).
Dup modul cum se manifest , diapauza poate fi obligatorie sau
facultativ .
Diapauza obligatorie a ap rut ca rezultat al tendin ei de
adaptare la condi iile nefavorabile de dezvoltare şi în acest caz face
parte integrant din fondul genetic al speciei.
Diapauza facultativă apare ca rezultat al influen ei unuia sau
mai multor factori nefavorabili ai mediului.
În timpul diapauzei, procesele fiziologice din corpul insectei se
reduc la minimum şi se desf şoar pe seama lipidelor şi a altor
substan e de rezerv acumulate anterior. Astfel, la larvele de Ostrinia
nubilalis con inutul în lipide scade de la 56,6% s.u. (la închiderea
dezvolt rii şi intr rii în diapauz ) pân la 31,8% s.u. (la sfârşitul
diapauzei).
Diapauza este reglementat de glandele endocrine ale
sistemului nervos, iar dintre factorii de mediu, care determin intrarea
în diapauz sau ieşirea din aceast stare sunt: temperatura, lumina,
umiditatea, hrana etc.; aceşti factori pot ac iona independent sau în
complex.
Temperatura influen eaz atât prin sc derea, cât şi prin ridicarea
ei peste anumite limite. La temperaturi sc zute, insectele se retrag în
ad posturi, care le ofer o protec ie mai mult sau mai pu in sigur
împotriva temperaturilor joase, intrând astfel într-o diapauză hiemală.
În regiunile temperate, diapauza hiemal face parte integrant cu
ciclul biologic al insectelor.
La marea majoritate a insectelor, diapauza hiemal are loc
întotdeauna în acelaşi stadiu şi obişnuit în aceleaşi locuri (l custele
acridide ierneaz în stadiu de ou în sol, gândacul ghebos şi buha
sem n turilor hiberneaz ca larve în sol, buha verzei şi musa cireşelor
ierneaz ca pupe în sol iar adul ii gândacului din Colorado şi g rg ri a
cenuşie a sfeclei ierneaz ca adul i în sol).
Cunoaşterea stadiului de hibernare prezint o importan
deosebit în aplicarea diferitelor m suri de combatere.
La temperaturi ridicate, peste limita optim de dezvoltare, unele
insecte intr într-o diapauză de vară sau estivală (exemplu la gândacul
roşu al rapi ei, g rg ri a florilor de m r, au diapauza estival în stadiul
de adult iar la cotarul verde diapauza estival este în stadiul de pup ).
Lumina constituie un factor determinant în apari ia sau evitarea
diapauzei la unele insecte. Rolul hot râtor îl are lungimea zilei sau
fotoperioada.

42
 În func ie de reac ia fa de lumina zilei, insectele se clasific
în:
1. Insecte de zi lungă, la care dezvoltarea se desf şoar normal, f r
întrerupere, în condi iile zilelor de var , a c ror perioad de lumin
este de 14 – 17 ore, în timp ce în condi iile zilelor scurte de
toamn , intervine diapauza (exemplu la Leptinotarsa decemlineata,
Scotia segetum, Cydia pomonella, Pieris brassicae, etc.);
2. Insecte de zi scurtă, dezvoltarea lor are loc numai în condi iile
zilelor scurte, sub 13 -–16 ore, în timp ce zilele lungi determin
apari ia diapauzei (exemplu la Bombyx mori, Stenocarus
fuliginosus, etc.).
3. Insecte neutre sau intermediare (Ostrinia nubilalis, Leucoma
salicis, etc.) dezvoltarea continu se produce numai în limitele a 18
– 20 ore lumin din 24 ore, în timp ce în condi iile zilelor mai
scurte sau mai lungi se declanşeaz diapauza.

Umiditatea ridicat sau sc zut are un rol important în apari ia

diapauzei la insecte. Astfel, vara la umiditate relativ sc zut ,
pupariile muştei de Hessa (Mayetiola destructor) r mân în diapauz
pân în toamn sau chiar în anul urm tor, când umiditatea este
favorabil evolu iei insectei. La fluturele alb al verzei (Pieris
brassicae) declanşarea diapauzei are loc la o umiditate atmosferic
ridicat .
Hrana, atât sub raport cantitativ cât şi calitativ, poate determina
apari ia diapauzei la unele insecte. Astfel, larvele insectei Diatraea
lineolata intr în diapauz atunci când ele sunt obligate s se
hr neasc cu tulpini de porumb uscate.

43
 CAPITOLUL V
ECOLOGIA INSECTELOR

Ecologia insectelor este disciplina care studiaz complexul de

factori care influien eaz modul de via a unei specii de insect sau
a unei bioceneze de insecte, de pe un anumit loc. Un astfel de studiu
conduce la cunoaşterea cauzelor care influien eaz num rul insectelor,
stabileşte condi iile de varia ie numeric , adic dinamica înmul irii în
mas şi r spândirea insectelor.
În decursul timpului, insectele s-au adaptat la diferite condi ii de
mediu, fiecare specie dezvoltându-se în anumite biotipuri, favorabile
pentru ea. În concordan cu condi iile de mediu în care s-au format,
fiecare specie manifest o selectivitate fa de condi iile locului de
trai, având un anumit standard ecologic, câştigat în decursul evolu iei
sale istorice şi care se transmite la urmaşi, particularitate ce are un
caracter conservator.
Diferitele specii de insecte se comport diferit fa de influen a
nefavorabil a factorilor de mediu având o anumit plasticitate
ecologică ce reprezint gradul de adaptabilitate a speciei fa de
oscila iile factorilor de mediu şi are un caracter progresiv. Speciile
care au o mare plasticitate ecologic se adapteaz mai uşor la noile
condi ii de mediu, în care urmeaz s se dezvolte. În felul acesta se pot
crea condi ii nefavorabile, care s dep şeasc limitele plasticit ii
ecologice, distrugându-se speciile d un toare.

5.1. Factorii care influen eaz dezvoltarea insectelor

Factorii care influien eaz în general via a organismelor dintr-

un ecosistem oarecare, pot fi sistematiza i în cinci grupe: climatici,
edafici, biotici, tehnici şi antropoici.

5.1.1. Factori climatici

Factori climatici sau condi iile meteorologice cuprind influen a
temperaturii, umidit ii, luminii şi a curen ilor de aer asupra
dezvolt rii insectelor.
În primul rând s-a studiat temperatura şi umiditatea, întrucât
aceşti factori influen eaz r spândirea geografic şi intensitatea
înmul irii în mas a insectelor.
În ultimul timp se acord o mare importan factorului lumin ,
care influen eaz diapauza insectelor.

44
 5.1.1.1. Temperatura
Insectele au temperatura corpului variabil , în raport cu
temperatura mediului în care tr iesc, fiind organisme heteroterme sau
poikiloterme. În general insectele au temperatura corpolui mai mare cu
0,5 – 1°C fa de mediul înconjur tor. Cu cât temperatura corpului
este mai ridicat , cu atât şi procesele fiziologice se desf şoar mai
rapid, deci durata dezvolt rii diferitelor stadii depinde de condi iile de
mediu în care tr ieşte insecta (Figura 26).

Fig.26. Zona biologic de dezvoltare a insectelor (original)

Activitatea vital a insectelor are loc la temperaturi cuprinse

între 5 – 40°C. Fiecare specie de insect are limitele sale proprii de
temperatur între care se dezvolt . Astfel exist o limit inferioar de
temperatur , denumit prag biologic inferior sau temperatură minimă
(t0) şi o limit superioar , denumit prag biologic superior sau
temperatură maximă de dezvoltare (T). În afar de aceste dou limite
organismele mai au un prag de prolificitate (0) - temperatura la care
sexele devin fertile şi un prag termic optim (01). Între limitele
pragurilor inferior şi superior are loc dezvoltarea mai mult sau mai
pu in normal a speciei respective. Zona cuprins între aceste dou
limite (pragul inferior şi superior de dezvoltare) se numeşte zona
biologică de dezvoltare. Sub pragul inferior şi deasupra pragului
superior se g seşte zona letală sau mortală, în care specia nu poate
tr i (Figura 26).
La temperaturi sc zute, sub pragul inferior, insectele îşi pierd
treptat mobilitatea şi în cele din urm cad într-o stare de amor eal .
Moartea insectelor la temperaturi sc zute survine datorit proceselor
de deshidratare a protoplasmei, precum şi din cauza înghe rii apei
libere şi a form rii cristalelor de ghea . Moartea insectelor prin înghe
survine numai atunci când temperatura scade sub o anumit limit ,
denumit prag termic critic, la care toat apa din corpul insectei
înghea . Pân la atingerea acestei limite, procesele vitale înceteaz şi
45
intervine aşa numita stare de anabioză din care, în condi iile creşterii
treptate a temperaturii mediului înconjur tor, insecta poate fi readus
la via . În perioada de iarn , unele insecte suport temperaturi de
pân la – 21°C şi chiar mai sc zute. Rezisten a insectelor la
temperaturile sc zute depinde de con inutul în gr simi, precum şi de
modul cum apar temperaturile joase; dac temperatura scade treptat,
insectele pot suporta temperaturi mai joase, f r a înghe a.
La temperaturi ridicate, peste pragul superior, activitatea
insectelor înceteaz treptat, datorit coagul rii substan elor proteice.
Coagularea poate fi par ială (necroz ), când insectele îşi pot reveni şi
totală (paranecroz ), dup care revenirea la via nu mai poate avea
loc.
Zona biologic de dezvoltare a insectelor se împarte în trei
subzone: rece, optim şi cald .
a) Subzona rece este cuprins între pragul biologic inferior (t0) şi
pragul de prolificitate (0). Insectele cresc încet, durata dezvolt rii
se prelungeşte mult, indivizii r mân sterili. Viteza reac iilor
biochimice este redus şi nu se sintetizeaz substan e proteice.
b) Subzona optimă este cuprins între pragul de prolificitate (0) şi
optimul termic (O1). Durata dezvolt rii se scurteaz , num rul
genera iilor şi prolificitatea cresc, lungimea corpului r mâne
constant . Activitatea de hr nire, mişcare şi schimbul de substan e
este maxim . Dezvoltarea insectei are loc într-un num r minim de
zile. Temperatura optim de dezvoltare a insectelor este cuprins
între 20 – 30°C.
c) Subzona caldă este cuprins între optimul termic (O1) şi pragul
biologic (T). Durata dezvolt rii creşte, num rul genera iilor,
prolificitatea şi lungimea corpului insectelor descresc.
Pentru dezvoltarea unui stadiu, insectei îi este necesar o
anumit cantitate de c ldur numit constantă termică (K).
Constanta termică sau constanta de dezvoltare se calculeaz
prin însumarea zilnic a temperaturilor de deasupra pragului biologic,
pe tot timpul de dezvoltare a stadiului respectiv, iar constantele
dezvolt rii insectelor iau aspectul unei curbe hiperbolice (Figura 27).
Constantele de dezvoltare ale insectelor se calculeaz cu
ajutorul ecua iei:
K = Xn ( tn – t0)

în care: K – constanta termic ;

Xn - durata dezvolt rii insectei;
tn – temperatura la care are loc dezvoltarea;
t0 – pragul inferior de dezvoltare;
tn – t0 – temperatura efectiv .

46
 Fig.27. Hiperbola dezvolt rii g rg ri ei fasolei (Acanthoscelides obsoletus):
O, O1 - temperatura optim ;t0 - pragul biologic inferior; T-pragul biologic superior
(dup S vescu)

Cu ajutorul elementelor din aceast ecua ie se pot calcula:

pragul inferior (t0), constanta termic (K), durata dezvolt rii unei
insecte (Xn) şi num rul de genera ii (g).
Cunoaşterea constantelor dezvolt rii insectelor prezint o
deosebit importan în ceea ce priveşte elaborarea bazelor teoretice a
întocmirii schemei ciclului biologic şi a stabilirii ariei de r spândire, a
perioadei de activitate biologic şi a caracteristicilor ecologice ale
speciei de insecte
Temperatura are o influen hot râtoare asupra duratei de
dezvoltare a stadiilor embrionare şi postembrionare în condi ii
normale. Cu cât temperatura este mai apropiat de cea optim , cu atât
durata de dezvoltare este mai scurt şi invers.
Oscila iile de temperatur pot fi utilizate în combaterea unor
specii de d un tori. De exemplu, temperaturi de – 3°C omoar larvele
de Acanthoscelides obsoletus iar temperaturi de peste 55°C omoar
g rg ri a grâului şi orezului (Sitophilus granarius şi Sitophilus
oryzae).
Insectele care se dezvolt între limite mici de temperatur se
numesc stenoterme (Sitotroga cereallela) iar insectele care se dezvolt
între limite largi de temperatur se numesc euriterme şi au un areal de
r spândire foarte mare (Plusia gamma).

47
 5.1.1.2. Umiditatea
Umiditatea are un rol important în creşterea şi dezvoltarea
insectelor, fiind indispensabil pentru procesele vitale ale insectelor.
Apa din corpul insectelor poate fi liberă, servind ca solvent al
s rurilor minerale încorporate odat cu hrana şi apă de constitu ie ca
suport al proceselor biologice (creşterea şi dezvoltarea) şi fiziologice
(reglarea temperaturii corpului). În corpul diferitelor specii de insecte,
con inutul în ap este diferit, la unele dep şind 50% din greutatea
total a lor. Apa liber din organism se pierde prin evaporare,
transpira ie sau dejec ii.
Umiditatea relativ a aerului influen eaz direct con inutul în
ap al insectelor. Oscila iile umidit ii relative determin profunde
schimb ri în dezvoltarea insectelor. Astfel în verile secetoase ou le de
Mayetiola destructor, Pyrausta nubilalis nu se dezvolt . Larvele de
scarabeide şi elateride din sol, migreaz pe vertical , urm rind stratul
umed al solului; vara se afund în sol la umezeal , iar prim vara se
ridic la suprafa pe m sur ce solul se dezghea . Reducerea
umidit ii relative a aerului şi solului determin intrarea în diapauz a
multor specii de insecte. Exist un optim al umidit ii relative a
aerului, care la majoritatea insectelor este cuprins între 45 – 85%. În
afara limitelor optime de umiditate, activitatea insectelor este
încetinit sau întrerupt . De exemplu, sfredelitorul porumbului se
dezvolt mai bine la o umiditate mai ridicat , în timp ce g rg ri a
grâului evolueaz atunci când umiditatea cerealelor scade sub 12%.
Precipita iile favorizeaz dezvoltarea insectelor, atunci când
sunt în cantit i mici, contribuind la m rirea umidit ii atmosferice şi a
solului. C derea unor cantit i mai mari de precipita ii are o influen
negativ asupra dezvolt rii ou lor, adesea ele fiind sp late de pe
organele depuse, ca de exemplu în cazul lui Leptinotarsa
decemlineata, Eurygaster spp, Pyrausta nubilalis, etc.
Stratul relativ gros de z pad ofer un ad post prielnic pentru
hibernarea majorit ii speciilor de insecte, în timp ce iernile lipsite de
z pad şi cu geruri mari nu sunt favorabile hibern rii, o mare parte din
formele de rezisten pier din cauza înghe ului.
Dup locurile pe care le prefer , insectele terestre se împart în:
higrofile, care tr iesc în zone foarte umede (85 – 100%), mezofile,
care tr iesc în zone cu umiditate moderat (45 – 85%) şi xerofile, care
prefer regiunile secetoase (umiditatea sub 45%).
Lumina ac ioneaz asupra metabolismului insectelor,
influen ând direct procesele biologice şi fiziologice, precum şi
comportamentul lor. Orientarea insectelor în func ie de lumin
constituie o reac ie fotochimic , care determin mişcarea. Insectele
pot fi: fototropic pozitive, care sunt atrase de lumin şi fototropic
negative , (insecte lucifuge), care fug de lumin .

48
 O mare parte din insecte sunt active numai ziua ca
himenopterele, unele coleoptere, majoritatea dipterelor etc., în timp ce
alte insecte sunt active noaptea, ca fluturii din familia Noctuidae,
unele heteroptere, coleoptere, etc.
Lumina ac ioneaz împreun cu temperatura şi umiditatea în
declanşarea diapauzei la insecte. Astfel, omizile multor specii de
lepidoptere, expuse zilnic la lumin peste 15 – 16 ore nu mai intr în
diapauz şi se transform direct în pup . Apari ia formelor sexuate a
p duchilor de frunze este dererminat de sc derea temperaturii şi a
intensit ii luminii (toamna).
Radia iile solare influen eaz activitatea şi dezvoltarea
insectelor. Prin energia degajat , radia iile solare contribuie la
ridicarea temperaturii mediului exterior şi la declanşarea reac iilor
fotochimice ale organismelor. Astfel, unele insecte parazite
(Ichneumonidae) sunt mai active sub influen a razelor solare,
copula ia lor având loc numai în zilele însorite.
Curen ii de aer (vântul) contribuie la intensificarea evapor rii
apei din corpul insectelor, împiedic mişcarea, hr nirea, copula ia şi
ponta insectelor, dar favorizeaz r spândirea lor la mari distan e. De
exemplu, omizile cu corpul p ros (Hyphantria cunea, Lymantria
dispar) sunt r spândite cu uşurin prin vânt. Curen ii de aer de slab
intensitate, dar de lung durat , împiedic activitatea unor insecte
(exemplu Ostrinia nubilalis, Mayetiola destructor etc.).

5.1.2. Factorii edafici

Factorii edafici sau solul constituie un factor ecologic important
în dezvoltarea şi r spândirea insectelor. Solul influen eaz fie direct,
prin propriet ile sale fizice şi chimice, fie indirect, prin condi ionarea
vegeta iei. Pe diferite tipuri de sol se dezvolt anumite specii de
insecte. În general, solurile umede şi cu reac ie acid sunt mai pu in
populate decât solurile cu reac ie neutr sau bazic . În solurile s race,
cu un con inut ridicat de humus brut şi cu aciditate, se dezvolt
numeroase specii de viermi sârm , larvele unor diptere şi diferite
specii de nematozi, ce constituie 85% din fauna solului. În solurile
argilo-nisipoase, cu reac ie uşor alcalin sau neutr se întâlnesc larve
de c r buşi şi coropişni e; speciile de acridide (Locusta migratoria)
prefer locurile nisipoase iar Phylloxera vastatrix se întâlneşte în
solurile luto-argiloase.
În func ie de preferin a insectelor fa de natura solului, se
deosebesc:
a) insecte pietrofile, care tr iesc în soluri pietroase sau cele provenite
din degradarea rocilor;
b) insecte psamofile, care populeaz locurile nisipoase (afide,
formicide, etc.);

49
c) insecte halofile, care prefer soluri s r turoase, (Cicindela
elegans, etc.);
d) insecte indiferente, care populeaz diferite tipuri de sol indiferent
de structura şi compozi ia lor.

5.1.3. Factori biotici

În categoria factorilor biotici se vor lua în considerare: hrana,
zoofagii şi epizootiile.
Hrana este unul din factorii biotici importan i în via a
insectelor, constituind sursa din care insectele îşi procur energia
necesar pentru desf şurarea activit ii biologice: creşterea,
dezvoltarea, înmul irea, etc.
Dup regimul de hran , insectele se împart în trei grupe:
fitofage, zoofage şi pantofage.
1. Insectele fitofage sau vegetariene se hr nesc cu diferite
organe verzi sau uscate ale plantelor cum sunt: r d cini, tulpini,
ramuri, frunze, flori, fructe, semin e.
Dup organele pe care le consum , insectele fitofage se împart
în:
a) insecte xilofage, care se hr nesc cu lemn sau scoar (carii de lemn
şi de scoar );
b) insecte fitofage, care se hr nesc cu frunze (gândacul din Colorado,
omizi defoliatoare);
c) insecte florifage, care se hr nesc cu flori (gândacul p ros,
gândacul lucios al rapi ei);
d) insecte seminifage sau cletrofage, care se hr nesc cu semin e
(g rg ri ele grâului, g rg ri a maz rii);
e) insecte micofage sau micetofage care se hr nesc cu ciuperci
(musca ciupercilor);
f) insecte saprofage, care se hr nesc cu materii organice în
descompunere (larvele tinere de melolontine).
Dup num rul de specii de plante cu care se hr nesc, insectele
se împart în:
a) monofage, care se hr nesc cu plante apar inând unei singure specii
(g rg ri a maz rii, g rg ri a florilor de m r, viespea neagr a
prunului);
b) oligofage, care se hr nesc cu plante care apar in unei familii sau
câtorva familii înrudite (gândacul ov zului, g rg ri a frunzelor de
leguminoase);
c) polifage, care se hr nesc cu specii de plante ce apar in diferitelor
familii botanice (viermi sârm , viermi albi, omida p roas a
dudului, etc.).
2. Insectele zoofage sau carnivore, se hr nesc cu organisme
animale vii sau moarte.
Insectele zoofage se împart în:
50
 a) insecte harpactofage sau prădătoare, care se hr nesc cu hran vie
(specii de carabide, de coccinelide);
b) insecte parazite, care se hr nesc parazitând organisme vii, la
exteriorul sau în corpul acestora (specii de vespi, Trichogramma
spp., Prospaltela spp., sau de muşte, Tachina spp.);
c) insecte necrofage, care se hr nesc cu cadavrele animalelor (Silpha
spp., Necrophorus spp.);
d) insecte coprofage, care se hr nesc cu excrementele diferitelor
specii de animale (Copris spp., Scarabaeus spp.).
3. Insectele pantofage sau omnivore au un regim de hran
mixt, ele se hr nesc atât cu hran vegetal cât şi animal (unele specii
de ortoptere, dermaptere, coleoptere).
Cantitatea şi calitatea hranei influen eaz dezvoltarea insectelor.
Aşa de exemplu, substan ele proteice din hran scurteaz timpul de
dezvoltare, iar hidra ii de carbon îl prelungesc.
Hrana are un rol deosebit în combina ie cu temperatura şi
umiditatea, asupra prolificit ii şi longevit ii. Când hrana se afl din
abunden şi condi iile de temperatur şi umiditate se afl la optimum
fluturii tr iesc de trei ori mai mult, iar prolificitatea creşte
considerabil.
Cunoaşterea regimului de hran a fiec rei specii de insecte
prezint o importan practic deosebit , în ceea ce priveşte aplicarea
unor m suri profilactice de combatere ca: rota ia culturilor, cultivarea
soiurilor rezistente sau nepreferate de d un tori, etc.
Între diferitele organisme coexistente într-un biotop pot s se
stabileasc diferite feluri de conve uire ca: pr d torismul,
canibalismul, simbioza, comensalismul şi parazitismul.
Prădătorismul este un fenomen biologic natural, întâlnit atât la
nevertebrate (insecte, p ianjeni), cât şi la vertebrate (batracieni,
reptile, p s ri şi mamifere). Pr d torismul presupune conve uirea
dintre dou organisme, din care un organism numit prădător , care se
hr neşte pe seama altui organism numit pradă sau victimă. Între
pr d tor şi prad exist un anumit raport de m rime; în general
pr d torul este mai mare decât prada (de exemplu Coccinella
septempunctata şi Aphis fabae).
Parazitismul este un fenomen biologic natural prin care
speciile parazite tr iesc pe seama altor specii numite gazde. Dup
locul unde se dezvolt , se deosebesc specii: ectoparazite, care se
dezvolt la exteriorul corpului gazdei şi specii endoparazite care se
dezvolt în interiorul corpului gazdei. Parazi ii sunt întotdeauna mai
mici decât gazda lor.
Majoritatea insectelor parazite fac parte din ordinele
Hymenoptera şi Diptera, care depun ou le lor în ou le, larvele, pupele
sau adul ii altor insecte şi tinerele larve ap rute se hr nesc pe seama
gazdei, care în cele din urm moare.
51
 La rândul lor pr d torii şi parazi ii pot fi parazita i de alte
specii. Parazi ii speciilor de insecte d un toare (fitofage) se numesc
parazi i primari, iar cei care paraziteaz parazi ii primari, se numesc
parazi i secundari sau hiperparazi i. Hiperparazitismul joac un rol
negativ în men inerea unui echilibru dorit între speciile fitofage şi cele
zoofage.Cea mai mare importan pentru men inerea echilibrului
natural, o au speciile oligofage de parazi i deoarece, de la un an la
altul, densitatea lor numeric se men ine pe o gazd principal , iar în
cazul când num rul acesteia scade, ei se înmul esc pe câteva gazde
secundare. Speciile monofage, specializate şi cele polifage, întâlnite
pe diferite gazde, în condi ii naturale, au un rol mai sc zut.
Insectele parazite au o mare importan practic atât în
men inerea echilibrului biologic natural, cât şi în combaterea biologic
a d un torilor.
Epizootiile sunt boli la animale cauzate de organisme animale
(protozoare) sau vegetale (virusuri, bacterii, ciuperci). Bolile produse
de virusuri se numesc viroze, poliedroze sau boli virotice, cele
produse de bacterii se numesc bacterioze sau flaserii iar cele produse
de ciuperci se numesc micoze sau muscardinii. Se cunosc numeroase
epizootii la insecte şi alte animale d un toare. Epizootiile cele mai
r spândite sunt poliedrozele speciilor de omizi (Mamestra brassicae,
Chloridea obsoleta), flaseriile unor specii de omizi (Pieris brassicae,
Hyphantria cunea), muscardiniile larvelor de coleoptere (Melolontha
melolontha, Bothynoderes punctiventris, etc.). În condi ii favorabile
de dezvoltare epizootiile pot provoca îmboln viri în mas ale
d un torilor.
5.1.4. Factorii tehnici
Utilizarea unor tehnici moderne în cultura plantelor, modific
permanent şi radical corela iile naturale stabilite între organisme şi
mediul înconjur tor. Astfel, prin lucr rile de defrişare, desecare şi
irigare, luarea în cultur a unor noi terenuri, se schimb componen a
floristic şi faunistic a regiunii respective. Se creaz noi condi ii,
caracteristice unui mediu artificial de dezvoltare a organismelor.
În acest mediu artificial num rul speciilor de plante şi animale
este mai redus, înmul indu-se speciile monofage şi oligofage de
insecte, ce devin d un tori de prim importan .
5.1.5. Factorii antropoici
Factorii antropoici se refer la activitatea desf şurat de om
pentru crearea unui mediu favorabil dezvolt rii plantelor şi
nefavorabil dezvolt rii d un torilor. Cunoscând complexul de rela ii
dintre plante, d un tori şi organismele utile, omul dirijeaz factorii
care influen eaz înmul irea d un torilor, în sensul men inerii
densit ii numerice a popula iilor de d un tori, sub limitele pragurilor
economice de d unare.

52
 CAPITOLUL VI
ESTIMAREA DAUNELOR ŞI PAGUBELOR PRODUSE DE
D UN TORI

6.1. Controlul fitosanitar

Combaterea ra ional a d un torilor nu poate fi conceput f r

cunoaşterea exact a speciilor, a locului unde se g sesc, aria lor de
r spândire. Cunoaşterea acestor elemente se poate realiza printr-un
control fitosanitar efectuat periodic.
Controlul fitosanitar urm reşte:
a) punerea în eviden a prezen ei d un torilor comuni sau de
carantin de pe un teritoriu;
b) stabilirea densit ii numerice a d un torilor;
c) determinarea gradului de d unare, respectiv a frecven ei,
intensit ii şi a pagubelor produse.
Controlul fitosanitar al culturilor sau al produselor vegetale
depozitate se poate realiza prin mai multe metode şi anume:
1. Controlul vizual prin luarea de probe de analiz (adul i, larve,
organe atacate, etc.), num rul probelor fiind în func ie de m rimea
livezii sau suprafe ei cercetate. Probele se pot lua de pe una sau
ambele diagonale ale parcelei, în zig-zag, şah, chincons.
2. Controlul prin scuturare sau frapaj, se face prin lovirea ramurii cu
ajutorul unui baston de lemn cu vârful îmbr cat în cauciuc şi
colectarea insectelor în pungi, saci sau umbrele.
3. Controlul cu capcane aspiratoare, cu care se aspir insectele din
coroana pomului.
4. Controlul prin curse luminoase ce se utilizeaz la captarea
insectelor fototropic pozitive. Ca surse luminoase se folosesc
l mpile cu mercur, l mpile cu lumin ultraviolet sau alte tipuri de
capcane cu lumin obişnuit sau colorat .
5. Controlul cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali specifici, de
diferite tipuri (Atrapom, Atrafun, Atrabot, etc.).
6. Controlul cu capcane (momeli) alimentare prin utilizarea
momelilor alimentare ce atrag diferite specii de d un tori
(coropişni e, roz toare, tortricide, etc.).
7. Controlul cu ajutorul fileului entomologic pentru studii de
sistematic . Se fac cosiri cu fileul pe o suprafa de 20 m2.
8. Sondaje efectuate în sol, toamna şi prim vara devreme pentru
stabilirea densit ii numerice a unor specii care se g sesc în sol
(viermi sârm , viermi albi, r işoara porumbului, etc.).
53
 Pe baza datelor ob inute în urma efectu rii controalelor se
stabilesc m surile de combatere.

6.2. Daune şi pagube produse de d un torii plantelor de cultur

D unarea sau v t marea este rezultatul ac iunii agresive a

d un torului asupra plantei indiferent dac dauna apare în urma
hr nirii sau în urma altor activit i (depunerea ou lor, construirea de
ad posturi pentru hibernare, etc.). D unarea are un caracter fiziologic
şi indic o distrugere în structura organelor plantelor atacate.
În general, daunele produse la plante, depind atât de modul de
hr nire al d un torului (conforma ia aparatului bucal), cât şi de planta
atacat . Astfel, insectele roz toare (au aparat bucal pentru rupt şi
mestecat), produc disloc ri ale esuturilor plantelor (a mugurilor,
frunzelor, fructelor), iar insectele sug toare (au aparat bucal pentru
în epat şi supt) provoac decolor ri şi r suciri ale frunzelor
(pseudocecidii), deform ri sub form de hipertrofieri (gale sau
cecidii), necroz ri, etc. În urma atacului d un torilor se produc
modific ri profunde în metabolismul plantelor atacate, atât în ceea ce
priveşte func iile fiziologice (respira ie, transpira ie, etc.) cât şi
procesul de fotosintez , determinând reducerea rezervelor de hran
(hidra i de carbon, etc.). Din cauza atacului plantele se dezvolt slab,
sunt debilitate, produc iile sunt mici şi de calitate slab . La pomi,
arbuşti fructiferi, etc., distrugerea aparatului foliar, determin o
rezisten mai slab la temperaturile din timpul iernii şi apari ia
fenomenului de periodicitate de rodire.
Atacul reprezint ac iunea d un torului asupra plantelor şi se
exprim prin daune şi pagube.
Dauna sau vătămarea este rezultatul atacului în urma c ruia
planta manifest simptome de suferin , care se caracterizeaz prin
reducerea recoltei, f r ca aceasta s se poat evalua în greutate.
Paguba sau pierderea este expresia cantitativ , economic a
atacului.
Dup modul cum ac ioneaz insectele asupra plantelor, se
disting trei categorii de d un tori:
a) dăunători principali care atac plantele şi produsele agricole
depozitate (majoritatea insectelor);
b) dăunători secundari care atac plantele ce sunt debilitate din
diferite cauze (insectele din familiile Scolytidae, Buprestidae,
etc.);
c) dăunători vectori care al turi de daunele produse direct, transmit
unii agen I patogeni (virisuri, bacterii, ciuperci).
D un torii pot ataca toate organele plantei, atât pe cele
vegetative cât şe pe cele generative. Unele insecte atac numai
organele aeriene (larvele miniere, omizile defoliatoare, etc.), iar alte
54
insecte atac organele subterane (viermii sârm , etc.). Al i d un tori
produc daune atât organelor aeriene cât şi celor subterane (Melolontha
melolontha, Phylloxera vastatrix).
În general, formele de d unare sunt foarte variate, mai frecvente
fiind urm toarele (Figura 28, 29):
a) la r d cini şi alte organe subterane: ros turi la puie i şi pomi
(larvele de Melolontha melolontha); gale (Ceutorrhynchus
pleurostigma); nodozit i şi tuberozit i (Phylloxera vastatrix);
galerii superficiale sau interne (Agriotes lineatus); retez ri
(Gryllotalpa gryllotalpa), etc.
b) la tuplini şi ramuri: galerii (larvele de Ostrinia nubilalis); galerii
cu orificii (Anisandrus dispar); deform ri cancerigene (Eriosoma
lanigerum); sfredeliri (Cossus cossus); pete colorate
(Quadraspidiotus perniciosus);
c) la frunze: roaderea par ial sau total a limbului (Leptinotarsa
decemlineata); scheletuirea frunzelor (Pieris brassicae);
consumarea limbului pe margini în form de trepte (Tanymecus
dilaticollis) sau crenelat (Sitona lineatus); ciuruirea frunzelor
(Phyllotreta nemorosum); r suciri sau pseudocecidii (Aphis
fabae); gale sau cecidii (Tetraneura ulmi); minarea parenchimului
dintre epiderme (Pegonyia betae); r suciri în form de igar
(Byctiscus betulae); pete divers colorate (Quadraspidiotus
perniciosus);etc.
d) la muguri: ros turi la exterior (Sciaphobus squalidus), deform ri şi
decolor ri (Psilla mali), etc.
e) la bobocii florali: consumarea organelor interne (Anthonomus
pomorum);
f) la flori: zdren uirea petalelor (Epicometis hirta);
g) la fructe: orificii (Ceuthorrhynchus macula-alba); deformarea
fructelor (Rhynchites bacchus); galerii în fructe (Cydia
pomonella);
h) la semin e: distrugerea endospermului (Acanthoscelides
obsoletus); şi şist virea boabelor (Haplotrips tritici).

55
Fig.28.Tipuri de d un ri produse plantelor de
d un torii animali
-la r d cini: a-ros turi; b-gale; c-nodozit I;
-la tulpin : d-galerii; e-orificii; f-tuberozit I;
-la frunze: g-distrugerea limbului foliar; h-ros turi
în trepte; i-ros turi dantelate (original)

56
 Fig.29. Tipuri de d un ri produse plantelor de d un torii animali
-la frunze: a-pseudocecidii; b-gale; c-mine; d-ciuruiri; e- ig ri;
-la muguri: f-ros turi;
-la flori: g-cuişoare;
-la fructe: h,j-orificii; i-galerii (original)

6.3. Estimarea densit ii numerice, a daunelor şi pagubelor

Prin densitatea numeric (Dn) se în elege num rul de indivizi

dintr-o specie oarecare raportat la unitatea de suprafa , lungime,
volum sau greutate. De obicei se calculeaz densitatea numeric la m2,
prin raportarea num rului total al indivizilor unei specii, g sit în urma
57
sondajelor f cute, la num rul sondajelor.Densitatea numeric a unei
popula ii precum şi gradul de d unare al culturilor, se poate estima cu
ajutorul unor sc ri de estimare.
Prin scar de estimare se în elege grada ia densit ii numerice, a
gradului de d unare sau a pagubelor, pe intervale de clas , în func ie
de limitele critice de d unare.
Sc rile de estimare se împart în intervale de clase a c ror limite
au valori ale densit ii numerice, a gradului de atac sau a pagubelor şi
sunt specifice fiec rui d un tor. Valorile intervalelor de clase sunt
specifice fiec rei insecte şi depinde de gradul de d unare şi de
particularit ile culturii.
Densitatea numeric a d un torilor d indica ii asupra
necesit ii aplic rii m surilor de combatere. Astfel, practic se iau
m suri de combatere numai atunci când densitatea numeric este
mijlocie şi mare, ceea ce corespunde cu un atac mijlociu sau puternic.
Densitatea numeric , gradul de d unare şi pagubele produse de
d un tor se exprim prin 4 intervale de clas , cu urm toarele
semnifica ii:
1. Atacul lipseşte – nu exist d un tori, nu exist risc;
2. Atac slab – densitatea numeric este mic , riscul este tolerabil dar
se poate agrava îns nu se intervine;
3. Atac mijlociu – densitatea numeric este mijlocie şi poate deveni
mare, atacul este intolerabil şi se intervine cu tratamente chimice;
4. Atac puternic – densitatea numeric este mare şi poate deveni
foarte mare, riscul fiind foarte mare se intervine cu tratamente
chimice.

Dauna se exprim prin gradul de d unare (Gd%), iar paguba

prin pierderi de recolt la unitatea de suprafa (P%).D unarea sau
v t marea se soldeaz prin diminuarea recoltei, f r ca aceasta s se
poat evalua în greutate.

Gradul de d unare se calculeaz dup formulele:

F% × I%
Gd% = în care F% = frecven a atacului
100
I% = intensitatea atacului

Frecven a atacului (F%) reprezint valoarea relativ a

num rului de plante sau de organe atacate (n) fa de num rul de
plante sau de organe analizate (N), deci:

× 100
n
F% =
N

58
 Intensitatea atacului (I%) reprezint procentul în care o plant
sau un organ este atacat sau pierderea de recolt înregistrat de o
plant sau o cultur pe o unitate de suprafa (m2, ha).
Intensitatea atacului se poate calcula dup formulele:
a) expresia calitativă sau relativ a intensit ii atacului este dat de

∑ ( f × i)
rela ia:
I% =
n
în care: i = procentul de d unare al plantelor sau al organelor
atacate;
f = num rul de plante sau organe atacate cu o anumit
intensitate;
n = num rul total al plantelor sau organelor atacate.
b) expresia cantitativă a intensit ii atacului se calculeaz dup

a−b
formula:
I% = × 100
a
în care: a – produc ia la hectar a plantei sau culturii neatacate;
b – produc ia la hectar a plantei sau culturii atacate.
Pentru intensitate s-a stabilit o scar conven ional de apreciere
a intensit ii atacului, cu 6 intervale de clas , aşa cum se specific în
tabelul de mai jos:

Nr.crt. Procentul de atac al plantei sau organului analizat Nota intensit ii atacului
%
1 1–3 1
2 4 – 10 2
3 11 – 25 3
4 26 – 50 4
5 51 – 75 5
6 76 – 100 6

Paguba sau pierderea este rezultatul unui atac puternic în urma

c ruia se înregistreaz pirderi evaluabile de recolt .
Paguba (P%) reprezint produsul dintre frecven a (F%) şi
intensitatea atacului (I%) în expresia cantitativ şi se calculeaz dup
formula:
P% = F × 1 −  × 100
b
 a
Când o cultur este atacat de mai mul i d un tori, paguba
final este rezultatul însum rii tuturor pagubelor de diferi i d un tori
în timpul perioadei de vegeta ie, calculându-se dup formula:
Pt% = P1 + P2 + P3 + ------------- Pn, în care:
Pt – paguba total
P1 – paguba produs de un d un tor.

59
 CAPITOLUL VII
PROGNOZA ŞI AVERTIZAREA TRATAMENTELOR
PENTRU COMBATEREA DAUNATORILOR

Prin prognoz , în protec ia plantelor, se în elege determinarea

anticipat a momentului apari iei probabile a unui d un tor, a
înmul irii şi densit ii numerice a acestuia, într-un anumit areal.
Prin avertizare se în elege stabilirea perioadelor optime de
aplicare a tratamentelor de prevenire şi combatere a d un torilor, în
func ie de biologia acestora, în corela ie cu fenologia plantei gazd şi
condi iile climatice locale. Pentru d un tori, criteriul de baz în
elaborarea avertiz rilor este densitatea numeric , respectiv pragul
economic de d unare (PED).
Primele sta ii de prognoz şi avertizare au luat fiin în anul
1927 la Valea C lug reasc , Odobeşti şi Nicoreşti din ini iativa
academicianului Tr. S vulescu, cu scopul de a combate mai ra ional
mana vi ei de vie. Cu timpul num rul sta iilor de prognoz şi
avertizare s-a extins şi sfera lor de activitate a cuprins şi alte boli şi
d un tori împotriva c rora se emiteau avertiz ri.
În anul 1963 re eaua de prognoz şi avertizare a fost complet
reorganizat . În prezent sunt 188 de sta ii de prognoz şi avertizare,
amplasate pe întreg teritoriul rii (câte 3 - 7 sta ii în fiecare jude ),
care stabilesc prognoza apari iei termenelor optime de aplicare a
tratamentelor pentru un num r de peste 50 specii de agen i patogeni şi
d un tori ai culturilor agricole.
În prezent re eaua de prognoz şi avertizare este coordonat din
punct de vedere administrativ de Laboratorul central de carantin
fitosanitar din cadrul Ministerului Agriculturii, iar din punct de
vedere meteorologic este îndrumat de Sec ia de prognoz şi
avertizare din cadrul Institutului de Cercet ri pentru Protec ia
plantelor Bucureşti.
Elaborarea prognozelor
Obiectivele urm rite prin prognoz sunt:
a) prevenirea la timp a apari iei d un torilor pe un teritoriu dat prin
aplicarea tratamentelor chimice la momentul oportun, înainte de a
se produce pagube;
b) economicitatea lucr rilor fitosanitare.
Pentru elaborarea prognozelor se folosesc mai multe metode,
dintre care cele mai utilizate sunt:
1) Prognoza apari iei în mas a d un torilor;
2) Întocmirea h r ilor de r spândire şi prognoz :
3) Prognoza înmul irii d un torilor.
60
 7.1. Prognoza apari iei în mas a d un torilor

Prognoza apari iei în mas a d un torilor se red prin h r i în

care se înscrie densitatea numeric a popula iei şi poate fi:
a) Prognoza de lung durat , prevede cu mult timp înainte (câteva
luni sau chiar ani) apari ia în mas a speciilor de d un tori, în
condi ii ecologice cunoscute;
b) Prognoza de scurt durat , este o estimare real care se elaboreaz
pe baza prognozei de lung durat şi prevede apari ia popula iilor
sau cu câteva zile înainte.
La elaboratea prognozelor este necesar cunoaşterea densit ii
numerice a popula iilor d un torilor. În func ie de scara de estimare a
densit ii numerice, teritoriul pentru care se prevede apari ia în mas a
unui d un tor se împarte în zone de densitate numerică sau zone de
atac. În practic , pentru realizarea acestui scop, este folosit scara de
estimare a densită ii numerice (Dn) a dăunătorului, care cuprinde 4
clase, cu urm toarele semnifica ii:
1. atacul lipseşte = 0 indivizi/m2; nu exist risc;
2. atac slab = un num r redus/m2; risc tolerabil (nu se planific
tratamente);
3. atac mijlociu = num r mijlociu de indivizi/m2 (se planific
tratamente);
4. atac puternic = num r mare şi foarte mare de indivizi/m2; risc mare
(se planific tratamente).
Exist pentru speciile de d un tori de importan major
anumite limite sau praguri economice ale densit ii popula iei (PEDP)
de la care volumul pagubelor produse dep şeşte limita daunei
economice şi impune aplicarea de tratamente. Pentru anumite insecte
aceste limite sunt stabilite (Tabelul 1):
Tabelul 1
Limitele critice de densitate numeric a unor specii de
insecte (PEDP)
Specia Densitatea numeric
Mic mijlocie mare
Cydia pomonella < 5% fructe 5-10% fructe Peste 10% fructe
atacate atacate atacate
Anthonomus pomorum < 20% flori 20-30% flori Peste 30% flori
atacate atacate atacate
< 10 adul i/pom 10-20 adul i/pom Peste 20 adul i/pom
Rhagoletis cerasi < 5% fructe 5-10% fructe Peste 10% fructe
atacate atacate atacate
Tanymecus dilaticollis 1 adult/m2 1-3 adul i/m2 Peste 3 adul i/m2
Tetranychus spp. 2 2-6 acarieni/frunz Peste 6
Bryobia spp. acarieni/frunz acarieni/frunz
Hyphantria cunea < 1 cuib/pom 1-2 cuiburi/pom Peste 2 cuiburi/pom
Leptinotarsadecemlineata < 0,5 adul i/m2 0,5-1 adul i/m2 Peste 1 adult/m2

61
 Densitatea numeric a d un torilor se mai poate exprima prin
sc ri de estimare divizate în intervale de clas diferite care sunt
adoptate de unele ri, organiza ii interna ionale sau institute de
cercet ri.

7.2. Întocmirea h r ilor de r spândire şi prognoz

Fiecare specie de insect d un toare îşi are limitele sale

bioecologice (care corespund intervalelor de clas ) şi cunoscându-se
aceste limite, se pot elabora h r ile de r spândire şi prognoz . În
zonele cu atacuri mijlocii şi puternice se va avertiza executarea
tratamentelor, în timp ce în zonele cu atacuri slabe, nu se aplic
tratamente.
Harta de răspândire a d un torilor reprezint harta unui
teritoriu dat, realizat pe baza densit ii numerice sau a gradului de
atac, deci este o hart a arealului de d unare.
Harta de prognoză arat densitatea numeric modificat , în
raport cu condi iile climatice şi de activitatea zoofagilor din timpul
perioadei de vegeta ie. H r ile se întocmesc obişnuit în urma
sondajelor efectuate în prim var .
H r ile de r spândire cu arealul de d unare reflect prognoza
probabilă, care poate fi modificat de ac iunea condi iilor de mediu, în
timp ce h r ile de prognoz reflect prognoza real .
Factorii meteorologici (ca factori de mediu) şi zoofagii (ca
factori de reglare) influen eaz densitatea numeric a speciilor
d un toare.
În raport de efectul acestori factori se pot stabili trei grupe de
d un tori şi anume:
1. Dăunători a căror prognoză se face după ciclul biologic, respectiv
la apari ia adul ilor (exemplu la Melolontha melolontha,
Bothynoderes punctiventris, etc.). La aceşti d un tori harta
arealului de d unare corespunde în general cu harta pentru
prognoza real .
2. Dăunători a căror prognoză se stabileşte după echilibru biologic,
la care data apari iei d un torului corespunde cu anul în care
efectivul popula iei speciei d un toare ajunge maxim, în
compara ie cu cel al zoofagilor. Densitatea numeric a
d un torului este reglat de fauna util . De exemplu densitatea
ploşni elor cerealelor (Eurygaster spp. şi Aelia spp.) este dirijat
de zoofagii Trissolcus spp., Telenomus spp., iar unele specii de
lepidoptere (Scotia segetum, Mamestra brassicae, Ostrinia
nubilalis, etc.) sunt limitate în dezvoltare de viespile din genul
Trichogramma.
3. Dăunători a căror prognoză se stabileşte după efectul comun al
factorilor de mediu. Dintre factorii ecologici, în special
62
 temperaturile ridicate şi lipsa de precipita ii favorizeaz
dezvoltarea şi reproducerea majorit ii d un torilor. În felul acesta
se explic c cele mai mari pagube se înregistreaz în anii şi
perioadele de secet .
În ciclul s u evolutiv fiecare specie are anumite etape critice,
când este mai sensibil şi mai uşor de distrus (mai ales ponta şi larvele
în primele vârste). De asemenea prezint importan cunoaşterea
fenofazelor plantei cultivate şi perioadele lor de sensibilitate la atacul
d un torilor. Astfel, perioada critic pentru porumb şi sfecl la atacul
g rg ri elor (Tanymecus şi Bothynoderes) este în faza r s ririi
plantelor, la in şi cânep la atacul puricilor (Aphthona, Psylliodes) de
la r s rire şi pân când plantele dep şesc faza de br du . Perioada de
atac a muştelor cerealelor (Oscinella) se eşaloneaz pe un interval de
10 – 17 zile de la r s rire pân la faza când plantele au 3 – 4 frunze.

7.3. Prognoza înmul irii d un torilor

Gradul de înmul ire reprezint num rul de genera ii pe care o

specie heteroterm îl poate realiza în condi ii determinante ale
mediului, grad ce se poate stabili prin termogramele înmul irii.
Termograma înmul irii este o cartogram care exprim grafic
r spândirea şi gradul de înmul ire al unei specii prin efectul
temperaturii efective. Termogramele se întocmesc plecând de la
temperaturile medii lunare absolute (tn) care, prin calcul, se reduce la
echivalentul temperaturilor medii constante corespunz toare (t’n).
Temperaturile constante din diferite localit ii unite între ele, dac au
valori egale, se numesc bioizoterme (t’n).

Bioizotermele se calculeaz dup rela ia:

t’n = t0 + ∑
(tn + t0 )
în care
n

t’n = cuantumul de temperatur ;

t0 = pragul biologia
tn = temperatura medie lunar
n = 12 (lunile dintr-un an)

Termogramele înmul irii unei specii reprezint deci o hart în

care sunt înscrise izotermele (t’n) determinate prin calcul în func ie de
temperatur (tn) şi de pragul biologic (t0). Izotermele stabilite pe hart
pentru un teritoriu dat, delimiteaz zonele în care popula ia unei specii
este r spândit sau în care r spândirea ei este posibil , indicând în
acelaşi timp şi num rul de genera ii anuale. Izotermele sunt proprii
fiec rei specii şi pentru anumite localit i.
63
 Termogramele înmul irii prezint o deosebit importan în
aprecierea gradului de înmul ire al unei specii, în func ie de condi iile
meteorologice locale şi sunt adesea folosite ca mijloace de prognoz a
înmul irii şi de avertizare a termenelor de apari ie.
Elaborarea prognozelor comport întocmirea în prealabil a
h r ilor de r spândire şi apoi analiza condi iilor pedoclimatice, ca
factori de fluctua ie şi a celor biocenotici, ca factori de reglare.
Activitatea insectelor d un toare depinde de o serie de
constante de dezvoltare (prag biologic, prag de prolificitate, etc.), a
c ror cunoaştere permite posibilitatea prevederii atacului.
Dezvoltarea cea mai favorabil a insectelor are loc numai în
anumite limite de temperatur , care reprezint temperatura optim şi
este caracteristic fiec rei specii (de exemplu pentru buha
sem n turilor temperatura optim de dezvoltare este de 18 – 25°C,
pentru g rg ri a grâului 20 – 23°C, pentru c r buşelul vi ei de vie 16 –
23°C, etc.).
Pentru dezvoltarea unui stadiu sau a unei genera ii, fiecare
specie are nevoie de o anumit cantitate de temperatur efectiv
exprimat prin constanta termic (K).
În raport de constanta termic se poate prevedea apari ia
probabil a stadiilor d un toare ale unei specii şi se poate determina
num rul de genera ii dintr-o zon dat , elemente deosebit de
importante în prognoz pe termen scurt a d un torilor.
De exemplu, gândacul din Colorado (Leptinotarsa
decemlineata) are constanta termic K = 387°, care pe stadii este
repartizat astfel: pentru stadiul de ou 45°, de larv 182°, de pup
100° şi pentru adult 60°. Pe baza acestor valori se poate prevedea
evolu ia primei genera ii în orice localitate din ar , prin calculul
temperaturilor efective zilnice pornind de la t0 = 11°.
Prognoza apari iei d un torilor se poate face şi dup fazele de
dezvoltare ale plantelor (fenologia plantelor) şi dezvoltarea stadiilor
d un torului.
De exemplu, adul ii de Scotia segetum apar în fenofaza înfloririi
ridichii s lbatice iar larvele de Scotia segetum când înspic secara;
zborul fluturilor de Mamestra brassicae corespunde cu fenofaza de
înflorire a m rului iar apari ia larvelor cu cea de înflorit a teiului;
Hoplocampa minuta apare la începutul înfloririi mirobolanului, etc.
Aceste observa ii legate de fenofazele plantelor se pot efectua
pentru toate stadiile de dezvoltare ale d un torului, specificându-se
perioada de atac şi astfel se întocmesc calendare biofenologice pe
zone geografice limitate.
Pe baza observa iilor biofenologice şi a datelor climatice se
poate face prognoza din timp a apari iei stadiilor mai periculoase ale
d un torilor dintr-o zon dat .

64
 7.4. Avertizarea aplic rii tratamentelor

Prin avertizare se în elege stabilirea termenelor de apari ie a

unui d un tor pe un anumit teritoriu, în vederea aplic rii tratamentelor
de combatere. De fapt avertizarea este o prognoz de scurt durat .
Pe baza datelor de apari ie, a densit ii numerice a d un torilor
şi condi iile climatice, specialiştii de la sta iile de prognoz şi
avertizare emit buletine de avertizare c tre unit ile agricole asupra
necesit ii şi termenelor optime de aplicare a tratamentelor chimice,
indicându-se pesticidele ce se vor folosi şi concentra iile acestora.
În tabelul 2 sunt specifica i d un torii pentru care se emit
avertiz ri.

Tabelul 2
Lista d un torilor pentru care se emit avertiz ri
Nr crt Denumirea d un torului
ştiin ific popular
1 Scotia segetum Schiff. Buha sem n turilor
2 Zabrus tenebrioides Goeze. Gândacul ghebos
3 Eurygaster spp şI Aelia spp. Ploşni ele cerealelor
4 Agriotes spp. Gândacii pocnitori
5 Tanymecus dilaticollis Gyll. R Işoara porumbului
6 Bothynoderes punctiventris G. G rg ri a sfeclei
7 Aphthona euphorbiae Sch. Puricele inului
8 Citellus citellus L. Popând ul
9 Cricetus cricetus L. Hârciogul
10 Microtus arvalis Pall. Şoarecele de câmp
11 Contarinia medicaginis Kieff. Musculi a galicol a florilor de lucern
12 Apion apricans Herbst. G rg ri a florilor de trifoi
13 Phylloxera vastatrix Planch. Filoxera vi ei de vie
14 Lobesia botrana Schiff. Molia verde a strugurilor
15 Pulvinaria vitis L. P duchele lânos al vi ei
16 Tetranychus urticae Koch. Acarianul comun al vi ei
17 Eriophyes vitis Nal. Erinoza vi ei de vie
18 Quadraspidiotus perniciosus C. P duchele din San José
19 Hoplocampa minuta Christ. Vespea neagr a punelor
20 Laspeyresia pomonella L. Viermele merelor
21 Anarsia lineatella Zell. Molia v rgat a piersicului
22 Laspeyresia funebrana Tr. Viermele prunelor
23 Anthonomus pomorum L. G rg ri a florilor de m r
24 Hyphantria cunea Drury. Omida p roas a dudului
25 Bruchus pisorum L. G rg ri a maz rei
26 Mamestra brassicae L. Buha verzei
27 Leptinotarsa decemlineata Say. Gândacul din Colorado
28 Delia antiqua Meig. Musca cepei
29 Bryobia rubrioculus Sch. Acarianul brun al pomilor
30 Panonychus ulmi Koch. Acarianul roşu al pomilor
31 Operophtera brumata L. Cotarul verde
32 Lithocolletis blancardella F. Molia minier a frunzelor de m r
33 Stigmela malella Stt. Minierul linear
34 Eulecanium corni Bché. P duchele estos al prunului

65
 Avertizarea aplic rii tratamentelor împotriva d un torilor se
face dup urm toarele criterii: criteriul biologic, fenologic şi ecologic.
a) Criteriul biologic, const în stabilirea termenelor optime de
combatere dup anumite caracteristici biologice ale d un torilor
(apari ia şi zborul adul ilor), stabilindu-se curba de zbor. La
principalele specii de lepidoptere şi diptere d un toare pomilor şi
vi ei de vie, curba de zbor se stabileşte în func ie de num rul
adul ilor captura i zilnic, fie la cuştile de avertizare, la cursele
luminoase sau la capcanele cu feromoni sexuali specifici.
Termenele optime de combatere se consider în general la 2 – 3
zile de la înregistrarea curbei maxime de zbor.
b) Criteriul fenologic, const în stabilirea datei avertiz rii dup o
anumit faz fenologic a plantei atacate sau a anumitor plante de
cultur sau din flora spontan , luate ca indicator. Acest criteriu se
bazeaz pe corela ia care exist între apari ia stadiului biologic
p gubitor şi fenofaza plantei gazd . Astfel, tratamentele pentru
g rg ri a maz rii (Bruchus pisorum) se vor avertiza la formarea
primelor p st i; tratamentele pentru viespea neagr a prunelor
(Hoplocampa minuta), când 15 – 20% din petalele soiurilor
D’Agen şi Tuleu gras s-au scuturat; la g rg ri a florilor de m r
(Anthonomus pomorum) tratamentele se fac când soiurile
Jonathan, Parmen auriu şi Cre esc au început s înfloreasc ; pentru
molia verde a strugurilor (Lobesia botrana), combaterea larvelor
primei genera ii se face când l starii vi ei de vie au 17 – 18 frunze,
iar pentru larvele genera iei a doua, când soiul Perl de Csaba intr
în pârg .
c) Criteriul ecologic, se bazeaz pe anumite particularit i ale
d un torului ca: durata dezvolt rii stadiilor d un toare, suma de
temperaturi efectiv realizate, umiditatea relativ a aerului, etc.

Metodicile folosite în avertizarea tratamentelor sunt specifice

pentru fiecare specie. În practica avertiz rii tratamentelor se ine
seama de cel pu in 2 criterii, dintre care cel biologic este obligatoriu.
Datele celor 3 criterii se înscriu într-un grafic şi prin corelarea
lor se emit avertiz rile.
Prin aplicarea tratamentelor la avertizare se reduce num rul
acestora ceea ce contribuie în mare m sur la sc derea reziduurilor
toxice şi la men inerea echilibrului biocenotic.

66
 CAPITOLUL VIII
M SURILE DE PREVENIRE ŞI COMBATERE A
D UN TORILOR

Protec ia culturilor împotriva d un torilor se poate realiza

numai prin aplicarea ra ional a unui complex de m suri, care dup
caracterul lor se pot grupa în:
a) măsuri preventive ce constituie profilaxia plantelor, din care fac
parte: m suri de carantinc fitosanitar , m suri agrofitotehnice;
b) măsuri curative ce constituie terapia plantelor din care fac parte
m surile fizice, mecanice, chimice şi biologice.

8.1. M suri de carantin fitosanitar

Prin carantin fitosanitar se în elege un complex de m suri

care se aplic pentru a preântâmpina p trunderea în ar a unor
d un tori periculoşi care nu au fost înc semnala i, pentru limitarea
arealului de r spândire a unor specii existente, sau pentru lichidarea
unor focare izolate.
Dup obiectivul pe care îl urm reşte, carantina fitosanitar
poate fi intern şi extern .
Carantina internă are ca scop împiedicarea r spândirii unor
specii d un toare periculoase (de carantin ) în interiorul rii în zonele
în care nu au fost semnalate prezen a lor. Pe plan intern m surile de
carantin sunt asigurate de Inspectoratele teritoriale de carantin , care
organizeaz şi execut controlul fitosanitar al culturilor pentru
depistarea eventualilor d un tori de carantin , stabilesc aria de
r spândire şi m surile de limitare a extinderii sau de lichidare a lor.
Carantina externă se refer la controlul tuturor produselor
vegetale care se import , se export sau sunt în tranzit, în vederea
împiedic rii p trunderii în ar a d un torilor care figureaz pe lista de
carantin . Controlul se efectueaz la v mile feroviare, maritime, în
aeroporturi. Produsele care se export sau se împort trebuie s fie
înso ite de certificate fitosanitare, în care se specific originea
produsului şi dac este lipsit de d un tori de carantin . Când se
depisteaz d un tori de carantin se iau m suri prin care, fie c marfa
se returneaz , fie c se supune unor tratamente (gazare, refrigerare,
etc.), care s asigure distrugerea lor.
Pe plan interna ional, problemele de carantin fitosanitar sunt
reglementate prin conven ii bi sau multilaterale de protec ie a plantelor
şi de carantin fitosanitar , precum şi prin condi ii contractuale.
67
 Lista d un torilor de carantin difer de la o ar la alta dup
specificul faunei d un toare. În România, în prezent sunt în vigoare
listele cu d un torii din tabelele 3 şi 4.

Tabelul 3

Lista d un torilor de carantin fitosanitar extern

inexisten i în Europa
Nr Denumirea popular Denumirea ştiin ific Ordinul - Familia
1 Tripul palmierului Trips palmi Thysanoptera, Thripidae
2 Aleurodidul negru al Aleurocanthus Homoptera, Aleurodidae
citricelor woglumi
3 Aphidul tropical al citricelor Toxoptera citricidus Homoptera, Aphididae
4 P duchele fals estos negru Parasaissetia nigra Homoptera, Lecaniidae
5 P duchele estos lung Lepholeucaspis Homoptera, Diaspididae
japonez japonica
6 Car buşul japonez Popillia japonica Coleoptera, Scarabaeidae
7 C r buşelul oriental Blitopertha orientalis Coleoptera, Scarabaeidae
8 Puricele cartofului Epithrix tuberis Coleoptera, Halticidae
9 G rg ri a c pşunelor Anthonomus bisignifer Coleoptera, Curculionidae
10 G rg ri a american a Anthonomus grandis Coleoptera, Curculionidae
capsulelor
11 G rg ri a fragilor Anthonomus signatus Coleoptera, Curculionidae
12 G rg ri a prunelor Conotrachelus Coleoptera, Curculionidae
nenuphar
13 G rg ri a andin a cartofului Premnotrypes spp. Coleoptera, Curculionidae
14 Cerambicidul r d cinilor de Anoplophora chinensis Coleoptera, Cerambicidae
citrice
15 Molia fructelor Cydia inopinata Lepidoptera, Tortricidae
16 Vermele cireşelor Cydia packardi Lepidoptera, Tortricidae
17 Molia prunelor Cydia prunivora Lepidoptera, Tortricidae
18 Vermele tomatelor Helicoverpa zea Lepidoptera, Noctuidae
19 Vermele sudic Spodoptera eridania Lepidoptera, Noctuidae
20 Vermele frunzelor de cereale Spodoptera frugiperda Lepidoptera, Noctuidae
21 Vermele frunzelor de Spodoptera litura Lepidoptera, Noctuidae
bumbac
22 Molia fructelor de piersic Carposina niponensis Lepidoptera,Carposinidae
23 Musca mediteranean a Ceratitis cosyra Diptera, Trypetidae
fructelor
24 Molia cucurbitaceelor Dacus ciliatus Diptera, Trypetidae
25 Musca stafidelor Epochra canadensis Diptera, Trypetidae
26 Muştele fructelor Rhagoletis spp. Diptera, Trypetidae
27 Muştele fructelor Anastrepha spp. Diptera, Trypetidae
28 Muştele fructelor Bacrocera spp. Diptera, Trypetidae
29 Minierul frunzelor de legume Liriomyza sativae Diptera, Agromyzidae
30 Listronotus bonariensis Diptera, Agromyzidae
31 Minierul frunzelor de Amauromyza maculosa Diptera, Cordiluridae
crisanteme
32 Musca japonez a cireşelor Euphranta japonica Diptera,
33 Heterodera glycines Tylenchidae,Heteroderide
34 Nacobbus aberans Tylenchidae,Pratylenchide
35 Nematodul declinului Radopholus citrophilus Tylenchidae,Pratylenchide
citricelor
36 Acarianul galicol al Aculops fuschsiae Acari, Eriophyidae
cerceluşului

68
 Tabelul 4

Lista d un torilor de carantin fitosanitar extern

existen i în Europa
Nr Denumirea popular Denumirea ştiin ific Ordinul - Familia
crt
1 Tripsul californian Frankliniella Thysanoptera, Tripidae
occidentalis
2 Parabemisia myricae Homoptera, Aleurodidae
3 Aleurodidul bumbacului Bemisia tabaci Homoptera, Aleurodidae
4 P duchele lânos al m rului Eriosoma lanigerum Homoptera, Eriosomatidae
5 P duchele din San José Quadraspidiotus Homoptera, Diaspididae
perniciosus
6 Gândacul gânelor Trogoderma Coleoptera, Dermestidae
granarium
7 Viermele vestic al r d cinilor Diabrotica virgifera Coleoptera,Chrysomelidae
de porumb virgifera
8 G rg ri a egiptean Bruchidius incarnatus Coleoptera, Bruchidae
9 G rg ri a p tat a n utului Callosobruchus Coleoptera, Bruchidae
maculatus
10 G rg ri a chinezeasc Callosobruchus Coleoptera, Bruchidae
chinensis
11 G rg ri a cu ciocul lat Caulophilus latinatus Coleoptera, Bruchidae
12 G rg ri a brazilian Zabrotes subfasciatus Coleoptera, Bruchidae
13 Molia cartofului Gnorimoschema Lepidoptera, Gelechiidae
operculella
14 Molia bananului Opogona sacchari Lepidoptera, Gelechiidae
15 Torticidul mediteranean al Cacoecimorpha Lepidoptera, Tortricidae
garoafelor pronubana
16 Tortricidul sud-african al Epichoristodes Lepidoptera, Tortricidae
garoafelor acerbella
17 Viermele egiptean al Spodoptera littoralis Lepidoptera, Noctuidae
bumbacului
18 Musca mediteranian a Ceratitis capitata Diptera, Thrypetidae
fructelor
19 Minierul sinuos al frunzelor Liriomyza Diptera, Agromyzidae
huidobrensis
20 Nematodul sfeclei Heterodera schachtii Tylenchidae, Heteroderidae
21 Nematodul auriu al cartofului Globodera Tylenchidae, Heteroderidae
rostochiensis
22 Nematodul alb al cartofului Globodera pallida Tylenchidae, Heteroderidae
23 Nematodul galicol al r d cinii Meloidogyne spp. Tylenchidae, Heteroderidae
24 Nematodul orezului Aphelenchoides Tylenchidae,Aphelenchidae
besseyi
25 Nematodul c pşunilor Aphelenchoides Tylenchidae,Aphelenchidae
fragariae

69
 8.2. M suri agrofitotehnice de combatere

Principalele m suri agrotehnice sau culturale care au un rol

important în prevenirea şi combaterea d un torilor sunt:
a) alegerea terenului;
b) asolamentul;
c) lucr rile solului: ar tura de var şi de toamn , gr patul, discuitul,
pr şitul, etc.
d) aplicarea ra ional a îngr ş mintelor şi a amendamentelor;
e) stabilirea epocii de sem nat, folosirea unei semin e şi material
s ditor s n tos, neinfestat;
f) recoltatul la timp al culturilor;
g) cultivarea speciilor, soiurilor şi hibrizilor rezisten i sau toleran i la
atacul d un torilor;
h) des elenitul;
i) irigarea sau desecarea terenurilor, etc.

8.3. M suri mecanice de prevenire şi combatere a d un torilor

În general, metodele mecanice au o aplicabilitate limitat ,

deoarece necesit un volum mare de munc şi nu asigur o combatere
eficient în timp util, comparativ cu alte metode. Din grupa m surilor
mecanice mai importante sunt:
a) adunarea insectelor cu diferite aparate;
b) şan uri capcan ;
c) inele cu clei;
d) brâie capcan ;
e) omizitul;
f) momeli capcan pentru atragerea şi distrugerea d un torilor;
g) scuturarea pomilor şi distrugerea d un torilor prin diferite
procedee;
h) îns cuitul fructelor;
i) igiena cultural ;
j) r zuirea scoar ei şi t ierea ramurilor uscate sau puternic atacate.

8.4. Metode fizice de combatere a d un torilor

În aceast grup sunt cuprinse diferite procedee fizice în

combaterea insectelor şi altor animale d un toare şi anume:
a) folosirea temperaturilor ridicate sau sc zute (temperaturi letale)
pentru combaterea d un torilor din depozite, magazii şi sere;
b) focul se foloseşte pentru distrugerea prin ardere a diferitelor resturi
vegetale, în care se g sesc unele insecte d un toare;

70
c) lumina este utilizat în capturarea insectelor cu fototropism pozitiv
(diferite specii de noctuide, tortricide, carabide, etc.), cu ajutorul
curselor luminoase;
d) capcanele vizuale, reprezentate de vase, pl ci, etc., diferit colorate,
se folosesc mai ales în avertizare şi mai pu in în combaterea
insectelor;
e) pulberile deshidratante sunt utilizate pentru deshidratarea corpului
insectelor din depozite;
f) razele X şI Y sunt utilizate din ce în ce mai mult în protec ia
plantelor. Razele X se folosesc în depistarea infest rilor ascunse la
diferite specii de insecte. Razele Y se utilizeaz la distrugerea
direct a insectelor prin metoda autocidiei (sterilizarea masculilor).

8.5. Metoda chimic de combatere a d un torilor

Metoda chimic sau chimioterapia const în combaterea

d un torilor, agen ilor patogeni şi buruienilor cu ajutorul poduselor
fitofarmaceutice sau pesticide.
Avantajele utiliz rii metodelor chimice de combatere a
d un torilor sunt:
a) în caz de invazie a unui d un tor sau lichidarea unui focar este
singura metod care asigur distrugerea d un torului într-un
interval scurt;
b) posibilitatea aplic rii mecanizate a tratamentelor, utilizându-se
mijloace moderne cu aparatur terestr de mare capacitate,
generatoare de aerosoli, elicoptere şi avia ia utilitar în locuri în
general inaccesibile;
c) reducerea num rului de tratamente datorit posibilit ii de
combinare a diferitelor pesticide (compatibile din punct de vedere
chimic şi biologic).

8.5.1. Condi ionarea produselor pesticide

Produsele fitofarmaceutice nu se aplic sub form de substan e

pure, ci diluate cu diferi i ingredien i iner i (ap , solven i organici,
uleiuri minerale, etc.) pentru realizarea unei repartiz ri uniforme pe
organele tratate, cu cantit i reduse de substan activ .
Produsele fitofarmaceutice sunt condi ionate sub diferite forme
şi anume: pulberi de pr fuit (PP); pulberi umectabile (PU), utilizate
pentru preg tirea suspensiilor; pulberi solubile (PS) şi concentrate
solubile (CS), folosite pentru prepararea solu iilor; concentrate
emulsionabile (CE) pentru emulsii; solu ii concentrate (SC), care în
loc de solven i petrolieri, utilizeaz apa şi al i ingredien i; produse
pentru tratamente cu volum ultra redus (VUR), condi ionate în mod
special pentru a putea fi aplicate f r diluare cu ap ; granule (G)
71
utilizate în combaterea unor d un tori prin tratamente la sol şi la
plant ; produse pentru tratarea semin elor (PTS), condi ionate special
pentru semin e. Exist şi alte forme de condi ionare ca aerosoli (A),
tablete (T), pastile (P), momeli (M), etc.

8.5.2. Clasificarea produselor fitofarmaceutice

Produsele fitofarmaceutice pot fi clasificate dup mai multe

criterii şi anume: dup ac iunea pe care o manifest , dup grupa
sistematic de d un tori împotriva c rora se utilizeaz , dup grupa
chimic din care fac parte, dup starea lor fizic , etc.
În func ie de grupa sistematic de d un tori împotriva c rora se
folosesc, produsele toxice se clasific în : insecticide folosite în
combaterea insectelor; acaricide utilizate în combaterea acarienilor;
nematocide pentru combaterea nematozilor; moluscocide pentru
combaterea melcilor; raticide (rodenticide), pentru combaterea
roz toarelor; substan e repelente (corvidee, iepurifuge şi cervidee);
substan e atractante (atractan i de nutri ie şi sexuali); substan e
adjuvante.
Insecticidele, dup modul lor de ac iune, se clasific în:
a) insecticide de contact, care ac ioneaz direct asupra d un torului;
b) insecticide de ingestie, care ac ioneaz asupra insectelor dup ce
sunt introduse în tubul digestiv, o dat cu hrana;
c) insecticide asfixiante (gazoase sau fumigante), care produc
asfixierea insectelor prin aparatul respirator.
Unele insecticide au ac iune complex : de ingestie, de contact şi
chiar asfixiant . Aceste produse sunt cunoscute sub denumirea de
pesticide mixte.
Dup natura chimic , pesticidele pot fi: anorganice, organo-
minerale, organice de sintez , biologice.
În func ie de valoarea DL50, pesticidele se împart în:
a) grupa I-a – produse foarte toxice, când DL50 este sub 50 mg/kg
corp;
b) grupa a II-a – produse puternic toxice, când DL50= 50-200 mg/kg
corp;
c) grupa a III-a – produse moderat toxice, când DL50= 200-1000
mg/kg corp;
d) grupa a IV-a – produse cu toxicitate redus , când DL50 >1000
mg/kg corp.

8.5.3. Insecticide anorganice şi de origine vegetal

Din aceast grup fac parte:

a) compuşi ai arseniului: arsenia i şi arseni i. Sunt produse foarte
toxice cu DL50 = 2 mg/kg corp, folosite în prepararea momelilor
72
 toxice pentru combaterea unor insecte (coropişni e, l custe) şi a
roz toarelor;
b) compuşi ai bariului - polisulfura de bariu – pulbere de culoare
cenuşie – verzuie, cu miros nepl cut. Se foloseşte în tratamentele
de iarn (6 – 8%), în planta iile de pomi şi vi de vie, precum şi în
tratamentele din timpul perioadei de vegeta ie (în concentra ie de
1%). Are eficacitate împotriva p duchilor estoşi, afidelor, puricilor
meliferi, etc. precum şi pentru unii agen i patogeni (f inare, rap n).
Are mai multe denumiri comerciale, între care cele mai uzitate
sunt: Polybar, Polybaril, Selebar, Solbar, etc.;
c) compuşi ai sulfului : zeama sulfocalcică sau zeama californiană de
28 – 30°Bé (pentru 10 litri de zeam sulfocalcic concentrat este
nevoie de 2,8 kg sulf şi 1,5 kg var nestins). Este un lichid de
culoare roşie – sângerie, cu miros de hidrogen sulfurat. Zeama
sulfocalcic are o puternic ac iune insecticid , acaricid şi
fungicid , are o toxicitate redus fa de om şi animale. În
tratamentele de iarn se foloseşte în concentra ie de 20% iar în
tratamentele din timpul perioadei de vegeta ie 2 – 3%.
Propriet ile insecticide ale unor specii de plante au fost
cunoscute din cele mai vechi timpuri. Insecticidele de origine vegetal
nu prezint toxicitate pentru om şi animalele folositoare, deci nu se
pune problema reziduurilor pe produsele tratate.
Deşi insecticidele vegetale sunt scumpe, unii autori (Beratlief,
1989) consider c în viitor aceste produse vor ocupa un rol important
în combaterea insectelor d un toare.
Principiile active ale insecticidelor vegetale sunt reprezentate
prin diferi i alcaloizi, ce au ac iune de contact sau de ingestie asupra
insecticidelor. Principalii alcaloizi cu ac iune insecticid sunt:
Nicotina – alcaloid prezent în plantele de tutun cultivat
(Nicotiana tabacum), dar mai ales în tutunul s lbatic (Nicotiana
rustica). Nicotina în stare gazoas p trunde prin cuticula insectelor,
ac ionând prin paralizia aparatului locomotor.
Se recomand sub form de stropiri pentru: p duchii de frunze,
puricii meliferi, tripşi, larve defoliatoare în primele stadii, molia
verzei, puricii de p mânt, viermele m rului, molia strugurilor,
musculi a alb de ser .
Anabazina extras din Anabasis aphylla, folosit în combaterea
afidelor.
Sabadella con ine un complex de alcaloizi (veratrina,
sabadillina, sabadina şi cevadina) ce se g seşte în endospermul,
embrionul şi pericarpul semin ei de Veratrum album. Se utilizeaz
împotriva muştelor şi a insectelor animalelor de produc ie.
Rotenona este un principiu insecticid con inut de unele
leguminoase ca Derris elliptica, Tephrosia, Millettia, plante ce tr iesc
în regiunile tropicale.
73
 De asemenea şi alte plante con in principii toxice fa de
insecte: Amorpha fruticosa, Dryopteris felix-max, Quassia amara,
Rhodendrom molle, Juniperus virginiana, Piper nigrum (Beratlief,
1989).
În prezent, cea mai larg folosire o au produsele pe baz de
“piretrum” extrase din plantele de Pyrethrum cinerariefolium,
Pyrethrum rosoeum, Pyrethrum carneum.
Substan ele active din piretru numite Piretrina I şi Piretrina II
sunt lichide vâscoase, nevolatile, insolubile în ap , care se descompun
uşor sub influen a aerului, luminii şi umidit ii. Ac ioneaz asupra
sistemului nervos al insectelor pe cale de ingestie şi respira ie, având o
puternic ac iune de şoc.
Se folosesc în combaterea insectelor din serele de legume, a
insectelor din depozite şi din sectorul zootehnic.

8.5.4. Piretroizi de sintez

Piretroizii de sintez sunt produse ob inute pe cale sintetic , a

c ror substan e active sunt asem n toare cu a piretroizilor naturali. Au
stabilitate 7 – 15 zile. Ac ioneaz asupra sistemului nervos al
insectelor pe cale de contact, ingestie şi respira ie, având o puternic
ac iune de şoc. Unele produse au şi ac iune acaricid . Fac parte din
grupa a III-a şi a IV-a de toxicitate. Timpul de pauz variaz de la 1 –
3 zile pân la 3 s pt mâni. Au un spectru larg de ac iune, selectivitate
sc zut şi pot forma rase rezistente de d un tori.
În Codexul produselor de uz fitosanitar omologate pentru a fi
utilizate în România (1999) şi omolog rile ulterioare sunt prezenta i
urm torii piretroizi de sintez : Agrothrin 10 EC – 0,2 l/ha;
Cypermethrin 25 EC – 0,1 l/ha; Cypermethrin 10 EC – 0,02%;
Cypersan 200 EC – 0,02%; Polytrin 200 CE – 0,015%; Sherpa 25 CE
- 0,02%; Supersect 10 CE – 0,03%; Alphaguard 10 CE – 0,015%;
Decis 25 Flow – 0,0125% - 0,05%; Decis ULV – 2 l/ha; Decis 2,5
CE – 0,0125 – 0,05%; Efenal 20 EC – 0,03%; Sanvalerat 200 CE –
0,02 – 0,05%; Sumicidin 20 CE – 0,02 – 0,1%; Sumialpha 2,5 CE –
0,015 – 0,04%; Fury 10 CE – 0,02%; Isathrine 0,05%; Chinmix 5 EC
- 0,03%; Buldock 025 EC – 0,05%; Fastac 10 CE – 0,015 – 0,02%;
Karate 2,5 CE – 0,01 – 0,04%; Mavrik 2 E – 0,03 – 0,05%; Meotrin
20 CE – 0,025%; Talstar 10 CE – 0,035 – 0,05%.

8.5.5. Insecticide organoclorurate

Sunt produse pe baz de hidrocarburi clorurate, care ac ioneaz

asupra insectelor prin contact şi ingestie, mai rar prin respira ie.
Afecteaz sistemul nervos şi produce moartea prin paralizie.
74
Toxicitatea variaz între moderat toxice şi puternic toxic. Au
remanen mare şi persisten în sol (6 – 10 ani), precum şi
posibilitatea de a cumula în organismele vegetale şi animale de pe
toate nivelele trofice.
În prezent se utilizeaz preparatele pe baz de lindan şi
endosulfan şi anume: Lindan 400 SC - 2,5 l/t s mân ; Lindan 75 TS –
1,3 l/t s mân ; Thiodan 35 EC – 0,15 – 0,2%; Thionex 35 CE – 0,2%;
Thionex 25 ULV – 3 l/ha; Thionex 50 WP – 0,15%.

8.5.6. Insecticide organofosforice

Aceste insecticide au la baz esteri ai acidului fosforic, esterii

acizilor tiofosforici, esterii acidului ditianoperofosforic, deriva i ai
acidului pirofosforic. Se caracterizeaz printr-un spectru larg de
ac iune, nu se cumuleaz în organismul omului, al animalelor şi al
plantelor. Au o persisten redus în sol, plante şi ap . Prin
descompunere formeaz de regul substan e mai pu in toxice.
Ac ioneaz prin contact, ingestie şi respira ie asupra sistemului
nervos, ca inhibitori ai colinesterazei, producând moartea prin
paralizie. Unele produse sunt sistemice. Au toxicitate variat , de la
foarte toxice pân la produse cu toxicitate redus . Timpul de pauz la
majoritatea produselor este de 12 – 15 zile; la unele produse poate
ajunge pân la 40 zile iar la altele este numai de 5 – 7 zile.
Sunt avizate a fi utilizate urm toarele produse organofosforice:
Actellic 50 CE – 0,05 – 0,2%; Carbetox 50 CE – 1,5 – 4,5 l/ha;
Carbetox 37 CE 0,3 – 0,5%; Onefon 90 – 0,15%; Diazinon 60 EC –
0,15%; Diazol 60 EC – 0,15%; Basudin 60 EC – 0,15%; Dursban 480
CE – 0,2%; Reldan 40 CE – 0,1 – 0,15%; Murfotox 68 EC – 0,1%;
Nogos 50 EC – 0,1%; Onevos 35 CE – 0,15%; Sumithion 50 CE –
0,1 – 0,2%; Ultracid 20 CE – 0,15 – 0,2%; Zolone 25 WP – 0,25 –
0,3%; Zolone 35 CE – 0,15 – 0,2%; Sinoratox 35 CE – 0,1 – 0,2%;
Sinoratox 10 G – 25 – 30 kg/ha; Sinoratox 5 G – 50 – 60 kg/ha;
Perfection 40 EC – 0,1%.

8.5.7. Insecticide carbamice

Produsele carbamice sunt esteri ai acidului carbamic. Au

ac iune rapid de şoc, ac ionând în principal pe cale de contact şi
ingestie, iar unele produse au ac iune sistemic . Produc moartea prin
paralizie, ac ionând asupra sistemului nervos. Cu unele excep ii
(Carbaril din grupa a III-a şi Victenon din grupa a IV-a), majoritatea
insecticidelor carbamice au o toxicitate mare, f când parte din grupele
I şi a II-a. Timpul de pauz variaz între 7 – 60 zile. Produsepe pe
baz de carbofuran, furatiocarb, etc., au o bun persisten în sol şi

75
sunt eficace în combaterea viermilor sârm , viermilor albi, viermilor
cenuşii.
Sunt avizate urm toarele insecticide carbamice: Sevin 85 WP –
0,15%; Lannate 90 WS – 0,05%; Metomex 90 SP – 0,05%; Larvin
375 – 0,15%; Insegar 25 WP – 0,03 – 0,04%; Furadan 35 ST – 28 l/t
s mân ; Carbodan 35 ST – 28 l/t s mân ; Diafuran 35 ST – 28 l/t
s mân ; Furadan 5 G – 40 kg/ha; Furadan 10 G – 20 kg/ha; Marshal
25 EC – 0,1%; Padan 50 DP – 0,1%; Pirimor 25 WG – 0,1%; Promet
400 CS – 25 l/t s mân ; Victenon WP – 0,05 – 0,075%.

8.5.8. Produse acaricide

Acaricidele sunt produse folosite pentru combaterea acarienilor

fitofagi. Unele produse organofosforice (Sinoratox, Carbetox, etc.) şi
piretroizi de sintez (Karate, Meotrin, Talstar) au efect şi pentru
acarieni. Ac ioneaz pe cale de contact şi mai rar prin asfixiere.
Toxicitatea lor fa de om şi animale variaz de la redus pân la
puternic . Cele mai folosite acaricide sunt urm toarele: Kelthane 18,5
EC – 0,2%; Mitigan 18,5 EC – 0,2%; Sintox 40 EC – 0,1 – 0,2%;
Pennstyl 25 WP – 0,05 – 0,1%; Torque 550 SC – 0,05%; Apollo 50
SC – 0,04%; Demitan 200 SC – 0,05 – 0,07%; Nissorun 10 WP –
0,05%; Nissorun 5 CE – 0,08%; Omite 570 EW – 0,1%; Ortus 5 SC –
0,1%; Pyranica 20 WP – 0,025%; Rufast 15 EC – 0,04%; Sanmite 20
WP – 0,05 – 0,075%; Danirun 11 CE – 0,06%; Neoron 500 EC – 0,05
– 0,1%.

8.5.9. Produse nematocide

Combaterea nematozilor plantelor de cultur constituie o

problem important , deoarece ei sunt larg r spândi i şi produc
pierderi mari de produc ie. Pe lâng atacul direct, unele specii de
nematozi sunt vectori ai virusurilor determinând boli virotice grave,
iar alte specii tr iesc parazit în corpul omului şi animalelor. Pentru
combaterea nematozilor s-au sintetizat produse specifice numite
nematocide, care au o eficacitate ridicat mai ales pe suprafe e
restrânse (sere, solarii).
Produsele nematocide recomandate a fi folosite în ara noastr
sunt urm toarele: Basamid granule – 500 kg/ha, Mocap 10 G – 50 –
75 kg/ha; Vydate 10 G – 30 – 150 kg/ha; Vydate 24 L – 0,2%.

8.6. Metode biologice de combatere

Aplicarea metodelor biologice de combatere a d un torilor aşa

numita “lupt integrat ”, cuprinde un ansamblu de m suri care se

76
aplic în scopul distrugerii organismelor animale d un toare plantelor
cultivate, omului şi animalelor.
Lupta biologic nu este ceva nou, empiric ea a fost folosit de
oameni cu secole în urm . În China de sud, prin anii 900, oamenii
cump rau cuiburi de furnici din specia Oechophylla smaragdina
pentru a le pune în livezile de pomi fructiferi şi a preântâmpina astfel “
vierm noşirea fructelor”, aproximativ în acelaşi timp într-o alt zon
geografic , Yemen, în acelaşi scop se utiliza o alt specie de furnici.
Odat cu descrierea fenomenului de parazitism de c tre
Aldrovandi în lucrarea sa” De animalibus insectae”, începe cercetarea
ştiin ific a mijloacelor şi metodelor de combatere biologic , cu accent
special asupra fenomenului de parazitism.
În 1734, Reaomur recomand introducerea ou lor de neuroptere
în sere pentru combaterea afidelor. Pentru prima dat o realizare
practic a combaterii biologice este men ionat oda cu introducerea în
1762 în insulele Mauri ius a pas rii insectivore “maina” Acridotes
tristis pentru combaterea l custei roşii a trestiei de zah r, reuşindu-se
ca în 1770 d un torul s fie sub control.
Ciuperca Metarrihizium anisopliae ca mijloc de combatere
microbiologic a c r buşeilor este semnalat în Rusia de Mecinicov
şi Krasilscik în 1886.
În România introducerea parazitului Aphelinus mali din Fran a
în 1923 de W. Knechtel combate p duchele lânos (Eriosoma
lanigerum). Combaterea p duchelui din San Jose, într-o prim etap s-
a realizat cu ajutorul speciei parazite introduse în ar (Prospaltella
perniciosi), care ulterior a putut fi crescut în mas la sta iunea
Pâng ra i.
Lupta biologic are drept scop principal reducerea densit ii
numerice a popula iilor d un toare sub limita pragului economic de
d unare. Prin schimbarea raporturilor dintre d un tori şi totalitatea
factorilor biologici care contribuie la reducerea sau limitarea
popula iei d un torului, se contribuie la stabilirea unui nou nivel de
echilibru biocenotic.
În compara ie cu celelalte metode de control ale d un torilor,
metoda biologic nu prezint pericol pentru om sau animale,
protejeaz fauna util , nu determin apari ia fenomenului de
rezisten , în unele cazuri este economic , iar în cazul utiliz rii
biopreparatelor, acestea sunt în general compatibile cu multe
insecticide.
Mijloacele de lupt împotriva d un torilor incluse în lupta
biologic sunt:
- folosirea microorganismelor patogene;
- folosirea zoofagilor (pr d tori şi parazi i);
- lupta autocid ;
- lupta hormonal ;
77
 - lupta genetic ;
- lupta fiziologic ,etc.
Zoofagii sunt nevertebrate şi vertebrate care se hr nesc cu
d un torii animali ai plantelor agricole, iar din rândul lor fac parte
specii apar inând grupelor de nematozi, acarieni, miriapode, insecte,
batracieni, reptile, p s ri şi mamifere.
În cadrul capitolului de ecologie s-au prezentat fenomenele de
parazitism şi pr d torism, zoofagii se împart aşadar în parazi i şi
prădători.
Parazi ii sunt organisme animale ce se dezvolt pe seama altor
organisme, care se numesc gazde, acestea din urm având corpul mai
mare decât al parazi ilor. Diferitele specii de parazi i existente, se pot
dezvolta (pot parazita) pe diferite stadii de dezvoltare ale d un torilor:
ou, larv , pup sau adult.
Parazi ii de ou (ovifagii), au o importan practic deosebit
deoarece prin distrugerea stadiului de ou se întrerupe toat dezvoltarea
d un torului şi nu se mai produc pagube, inând seama de faptul c
oul în sine sau depunerea lui provoac cele mai mici pagube, f r
importan economic .
Dintre ovifagi, cea mai mare importan practic se pare c o au
viespile parazite din genul Trichogramma. În prezent sunt cunoscute
peste 200 de specii ale genului, dar cele mai cunoscute sunt:
Trichogramma evanescens, Trichogramma maydis, Trichogramma
embriofagum şi Trichogramma pretiosum, pentru care se apreciaz c
sunt utilizate pe suprafe e considerabile în lume, peste câteva milioane
de hectare. În România sunt cunoscute 8 specii de parazi i ai ou lor de
ploşni a cerealelor (Eurygaster integriceps),din care cele mai
importante sunt Trissolcus grandis şi Telonomus shloropus. Specia
Anastatus bifasciatus este printre pu inii parazi i ai ou lor
lepidopterelor defoliatoare din p duri (Dendrolimus pini, Malacosoma
neustria etc.).
Aphidius matricariae în sere, este parazitat de Myzus persicae.
Encarsia formosana este parazit pe musculi a alb de ser
(Trialeurodes vaporariorum).
Parazi ii de larve sunt foarte numeroşi ca specii şi este remarcat
c larva unui d un tor poate fi parazitat de mai mul i parazi i, dar în
foarte pu ine cazuri simultan de mai mul i parazi i din specii diferite.
Larvele de Ostrinia nubilallis sunt parazitate de Microbracon
brevicornis, Synophorus crassifemur (Hymenoptera) şi Lydella
thomsoni (Diptera).
Larvele de Pieris brassicae sunt parazitate de Apantheles
glomeratus (Hymenoptera). Prospaltella perniciosi (Hymenoptera),
parazit al larvelor p duchelui din San José, poate fi înmul it în
laborator şi r spândit în livezi unde distruge pân la 90% din larvele

78
d un torului. Aphelinus mali, paraziteaz între 80-100% din larvele
p duchelui lânos (Eriosoma lanigerum).
Parazi ii de pupe sunt în general mai pu in numeroşi şi cu
importan practic ceva mai redus deoarece larvele care în general
produc cele mai mari pagube, nu sunt afectate. Importan a lor este c
reduc popula ia d un torilor. Pimpla instigator (Hymenoptera),
paraziteaz diferite pupe de specii de lepidoptere din care cea mai
cunoscut este Pieris brassicae, parazitat şi de Pteromalus puparum.
Pentru d un torii p durii se remarc Brachymeria intermedia care
paraziteaz crisalidele speciilor: Aporia crataegi, Euproctis
chrysorrhoea, Lymantria dispar etc.
Parazi ii de adult sunt specii de insecte care atac stadiul de
adult. Dipetrul Phasia (Alophora) crassipennis paraziteaz adul ii
hibernan i sau cei din noua genera ie a ploşni ei cerealelor (Eurygaster
spp.).
*Dup locul de instalare a parazi ilor gazde, aceştia pot fi
ectoparazi i, când se dezvolt la exteriorul gazdei şi endoparazi i, când
se dezvolt în interiorul gazdei. Speciile ectoparazite apar in în
majoritatea cazurilor ordinului Diptera, fiind cuprinse în familiile
Tachinidae şi Larvevoridae şi dezvoltându-se pe corpul larvelor.
Din punct de vedere sistematic, în afar de insecte, parazi i ai
insectelor sunt şi specii din clasa Nematoda. Specia Mermis
migrescens, cauzeaz o mortalitate de 60% a acarienilor, Agamermis
decaudata, paraziteaz c r buşul japonez (Popilia japonica),
Howardia benigna paraziteaz puricii cruciferelor iar Trichinema
oscinellae paraziteaz adul ii muştei suedeze.
Clasa Insecta cuprinde cei mai mul i parazi i ce sunt cuprinşi în
ordinul Hymenoptera, fiind încadrate îndeosebi în familiile:
Chalcididae, Thrichogrammatidae, Aphelinidae, Pteromalidae şi în
ordinul Diptera, familia Tachinidae.
Prădătorii sunt organisme animale care se hr nesc cu prad vie,
aceştia având în general corpul mai mare ca al victimei.
Din punct de vedere sistematic, diferitele specii de pr d tori
apar in la clasele: Arahnida, Miriapoda, Insecta, Amfibia, Reptile,
Păsări şi Mamifere.
Dintre arahnide (p ianjeni), ordinul acarina, speciile din
genurile:Phytoseiulus sp.,pr d toare ale diferitelor stadii ale
p ianjenului roşu comun (Tetranichus urticae) şi Typhlodromus spp.,
pr d tor al diferitelor stadii ale p ianjenilor brun şi roşu al pomilor.
Din clasa Miriapoda cele mai importante specii pr d toare din
grupul Chilopode sunt: Scolopendra spp. şi Lithobius spp..
Speciile pr d toare din clasa Insecta apar in ordinelor:
Neuroptera, din care face parte Chrysopa perla, care se hr neşte cu
acarieni, afide şi coccide; Hetetoptera, din care cit m speciile Perillus
bioculatus, r pitoare a diferitelor stadii de dezvoltare a gândacului din
79
Colorado, Nabis spp., r pitoare ce se hr neşte cu ou , larve şi adul i ai
diferi ilor d un tori accesibili, în special afide; Coleoptera,
reprezentat prin numeroase specii de Carabidae (Carabus spp.),
pr d toare de omizi defoliatoare, Coccinelidae (buburuza, Coccinella
7-punctata) pr d toare în special de afide şi cocide; Diptera, ofer
specii încadrate în familia Syrphidae (Syrphus pyrasti, Syrphus
bifascinatus), pr d toare în special de afide, etc.
Amfibienii (broaştele), în special broasca râioas (Rana
temporara) şi reptile (şerpi, vipere) se hr nesc în mare parte cu insecte
şi alte specii de animale d un toare.
P s rile insectivore joac un rol deosebil în distrugerea
diferitelor stadii de dezvoltare ale insectelor d un toare. Printre
speciile cele mai importante din acest punct de vedere se num r :
pi igoiul, graurul, cucul, cioc nitoarea, striga, şorecarul, cucuveaua
etc.
Mamiferele joac un rol important în reducerea num rului de
insecte roz toare d un toare agriculturii. Dintre acestea se remarc
activitatea folositoare a liliacului, ariciului, nev stuicii, dihorului,
bursucului etc.
Succinta prezentare a principalilor parazi i şi pr d tori red
numai par ial rolul şi imensul poten ial pe care îl au zoofagii în
men inera unui echilibru biologic în biocenoze în general şi în
agrocenoze în special. Este suficient s amintim c nu exist specie de
d un tor agricol care s nu aib parazi i şi s fie atacat de d un tori.
Existen a zoofagilor nu înseamn automat reducerea sau men inerea
sub control a d un torilor, deoarece ei sunt interconecta i în cadrul
lan urilor trofice şi nivelul popula iilor oscileaz cu amplitudini mai
mici sau mai mari în jurul unui nivel de referin .
Lupta biologic presupune dou aspecte distincte atât prin
modul de abordare cât şi prin consecin ele cu valoare practic ce
rezult . Pe de o parte este vorba de cunoaşterea locului şi rolului
zoofagilor în cadrul biocenozelor, a stabilirii condi iilor care limiteaz
sau favorizeaz activitatea şi pe baza acestor cunoştin e instituirea
unor m suri sau tehnologii care s protejeze sau s favorizeze
activitatea acestora, introducerea de noi parazi i şi pr d tori provenind
din alte regiuni. Pe de alt parte este vorba de producerea în unit i
experimentale sau în biofabrici a unor parazi i sau zoofagi, pentru care
s-au elaborat metode şi tehnologii de produc ie, lansarea în câmp în
anumite culturi şi pentru anumi i d un tori, în scopul de a combate un
anumit d un tor.
Cunoaşterea factorilor care influen eaz interrela ia dinamic
dintre parazi ii oofagi şi ploşni a cerealelor, a determinat schimb ri în
tehnologia de combatere a d un torului (PED, momentul aplic rii
tratamentelor şi produselor chimice utilizate).

80
 O cale relativ simpl de lupt biologic o constituie
introducerea într-o anumit zon a unui zoofag dintr-o zon
îndep rtat , eventual zona de origine a d un torului, urmat de
înmul irea în condi ii strict determinate, aclimatizarea şi apoi lansarea
în câmp. Aceast metod a dat rezultate spectaculoase în urm toarele
cazuri: Prossaltella perniciosi – p duchele din San José; Aphelinus
mali – p duchele lânos. Dar exist cazuri când speciile importante nu
s-au putut adapta (Perillus bioculatus pr d tor al gândacului din
Colorado în Europa, Lydella thomsoni –parazit al sfredelitorului
porumbului în S.U.A.).
Cele mai spectaculoase rezultate s-au ob inut şprin creşterea în
mas urmat în câmp de colonizarea periodic sau lansarea masiv
prin metoda inunda iei.
Fa de cele peste 200 specii poten iale de a fi utilizate, citate în
literatura de specialitate, în practic cele mai importante sunt:
Trichogramma spp., utilizat în China, Rusia, Bulgaria, Germania,
Fran a, România şi experimental în S.U.A., pentru combaterea unor
lepidoptere d un toare la porumb, sfecl pentru zah r, varz , vi a de
vie etc.. Principalul atu al acestui parazit oofag, este faptul c s-a
reuşit creşterea în instala ii numite “biofabrici” pe gazde de substitu ie
(ou de Sitotroga cerealella, ou de Ephestia kuhniela sau chiar ou
artificiale). Norma de lansare depinde de cultur , fiind în general
cuprins între 50 – 100 000 exemplare/ha, în 2-3 tratamente.
Principalul neajuns al metodei îl constituie faptul c specia este slab
zbur toare, fiind necesar instalarea manual a pl cu elor cu parazi i,
care în general con in 800 exemplare, din 7 în 7 m, ceea ce presupune
o imens munc manual , dar sunt realiz ri în ceea ce priveşte
mecanizarea lans rii.
Prospaltella perniciosi, utilizat în combaterea p duchelui din
San José a fost aclimatizat cu succes în România fiind importat din
Fran a. În prezent parazitul este înmul it în cantit i suficiente pe
gazda natural Quadraspidiotus perniciosus crescut în mas pe
dovleci suspenda i în plase. Dovlecii cu larve gazd parazitate sunt
instala i în livezile atacate pentru a reduce popula ia d un torului.
Acarianul Phytoseilus persimilis, utilizat în combaterea în sere a
acarienilor fitofagi, este crescut în sere speciale sau spa ii limitate
dintr-o ser pe gazda natural şi se lanseaz în propor ie de 1 la 20-50
exemplare de d un tori.
Encarsia formosana, utilizat pentru combaterea musculi ei
albe de ser , este crescut la temperatura de 27-30°C, lumin 14-17
ore/zi, produce 115 ou şi se lanseaz în sere pentru combaterea
d un torului în norma de 2 exemplare/m2.
Rezultate deosebite s-au ob inut prin colectarea din natur a
pr d torilor şi lansarea lor pentru protejarea unor culturi, de obicei în
spa ii închise.
81
 Alte specii ce în anumite momente şi zone, au fost sau sunt
utilizate cu succes sunt: pr d torii Chrysopa sp., Perillus bioculatus
(pentru Leptinotarsa decemlineata) şi parazi ii Lydella thomsoni în
S.U.A. (pentru Ostrinia nubilallis) şi Trisolcus grandis sau
Telenomus chloropus în Iran (pentru Eurygaster integriceps).
Microorganismele patogene sau produsele lor metabolice
constituie principiul activ al unor produse utilizate în combaterea
d un torilor. Aceste produse sunt cunoscute sub numele de insecticide
microbiologice sau mai generic spus biopreparate.
Dup natura microorganismului utilizat, biopreparatele pot fi pe
baz de :virusuri, bacterii, fungi sau alte organisme patogene pentru
d un tori cum sunt sporozoarele.
Preparatele virale sunt, în general, produse pe baz de virusuri
poliedrice, care se ob in prin infestarea gazdelor sau a culturilor
celulare provenite din acestea şi extragerea ulterioar , de obicei prin
centrifugare, a corpusculilor virali multiplica i. Bolile provocate
insectelor de c tre virusuri poart entomopatogene, cele mai
numeroase fiind cele nucleare, dar şi citoplasmatice sau granulare, iar
unele virusuri nu produc poliedre (particula vira este învelit într-o
capsul proteic ).
Dintre produsele comercializate în diferite ri multe sunt bazate
pe virusuri poliedrice şi dintre ele men ion m: ELCAR, BIOTROL,
VIREX etc.
O însuşire deosebit de valoroase a virusurilor poliedrice este
înalta lor specifitate, îmboln vesc şi determin moartea numai la
specia int . Sunt deosebit de utile în declanşarea unor epizootii.
Printre dezavantajele preparatelor virale sunt: pre ul de cost pentru
producerea lor; faptul c nu ac ioneaz în timp scurt asupra
d un torului; slaba lor rezisten la ac iunea ultravioletelor.
Preparatele bacteriene sunt produse pe baz de bacterii
entomopatogene. Bolile provocate de bacterii insectelor, poart
numele de bacterioze sau flaşerii. Primul care s-a ocupat de studiul
bolilor produse de bacterii la viermii de m tase a fost Pasteur.
Se cunosc numeroase specii de bacterii care provoac diferite
boli la diferite specii de insecte, dar cele mai cunoscute, care au o
importan practic deosebit , fiind aplicate pe scar larg în
combaterea unor d un tori sunt: Bacillus thuringiensis (în principal
utilizat pentru combaterea lepidopterelor, dar exist şi tipuri care
ac ioneaz asupra dipterelor) şi Bacillus popiliae (ce determin boli la
larvele de melolontine-coleoptere). Capacitatea speciei Bacillus
thuringiensis de a provoca îmboln virea larvelor de lepidoptere se
datoreaz în principal celor dou toxine produse de bacterie
(endotoxina produs şi depozitat în corpul celulei bacteriene sub
forma unui cristal proteic şi exotoxina eliminat de bacterie în mediul
de culur , sau în organismul atacat). Celulele bacteriene ajunse odat
82
cu hrana în intestinul larvelor se înmul eşte eliminând exotoxine ce
determin paralizia tubului digestiv, iar odat cu moartea celulelor
bacteriene se elimin şi endotoxina reprezentat prin cristalele
proteice ce ajunse în intestinul mijlociu sunt solubilizate şi determin
distrugerea peretelui intestinal invadarea cavit ii generale cu bacterii,
deci apari ia septicemiei (infec ie microbian generalizat ), paralizia şi
moartea insectei care are în aceast ultim faz un aspect caracteristic
“flasc”, corpul larvei moarte fiind un rezervor de bacterii care prin
ruperea resturilor învelişului larvei se împr ştie pe plante provocând
îmboln virea altor larve care consum hrana contaminat .
Avantajul deosebit al utiliz rii bacteriilor în combaterea
d un torilor este faptul c pot fi cultivate în mas , dup tehnologia
utilizat pentru ob inerea antibioticelor, pre ul de cost este comparabil
cu al insecticidelor şi au o specifitate relativ ridicat . Dezavantajele
sunt faptul c ac ioneaz relativ lent şi sunt şi ele sensibile la
ultraviolete, aspect contracarat mai recent prin ad ogarea unor
substan e protectoare.
Preparatele microbiene sunt foarte mult utilizate în combaterea
lepidopterelor defoliatoare din p duri, asigurându-se protec ia acestui
ecosistem deosebit de sensibil.
Dintre preparatele comerciale bazate de bacterii men ion m:
Bactospein, Thuricide, Dipel, Entomobacterin, Dendrobacterin, etc.
Este men ionat c a fost realizat produsul românesc Turingin la fabrica
de la Calafat, dar în prezent datorit dificult ilor economice şi
supradimension rii instala iei de produc ie, el nu se mai fabric .
Preparatele fungice au ca principiu activ sporii unor ciuperci
entomopatogene ce determin la insectele atacate apari ia unor boli
denumite micoze. Cea mai cunoscut şi mai virulent ciuperc
entomopatogen este Beauveria bassiana. Ca şi preparatele
microbiene cele fungice se produc prin izolarea unor tulpini virulente
şi înmul irea în medii lichide dup tehnologia de producere a
penincilinei.
Marele dezavantaj al acestor preparate este c ele sunt eficace în
zonele sau mediile deosebit de umede, unde pot fi active asupra
larvelor, pupelor şi adul ilor gândacului din Colorado, g rg ri ei
cenuşii a sfeclei etc.
Dintre preparatele comerciale amintim pe cele bazate pe
Beauveria bassiana.

8.7. Lupta integrat

Lupta integrat reprezint un procedeu relativ nou de combatere

a agen ilor patogeni şi d un torilor plantelor de cultur . Acest
program a fost elaborat ca o reac ie a folosirii excesive a pesticidelor
organosistemice şi mai ales a celor cloroderivate.
83
 Lupta integrat reprezint un concept care utilizeaz un asamblu
de metode, care satisface în acelaşi timp exigen ele economice,
ecologice şi sociologice, acordându-se prioritate utiliz rii
organismelor naturale de limitare, respectându-se pragurile de
toleran (Brader, 1974).
Lupta integrat poate fi definit ca o form de ecologie aplicat
(Grison, 1969), de lupt biocenotic , în sensul dirij rii popula iilor de
d un tori şi a d un torilor lor naturali din cadrul agroecosistemelor
reprezentate de diferite culturi, prin influen area factorilor de mediu
asupra organismelor vegetale şi animale.
Obiectivele principale ale luptei integrate sunt:
1. Diminuarea riscurilor de apari ie a rezisten ei la pesticide a
d un torilor.
2. Evitarea creşterii progresive a num rului de tratamente fitosanitare.
3. Reducerea reziduurilor de pesticide din produsele agricole.
4. Men inerea unei stabilit i a entomofaunei din agroecosistem.
Principiile luptei integrate sunt:
1. Folosirea în complex a celor 6 categorii de m suri de combatere şi
anume: prognoz şi avertizare, carantin fitosanitar , m suri
agrofitotehnice, fizico- mecanice, chimice şi biologice.
2. Veriga de baz a luptei integrate o constituie principiul prin care nu
se urm reşte eradicarea toral a d un torilor, ci men inerea lor la
un anumit nivel la care s nu produc pagube (sub pragul de
d unare economic ), prin aşa zisa “metod a câmpului murdar”.
3. Tratamentele chimice se efectueaz la avertizare pentru reducerea
la minimum a num rului lor.
4. Folosirea m surilor chimice numai dup ce s-au aplicat m surile
fizico-mecanice (t ierile de între inere şi de rodire în pomicultur
şi viticultur ).
5. Utilizarea pesticidelor selective şi cu remanen mic pentru
protejarea entomofaunei folositoare.
6. Executarea tratamentelor la avertizare pentru reducerea num rului
acestora.
7. Limitarea suprafe ei de tratat la un minim necesar. De exemplu se
trateaz numai jum tate din pom sau lanul se trateaz numai pe
margini.
8. Reducerea la minimum a folosirii insecticidelor organoclorurate
care au remanen mare şi se descompun greu.
9. Folosirea pe scar larg a substan elor piretroide şi a preparatelor
biologice ce nu las reziduuri pe produsele tratate.
10. Alternarea substan elor fitofarmaceutice sistemice cu cele de
contact pentru a se evita apari ia de noi rase fiziologice de agen i
patogeni şi d un tori, rezisten i la pesticide.
11. Folosirea produselor fitofarmaceutice cu toxicitate cât mai mic
fa de om şi animale.
84
12. Cultivarea hibrizilor şi soiurilor de plante imune sau rezistente la
atacul agen ilor patogeni şi d un torilor.
Elementele necesare pentru aplicarea luptei integrate.
Pentru a se putea introduce şi folosi cu succes combaterea
integrat este necesar s fie cunoscute în prealabil o serie de elemente
şi în primul rând mecanismele naturale ce contribuie la reglarea
densit ii numerice a speciilor cu importan economic , cum sunt:
a) eviden a speciilor d un toare pe zone (alc tuirea h r ilor de
r spândire a d un torilor);
b) dinamica speciilor d un toare împreun cu speciile antagoniste
(parazi i şi pr d tori); raportul numeric optim în favoarea
duşmanilor naturali, exclude folosirea tratamentelor chimice;
c) ciclul biologic al speciilor d un toare dintr-o anumit zon , în
strâns corela ie cu factorii ecologici;
d) densitatea numeric la speciile cheie, cu importan economic mai
mare.

85
 CAPITOLUL IX
D UN TORII CULTURILOR DE CEREALE

9.1. Gândacul ghebos – Zabrus tenebrioides Goeze,

ordinul Coleoptera, familia Carabidae

Este r spândit în Europa şi Asia Central . În ara noastr este

men ionat din anul 1887 şi se întâlneşte în toate zonele de cultur a
cerealelor p ioase.
Descriere. Adultul are 10 – 16 mm lungime, corpul oval-
alungit, de culoare neagr pe partea dorsal , uneori cu reflexe metalice
şi brun-roşcat pe partea ventral . Pronotul este convex dorsal, cu baza
şi marginile laterale puternic punctate. Antenele, tibiile şi tarsele sunt
roşcate, iar femurele mai închise (Figura 30).
Oul este oval de 20 – 35 mm lungime, de culoare alb .

Fig. 30. Gândacul ghebos –

Zabrus tenebrioides
a-adult; b-larv ; c-plant atacat
(dup Balachowsky)

Larva matura are 30 – 35 mm; corpul este uşor turtit, îngustat

treptat spre partea posterioar , de culoare alb -cenuşie. Capul şi
toracele sunt brune, iar segmentele abdominale prezint dorsal sclerite
brune-deschise. Penultimul inel abdominal este prev zut cu dou
apofize chitinoase şi p roase.
Pupa are 18 – 20 mm şi este de culoare alb -cafenie.
Biologie. Ierneaz în stadiul de larv în sol şi are o genera ie pe
an.
86
 Plante atacate şi mod de d unare. Atac în stadiile de adult şi
larv . Adul ii consumând florile şi boabele în diferite faze de coacere.
Cele mai mari pagube sunt produse de larve, care atac frunzele, în
special la grâul de toamn . Larvele trag frunzele plantelor tinere în
galeriile de la baza plantelor, le sfâşie şi r mân numai nervurile, care
se usuc . Atacul larvelor se manifest în vetre. La invazii mari,
culturile pot fi distruse complet.
Combatere. Rota ia culturilor; evacuarea balo ilor de paie şi a
resturilor vegetale; efectuarea ar turii imediat dup recoltat şi
men inerea terenului curat prin discuiri, pentru a se evita formarea
samulastrei.
Tratarea semin elor cu unul din urm toarele insectofungicide:
Tirametox 90 PTS – 3 kg/t, Vitalin 85 PTS – 3 kg/t, Gammavit 85
PSU – 3 kg/t.
În cazul apari iei unor focare se vor executa tratamente cu
produse organofosforice: Basudin 600 EW – 2,0 l/ha, Dursban 480 EC
– 2,5 l/ha, etc.

9.2. Ploşni ele cerealelor – Eurygaster spp. şi Aelia spp .,

ordinul Heteroptera, familia Scutelleridae

Ploşni ele cerealelor sunt r spândite în centrul şi sud-estul

Europei, în vestul Europei, în vestul Europei şi în nord-estul Africii. În
ara noastr se întâlneşte în toate zonele unde se cultiv cerealele, cu
densit i mai mari în regiunile de step şi a p durilor de stejar.
Mai importante sunt: Eurygaster integriceps Put., Eurygaster
maura L., Eurygaster austriaca Schr., Aelia acuminata L. , Aelia
rostrata Bob.
Specia Eurygaster integriceps Put. este cea mai frecvent şi
p gubitoare. Speciile genului Aelia sunt predominante în Câmpia
Transilvaniei.
Descriere. Speciile genului Eurygaster se deosebesc între ele
prin urm toarele caractere:
a) m rimea capului adultului;
b) forma capului;
c) raportul dintre pl cile maxilare şi clipeus;
d) marginile laterale ale pronotului.
Adultul de Eurygaster spp. are corpul oval, de culoare variabil ,
de la galben-brun , pân la brun-închis, uneori chiar negru. Scutelum
este dezvoltat, de lungimea abdomenului.
Eurygaster integriceps are corpul de 11 – 13 mm lungime,
capul este rotunjit la vârf, pl cile maxilare nu acop r clipeul,
marginile latarale ale pronotului sunt convexe (Figura 31).

87
 Ouăle sunt de culoare verde deschis, de forma unui butoiaş. Pe
m sur ce se dezvolt embrionul, culoarea lor se închide, devenind
cafenii-roşcate.
Larvele sunt asem n toare cu adultul.
Speciile genului Aelia au corpul eliptic, cu dungi longitudinale
pe partea dorsal , iar scutelul este triunghiular. Aelia acuminata are
corpul de culoare galben -brun , de 7 – 10 mm lungime şi prezint 3
dungi longitudinale pe pronot şi scutel. Pe femurele mediane şi
posterioare se disting 2 pete punctiforme negre.

Fig. 31. Ploşni ele cerealelor – Eurygaster sp.; Eurygaster integriceps:

a-adult; b-larv ; c-deosebirea dintre speciile de Eurygaster
(original)

Biologie. Ierneaz în stadiul de adult în frunzarul

p durilor de foioase şi prezint o genera ie pe an.
Factorul limitativ, care influen eaz mult înmul irea ploşni elor
cerealelor îl constituie parazi ii oofagi Trissolcus grandis Thoms. şi
Telenomus chloropus Thoms., ce asigur în anii favorabili un grad de
parazitate de pân la 90%.
Plante atacate şi mod de d unare. Atac cerealele p ioase.
Adul ii şi larvele atac toate organele aeriene ale plantelor: frunze,
tulpini, spice şi boabe. Odat cu în ep tura, insecta introduce în celule
şi o cantitate de saliv , care are propriet i enzimatice foarte active,
producându-se o degradare a substan elor. În felul acesta se formeaz
o mic proeminen ca un con, denumit “con salivar”. Când aceste
conuri se desprind şi cad, în locul lor r mâne un punct negru,
88
înconjurat de o zon alb -g lbuie sau brun . Atacul adul ilor
hibernan i în prim var , pe timp secetos şi densit i mari, determin
pieirea plantelor.
Când atacul se manifest la spic, la diferite niveluri, se constat
c partea spicului de deasupra în ep turii se albeşte, iar acest atac se
numeşte “albea a spicelor”.
Atacul cel mai periculos este la boabe, produs mai ales de larve.
Când boabele sunt în epate în faza de lapte, ele se zbârcesc complet.
Într-un stadiu mai avansat de coacere, boabele nu se mai deformeaz ,
îns în locul în ep turii apare o zon galben -deschis, în jurul c reia
se g seşte un punct negru. Boabele atacate au un con inut redus de
gluten, din care se ob ine o f in de calitate inferioar .
Combatere. Aplicarea m surilor agrotehnice: rota ia culturilor,
sem natul timpuriu în terenuri bine preg tite şi fertilizate, cultivarea
de soiuri precoce şi recoltarea la timp a cerealelor.
Efectuarea de tratamente chimice la avertizare în func ie de
valorile PED şi anume:
- PED = 7 adul i/m2, în culturile cu densitate normal ;
- PED = 5 adul i/m2, în culturile cu densit i mici şi neînfr ite;
- PED = 3 adul i/m2, când prim vara este secetoas şi c lduroas ,
favorabil adul ilor hibernan i.
În România sunt avizate urm toarele insecticide pentru
combaterea ploşni elor cerealelor:
Actellic 50 CE – 1,0 l/ha, Dursban 4 E – 2,0 l/ha, Danex 80 PU
– 1,2 kg/ha, Onefon 80 PS – 1,2 kg/ha, Ordatox 25 CE – 2,5 l/ha,
Sinoratox 35 CE – 3,0 l/ha, Marshall 25 CE – 1,0 l/ha, Ultracid 40 CE
– 2,5 l/ha, Fastac 10 EC – 0,1 l/ha, Supersect 10 EC – 0,1 l/ha,
Polytrin 200 EC – 0,1 l/ha, Cypermetrin 25 CE – 0,060 l/ha, Decis 2,5
CE – 0,3 l/ha, Sumi-alpha 2,5 CE – 0,4 l/ha, Karate 2,5 CE – 0,1 l/ha,
Fury 10 EC – 0,1 l/ha, Regent 200 SC – 0,075 l/ha, Trebon 30 EC –
0,250 l/ha.
Pentru adul i tratamentele se aplic la apari ia lor în mas , iar
împotriva larvelor, când acestea sunt în vârsta a III-a.

9.3. Gândacii pocnitori – Agriotes spp.,

ordinul Coleoptera, familia Elateridae

Aceşti d un tori se întâlnesc aproape în toate regiunile globului.

În ara noastr sunt frecven i în culturile agricole, mai ales în solurile
podzolice, în luncile râurilor şi Delta Dun rii.
Mai importante sunt urm toarele specii: Agriotes lineatus L.,
Agriotes ustulatus Schall. şi Agriotes obscurus L.
Descriere. Adultul de Agriotes lineatus L. are 7 – 10 mm
lungime, este de culoare brun -roşcat , cu elitrele mai deschise.

89
Interstriile elitrelor sunt mai late şi prev zute cu o pubescen deas
(Figura 32).
Ouăle sunt aproape ovoide de 0,5 – 1,5 mm lungime, având
chorionul tare şi rezistent, de culoare alb .
Larvele sunt de tip elateriform şi sunt cunoscute sub numele de
“viermi sârm ”. Larvele au corpul alungit şi cilindric, acoperit de un
tegument puternic chitinizat, de culoare galben -castanie. Picioarele
sunt scurte şi de aceeaşi m rime. Ultimul segment abdominal este
conic şi prezint pe partea dorsal dou escava iuni ovale. Lungimea
larvei mature are pân la 25 mm.
Pupa este de culoare galben . Unghiurile anterioare ale
pronotului prezint excrescen e chitinizate.

Fig.32. Gândacul pocnitor – Agriotes lineatus

a-adult; a1-v zut dorsal; a2-v zut lateral; a3-v zut ventral; b-ou ; c-larv ; d-pup .

Biologie. Ierneaz în sol ca larve de diferite vârste şi ca adult şi

prezint o genera ie la 4 – 5 ani.
Plante atacate şi mod de d unare. Adul ii de Agriotes spp. au
un regim de hran mixt, consumând diferite insecte mici, râme, boabe
de cereale, etc., iar dup unii autori atac şi frunzele de cereale
p ioase, trifoi, producând mici roz turi alungite.
Atacul larvelor este deosebit de p gubitor, prezentând un
polifagism accentuat. Ele atac cerealele (grâul, orzul, porumbul, etc.),
floarea soarelui, sfecl , cartoful, legumele (varza, morcovul, tomatele,
etc.), tutunul, etc., rozând semin ele în curs de germina ie, p r ile
subterane ale plantelor sau la colet. Plantele atacate se îng lbenesc şi
90
se usuc . Viermii sârm produc pagube mai mari la plantele
pr şitoare.
În tuberculii de cartof, r d cinile de sfecl , morcov, etc., larvele
rod galerii, ducând la putrezirea lor.
Combatere. Importan prezint m surile agrotehnice:
a) efectuarea ar turilor de var şi toamn , ce contribuie la reducerea
popula iei de viermi sârm ;
b) aplicarea de îngr ş minte chimice şi mai ales pe baz de azot şi
fosfor, care au o ac iune nociv asupra larvelor;
c) administrarea de amendamente pe baz de calciu pe solurile
podzolice şi drenarea terenurilor cu umiditate ridicat ;
d) cultivarea pe terenurile infestate a unor plante care în general sunt
mai pu in atacate de larve şi anume: maz re, fasole, muştar, bob,
linte, rapi , coriandru, etc.
Tratarea semin elor se poate face cu unul din urm toarele
produse: Furadan 35 ST, Carbodan 35 ST, Carbofuran 350, Diafuran
35 ST, Terrafuran 350, fiecare în doz de 28 l/t, ce se poate reduce la
25 l/t. De asemenea, se pot utiliza şi produsele Gaucho 70 WP – 20
kg/t şi Mospilan 70 WP – 50 kg/t.
La infest ri puternice, cele mai bune rezultate în combaterea
viermilor sârm , la culturile pr şitoare se ob in prin tratamentul la
s mân , completat cu cel la sol, cu insecticide granulate: Furadan 5 G
– 40 kg/ha, Furadan 10 G – 15 – 20 kg/ha, Basudin 10 G – 20 kg/ha,
Sinoratox 10 G – 30 kg/ha. În culturile de cartof şi r d cinoase
(morcov, p trunjel, etc.) se aplic tratamente la sol cu produse
granulate şi anume: Sinoratox 5 G – 50 kg/ha, Sinolintox 10 G – 25
kg/ha.

9.4. G rg ri a frunzelor de porumb – Tanymecus dilaticollis Gyll.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

Este r spândit în zona de cultur a porumbului din Europa,

vestul Asiei, Iran, etc. La noi se întâlneşte frecvent, fiind deosebit de
d un toare în zonele din sudul, sud-estul şi estul rii.
Descriere. Adultul are corpul oval-alungit de 6,5 – 8,0 mm
lungime, de culoare brun-cenuşiu, mai deschis pe partea ventral .
Solzii şi perişorii, care acoper elitrele sunt dispuşi longitudinal sub
form de dungi. Rostrul este lat şi mai lung, capul asem n tor cu un
cioc de ra , de unde şi denumirea de “r işoara porumbului”. Pronotul
este mai lat decât lung (Figura 33).
Oul este cilindric, rotunjit la ambele capete, de 1 mm lungime şi
0,5 mm l ime. La depunere este de culoare galben -sidefie, apoi
devine negru str lucitor.

91
 Larva matur are 8,0 – 9,0 mm lungime, este apod , având
corpul br zdat de cute. Tegumentul este de culoare alb -lucioas , cu o
pubesecen g lbuie.

Fig. 33. R işoara porumbului – Tanymecus dilaticollis:

a-adult; b-plant atacat ;
(dup Manolache şi Boguleanu)

Biologie. Ierneaz ca adult în sol, la adâncimi cuprinse între

40 şi 100 cm. Prezint o genera ie pe an.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,
ce atac peste 70 specii de plante. În ara noastr a fost semnalat pe
34 specii de plante, ce apar in la 7 familii botanice. Atac porumbul,
floarea soarelui, sfecla de zah r, sorgul, soia, lucerna, grâul, orzul, etc.
Pagubele cele mai mari sunt înregistrate la porumb. Atacul adul ilor
începe din faza de r s rire şi dureaz pân la formarea a 3 – 4 frunze.
Plantele abia r s rite sunt retezate de la colet, iar apoi atac frunzele
pe margini în trepte. Larvele se hr nesc cu r d cinile diferitelor plante
cultivate (porumb, sorg, etc.) şi spontane (p l mid , etc.), f r a
produce daune însemnate.
Combatere. Rota ia culturilor şi lucr rile solului au un rol
însemnat în prevenirea şi reducerea atacului. S-a stabilit c rota ia
porumb-maz re-grâu este corespunz toare în combaterea r işoarei
porumbului şi elimin tratamentele chimice.
Lucr rile de preg tire şi între inere a solului contribuie la
distrugerea florei spontane, în special al p l midei, asigurând o
dezvoltare viguroas a plantelor de porumb, trecând în scurt timp de
faza critic a atacului d un torului.
În func ie de densitatea adul ilor/m2, se recomand diferite
tratamente. Astfel, pân la densitatea de 10 adul i/m2 sunt suficiente

92
tratamentele la s mân , folosindu-se produse carbamice pe baz de
corbofuran şi anume: Furadan 35 ST, Diafuran 35 ST, Carbodan 35
ST, Terrafuran 350, în doz de 28 l/t.
La densit i mai mari, tratamentul la s mân se completeaz cu
tratamente la sol cu produse granulate, folosindu-se produsele Furadan
500 ST – 40 kg/ha, Sinoratox 5 G – 30 kg/ha.
În timpul perioadei de vegeta ie se avertizeaz un tratament cu
un amestec de Sinoratox 35 CE – 3 l/ha şi Decis 2,5 CE (Dimecis) –
0,210 l/ha sau Sinoratox 3,5 CE – 3 l/ha şi Karate 2,5 CE – 0,210 l/ha,
la densit i mai mari de 3 exemplare/m2.

9.5. Buha sem n turilor - Scotia segetum Schiff.,

ordinul Lepidoptera, familia Noctuidae

Aceast insect este r spândit în toat Europa, în Asia Mic , în

partea de est a Asiei şi în nordul Africii. În ara noastr se întâlneşte
pretutindeni, cu o frecven mai mare în Câmpia Dun rii.
Descriere. Adultul are aripile anterioare brune-cenuşii, cu pete
caracteristice speciilor de Noctuidae (reniform , orbicular şi
cuneiform ), mai deschise şi încercuite cu negru. Câmpul aripilor este
str b tut de linii fine, brune, transversale, în zig-zag. Aripile posterioare
sunt albe-sidefii la masculi şi cenuşii la femele. Nervurile şi marginile
aripii sunt mai închise. Anvergura aripilor este de 35 - 45 mm (fig. 34).
Oul este sferic, uşor turtit în regiunea micropilului, cu diametrul
de 0,4 - 0, 5 mm; chorionul este br zdat de aproximativ 40 de creste,
dispuse sub form de raze. Culoarea este alb -sidefie la depunere şi roz-
g lbuie spre sfârşitul incuba iei.
Larva matur este de culoare cenuşie-verzuie, spre deosebire de
prima vârst , când are culoarea g lbuie. Capul este brun şi prev zut cu 2
macule în form de semilun . Pe partea dorsal a corpului prezint 3
dungi brune, dintre care cea median este mai lat . Pe fiecare segment
abdominal se g sesc 3 - 4 negi mici (sclerite) de culoare cenuşie-închis .
Lungimea corpului variaz între 45 - 50 mm .
Pupa este brun -roşcat , prev zut apical, pe abdomen, cu 2
spini; lungimea corpului este de 18 - 20 mm .

Fig. 34 Buha
sem n turilor – Scotia
segetum: a - adult; b -
larv ;
(dup Nichitin)

93
 Biologie. Ierneaz ca larv în ultimele vârste în sol şi are dou
genera ii pe an. Prim vara, în luna aprilie, larvele se transform în pupe.
Stadiul de pup dureaz 2 - 3 s pt mâni. Fluturii apar la începutul
lunii mai, când temperaturile medii ale aerului sunt cuprinse între 14 -
16°C. Zborul fluturilor este nocturn şi dureaz pân la sfârşitul lunii
iulie.
Copula ia are loc imediat dup apari ie iar ponta începe la 2 - 3
zile. Ou le sunt depuse izolat, frecvent pe partea inferioar a frunzelor
unor plante spontane ca p l mida, loboda, ştir, nalb , patlagin şi mai
rar pe frunzele plantelor cultivate: sfecl , porumb.
O femel depune 500 - 2000 ou , în func ie de cantitatea şi
calitatea hranei pe care s-au dezvoltat larvele. Perioada de incuba ie
dureaz 4 - 5 zile. În primele trei vârste, larvele sunt diurne şi se hr nesc
cu p r ile aeriene ale plantelor.
Dup a patra n pârlire, larvele se retrag în stratul superficial al
solului. Dezvoltarea larvar dureaz 30 - 35 zile, ajungând la maturitate
la începutul lunii iulie când se transform în pupe. Stadiul de pup
dureaz 2 - 3 s pt mâni, astfel c în iulie-august apar fluturii, care vor
da naştere la genera ia a doua.
Larvele acestei genera ii se dezvolt pân în octombrie, când intr
în diapauz hiemal .
Ouăle de Scotia segetum sunt parazitate de viespea
Trichogramma enanescens, iar larvele şi pupele sunt distruse de
numeroşii duşmani naturali, dintre care 24 specii de himenoptere, 13 de
diptere, 2 de nematozi şi 16 specii pr d toare. Mai frecvente sunt
speciile parazite Apantheles congestus, Meteorus scutellator, Rhogas
dimidiatus, Histor sp.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag, ce
atac peste 80 specii de plante. Cele mai mari pagube se înregistreaz la
culturile de cereale: porumb, grâu, orz etc., la sfecla de zah r, floarea
soarelui, tutun, rapi de toamn , castrave i, ceap , varz etc.
Produce pagube în pepinierele pomicole şi viticole. Larvele rod
boabele în germina ie, reteaz plantele de la colet, rod frunzele de la
exterior spre interior. Atac şi p r ile subterane ale plantelor, f când
galerii superficiale şi neregulate. Plantele atacate se îng lbenesc şi se
usuc .
Combatere. Se aplic m suri agrotehnice:
- ar turi adânci de toamn pentru distrugerea larvelor hibernante
etc.;
- distrugerea buruienilor din culturi, ce constituie plante gazd
intermediare;
- tratamente chimice la sol sau la plante; PED pentru diferite
culturi sunt urm toarele: 8 larve/m² sau 10 % tufe atacate în perioade
r s ririi la cartof; 0,5 - 1 larv /m² la plantarea r sadului sau o larv /m² în

94
faza de rozet la varz ; 5 larve/m² înainte de sem nat şi la r s rire, când
plantele de porumb au 1 - 2 frunze.
Tratamentele chimice se fac la avertizare. Urm rirea zborului
d un torului se face cu ajutorul capcanelor cu feromoni sexuali specifici
de tip AtraSEG. Aprecierea intensit ii atacului se face dup urm toarea
scar : - zbor normal, 10 - 20 masculi/capcan /s pt mân ;
- zbor numeros, 20 - 30 masculi/capcan /s pt mân ;
- zbor masiv, peste 30 masculi/capcan /s pt mân .
Importan prezint zborul numeros şi zborul maxim al
d un torului.
Tratamentele se fac cu produse organofosforice, carbamice sau
piretroizi de zintez .
Buha sem n turilor poate fi comb tut şi pe cale biologic prin
folosirea parazi ilor oofagi sau a biopreparatelor. Pentru distrugerea
ou lor se recomand folosirea viespii Trichogramma evanescens, prin
lansare de 30.000 exemplare/ha, la începutul şi în timpul pontei,
pentru fiecare genera ie. Se poate utiliza biopreparatul Thuringin
6000 în doz de 1 - 1,5 kg/ha, împotriva larvelor din primele vârste, cu
eficacitate foarte bun .

9.6. Sfredelitorul porumbului - Ostrinia nubilalis Hb.,

ordinul Lepidoptera, familia Pyraustidae

Sfredelitorul porumbului, larg r spândit în Europa, Asia, Africa

de Nord şi America, este unul din principalii d un tori ai porumbului.
În ara noastr se întâlneşte pretutindeni, atacuri puternice
înregistrându-se în Transilvania, Banat, nordul Moldovei şi în Câmpia
Dun rii.
Descriere. Adultul prezint dimorfism sexual. Femela are aripile
anterioare de culoare galben -deschis , cu dungi transversale fine, din
care una în form de zig-zag de-a lungul marginii externe. Aripile
posterioare sunt galbene cenuşii, median cu o dung mai deschis la
culoare. Anvergura aripilor este de 27 - 32 mm. Masculul are aripile
anterioare de culoare brun -cenuşie şi prezint în lungul marginii
externe 5 - 6 puncte mici, galbene-deschise, iar pe ultima treime o band
transversal galben -cenuşie, l it posterior. Aripile posterioare sunt
galben-deschis, cu o band median lat , mai închis . Deschiderea
aripilor este cuprins între 25 - 30 mm (Figura 35).
Oul este turtit şi transparent; ponta are aspectul unei pic turi de
cear de diferite forme.
Larva matur are corpul de culoare cenuşie-g lbuie, uneori cu
nuan roşiatic . Capul, placa pronotal şi segmentul anal sunt brune.
Segmentele abdominale prezint dorsal câte 6 sclerite de culoare
cenuşie-închis , prev zute cu peri lungi. Lungimea corpului ajunge pân
la 25 mm .
95
 Pupa este de culoare brun-deschis şi prezint în vârful
abdomenului 4 spini curba i. Lungimea corpului este de 18 - 20 mm.

Fig. 35 Sfredelitorul porumbului - Ostrinia nubilalis:

a - mascul; b - femel ; c - larv (dup Bonnemaison); d,e - mod de d unare
(dup Beran)

Biologie. Sfredelitorul porumbului ierneaz ca larv matur în

tulpinile de porumb, cânep , sorg etc. Transformarea larvelor în pupe
are loc prim vara, la începutul lunii mai. Apari ia primilor fluturi începe
c tre sfârşitul lunii mai, iar zborul maxim se înregistreaz în ultima
decad a lunii iunie şi în prima decad a lunii iulie. Copula ia şi ponta au
loc la 2 - 4 zile de la apari ie. Depunerea maxim de ou coincide cu
zborul în mas al adul ilor. Ou le sunt depuse pe partea inferioar a
frunzelor, în grupe, obişnuit de 3 - 39 ou . Majoritatea pontelor sunt
depuse pe frunzele 3 - 6. O femel depune între 300 - 350 de ou , uneori
mai multe. Incuba ia dureaz între 3 şi 13 zile, obişnuit între 7 - 8 zile.
La apari ie, larvele se hr nesc cu inflorescen ele şi cu parenchimul
frunzelor, apoi cu m duva tulpinilor. Într-o tulpin se pot dezvolta mai
multe larve. Evolu ia larvar dureaz 20 - 30 zile, timp în care larvele
trec prin 5 vârste. Ajunse la completa dezvoltare, la sfârşitul lunii iulie,
începutul lunii august, larvele intr în diapauz hiemal . În zonele
sudice ale rii noastre o parte din larve (pân la 30 %), obişnuit cele
provenite din primele ecloziuni, se transform în pupe, din care apar
fluturii care dau naştere genera iei a doua. Aceasta are o evolu ie rapid .
Prolificitatea adul ilor este mult redus , depunând circa 170 ou , iar
dezvoltarea larvar se încheie în 20 de zile. Dinamica popula iei de
Ostrinia nubilalis Hb. este puternic influen at de factorii abiotici şi

96
biotici. Astfel, temperaturile ridicate din timpul pontei duc la uscarea
ou lor în propor ie destul de mare; de asemenea, ploile şi vânturile
puternice determin pieirea în mas a larvelor în perioada de ecloziune
şi pân la p trunderea lor în zona tecii frunzelor şi în tulpinile de
porumb.
La reducerea popula iei acestui d un tor contribuie şi o serie de
duşmani naturali (diferite microorganisme, parazi i şi pr d tori), dintre
care un rol important îl au Microbracon brevicornis Wesm.
(Braconidae-Hymenoptera) şi Lydella senilia Rond. (Tachinidae -
Diptera), parazi i la larve şi Trichogramma evanescens Westw.
(Trichogramma-Hymenoptera), parazit oofag.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag, ce
atac numeroase specii de plante cultivate (porumb, cânep , sorg,
hamei, floarea-soarelui etc.) şi spontane (Echinochloa crusgali,
Arthemisia vulgaris etc.). Pagubele cele mai mari se înregistreaz la
culturile de porumb. Larvele neonate rod organele florale ale
inflorescen elor mascule şi una din epiderme şi parenchimul frunzelor.
Într-un stadiu mai avansat omizile perforeaz tulpinile deasupra unui
nod şi p trund în interior, unde consum m duva dintre noduri,
stânjenind dezvoltarea plantelor, care r mân mici şi se frâng uşor la
vânt. Larvele se pot localiza şi în peduncul sau în ştiule i .
Combatere. Recoltarea mecanic a porumbului cu maşini
speciale care realizeaz în acelaşi timp şi tocarea tulpinilor. T ierea
cocenilor cât mai de jos, astfel ca larvele hibernante s fie scoase de pe
teren. Efectuarea ar turilor adânci de toamn pentru îngroparea
resturilor de plante care mai con in larve, arderea resturilor de coceni
folosi i în hrana animalelor pân la sfarşitul lunii aprilie. Adunarea şi
arderea, tuturor cotoarelor r mase dup recoltare; cultivarea de hibrizi
rezisten i la atacul larvelor; hibrizii timpurii, cu talie mic , cu tulpina
sub ire sunt mai sensibili iar cei semitardivi şi tardivi sunt mai slab
infesta i.Rezisten a este asociat cu prezen a în plant a gluconei toxice
2,4 dihidroxid 7-metoxibenzonazin-DIMBOA.
Utilizarea unor combina ii hibride autohtone nou create, mai
pu in atacate. Aplicarea de tratamente cu produse biologice: Thuringin,
Thurintox, Entomobacterin, Dipel, etc. reduc densitatea popula iilor cu
peste 50 %.
Utilizarea oofagilor Trichogramma evanescens şi Trichogramma
embryophagum în dou reprize de câte 50 mii de exemplare, care reduc
gradul de infestare, în culturi, înregistrându-se doar 2 - 3 % plante
atacate. Aplicarea de tratamente chimice la avertizare cu unul din
produsele Basudin, Malation, Carbofuran, Carbaril, Azodrin.
Obişnuit se aplic dou tratamente: primul la apari ia larvelor,
iar al doilea la 8 - 10 zile. Stabilirea curbei de zbor a adul ilor se face
cu ajutorul capcanelor feromonale de tip Atranul.

97
 CAPITOLUL X
PRINCIPALII D UN TORI DIN PAJIŞTI, P ŞUNI ŞI
FÂNE E NATURALE

10.1. Buha pajiştilor montane - Cerapteryx graminis L.,

ordinul Lepidoptera, familia Noctuidae

Este r spândit în Asia Mijlocie. În ara noastr se întâlneşte

frecvent mai ales în zona de vest a rii.
Descriere. Adultul are anvergura aripilor de 23 - 35 mm. Aripile
anterioare sunt de culoare variabil , de la galben-brunie pân la castanie,
cu pete alungite, deschise, striuri şi pete punctiforme albicioase, dispuse
mai ales în câmpul bazal. Aripile posterioare sunt cenuşii brunii, cu
marginea exterioar mai închis (fig. 36).
Larva matur are 24 - 40 mm lungime şi este de culoare brun -
închis; pronotul şi scleritul anal sunt mai închise, str lucitoare, dorsal cu
dungi longitudinale de culoare galben şi brunie dispuse alternativ.

Fig. 36 Buha pajiştilor montane –

Cerapteryx graminis: adult
(dup Vasiliev)

Biologie şi ecologie. Ierneaz în stadiul de ou şi de larv de

vârstele II şi III, sub stratul de muşchi. Are o genera ie pe an. În
prim var larvele se hr nesc cu vegeta ia ierboas . Dezvoltarea larvelor
dureaz 30 - 40 zile. În luna iunie, larvele mature se retrag sub stratul de
muşchi sau în sol, unde se transform în pupe în c su e pupale. Fluturii
apar din iulie şi zboar pân în septembrie. Dup împerechere, femelele
depun ou le la baza tecii frunzelor. O femel depune 150 - 200 de ou ,
mai rar 500 - 600. O parte din ou le depuse mai târziu r mân în
diapauz . Din ou le depuse mai timpuriu apar larve care evolueaz pân
în vârstele II şi III, când se retrag în diapauz hiemal .
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor oligofag, ce
atac gramineele din p şuni şi fâne e naturale, în special din zona

98
montan . La început larvele rod frunzele plantelor tinere apoi aparatul
foliar şi vârful tulpinilor, îndeosebi la speciile de Festuca, Poa şi mai rar,
Phleum etc. În unele cazuri insectele se înmul esc în mas , ducând la
distrugerea vegeta iei din pajiştile naturale.
Combatere. În cazul apari iei în mas a larvelor se aplic
tratamente la avertizare cu produse organogosforice (Dipterex 80 PU -
1,2 kg p.c./ha) sau piretroide (Decis 2,5 CE - 0,25 l/ha).

10.2. Omida p şunilor - Penthophera morio L.,

ordinul Lepidoptera, familia Lymantriidae

Este r spândit în multe regiuni din Europa. În ara noastr , apare

în unii ani sub form de invazii, mai ales în Transilvania.
Descriere. Insecta prezint dimorfism sexual. Masculul. are
corpul de culoare neagr , acoperit cu perişori fini. Aripile anterioare
sunt late, cu vârfurile uşor rotunjite şi cu franjuri pe margini; culoarea
aripilor este cenuşie - fumurie. Abdomenul este prev zut cu dungi
transversale sub form de inele, de culoare galben -cenuşie (Figura 37).
Femela are corpul voluminos, de culoare cenuşie-g lbuie,
prev zut în vârful abdomenului cu un smoc de perişori alb-g lbui.
Aripile sunt rudimentare .

Fig. 37. Omida p şunilor - Penthophera morio:

a – mascul (dup Ubrizsy - Reichart); b - femel (dup Podeanu şi Alexandri)

Oul la depunere, este alb-g lbui, apoi devine roz-cenuşiu, având

diametrul de 1 - 1,2 mm.
Larva neonat este galben -cenuşie; în ultimul stadiu are culoarea
neagr -catifelat , prezentând dorsal pete dreptunghiulare, iar pe p r ile
laterale benzi late negre. Fiecare segment prezint câte 6 negi, prev zu i
cu smocuri de perişori albi-g lbui, dispuşi radiar. Capul este negru-
cenuşiu, cu o pat triunghiular galben . Lungimea corpului în ultima
vârst este de 30 - 35 mm.

99
 Pupa are 16 - 18 mm lungime şi este de culoare galben -brunie,
cu benzi longitudinale închise, acoperit dorsal cu perişori deşi,
albicioşi.
Biologie. Omida p şunilor are o singur genera ie pe an. Iernarea
are loc ca larv în primele vârste, în sol. Prim vara de timpuriu, când
temperatura medie a aerului ajunge la 6-8°C, obişnuit la sfârşitul lunii
martie, larvele îşi încep activitatea, hr nindu-se cu diferite graminee din
p şuni. Apari ia lor se eşaloneaz pe o perioad de 4-5 s pt mâni,
ajungând la maturitate la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai; în
cursul evolu iei, omizile n pârlesc de 3-4 ori. Împuparea se face pe
tulpinile plantelor, în tufele de graminee, în coconi m t soşi, de regul
lipi i de frunzele plantelor. Stadiul de pup dureaz 8-15 zile. Fluturii
apar eşalonat, în cursul lunilor mai iunie, fiind mai activi în zilele
însorite. Ou le sunt depuse pe tulpinile plantelor de graminee, de regul
în grupe, care sunt acoperite cu perişori albi-g lbui, de pe vârful
abdomenului femelei. Prolificitatea unei femele este de 150-200 ou .
Incuba ia dureaz 14-18 zile. Primele omizi apar pe la jum tatea lunii
mai şi dup o scurt perioad de hr nire se retrag în sol, unde intr în
diapauz estival care se continu cu hibernarea.
Plante atacate şi mod de d unare. Omida p şunilor se hr neşte
cu diferite graminee din p şuni şi fâne e, iar uneori şi cu cele cultivate,
rozând frunzele, l starii şi tulpinile. Frunzele sunt roase de regul
dinspre vârful limbului spre baz . În anii de invazii acest d un tor poate
distruge p şunile sau fâne ele pe suprafe e mari.
Combatere. Suprafe ele de p şuni şi fâne e puternic infestate cu
Penthophera morio se recomand s fie defrişate şi îns mân ate cu
leguminoase furajere, pe care nu se dezvolt aceast omid . La apari ia
omizilor se va face gr patul şi t v lugitul parcelelor, iar la invazii mari
se vor aplica tratamente chimice, stropiri cu produse organofosforice (E,
Basudin 60 CE, Sinoratox 35 CE în doze de 0,15 %. Pe suprafe e mari,
cele mai bune rezultate se ob in prin aplicarea tratamentelor cu avionul
sau helicopterul.

10.3. L custa c l toare - Calliptamus italicus L.,

ordinul Orthoptera, familia Catantopidae

L custa italian este r spândit în regiunile sudice şi centrale ale

Europei, nordul Africii şi Asia Occidental . În ara noastr se întâlneşte
sub form de focare izolate, mai ales în Transilvania, Moldova şi
Dobrogea.
Descriere. Adultul are culoarea corpului variabil , de la brun -
închis pân la cenuşie-roşcat, cu mici pete de culoare brun sau cenuşie
pe partea dorsal . Pronotul este pu in turtit lateral, prev zut cu o caren
median evident şi dou carene marginale, apropiate anterior şi uşor
îndep rtate posterior, de culoare alb g lbuie. Aripile anterioare sunt
100
brune-g lbui, cu pete brun-închis. Aripile posterioare sunt semi-
transparente, de culoare roşie la baz . Femurele posterioare prezint trei
pete brun-închis. Tibiile posterioare sunt roşcate, cu spini roşii la baz şi
negri la vârf. Lungimea corpului variaz la mascul între 18 - 28 mm, iar
la femel între 28 - 35 mm (Figura 38 ).
Oul este cilindric şi rotunjit la vârf. Ooteca este cilindric , de 30 -
40 mm lungime, cu diametrul pân la 4 mm în partea superioar şi pân
la 6 mm în partea inferioar .
Larva este asem n toare cu adultul. În primele dou vârste este
de culoare galben -cenuşie sau neagr , cu antenele alc tuite din 13 - 17
articole. Lungimea corpului variaz între 3 - 10 mm. În ultimele vârste,
are corpul de culoarea adul ilor şi prezint rudimente de aripi sau aripi
dezvoltate, care pot ajunge pân la jum tate din lungimea corpului.
Antenele sunt formate din 18 - 23 articole. Lungimea corpului este
cuprins între 10 - 28 mm .
Biologie. Adul ii apar la sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie
şi migreaz prin zbor, izolat sau în stoluri mari, la distan e mici. Dup 1
- 2 s pt mâni de la apari ie are loc copula ia, iar la 10 - 15 zile de la
aceasta începe ponta. Ou le sunt depuse în ooteci, în sol, la adâncimea
de 2 - 3 cm.

Fig. 38 L custa c l toare – Calliptamus italicus:

a - adult; b - ootec ; c - larv . (dup Volkov)

O singur ootec con ine între 20 - 60 ou , aşezate câte patru, în

straturi orizontale. O femel depune între 100 - 200 ou , form sub care
ierneaz .
În prim var , larvele apar eşalonat, obişnuit din a doua jum tate a
lunii mai. Dezvoltarea larvar dureaz 30 - 42 zile, timp în care larvele
n pârlesc de patru ori.
L custa italian are o singur genera ie pe an.

101
 Plante atacate şi mod de d unare. Insect polifag , atac
diferite specii de plante spontane şi cultivate ca: timoftica, p iuşul,
pelinul, p l mida, porumbul, grâul, orzul, ov zul, floarea soarelui,
sfecla, lucerna etc. La invazii mari plantele pot fi desfrunzite complet,
r mânând doar tulpinile.
Combatere. Se recomand unele m suri preventive cum sunt:
supravegherea focarelor de l custe, identificarea locurilor de depunere a
ou lor, urm rirea biologiei insectei, au un rol important în
preîntâmpinarea înmul irii în mas a l custelor şi deci a unor pagube
neaşteptate. Ca m suri curative se recomand aplicarea împotriva
larvelor din primele vârste a tratamentelor cu insecticide pe terenurile
infestate. În acest scop se prefer emulsia de Decis 0,05 %. terenurile în
pant se trateaz cu ajutorul avia iei utilitare.

10.4. L custa marocan - Dociostaurus maroccanus Thunb.,

ordinul Orthoptera, familia Acrididae.

L custa marocan este r spândit în sudul şi sud-estul Europei,

Africa de Nord şi sud-vestul Asiei. În ara noastr apare în unii ani în
mas , îndeosebi în nordul Moldovei, în Oltenia şi fâne e).
Descriere. Adultul are corpul de culoare cenuşie-roşcat , cu pete
brune. Pronotul uşor îngustat median, prezint un desen caracteristic de
forma literei "X", de culoare alb -g lbuie. Picioarele posterioare au
femurele prev zute cu 3 pete negre, iar tibiile sunt roşii. Lungimea
corpului la mascul este de 17 - 26 mm, iar la femel de 23 - 35 mm
(Figura 39).
Oul este alungit, de culoare galben -palid, cu lungimea de 4 - 5
mm. Ooteca este cilindric , uşor curbat , cu lungimea de 16 - 32 mm .
Larvele sunt asem n toare adul ilor. În primele varste sunt de
culoare brun-închis, cu antenele alc tuite din 13 - 17 articole. Lungimea
corpului variaz între 5 - 10 mm. Larvele din ultimele vârste sunt mai
deschise la culoare şi prezint aripi mai mult sau mai pu in dezvoltate.
Antenele sunt formate din 20 - 23 articole. Lungimea corpului larvelor
mature este cuprinse între 9 - 22 mm.
Biologie. Ierneaz în stadiul de ou în ooteci în sol şi prezint o
genera ie pe an. Adul ii apar la sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie.
Adul ii se deplaseaz în stoluri mari, putând parcurge pân la 50 km/zi.
Perioada de hr nire pentru matura ia sexual dureaz 25-30 zile. Ponta
are loc în lunile iulie-august.
Ou le sunt depuse în ooteci, în sol, la circa 4 cm adâncime, de obicei în
vetre. Num rul ou lor dintr-o ootec variaz între 18 şi 40, fiind aşezate
pe 3-4 rânduri. O femel depune 150-200 ou . În prim var , larvele apar
în luna mai, iar dezvoltarea lor dureaz 30-40 zile, perioad în care trec
prin 5 vârste. Din a doua vârst larvele încep s migreze, parcurgând
pân la 5 km/zi numai ziua, iar în timpul nop ii r mân pe diferite plante.
102
 Fig. 39. L custa marocan - Dociostaurus maroccanus:
a - adult; b - ootec ; c - mod de d unare (dup Volkov)

Înmul irea acestei specii este mult stânjenit de factori abiotici:

precipita iile abundente din prim var favorizeaz dezvoltarea unor
specii de ciuperci (Fusarium sp.), care distrug ou le. De asemenea,
usc ciunea împiedic dezvoltarea embrionului şi ou le se usuc ).
Plante atacate şi mod de d unare. Este o insect polifag ,
adul ii şi larvele atac gramineele cultivate şi spontane, legumele,
leguminoasele perene, plantele tehnice etc. Pagubele cele mai mari sunt
produse la gramineele din p şuni (Lolium, Phleum, Bromus etc.), la care
rod frunzele, l starii şi tulpinile. Uneori atac şi pomii sau arborii din
p duri .
Combatere. Se realizeaz la fel ca şi la Calliptamus italicus.

10.5. Cosaşul p şunilor - Polysarcus denticaudus Charp.,

ordinul Orthoptera, familia Phaneropteridae

Cosaşul p şunilor este r spândit în Europa Central şi

Meridional , îndeosebi în zonele alpine. În ara noastr se întâlneşte
frecvent în unele regiuni din Transilvania (jud. Braşov, Hunedoara, Cluj
etc.).
Descriere. Insecta are corpul de culoare verde, cu pete brunii pe
partea dorsal şi galbene-palid, ventral. Capul prezint o protuberan
larg , obtuz , între antene. Pronotul are marginea posterioar trunchiat
şi prev zut cu linii brune. Tegminele sunt scurte, de culoare verde-
g lbuie, cu nervuri brune, iar aripile posterioare lipsesc. La masculi
cercii sunt alungi i şi încrucişa i posterior, iar la femel ovipozitorul este

103
lung, l it şi din at la vârf. Lungimea corpului variaz între 32 - 38 mm
(Figura 40).
Larva este asem n toare cu adultul, fiind doar mai mic ,f r
aripi.
Biologie. Prezint o genera ie pe an şi ierneaz în stadiul de ou, la
o mic adâncime în sol. Larvele apar la sfârşitul lunii martie sau
începutul lunii aprilie. Dezvoltarea larvar dureaz 45 - 60 zile,
n pârlind de 3 ori. Adul ii apar la sfârşitul lunii mai şi la scurt timp
femelele încep s depun ou . Pentru pont sunt preferate p şunile bine
însorite şi uscate. O femel depune 50 - 60 ou .

Fig. 40 Cosaşul p şunilor - Polysarcus denticaudus:

a - mascul; b - femel (dup Haulbert)

Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag ce

atac diferite plante din p şuni şi culturi învecinate (cereale, sfecl ,
cartofi etc.); prefer gramineele din p şuni. Adul ii şi larvele rod p r ile
aeriene ale plantelor (frunze, l stari, tulpini), producând uneori daune
importante.
Combatere. La semnalarea focarelor de cosaşi se recomand
t v lugirea parcelelor infestate şi aplicarea tratamentelor chimice. Se
folosesc produse organofosforice: Basudin 60 CE - 0,15 %, Sinoratox
35 CE - 0,15 % etc.

104
 CAPITOLUL XI
PRINCIPALII D UN TORI AI LEGUMINOASELOR
PERENE ŞI ANUALE

Principalii d un tori ai leguminoaselor perene

11.1. Gândacul roşu al lucernei - Phytodecta fornicata Griigg.,

ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae

Este r spândit în Europa Meridional şi Estic , în Orientul

Apropiat, America etc. În ara noastr se întâlneşte frecvent în Câmpia
B r ganului, Transilvania şi Moldova.
Descriere. Adultul are corpul alungit, de 5 - 6 mm lungime, uşor
convex, în partea dorsal . Capul este negru iar antenele roşcate. Pronotul
şi elitrele sunt de culoare roşie şi cu macule negre (Figura 41).
Larva este de 8 - 9 mm lungime, de culoare galben -cenuşie.
Ultimele segmente toracice şi cele abdominale sunt prev zute cu negi
dispuşi în rânduri transversale .
Pupa are 6 - 7 mm lungime şi este de culoare galben -portocalie.

Fig.41 Gândacul roşu al lucernei - Phytodecta fornicata:

a-adult; b - ou ; c - larv ; d - plant atacat
(dup Hrisafi )

Biologie. Insecta ierneaz în stadiul de adult în sol. Când

temperatura aerului ajunge la 8 - 8,5° C gândacii apar în lucerniere şi se
hr nesc cu frunzele şi l starii plantelor.

105
 Dup 6 - 8 zile au loc împerecherea şi ponta. Ou le sunt depuse
în grupe de câte 2 - 10 pe partea inferioar a frunzelor sau pe pe iolul
lor, uneori şi pe l stari. O femel depune 500 - 600 ou . Incuba ia
durez 5 - 10 zile. Primele larve apar în aprilie sau în mai şi evolu ia lor
dureaz 3 - 4 s pt mâni. La completa dezvoltare ele se retrag în sol, la 5
- 6 cm adâncime şi în loje speciale, se transform în pupe. Dup 10 - 15
zile apar adul ii din noua genera ie, care se întâlnesc în culturi din prima
decad a lunii iunie şi pân în august. Dup o scurt perioad de hr nire
ei se retrag în sol şi intr în diapauz estival , apoi în cea de hibernare.
Prezint o singur genera ie pe an.
Plante atacate şi mod de d unare. Aceast insect atac numai
lucerna, provocând daune atât ca adult, cât şi ca larv . Gândacii rod
frunzele pe margini sau le perforeaz , uneori atac şi vârful l starilor.
Larvele adesea rod limbul foliar în întregime, nel sând decât nervurile
principale. Frunzele atacate se îng lbenesc şi cad. În anii de invazii se
pot înregistra pagube între 20 - 30 %.
Combatere. Amplasarea noilor culturi cât mai departe de cele
vechi; gr parea timpurie prim vara a culturilor pentru distrugerea
adul ilor hibernan i, precum şi gr parea imediat dup coasa I-a, pentru
distrugerea larvelor retrase în sol.
Delimitarea unor benzi capcane de 40 - 50 cm l ime, pe care se
concentreaz adul ii şi larvele, dup adunarea lucernei cosite, pe care se
concentreaz adul ii şi larvele, benzile se pr fuiesc sa se stropesc cu
insecticide, folosind norme superioare de consum la unitatea de
suprafa .
Aplicarea tratamentelor chimice la apari ia adul ilor hibernan i,
utilizând produse organofosforice: Malation, Diazinon, Dipterex, sub
form de concentrate emulsionabile sau produse piretroide: Karate,
Decis - 0,250 l/ha.

11.2. Buburuza lucernei - Subcoccinella 24 punctata L.,

ordinul Coleoptera, familia Coccinellidae

Este r spândit în Europa temperat şi Meridional . În ara

noastr se întâlneşte în culturile de lucern din jude ele Ilfov, Dolj,
Gala i, Timiş etc.
Descriere. Adultul are corpul de 3 - 4 mm lungime, hemisferic,
partea dorsal convex şi de culoare roşie închis , iar partea ventral
plan şi de culoare neagr . Pronotul este prev zut adesea cu 1 - 3 pete
negre, iar fiecare elitr cu câte 12 pete punctiforme, de culoare neagr ,
de unde şi denumirea de "24 punctata" (Figura 42).
Larva în ultima vârst are lungimea de 5 - 6 mm. Corpul este
oval-alungit, de culoare galben -deschis, capul roşcat. Pe partea dorsal
prezint şiruri transversale de spini ramifica i, prev zu i cu perişori de
diferite m rimi .
106
 Biologie. Buburuza lucernei ierneaz ca adult în lucerniere şi
trifoişti, la baza plantelor, pe sub frunzele uscate, şi are 2 genera ii pe an.

Fig. 42 Buburuza lucernei – Subcoccinella 24-punctata: a - adult; b - ou ; c - larv ;

d - pup ; e - plant atacat
(dup S vescu)

Apari ia adul ilor hibernan i are loc la sfârşitul lunii aprilie sau în
prima jum tate a lunii mai. Dup o perioad de hr nire au loc copula ia
şi ponta.
Ou le sunt depuse în grupe de câte 2 - 28 buc i pe frunzele
diferitelor plante şi îndeosebi pe cele de lucern şi trifoi. O femel
depune 400 - 600 ou . Ou le sunt depuse, de regul , în fenofaza
înfloritului lucernei din prima coas şi se eşaloneaz pe o perioad de 8 -
40 de zile. Incuba ia dureaz 4 - 14 zile, iar primele larve apar la
sfârşitul lunii mai. Larvele se hr nesc cu epiderma şi parenchimul
frunzelor. Dezvoltarea larvar dureaz 25 - 30 zile. Transformarea în
pupe are loc pe partea inferioar a frunzelor. Adul ii apar la sfârşitul
lunii iunie sau începutul lunii iulie şi dau naştere la o nou genera ie
care se dezvolt pân în septembrie.
Plante atacate şi mod de d unare. Produce pagube la
numeroase specii de plante, dar prefer lucerna şi trifoiul. Adul ii şi
larvele rod epiderma inferioar şi parenchimul frunzelor, l sând intact
epiderma superioar . Larva prezint un atac specific şi anume:
desprinde esuturile fragede ale frunzelor şi le preseaz , extr gând sucul
celular. esuturile r mân astfel lipite de foliole şi apar sub forma unor
creste paralele albicioase, dispuse al turi de por iuni s n toase. Frunzele
atacate iau un aspect reticulat, se r sucesc şi se usuc . Pagube mai mari
se înregistreaz la coasa a II-a, când densitatea numeric este mare.

107
 Combatere. Se recomand gr parea timpurie a lucernierelor
pentru a distruge adul ii hibernan i. Se aplic dou tratamente, câte unul
pentru fiecare genera ie. Tratamentele se aplic la apari ia adul ilor
hibernan i şi când larvele se g sesc în primele dou vârste. Se pot folosi
produsele: Sinoratox 35 CE - 1,5 l/ha, Decis 2,5 - 0,4 l/ha, Ripcord 40
CE - 0,6 l/ha, Fastac 10 CE - 0,25 l/ha.

11.3. G rg ri a r d cinilor de lucern - Otiorrynchus ligustici L.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

Este r spândit în toate rile din Europa, America şi Orientul

Apropiat. În ara noastr se întâlneşte frecvent în jude ele din Câmpia
B r ganului şi Transvilvania.
Descriere. Adultul are corpul de 10 - 12 mm lungime, convex
dorsal şi acoperit cu solzi deşi, de culoare cenuşie-cafenie, aceştia
formând numeroase pete mai închise. Antenele sunt geniculate şi de
culoare neagr . Pronotul este mai lat decât lung, convex şi prev zut cu
solzi deşi şi cu pubescen culcat , iar aripile posterioare atrofiate
(Figura 43).
Larva, la completa dezvoltare, este de 10 - 14 mm lungime, de
culoare alb , cu capsula cefalic brun .

Fig. 43 G rg ri a r d cinilor de lucern - Otiorrhynchus ligustici: a - adult; b - larv ; c -

plant atacat (dup S vescu)

Biologie. Ierneaz în stadiul de adult sau de larv , în stratul

superficial al solului şi are o genera ie la doi ani. Adul ii apar în luna
aprilie. Ei sunt activi în timpul nop ii, când se hr nesc cu limbul foliar al
plantelor.
108
 Masculii sunt rari şi din aceast cauz reproducerea are loc şi pe
cale partenogenetic . Depunerea ou lor începe în a doua jum tate a lunii
aprilie şi se eşaloneaz uneori pân la dou luni.
Ou le sunt depuse în stratul superficial al solului, la baza
plantelor, în grupe de câte 10 - 20. O femel depune 400 - 500 ou .
Larvele apar dup 10 - 15 zile şi se hr nesc cu r d cinile
plantelor, pân în toamn . La completa dezvoltare, larvele coboar la
adâncimi mai mari în sol, unde în loji speciale ierneaz . În aceste locuri
larvele r mân în diapauz pân în luna iulie, când se transform în pupe.
Adul ii care apar r mân în sol şi hiberneaz .
Ou le şi larvele tinere sunt foarte sensibile la schimb rile
condi iilor de mediu, pierind uneori în mas în perioadele secetoase.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag ce
atac leguminoase cultivate şi spontane, preferând lucerna şi trifoiul. De
asemenea, poate ataca hameiul, vi a de vie, c pşunul, sfecla salata etc.
Adul ii atac mugurii sau frunzele, iar larvele r d cinile, s pând galerii .
Combatere. Aplicarea de tratamente chimice cu produse
organofosforice: Sinoratox 35 CE, Carbetox 37 CE, Ultracid 20 EC,
Diazinon 60 EC, etc. Tratamentele se aplic de obicei, la apari ia
adul ilor hibernan i sau în perioada migr rii lor.

11.4. G rg ri a florilor de trifoi - Apion apricans Herbst.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

Insecta este r spândit în întreaga Euroasie şi Africa de Nord. În

ara noastr se întâlneşte mai ales în Transilvania, în Banat şi nordul
Moldovei.
Descriere. Adultul are corpul puternic bombat dorsal, de culoare
neagr , cu luciu albastru-metalic. Baza antenelor, coxele posterioare,
toate femurele şi tibiile anterioare sunt de culoare galben roşcat .
Rostrul este lung sub ire şI uşor curbat, iar pronotul este fin punctat şi
mai lung decât lat. Elitrele sunt oviforme, l ite posterior şi prev zute cu
stria iuni longitudinale.(Figura 44).
Oul este oval, de 0,5 mm lungime, la depunere de culoare alb ,
iar mai târziu galben -brunie.
Larva este de tip curculionid, cu corpul de 2 - 3 mm lungime;
capsula cefalic este de culoare brun , iar restul corpului alb-g lbui sau
galben-deschis .
Biologie. Ierneaz ca adult la baza tulpinilor de trifoi, sub diferite
plante uscate, în sol etc. Prezint o genera ie pe an. Adul ii apar în
prim var , când temperatura medie zilnic este cuprins între 11 - 13°
C. Adul ii se hr nesc cu frunzele de trifoi. Dup împerechere, femela
depune câte 1 - 2 ou la baza caliciului floral, în interiorul florilor din
capitulele nedeschise. Într-un capitul pot fi g site 10 - 11 ou , depuse de
109
mai multe femele. Incuba ia dureaz 5 - 6 zile. Larvele care apar se
hr nesc cu p r ile interne ale florilor. Dezvoltarea larvar dureaz 25 -
30 zile. Larvele mature se transform în pupe în interiorul capitulelor.
Datorit dezvolt rii eşalonate a larvelor, adul ii apar din iulie şi pân în
septembrie.Temperaturile optime pentru dezvoltarea g rg ri ei florilor
de trifoi sunt cuprinse între 17 - 29° C.

Fig. 44 G rg ri a florilor de trifoi - Apion apricans:

a - adult; b - larv ; c, d-plant şi inflorescen atacat (dup S vescu)

Plante atacate şi mod de d unare. Atac diferite specii

spontane şi cultivate de trifoi, preferând trifoiul roşu. Adul ii produc
perfora ii neregulate în frunze, mai rar se hr nesc şi cu l stari Larvele
atac florile, consumând organele interne . O larv poate distruge 11 -
16 flori. Capitulele puternic atacate se brunific şi apoi se usuc par ial
sau total. Pagubele produse la culturile semincere se apreciaz la 20 - 30
%.
Combatere. La infest ri puternice se recomand cosirea trifoiului
în faza de butoni florali, pentru distrugerea ou lor şi a larvelor abia
eclozate. Aplicarea de tratamente cu produse organofosforice: Diazinon,
Dipterex, Carbetox sau piretroide Decis, Fastac etc.
O combatere eficient se realizeaz prin aplicarea a dou
tratamente, primul la 7 - 10 zile de la prima coas , iar al doilea la 8 - 12
zile de la primul. Utilizarea produselor sistemice asigur distrugerea
larvelor tinere din flori.

11.5. Viespea semin elor de trifoi - Bruchophagus gibbus Boh.,

ordinul Hymenoptera, familia Eurytomidae

Viespea este r spândit în Europa, America şi nordul Africii. În

ara noastr se întâlneşte în Transilvania şi nordul Moldovei.
Descriere. Femela are corpul de 1,7 - 2,3 mm lungime, de
culoare neagr , cu extremit ile picioarelor g lbui. Profilul abdomenului
110
în partea inferioar este puternic bombat. Masculul este ceva mai mic şi
cu corpul zvelt (Figura 45).
Larva este apod şi cucefal , de 1,5 - 2,0 mm lungime, de culoare
alb , cu capsula cefalic g lbuie .

Fig. 45. Viespea semin elor de trifoi - Bruchophagus gibbus:

a - femel şi mascul; b - larv ; c, d - mod de d unare (dup Perju)

Biologie. Ierneaz în stadiul de larv în interiorul semin elor de

trifoi, în depozite sau în câmp. În cursul lunii aprilie are loc
transformarea larvelor în pupe, în interiorul semin elor infestate. La
sfârşitul lunii mai, zboar viespile pe primele flori ale plantelor de trifoi
din flora spontan . Zborul în mas al viespilor are loc de obicei la 4 - 5
zile dup înflorirea trifoiului. Ou le sunt depuse în semin ele aflate în
faza de lapte, moment care coincide cu 2 - 3 zile de la înflorirea în mas ,
când toate florile capitulului încep s se ofileasc . Dup 5 - 7 zile apar
larvele care consum con inutul semin elor. Dezvoltarea larvei care
trece prin 3 - 4 vârste, dureaz 25 - 30 de zile. Transformarea larvei în
pup are loc în s mân a infestat . Dup 8 - 40 zile apar adul ii, care dau
naştere la o nou genera ie ce se dezvolt obişnuit pe culturile
semincere.
Are dou genera ii pe an, uneori şi o a treia, dar par ial . În
condi ii nefavorabile, pe timp de secet , un procent ridicat de larve intr
în diapauz estival , care se continu cu cea de hibernare.
Plante atacate şi mod de d unare. Atac diferite specii de trifoi.
Larvele consum con inutul semin elor, r mânând numai tegumentul,
care prezint orificii pe unde au ieşit adul ii .
În culturile semincere de trifoi, în diferite regiuni ale rii,
produc ia este diminuat în procent de 5 - 10 %.
Combatere. Cosirea timpurie a trifoiului din prima coas ,
înl tur posibilitatea înmul irii viespiilor din genera ia I, reducând
sim itor procentul semin elor atacate la trifoiul semincer. Astfel la
varianta cosit , când 50 % din capitule snt înflorite, procentul de
semin e s n toase în parcelele experimentale a crescut cu 5,7 % fa de
martorul netratat. În combaterea pe cale chimic rezultate bune se ob in
111
prin aplicarea unui tratament prin stropirea culturilor cu produse
organofosforice: Actellic, Dipterex, Sinoratox sau cu produse piretroide:
Decis, Fastac, Karate, Sumicidin, Meotrin, în doz de 0,250 l/ha.

Principalii d un tori ai leguminoaselor anuale

11.6. G rg ri a maz rii – Bruchus pisorum L.,

ordinul Coleoptera, familia Bruchidae

Este r spândit în toat Europa şi America. În ara noastr se

întâlneşte începând din zona de step şi pân în zona p durilor de fag.
Descriere. Adultul are 4,0 – 4,5 mm lungime, de culoare
neagr -cenuşie, acoperit cu peri bruni-cenuşii. Antenele sunt negre,
setiforme, cu primele patru articole de culoare roşcat . Elitrele
prezint dungi longitudinale paralele şi mai multe pete albe şi nu
acop r complet abdomenul. Pigidiul prezint o pubescen albicioas
şi dou pete ovale, negre (Figura 46).
Oul este oval, de 0,6 mm lungime şi 0,25 mm l ime, de culoare
alb -g lbuie.
Larva neonată are 1,5 – 1,6 mm lungime, de culoare galben-
roşcat sau c r mizie şi prezint 3 perechi de picioare.
Larva matură are 4,0 – 5,0 mm lungime, de culoare albicioas ;
capsula cefalic g lbuie. Este apod , deoarece picioarele se reduc la
nişte negi.

Fig. 46. G rg ri a boabelor de maz re – Bruchus pisorum:

a - adult; b - ou; c - p st i cu ou ; d - larv în bob; e - pup în bob; f - boabe atacate
(dup Manolache şi Boguleanu)

112
 Biologie. Ierneaz ca adult în liziera p durilor, sub scoar a
pomilor, sub muşchi sau licheni, în poduri, în cr p turile pere ilor sau
în boabele scuturate şi r mase pe câmp.
licheni, în poduri, în cr p turile pere ilor sau în boabele scuturate şi
r mase pe câmp.Prezint o singur genera ie pe an.
Plante atacate şi mod de d unare. Sunt atacate diferite specii
şi soiuri de maz re. Larvele rod în boabe cavit i sub forma unor loji,
consumând uneori pân la 50% din con inutul lor. Cele mai atacate
sunt p st ile de la baza plantelor. Caracteristic este faptul c în boabe
se dezvolt o singur larv , iar boabele atacate se recunosc prin
prezen a unui singur orificiu, prin care iese adultul. Atacul variaz în
func ie de soi; cele mai atacate sunt soiurile semitardive şi tardive.
Combatere. Folosirea unei semin e s n toase, neinfestate.
In regiunile de invazie se recomand sem natul cât mai
timpuriu a maz rii, folosindu-se soiuri precoce şi cu o perioad scurt
de înflorire.
Recoltarea la timp a culturilor pentru a se împiedica scuturarea
boabelor. Efectuarea de tratamente chimice în câmp, la avertizare,
când 3 – 5% din plante au înflorit. Se poate folosi unul din
urm toarele produse: Basudin 60 CE – 0,15%, Carbetox 37 CE –
0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15%, Dimevur 42,5 – 2 – 3 l/ha.
La invazii mari, tratamentul va fi repetat dup 10 – 12 zile.
Spa iile de depozitare se vor dezinfecta cu unul din produsele:
Carbetox 37 CE – 3%, Nogos 50 CE – 2%, Reldan 50 CE – 0,5 l/ m2,
K’Othrine 25WP – 0,5 l/m2, Fumitox 10 PF – 30 g.p.c./m3.
Dac produc ia din noua recolt este g rg ri at se vor face
tratamente cu Reldan 50 EC – 10 ml/t, Dacphosal 3 – 5 tablete/t , etc.

11.7. G rg ri a fasolei – Acanthoscelides obsoletus Say.,

ordinul Coleoptera, familia Bruchidae

Este r spândit în toate continentele. În ara noastr se

întâlneşte în toate zonele unde se cultiv , fiind mai frecvent în
depozite.
Descriere. Adultul are 3,5 – 4,0 mm lungime, de culoare brun -
cenuşie. Femurele posterioare, pe partea intern prezint trei spini,
unul fiind mai lung. Elitrele sunt roşcate la extremitatea posterioar şi
nu acoper pigidiul, care este roşcat-g lbui. Corpul este acoperit cu
perişori de culoare albicioas pe torace, verzui pe elitre şi cenuşii pe
partea ventral (Figura 47).
Oul este oval de 0,6 mm lungime, de culoare alb .
Larva matur are 4,0 – 5,0 mm lungime, este apod şi eucefal ,
alb -g lbuie, capul brun-roşcat.

113
 Biologie. Ierneaz ca adult în magazii, în boabele infestate sau
în diferite locuri din spa iile de depozitare. Prezint 2 – 3 genera ii/an,
din care una
în câmp şi 1 – 2 în magazii. În spa iile înc lzite poate avea 4 genera ii
pe an.

Fig. 47. G rg ri a boabelor de fasole – Acanthoscelides obsoletus:

a-adult (dup Balachowsky)
b-larv (dup Boving)
c-boabe atacate (original)

Plante atacate şi mod de d unare. Atac boabele diferitelor

specii şi soiuri de fasole, mai rar pe cele de n ut, soia şi bob. Boabele
infestate pot fi complet distruse, într-un bob dezvoltându-se 1 – 29
larve.
Boabele atacate prezint mai multe orificii prin care ies adul ii.
Pagubele mai mari se înregistreaz în anii secetoşi, când procentul de
infestare a boabelor poate ajunge pân la 50%.
În condi ii de depozitare, toate soiurile de fasole sunt atacate,
gradul de infestare depinde de durata p str rii, ajungând uneori pân
la 100%.
Combatere. Folosirea la îns mân are a unei semin e s n toase,
neinfestat .
Cultivarea soiurilor cu o perioad de vegeta ie mai scurt .
Recoltarea la timp a culturilor de fasole şi efectuarea ar turilor
adânci, pentru a îngropa în sol boabele scuturate.
Depozitarea fasolei s se fac în spa ii dezinsectizate, cu
produsele care au fost men ionate la g rg ri a maz rii.
Tratamentele chimice se aplic atât în câmp cât şi în depozite, la
fel ca la g rg ri a maz rii.

114
 11.8. Molia boabelor de soia - Etiella zinckenella Tr.,
ordinul Lepidoptera, familia Phycitidae

Insecta este r spândit în Europa, America, Australia. În ara

noastr apare d un toare în Câmpia B r ganului şi Moldova.
Descriere. Fluturele are anvergura aripilor anterioare de 20 - 26
mm, aripile anterioare brune-g lbui, având câte o pat galben -
portocalie. Aripile posterioare sunt cenuşii, cu nervuri mai închise.
Antenele sunt lungi (Figura 48).
Larva complet dezvoltat este verde-cenuşie sau verde-roşcat ,
având pete negre pe protorace. Pe tot corpul prezint peri insera i pe
protuberan e.

Fig. 48. Molia boabelor de soia - Etiella zinckenella:

a - adult; b - p st i şi boabe atacate (dup Gusev)

Biologie. Iernea în stadiul de larv matur într-un cocon

m t sos, în stratul superficial al solului. Prezint dou genera ii pe an,
uneori şi a treia par ial .
În luna mai larvele se transform în pupe. Fluturii apar la sfârşitul
lunii mai şi zboar pân la sfârşitul lunii iunie. Zborul lor este nocturn.
Dup împerechere, femela depune ou le şi p st ile în formare ale
diferitelor plante leguminoase, la baza florilor sau pe pedunculul floral.
Pe o p staie este fixat de obicei un singur ou. O femel depune în total
pân la 600 de ou . Incuba ia dureaz 3 - 10 zile.
Larvele ap rute perforeaz peretele p st ii şi roade boabele. De
regul , larvele primei genera ii se dezvolt în culturile de maz re.
Dezvoltarea larvar dureaz 30 - 40 de zile, în care perioad n pârlesc
de 4 ori.
Larvele mature migreaz în sol, unde într-un cocon m t sos, se
transform în pupe. Apoi apar fluturii care dau naştere la genera ia a
doua de larve, care se dezvolt pe soia, lupin şi alte leguminoase.
Dezvoltarea lor dureaz 20 - 25 de zile. Larvele mature se retrag în sol,
unde îşi es câte un cocon m t sos în care ierneaz .
Plante atacate şi mod de d unare. Atac peste 60 specii de
leguminoase cultivate şi spontane (soia, maz rea, fasolea, lupinul, lintea
, salcâmul ş.a.), rozând boabele.
115
 Dup distrugerea boabelor dintr-o p staie larvele migreaz în
altele al turate. În anii de invazii se pot înregistra pagube pân la 60 %
la culturile de maz re şi pân la 80 % la cele de soia.
Combatere. Folosirea unor soiuri timpurii de soia. Distrugerea
leguminoaselor spontane care formeaz focare de înmul ire a
d un torului. Recoltarea la timp a culturilor pentru distrugerea larvelor
înainte de retragerea şi transformarea lor în pupe sau pentru hibernare.
La apari ia larvelor se vor aplica tratamente cu produse organofosforice
sau piretroide.
Utilizarea de capcane cu feromoni sexuali eficien i (E-10 DDA)
poate contribui la reducerea numeric a popula iei prin eliminarea
masculilor.

116
 CAPITOLUL XII
PRINCIPALII D UN TORI DIN CULTURILE DE PLANTE
TEHNICE

Principalii d un tori din culturile de sfecl

12.1. P duchele negru al sfeclei - Aphis fabae Scop.,

ordinul Homoptera, familia Aphididae

P duchele negru al sfeclei este o specie cu o larg r spândire pe

tot globul, întâlnindu-se şi la noi în toate regiunile, din zona de step şi
pân în cea montan .
Descriere. Femelele aptere, au corpul globulos, de culoare
neagr -mat sau uşor lucitoare. Baza şi vârful antenelor sunt negre, restul
articolelor mai deschis, aproape albe. Femurele anterioare sunt de
culoare brun-deschis, iar cele mediane şi posterioare, precum şi vârful
tibiilor şi tarsele sunt negre. Tuberculii laterali de pe torace şi de pe al 8-
lea segment abdominal sunt dezvolta i. Lungimea corpului este de 1,6 -
2,2 mm (Figura 49).
Biologie. Este o specie migratoare, cu evolu ie holociclic . Din
ou le depuse în toamn pe tulpinile şi ramurile unor arbuşti ornamentali
(Viburnum, Evonymus, Philadelphus etc.) apar în prim var larvele de
fundatrix (matca), care se r spândesc pe frunze şi pe l stari; în urma
în ep turii şi sugerii sucului produc r sucirea frunzelor (pseudocecidii).
Ajungând într-o perioad scurt la maturitate, ele dau naştere pe
cale partenogenetic vivipar la 3 - 4 genera ii de fundatrigene, aripate şi
nearipate.
De regul , formele aripate p r sesc arbuştii (plante-gazd
primare) şi migreaz pe diferite plante ierboase (plante-gazd
secundare), colonizând frunzele şi tulpinile.
Spre toamn , în coloniile de virginogene apar femele sexupare,
care dau naştere tot pe cale partenogenetic vivipar la formele sexuate
(masculi şi femele). Acestea, dup împerechere, depun ou le de iarn . În
cursul unei perioade de vegeta ie se dezvolt 10 - 12 genera ii.
Plante atacate şi mod de d unare. P duchele negru al sfeclei
este polifag, fiind semnalat la peste 200 specii de plante cultivate şi
spontane, apar inând la diferite genuri şi familii (sfecla, bobul, macul,
fasolea, spanacul, porumbul, loboda, ştirul etc.).
Pagubele cele mai mari le produce îns în culturile de sfecl
industrial şi la seminceri, la care colonizeaz frunzele, l starii, florile şi
tulpinile, în epând şi sugând sucul din esuturi.
117
 a

d e

Fig. 49. P duchele negru al sfeclei - Aphis fabae:

a - femel aripat ; b - femel apter , c-ou ; d, e - mod de atac(dup Laz r)

În urma atacului frunzele se r sucesc se brunific şi se usuc ,

ceea ce are repercursiuni asupra produc iei.
La semincerii de sfecl p duchele colonizeaz mai ales l starii şi
inflorescen ele, din care cauz florile avorteaz şi se usuc ; la atacuri
puternice produc ia poate fi compromis .
În afar de daunele directe, acest afid este cunoscut şi ca un
periculos transmi tor al bolilor produse de virusuri (viroze) la sfecl ,
lupin, lucern , fasole etc.
Combatere. Distrugerea buruienilor şi mai ales a celor din
familia Chenopodiaceae (lobod ) şi Compositae (p l mid ), care sunt
cunoscute ca plante-gazd intermediare în evolu ia acestui afid.
Ca m suri chimice se recomand aplicarea tratamentelor cu
produse organofosforice (Ultracid 40 CE - 0,05 %, Carbetox 37 CE - 0,3
%, Sinoratox 35 CE - 0,1 %, Sumithion 50 CE - 0,1 %, Metasystox 50
CE - 0,05 %, Basudin 60 CE - 0,15 %, Zolone 30 PU - 0,2 %, carbamice
(Fernos 50 PU - 0,05 %) sau piretroide (Decis 25 CE - 0,025 %,
Ambush 25 CE - 0,03 %). Tratamentele trebuie aplicate la apari ia
primelor colonii de afide, înainte de r sucirea frunzelor şi vor fi repetate,
în caz de invazii mari, la 6 - 8 zile.

118
 12.2. Puricele de p mânt al sfeclei – Chaetocnema tibialis Hl.,
ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae

Insecta este r spândit în Europa Central şi Meridional . În ara

noastr este mai frecvent în Câmpia Dun rii şi în Moldova, producând
pagube în anii cu prim veri secetoase, uneori soldându-se cu
compromiterea culturilor.
Descriere. Adultul are corpul de 1,5 – 2,0 mm lungime, de
culoare neagr -brunie, cu reflexe metalice. Capul, între inser ia
antenelor, prezint o caren longitudinal . Fruntea are 8 - 10 puncte,
care limiteaz o suprafa foarte fin sculptat . Antenele sunt formate din
11 articole, cele de la baz de culoare roşcat , iar cele de la vârf
negricioase. Pronotul prezint o punctua ie deas cu luciu m t sos.
Picioarele sunt roşcate, exceptând femurele, care sunt negre. Picioarele
posterioare conformate pentru s rit. Partea dorsal a tibiilor posterioare
şi mijlocii, postmedian, au o scobitur pubescent terminat cu un dinte.
Elitrele prezint striuri longitudinale şi interstriuri lucioase, fin punctate
(Figura 50).
Larva oligopod , are corpul de culoare alb , cu capsula cefalic ,
picioarele şi al nou lea segment abdominal galben-brunii.

Fig. 50. Puricele de p mânt al sfeclei – Chaetocnema tibialis:

a - adult; b - plantul atacat (dup Manninger)

Biologie. Ierneaz în stadiul de adult sub frunzele uscate din

culturile de sfecl , în sol, sub ierburile din culturile de cereale, sub
scoar a arborilor, în livezile de pomi. Are o genera ie pe an.
Prin luna aprilie insectele apar mai întâi pe diferite chenopodiacee
spontane, apoi se concentreaz pe culturile de sfecl , hr nindu-se cu
aparatul foliar al plantelor abia r s rite. Femelele depun ou le la baza
plantelor, în sol. Larvele eclozate se hr nesc cu r d cinile plantelor
tinere sau mai dezvoltate. La completa dezvoltare, în c m ru e mici de
sol, larvele se transform în pupe şi apoi în insecte adulte. În mod

119
obişnuit insectele apar la suprafa a solului şi se hr nesc pe seama
aparatului foliar al plantelor spontane, pân în luna august. Dup o
scurt perioad de hr nire, adul ii din aceast genera ie se retrag pentru
hibernare.
Plante atacate şi mod de d unare. Insectele rod epiderma
superioar şi parenchimul frunzelor sub form de scobituri mici,
circulare; cu timpul, epiderma inferioar , r mas intact , se usuc , se
rupe, cauzând ciuruirea frunzelor.
Combatere. Distrugerea buruienilor din culturi prin lucr ri de
între inere. Cultivarea de benzi-capcan din sfecl , îns mân ate cu 2 - 3
s pt mâni mai târziu; pe aceste fâşii se concentreaz cea mai mare parte
din insecte, de aici distrugându-se apoi prin tratamente chimice.
Tratarea semin elor, înainte de sem nat, cu Promet 400 CS, în
doz de 2,5 - 3 l/t de s mân . Aplicarea de tratamente chimice, pe cale
de stropire, cu Deltanet 40 CE în doz de 2,5 l/ha, Karate 2,5 CE -
0,250 l/ha etc.

12.3. G rg ri a cenuşie a sfeclei – Bothynoderes punctiventris Germ.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

G rg ri a sfeclei este r spândit în diferite regiuni din Europa

Central şi Oriental şi în Peninsula Balcanic pân în regiunile Asiei
Mici. La noi r spândirea acestei g rg ri e este limitat în general la sud-
estul rii (Câmpia Român , Dobrogea) şi în unele regiuni din Banat.
Descriere. Adultul are corpul alungit, de culoare neagr , acoperit
cu solzi cenuşii, trifizi la vârf. Rostrul prev zut cu o caren median
longitudinal . Elitrele prezint posterior câte o band transversal
oblic , median , de culoare închis şi câte un tubercul albicios, spre
partea posterioar . Partea inferioar a segmentelor abdominale 2, 3 şi 4
este prev zut cu pete negre-lucioase de unde şi denumirea de
"punctiventris". Lungimea corpului este de 12-16 mm (Figura 51).

Fig. 51. G rg ri a cenuşie a sfeclei - Bothynoderes punctiventris:

a - adult; b - larv ; c - pup ; d - plantule atacate de adul i; e - r d cin atacat de larve
(dup Manninger)

120
 Oul este oval sau rotund şi este de culoare alb sau alb-g lbuie.
Larva este apod şi eucefal , de tip curculionid, de culoare alb -
g lbuie. Larva matur are 12 mm lungime .
Biologie. Ierneaz ca adult în sol, în c su e pupale, obişnuit la
adâncimi cuprinse între 20 - 50 cm. Prezint o genera ie pe an. Adul ii
încep s p r seasc locurile de hibernare prim vara devreme, când în
stratul superficial al solului temperatura ajunge la 7 - 8° C; maximul
apari iei se înregistreaz când temperatura solului dep şeşte 10 - 11° C.
Fenologic, apari ia acestei g rg ri e corespunde cu începutul
înfloririi corcoduşului, caisului etc. Apari ia adul ilor are loc eşalonat,
din luna martie pân în luna mai. Gândacii ap ru i la început se
deplaseaz în mers, iar la temperaturi de peste 25° C, deplasarea se face
în zbor; distan ele pân la care se pot r spândi ajung la 30 - 40 km.
În timpul nop ii, când temperatura scade, gândacii se retrag la o
mic adâncime în p mânt şi nu apar decât diminea a, când solul începe
s se înc lzeasc . În aceast perioad ei se hr nesc intens pentru
maturarea organelor sexuale.
Copula ia şi ponta încep dup 4 - 5 s pt mâni de la apari ie, de
regul în prima decad a lunii mai şi se continu pân în luna iulie.
Ponta dureaz în general 2 luni, num rul maxim de ou fiind depus la
temperaturi medii de peste 20° C. Pentru pont sunt preferate solurile
afânate, bine lucrate. Ou le sunt depuse la o mic adâncime în sol (1 - 3
cm), obişnuit în jurul plantelor de hran . În perioada ovipozitar ,
num rul de ou depus variaz între 200 - 300, câte 1 - 11 ou pe zi
(frecvent 2 - 5). Incuba ia dureaz între 5 şi 8 zile.
Larvele ap rute se hr nesc cu r d cinile sub iri (secundare) ale
diferitelor plante chenopodiacee (sfecl , lobod etc.), iar în ultimele
vârste cu r d cinile mai groase (r d cina principal ). În timpul
dezvolt rii, care dureaz 6 - 10 s pt mâni, ele n pârlesc de 4 ori;
obişnuit larvele ajung la maturitate în lunile iulie-august.
Transformarea în pup are loc în sol, la adâncimi de 20 - 50 cm,
într-o celul de p mânt, în apropierea plantelor gazd . Durata stadiului
de pup este de 16 - 18 zile. În general, întregul ciclu evolutiv al acestei
insecte de la ou, pân la adult dureaz în medie 70 - 82 zile.
Noii adul i apar începând de la sfârşitul lunii iulie pân în august-
septembrie, îns ei nu p r sesc c su ele pupale decât în prim vara
anului urm tor.
La limitarea invaziilor acestei insecte contribuie şi o serie de
duşmani naturali. Astfel, ca pr d tori se men ioneaz diferite specii de
p s ri (cioara neagr , potârnichea s.a.) şi insecte (Pterostichus melas
Creutz., Ophonus griseus Panz., Hister bipunctulatus Schr. etc.), iar ca
parazi i mai importan i unele muşte (Rondania cucullara R.D.) şi
ciuperci (Beauveria bassiana Vuill.).
Plante atacate şi mod de d unare. G rg ri a sfeclei atac
diferite specii din familia Chenopodiaceae (sfecla, loboda etc.) sau din
121
familii apropiate (Amaranthaceae), preferând plantele de sfecl ,
îndeosebi pe cele de-abia r s rite, care deseori sunt retezate de la colet.
Dup unii autori o insect poate distruge pe zi pân la 10 - 12
plante tinere. Într-o faz mai înaintat de dezvoltare a sfeclei adul ii rod
numai frunzele, par ial sau total , producând pagube mult mai mici.
Larvele se hr nesc pe r d cini, s pând galerii de diferite m rimi .
Combatere. Ar tura adânc ; sem natul la timp; între inerea în
condi ii bune a culturilor; administrarea corespunz toare a
îngr ş mintelor. Toate aceste m suri contribuie la o dezvoltare normal
a plantelor, ceea ce face ca acestea s reziste mai bine la atacul
g rg ri ei.
Tratarea glomerulelor înainte de sem nat cu Promet 400 CS în
doz de 2,5 - 3 l/100 kg sau Seedox 80 W în doz de 1,2 kg/100 kg.
Se aplic tratamente în timpul perioadei de vegeta ie; primul
tratament se efectueaz la începutul r s ririi plantelor, iar al doilea (dac
este nevoie), la maximum de r s rire.
Rezultate bune se ob in prin utilizarea produselor
organofosforice şi carbamice. Se consider densitate numeric mijlocie,
când sunt peste 2 g rg ri e/m².

12.4. R işoara sfeclei – Tanymecus palliatus F.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

Este r spândit mai ales în centrul şi estul Europei. În ara noastr

se întâlneşte în Câmpia Român , sudul Moldovei şi în Transilvania.
Descriere. Adultul are corpul alungit, de 8 - 12 mm lungime, de
culoare neagr dorsal şi cenuşie ventral. Rostrul este scurt şi îngroşat, de
forma unui cioc de ra , iar antenele geniculate. Pronotul este mai lung
decât lat, cu o ieşitur lateral slab concav . Corpul adultului este
acoperit cu solzi şi peri mici brun-cenuşii ce dau insectei un aspect
pudrat. Elitrele sunt îngustate posterior şi prev zute cu stria iuni
longitudinale formate din solzi cenuşii sau bruni. Aripile posterioare
sunt atrofiate, astfel c adul ii nu pot zbura (Figura 52).
Larva are 10 - 12 mm lungime, este apod , de culoare alb , cu
capul galben-bruniu.
Biologie. Prezint o genera ie la 2 ani; în primul an ierneaz ca
larv , iar în anul al doilea ca adult, în sol la 20 - 50 cm adâncime sau sub
resturile vegetale din câmp.
Adul ii apar prim vara la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii
mai, întâlnindu-se pe diferite plante spontane (p l mid , susai, scaie i
etc.), iar apoi trec pe plantele cultivate (sfecl , floarea soarelui, porumb.
Adul ii sunt activi în zilele c lduroase, când atac plantele,
hr nindu-se timp de 15 - 20 zile. Apoi adul ii se împerecheaz iar
femelele depun ou le în grupe de 20 - 30 buc i în sol, la o mic
adâncime, mai ales în jurul plantelor.
122
 Fig. 52. R işoara sfeclei - Tanymecus palliatus:
a – adult (dup Manolache şi Boguleanu); b - frunz atacat (dup S vescu)

Ponta are loc în luna mai şi se prelungeşte pân la începutul lunii

iulie. O femel poate s depun 250 - 300 ou , dup unii autori pân la
700. Dezvoltarea embrionar dureaz 7 - 14 zile sau 18 - 25 zile, în
func ie de temperatura solului şi structura acestuia.
Apari ia maxim a larvelor are loc de obicei c tre sfârşitul primei
jum t i a lunii iunie. Larvele se hr nesc cu r d cinile diferitelor plante
spontane şi cultivate (volbur , lucern , sparcet etc.) pân în toamn ,
când coboar la 30 - 100 cm adâncime şi intr în diapauz hiemal . În
prim var , larvele îşi continu dezvoltarea pân la sfârşitul lunii iunie,
când ajung mature.
Dezvoltarea larvar dureaz 12 - 14 luni, timp în care ele
n pârlesc de 9 ori. Larvele mature se retrag în iulie sau august la o
adâncime mai mare în sol şi în celule speciale se transform în pupe,
stadiu ce dureaz 2 - 3 s pt mâni. Adul ii care apar r mân în aceleaşi
locuri pân în prim vara urm toare.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag ce
atac sfecla de zah r şi furajer , floarea soarelui, porumbul, tutunul,
macul, leguminoasele, gramineele, etc. La plantele abia r s rite, adul ii
rod complet frunzele sau reteaz plantele de la colet.
La plantele mai dezvoltate (cu peste 3 - 4 frunze), adul ii rod
frunzele pe margini, sub form de trepte . Larvele se hr nesc cu
r d cinile diferitelor plante, f r a produce pagube importante.
Combatere. Se aplic aceleaşi m suri de combatere ca la
g rg ri a cenuşie a sfeclei.

123
 12.5. Omida de step – Loxostege sticticalis L.,
ordinul Lepidoptera, familia Pyralidae

Acest d un tor este de origine eurosiberian , fiind mai r spândit

în Europa Oriental Central şi Sudic . În ara noastr apare sub form
de invazii în unele zone din Moldova, Câmpia Român şi Dobrogea.
Descriere. Fluturele este de talie mijlocie, având corpul sub ire, de
culoare variabil dup genera ii. Astfel, fluturii din prima genera ie au
culoarea brun-cenuşie, iar din celelalte genera ii culoarea mai închis .
Aripile anterioare sunt triunghiulare, de culoare brun-verzuie sau brun-
ruginie, cu reflexe aurii. Ele prezint o dung transversal pe marginea
extern şi dou pete în partea median , de culoare brun-închis; spa iile
dintre ele sunt galbene. Aripile posterioare au culoarea uniform .
Anvergura aripilor variaz între 18 - 26 mm, masculii fiind mai mici
(Figura 53).

a b

Fig. 53. Omida de step - Loxostege sticticalis

a - adult: b - larv

Oul este de form oval , de 0,8 - 4,0 mm lungime şi 0,4 - 0,5 mm

l ime. La depunere are culoarea alb-sidefie, apoi cap t culoarea
g lbuie.
Larva la apari ie are culoarea galben-palid, iar la completa
dezvoltare este neagr -verzuie, cu dungi dorsale, longitudinale, de
culoare g lbuie.
Pupa este de culoare galben-cafenie, cu lungimea de 10 - 11 mm.
Biologie. Ierneaz ca larv în ultima vârst în stratul superficial al
solului (4 - 7 cm adâncime). Obişnuit are dou genera ii pe an; în unii
ani se poate dezvolta şi a treia genera ie în lunile septembrie-octombrie.
Prim vara, în aprilie-mai, larvele se transform în pupe şi la sfârşitul
lunii mai sau în iunie apar fluturii. Zborul lor este crepuscular şi nocturn.
Adul ii se hr nesc o perioad scurt cu nectarul florilor pentru matura ie
sexual . Are loc copula ia şi ponta.
Depunerea ou lor, are loc pe timp liniştit şi când temperatura la
suprafa a solului este de 17 - 18° C. Ou le sunt depuse în grupe mici
124
(5 - 6) pe frunzele diferitelor plante spontane (volbur , lobod , ştir,
etc.) sau cultivate (sfecl , lucern , soia, etc.), uneori şi pe r d cinile
plantelor uscate de la suprafa a solului.
O femel depune în decurs de 3 - 5 zile un num r de 250 - 400 de
ou , uneori pân la 600. Incuba ia dureaz 7 - 12 zile. Larvele ap rute se
r spândesc pe diferite plante şi se hr nesc cu aparatul foliar. Dup 45 -
22 zile de hr nire ele ajung la completa dezvoltare şi atunci p r sesc
plantele de hran şi se retrag în sol pentru împupare; transformarea în
pup are loc într-un cocon m t sos impregnat cu gr unciori de p mânt.
Stadiul de pup dureaz 10 - 30 zile.
Fluturii apar la sfârşitul lunii iunie sau în iulie şi dau naştere la a
doua genera ie, care se dezvolt pân în luna august. În unii ani se poate
dezvolta şi o a treia genera ie, în septembrie-octombrie. Omizile din
ultima genera ie, ajunse la completa dezvoltare, se retrag în sol pentru
hibernare.
Înmul irea în mas a acestui d un tor este împiedicat de multe
ori de ac iunea duşmanilor s i naturali, care îl distrug în diferite stadii
(ou, larv , pup ). Astfel, ca parazi i animali mai importan i se citeaz
viespile: Trichogramma evanescens (Trichogrammatidae), Eulimneria
xanthostoma, Lissonota parallela, Pimpla viduata (Ichneumonidae) şi
muştele Exorista simulares, Nemorilla floralis (Tachinidae), iar ca
parazi i entomopatogeni: Bacterium prodigiosum şi Beauveria bassiana.
Dintre pr d tori, cu o însemn tate mai mare se men ioneaz unele specii
de insecte (Calosoma, Pterostichus, Carabus etc.) şi unele p s ri
(ciorile, vr biile etc.), care se hr nesc mai ales cu omizi.
Plante atacate şi mod de d unare. Omida de step este o insect
polifag , atac numeroase specii de plante (ştirul, volbura, rapi a,
p l mida, muştarul, trifoiul, floarea soarelui, porumbul, tutunul,
cartoful, salcâmul, gutuiul, m rul, vi a de vie, ar arul, salcia etc.),
preferând sfecla, lucerna, loboda şi pelinul. Larvele din primele vârste
rod una din epidermele frunzelor şi parenchimul, iar mai târziu distrug
frunzele complet, nel sând decât nervurile principale şi pe iolul; uneori
se hr nesc şi cu flori, tulpini sau fructe. Atacul are loc de obicei în vetre
şi deseori dup distrugerea unei culturi omizile migreaz în mas în
culturile învecinate, provocând pierderi totale de recolt pe suprafe e
întinse, mai ales în anii de invazii.
Combatere. În combaterea acestui periculos d un tor se
recomand un complex de m suri agrotehnice, fizico-mecanice şi
chimice.
Măsuri agrotehnice. Îns mân area culturilor cât mai timpurie în
terenuri bine fertilizate. Efectuarea la timp şi în bune condi ii a lucr rilor
de între inere (pr şit, r rit, distrugerea buruienilor etc.). Efectuarea
ar turilor de var şi de toamn , pentru distrugerea stadiilor aflate în sol
(larve, pupe).

125
 Măsuri fizico-mecanice. Izolarea culturilor amenin ate cu benzi
late de 15 - 25 m, tratate cu insecticide. Se pot efectua şi şan uri de baraj
în timpul migr rii larvelor, care se umplu cu ap sau se pr fuiesc cu
insecticide. De asemenea, în timpul migr rii, omizile pot fi strivite în
mare propor ie prin t v lugire (pe suprafe e necultivate sau pe drumuri).
Captarea adul ilor cu ajutorul curselor luminoase.
Măsuri chimice. Aplicarea tratamentelor chimice, pr fuiri sau
stropiri, la apari ia primelor focare, cu produse organofosforice
(Carbetox 37 CE - 0,4 %, Sinoratox 35 CE - 0,15 %, Basudin 60 CE -
0,2 %, Dipterex 80 PS - 0,2 %, Zolone 30 PU - 0,15 %, Diptevur 55
VUR - 4 l/ha. Rezultate mai bune se ob in şi prin folosirea
biopreparatelor pe baz de Bacillus thuringiensis (Thuringin, Dipel,
Bactospeine), mai sensibile sunt omizile din primele vârste.

Principalii d un tori din culturile de cartof

12.6. Gândacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata Say.,

ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae

Gândacul din Colorado este originar din America de Nord, din

podişurile înalte ale statului Colorado, de unde şi denumirea popular
a d un torului.
În ara noastr , gândacul din Colorado a fost semnalat prima
dat în anul 1952, în comuna S pân a, jude ul Maramureş. Treptat,
d un torul s-a extins şi în alte regiuni, astfel c în prezent se g seşte
r spândit în toat ara.
Descriere. Adultul are 10 – 12 mm lungime. Corpul este oval,
bombat dorsal, de culoare galben-portocalie; capul şi pronotul galben-
roşcate. Pe cap exist o pat triunghiular neagr , iar pe pronot 11 pete
negre, dintre care cea median mai dezvoltat şi de forma literei “ V “.
Caracteristic este prezen a pe elitre a 10 dungi negre, m rginite de
şiruri de puncte, de unde şi denumirea de “decemlineata”. Aripile
posterioare sunt portocalii. Abdomenul prezint 3 – 4 rânduri de pete
negre (Figura 54).
Oul este oval alungit, galben-portocaliu, de 1,2 – 1,5 mm
lungime.
Larva la apari ie, este de culoare roşie-închis , cu mici
tubercule negre pe p r ile laterale ale mezo şi metatoracelui şi pe
primele segmente abdominale.
Larva neonată are 8 – 10 mm lungime, are corpul alungit,
convex dorsal, de culoare galben , cu nuan e portocalii; capul este
negru. Toracele şi p r ile laterale ale abdomenului sunt prev zute cu
pete negre. Picioarele sunt brun - închis.

126
 Pupa are 8 – 10 mm lungime; corpul este bombat de culoare
portocaliu - roşcat, exceptând partea posterioar a abdomenului care
este cenuşie.
Biologie. Ierneaz ca adult în sol, la adâncimi cuprinse între 10
– 90 cm şi are dou genera ii pe an: prima genera ie se dezvolt în
lunile mai şi iunie, iar a doua în lunile iulie şi august.

Fig. 54. Gândacul din Colorado – Leptinotarsa decemlineata:

a-adult şi ou ; b-larv

Gândacul din Colorado ierneaz în stadiul de adult, în sol, la

adâncimi cuprinse între 10 şi 90 cm, dup natura solului. În timpul
iernii o mare parte din adul ii hibernan i pot fi distruşi, atunci când
temperatura solului la adâncimi de 10—40 cm coboar sub 0°C.
Apari ia adul ilor în prim var începe din a treia decad a
lunii martie şi se continu pân la sfârşitul lunii mai. Primii adul i
încep s apar atunci când temperaturile medii zilnice trec de 10°,
pe o perioad de 10—12 zile. Maximum de apari ie se
înregistreaz obişnuit la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii
mai, la temperaturi medii zilnice cuprinse între 14—21°C. La
majoritatea insectelor copula ia începe înainte de intrarea în
hibernare şi se continu în primavar .
Ou le sunt depuse în grupe (62—95 ou ) pe partea
inferioar a frunzelor de cartof sau alte solanacee cultivate sau
spontane (tomate, vinete, m selari , etc.); o femel poate depune
pân la 2 000 ou . Durata incuba iei variaz între 4—15 zile, în
raport cu factorii climatici. Larvele apar în a doua decad a lunii
mai şi evolu ia lor dureaz între 14 — 30 zile. În cursul
dezvolt rii larvele n pârlesc de 3 ori, trecând prin 4 vârste.
La completa dezvoltare larvele p r sesc plantele de hran şi
se retrag eşalonat în sol pentru împupare. Ajunse în sol, larvele îşi
confec ioneaz un cocon din particule de p mânt în care se
transform în pupe, stadiu care dureaza 8—13 zile. Întreg ciclul
de dezvoltare de la ou la adult dureaz în general 22—50 zile.
Noii adul i încep s apar treptat din a doua decad a lunii
iunie. În aceast perioad se pot g si diferite stadii (ou , larve,
127
pupe) din genera ia hibernant , având loc o suprapunere a
genera iilor; aceasta, datorit pontei prelungite în prim var .
Adul ii dup o scurt perioad de hr nire cu frunzele de
cartof încep s depun ou . Larvele ap rute se hr nesc cu
frunzele de cartof sau alte solanacee, având îns o evolu ie mai
scurt , cuprins în general între 12—21 zile. Ele ajung la
maturitate la sfârşitul lunii iulie, iar primii adul i din aceast
genera ie încep s apar din prima decad a lunii august. Aceşti
adul i se pot întâlni pân în toamn târziu (octombrie-noiembrie)
pe diferite plante solanacee şi mai ales pe vinete, iar odat cu
r cirea timpului se retrag în sol pentru hibernare.
La gândacul din Colorado se cunosc şi o serie de pr d tori
şi parazi i, care contribuie în unii ani la reducerea popula iei
acestui d un tor. Astfel, ca prad tori (la oua şi larve) cu
importan mai mare sunt speciile: Perillus bioculatus F., Zicrona
coerulea L., A, Picromerus bidens L. (Heteroptera) şi Calosoma
sycophanta L (Coleoptera) iar ca parazi i muştele
Doryphorophaga doryphorae Riley si Meigenia mutabilis Fall,
(la larve) şi ciuperca Beauveria bassiana Vuill. (la adul i).
Plante atacate şi mod de d unare. Atac specii de plante
cultivate şi spontane din familia Solanaceae: tomate, p tl gele vinete,
cartoful, cium faia, zârna, m selari a, m tr guna.
Adul ii rod frunzele sub form de orificii neregulate. În unii ani,
adul ii care apar în var , pot ataca tuberculii de cartof sau fructele de
p tl gele vinete.
Larvele din primele vârste de dezvoltare perforeaz frunzele sub
form de mici orificii, iar pe m sur ce înainteaz în vârst rod
frunzele în întregime, uneori şi l starii. La atacuri puternice, din plante
r mân numai resturi de tulpini, culturile putând fi compromise.
Combatere. M suri agrotehnice, ce constau în executarea
praşilelor în timpul perioadei de vegeta ie şi a ar turii adânci în
toamn , pentru distrugerea stadiilor din sol (larve, pupe, adul i) şi
diminuarea rezervei biologice a d un torului.
Aplicarea tratamentelor chimice ce se fac la avertizare, la
apari ia larvelor de vârsta I-a sau a II-a, pentru ambele genera ii.
Pesticidele avizate a fi folosite în ara noastr pentru
combaterea gândacului din Colorado sunt:
a) produse piretroide: Decis 2,5 EC – 0,3 l/ha, Fastac 10 EC – 0,1
l/ha, Karate 2,5 EC – 0,2 l/ha, Polytrin 200 EC – 0,15 l/ha,
Supersect – 0,125 l/ha;
b) produse organofosforice : Ecalux 25 EC – 0,75 l/ha, Pyrinex 48 EC
– 1,5 l/ha, Ultracid 20 EC – 1,5 l/ha, Onefon 80 PS – 1,5 kg/ha;
c) produse carbamice: Sevin 85 WP – 1,0 kg/ha, Padan 50 DP – 1,0
kg/ha, Marshall 15 EC – 1,5 l/ha, Victenon 50 WP – 0,50 kg/ha;

128
d) produse diverse: Nomolt 15 SC – 0,15 l/ha, Consult 10 EC – 0,20
l/ha, Regent 200 SC – 0,20 l/ha, Mospilan 70 WP – 0,06 kg/ha;
e) amestecuri de pesticide: Nurelle D 50/500 EC – 0,5 l/ha, Ecalux S
– 0,6 l/ha.
Se recomand ca în timpul perioadei de vegeta ie s se alterneze
produsele, pentru eliminarea fenomenului de rezisten la pesticide.

12.7. Nematodul tulpinilor şi tuberculilor de cartof

– Dytilenchus destructor Thorn.,
ordinul Tylenchida , familia Tylenchidae

Specia este r spândire în toate rile din Europa, precum şi în ara

noastr .
Descriere. Adultul la ambele sexe prezint corpul cilindric.
Coada este relativ scurt şi rotunjit-conic . Glandele esofagiene acoper
partea anterioar a intestinului. Lungimea corpului la femel este de 0,8-
1,4 mm iar la mascul de 0,8-1,3 mm (Figura 55).

a b

Fig. 55. Nematodul tulpinilor şi tuberculilor de cartof – Dytilenchus destructor

a-adult; b-tuberculi ataca i

Oul este oval, lungimea este egal sau mai mare decât l imea
corpului femelei.
Larva este filiform , sub ire, transparent , de 0,4-0,6 mm
lungime.
Biologie . Are mai multe genera ii pe an, în func ie de zon , poate
avea 8-9 genera ii. Ierneaz în stadiul de ou, în tuberculii ataca i. Din
tuberculii infesta i, planta i în prim var , o parte din nematozi p trund în
tulpina plantei de cartof, iar o parte trec în sol. Odat cu formarea noilor
tuberculi, nematozii p trund din tulpini şi din sol în aceştia. Femelele
fecundate depun circa 250 ou . Dezvoltarea larvar dureaz 15-45 zile,
trecând prin 4 vârste. Durata ciclului biologic, de la ou la adult este
cuprins între 20 şi 68 zile, în func ie de temperatur .

129
 Acest nematod tr ieşte mai ales în straturile mai adânci ale
solului. În sol poate rezista la temperaturi foarte coborâte. Când solul
este foarte uscat, nematozii trec în anabioz şi revin la activitatea
biologic odat cu existen a unei temperaturi şi a unei umidit i
corespunz toare. Dezvoltarea are loc în condi ii optime, la temperaturi
cuprinse între 20 şi 26 ˚C.
Plante atacate şi mod de d unare. Nematodul atac tuberculii
de cartof, dalii, gladiole, bulbii de Iris, Tulipa, r d cinile de hamei,
liliac, sfecl pentru zah r, rizomii de Mentha arvensis, Sonchus arvensis
etc.
În ceea ce priveşte simptomele, pe tuberculii de cartof, la
începutul atacului, prin îndep rtarea tegumentului în zona fix rii
tuberculului de stoloni, din pulpa cartofului apar forma iuni cu aspect
m ciucat şi pete de culoare alb , apoi apar pete plumburii-cenuşii.
Ulterior petele se unesc.
În dreptul petelor, epiderma se usuc , crap şi apare un esut
brun-necrozat. Mai târziu, într-o faz mai avansat a atacului, pe
suprafa a tuberculilor apar numeroase cr p turi ale tegumentului.
Prin sec ionarea tuberculilor ataca i, se observ o zon central ,
alb , neinfestat şi o zon periferic brun . În final esuturile devin
spongioase, brune şi se înt resc. Pe ele se pot fixa bacterii, acarieni,
ciuperci, etc., care duc la distrugerea complet a acestora.
Combatere. Utilizarea unui material s ditor s n tos, neinfestat,
care s provin din regiuni libere de nematod; respectarea unei rota ii de
3-4 ani, distrugerea buruienilor, adunarea şi distrugerea resturilor
vegetale r mase în câmp dup recoltare, ar turi adânci dup recoltare;
plantarea cartofului în zonele infestate numai dup minimum 10 ani;
recolta ob inut de pe terenurile infestate se va utiliza doar pentru
consum; cultivarea de soiuri rezistente.
Tratamente chimice la materialul de plantat, prin îmb ierea
tuberculilor în zeam sulfocalcic , timp de 30-60 minute. Înainte de
plantare, terenurile infestate vor fi tratate cu produse nematocide:
Basamid G 98-500 Kg/ha, Dazomet 90 G- 600 Kg/ha etc.

12.8. Nematodul auriu al cartofului – Globodera rostochiensis Wall

ordinul Tylenchida, familia Heteroderidae

Nematodul este r spândit în rile din Europa, fiind originar din

Rostok (Germania). În ara noastr a fost pus în eviden în ultimii ani,
el figurând înc pe lista d un torilor de carantin (Deheleanu şi
Romaşcu, 1973).
Descriere. Femela are corpul globulos, de 0,5 - 0,8 mm lungime
şi de culoare aurie, apoi brun , cu gâtul scurt. Vulva este slab marcat .
Cuticula prezint un mare num r de punctua ii dispuse în rânduri
(Figura 56).
130
 Masculul este filiform, are corpul de 1,0 mm lungime, iar spiculii
sunt scur i.
Larvele sunt mai mici, având corpul filamentos, de 440 - 460
microni lungime.

Fig. 56. Nematodul auriu al cartofului - Globodera rostochiensis:

a - mascul; b - femel (dup Kirianova); c - mod de d unare
(dup Obrien); d - femele pe r d cini (dup Kirianova)

Biologie. Nematodul auriu al cartofului ierneaz în stadiul de

femel (chişti) în sol şi are o genera ie pe an.
Larvele eclozeaz la temperatura solului de peste 12° C. Ap rute,
larvele migreaz şi se localizeaz la vârful radicelelor şi pe tuberculi în
formare ai plantelor-gazd .
Dup fixarea lor pe organele vegetative are loc prima n pârlire,
cea de-a doua n pârlire are loc la un interval de 8 zile. Completa
dezvoltare a femelelor se eşaloneaz pe 6 - 10 s pt mâni.
Evolueaz în condi ii favorabile pe terenuri mai uşoare.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor oligofag, ce
atac diferite plante cultivate şi spontane, preferând pe cele din familia
Solanaceae (Solanum tuberosum, Solanum nigrum, Solanum
dulcamara, Atropa belladonna).
Plantele atacate au o creştere mai redus , frunzele se decoloreaz ,
iar cele bazale se ofilesc şi se usuc ; frunzele din etajul superior se
p teaz în bruniu, îndeosebi spre vârful acestora.
R d cinile atacate, pe care se fixeaz nematozii, se ramific
anormal şi se brunific . La o analiz atent , pe radicelele atacate se
disting femelele juvenile aurii sau femelele ajunse la completa
dezvoltare (chişti). Nu formeaz gale.

131
 Combatere. Evitarea plant rii cartofului în zonele infestate pe o
perioad de 10 ani.
Sortarea riguroas a materialului de plantare şi eliminarea a tot
ceea ce nu corespunde (îndeosebi cel provenit din import), preferând
material din zone neinfestate de acest nematod.
Utilizarea de soiuri relativ rezistente la atacul nematodului. Nu
exist practic la aceast dat soiuri rezistente, întrucât genele de
rezisten , toate sunt poli-factoriale, ceea ce face ca procesul de selec ie
s fie de lung durat şi dificil (Migniery şi colab., 1988).
Tratarea solului înainte de plantare cu nematocide: Nemafos,
Nemagon, Temik, sub form de granule, în doz de 25 - 40 kg/ha
(Szabo, 1994).

Principalii d un tori din culturile de floarea soarelui

12.9. Gândacul p mântiu - Opatrum sabulosum L.,

ordinul Coleoptera, familia Tenebrionidae

Gândacul p mântiu este r spândit în toat regiunea palearctic ,

dar mai frecvent în regiunile
Europei Centrale şi Orientale. În ara noastr se întâlneşte mai
ales în Câmpia Român şi sudul
Moldovei.
Descriere. Adultul are corpul alungit, uşor bombat dorsal, de
culoare neagr , acoperit dorsal cu resturi de p mânt, de unde şi
denumirea popular de "p mântiu". Clipeul, anterior prezint o
adâncitur , iar pronotul mici tubercule. Elitrele sunt prev zute cu
interstrii intermitente, pu in convexe şi m rginite de tubercule
lucioase, plate, aşezate longitudinal (Figura 57). Pronotul prezint o
punctua ie deas şi regulat . Lungimea corpului variaz între 7 - 10
mm.
Oul este oval, albicios, de 0,9 mm lungime.
Larva are corpul acoperit de un tegument puternic chitinizat
(tare), de culoare castanieînchis, pe partea ventral mai deschis
(g lbuie). Ultimul segment abdominal are form obtuz , cu vârful
ascu it şi prev zut cu 16 - 22 peri . Larva matur are 15 - 17 mm
lungime. În general, larva este foarte asem n toare cu aceea de
Agriotes, de unde şi numele de "vierme sârm fals".
Biologie. Ierneaz în stadiu de adult în sol şi are o genera ie pe
an. Adul ii apar în luna aprilie şi se hr nesc pe plantele spontane sau
cultivate; longevitatea lor poate s ajung pân la 2 ani. Ou le sunt
depuse în sol, fiind preferate terenurile uşoare, nisipoase.
O femel depune 100 - 150 ou . Larvele apar dup 5 - 7 zile şi
se dezvolt în stratul superficial al solului, hr nindu-se cu p r ile
subterane ale diferitelor plante ierboase. Evolu ia larvar se desf şoar
132
aproape dou luni. Larva ajuns la maturitate la sfârşitul lunii iulie sau
în august, se transform în pup într-o c su din p mânt. Durata
acestui stadiu este de 14 - 16 zile. Adul ii care apar r mân în sol, unde
ierneaz .

Fig. 57 – Gândacul p mântiu- Opatrum sabulosum:

a - adult; b -larv ; c - pup

Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,

ce atac porumbul, orzul, sfecla, tutunul, lucerna şi alte plante
cultivate, producând pagube mai mari la culturile de floarea soarelui.
Adul ii atac plantele în faza de r s rire, la care rod frunzele de-abia
formate sau le reteaz , ceea ce duce la uscarea plantelor.
Larvele atac r d cinile diferitelor specii de plante, provocând
uneori aceleaşi daune ca şi viermii sârm .
Combatere. Distrugerea sistematic a buruienilor şi a resturilor
vegetale. Mobilizarea repetat a solului în cursul perioadei de
vegeta ie. Efectuarea ar turilor imediat dup recoltare şi a ar turilor
adânci de toamn . Se recomand tratarea achenelor cu produse
carbamice: Carbodan 35 ST, Diafuran 35 ST în cantitate de 25 l/ton .
Prim vara, la apari ia adul ilor, când se dep şeşte PED se aplic
tratamente cu produse organofosforice, cum ar fi: Sinoratox 35 CE -
0,2 %, Carbetox 37 CE - 0,4 % etc.
În cazul unor sole puternic infestate se recomand tratamente la
sol aplicate odat cu sem natul, folosindu-se produse granulate:
Furadan 10 G - 15 kg/ha, Sinoratox 5 G - 15 kg/ha etc.

12.10. Molia florii soarelui - Homoeosoma nebulella Hb.,

ordinul Lepidoptera, familia Phycitidae

Este r spândit în Europa Central şi Oriental . În ara noastr

este semnalat în unii ani mai ales în regiunile din Câmpia Român şi
în Moldova.

133
 Descriere. Adultul are anvergura aripilor de 22 - 26 mm; aripile
anterioare sunt de culoare galben -cenuşie, prezentând sub marginea
anterioar o band albicioas , iar în mijlocul câmpului patru puncte
negre. Aripile posterioare sunt de culoare cenuşie, cu nervuri închise
(Figura 58).
Oul este oval-alungit, de culoare alb -lucitoare. Are 0,8 mm
lungime şi 0,4 mm l ime.
Larva matur are 14 - 16 mm lungime. Corpul este de culoare
brun-g lbuie, cu protoracele galben-bruniu iar restul corpului cenuşiu-
verzui. Dorsal prezint trei dungi longitudinale, de culoare purpurie-
violacee; stigmele sunt negre.
Pupa are 9 - 12 mm lungime şi este de culoare castanie.

Fig. 58 Molia florii soarelui - Homoeosoma nebulella:

a - adult ; b - larva

Biologie. Acest d un tor ierneaz ca larv în ultima vârst , în

sol, într-un cocon albicios, acoperit cu particule de p mânt. Împuparea
are loc în prim var şi acest stadiu dureaz 16 – 17 zile. Fluturii apar
la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai şi au zborul nocturn; în
timpul zilei ei stau retraşi pe sub diferite plante. În general, apari ia lor
corespunde fenologic cu începutul înfloririi florii soarelui. Ou le sunt

134
depuse în florile diferitelor plante composite, frecvent câte un ou în
fiecare floare. Num rul total de ou depus de o femel variaz între
200 - 300. Incuba ia dureaz 4 - 5 zile. Larvele ap rute se hr nesc la
început cu organele florale, apoi cu semin , n pârlind în cursul
evolu iei lor de 3 ori. Ajunse în ultima vârst larvele coboar de pe
plante şi p trund în sol. Aici ele îşi confec ioneaz câte un cocon din
fire de m tase în care se transform în pupe. Durata acestui stadiu
variaz între 13 - 16 zile. Fluturii ap ru i dau naştere la genera ia a
doua, care evolueaz în iulie-august pân la recoltarea florii soarelui.
O mare parte din larvele genera iei I-a nu se transform în pupe, ci
r mân în interiorul coconilor, în diapauz estival , care se continu cu
hibernarea. În acest caz, num rul fluturilor care formeaz a doua
genera ie este foarte redus.
Plante atacate şi mod de d unare. Se dezvolt pe plante
spontane sau cultivate din familia Compositae (Arctium, Arthemisia,
Cirsium, Carduus, Carthamus, Tanacetum etc.)., producând pagube
mai mari la floarea soarelui.
Larvele din primele vârste se hr nesc cu polen sau cu organele
florale, iar din vârsta a treia perforeaz peretele achenei şi p trund în
interior, hr nindu-se cu semin ele. Larvele pot ataca bracteele
calatidiilor, în care sap numeroase galerii. În aceste galerii p trunde
cu uşurin apa, care favorizeaz instalarea diferitelor
microorganisme, ducând la putrezirea calatidiilor şi a achenelor.
Combatere. Efectuarea ar turilor de toamn pentru distrugerea
larvelor sau pupelor hibernante. Praşilele manuale şi mecanice duc la
distrugerea compositelor spontane, care sunt plante intermediare
pentru dezvoltarea acestui d un tor. Cea mai eficient m sur pentru
prevenirea atacului acestui d un tor este cultivarea soiurilor şi
hibrizilor de floarea soarelui rezisten i la atac a c ror achene prezint
stratul carbonogen mai gros, ce nu poate fi str b tut de larve.

Principalii d un tori din culturile de in şi cânep

12.11. Puricele inului - Aphthona euphorbiae Schrank,

ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae

Este r spândit în multe ri din Europa, producând pagube mai

mari în regiunile din Europa Central şi Oriental . În ara noastr ,
puricele inului este mai frecvent în Transilvania şi Moldova.
Descriere. Adultul are 1,5 - 2,2 mm lungime; corpul este de
culoare neagr , cu reflexe verzui-metalice. Antenele sunt de culoare
galben-roşcat , cu ultimele 3 articole castanii-închis sau negre.
Picioarele posterioare sunt adaptate pentru s rit (Figura 59).
Larva are 3,5 - 4 mm lungime, de culoare alb -g lbuie, cu
capsula cefalic castanie deschis.
135
 Fig. 59 Puricele inului – Aphthona euphorbiae:
a - adult; b - mod de d unare
(dup Manolache şi Boguleanu)

Biologie. Ierneaz ca adult în frunzarul p durilor, pe sub

plantele uscate sau în straturile superficiale ale solului. Prezint o
genera ie pe an. Apari ia adul ilor în prim var este în func ie de
regiune.
Astfel, în regiunile sudice (Câmpia Român ), adul ii apar la
sfârşitul lunii martie sau în aprilie, când temperatura medie a aerului
este de 9 - 12° C, iar în regiunile nordice, gândacii hibernan i apar
mult mai târziu, în luna mai. La apari ie, insectele se întâlnesc pe
unele plante spontane (Euphorbia, Cirsium, Sisymbrium) sau cultivate
(cereale, lucern etc.) de pe care migreaz în culturile de in, de curând
r s rite. Obişnuit, migrarea are loc când temperatura aerului ajunge la
14 - 16° C. Dup 6 - 7 zile de hr nire începe copula ia, obişnuit din a
III-a decad a lunii aprilie, iar ponta la începutul lunii mai. Ou le sunt
depuse în sol, în jurul plantelor- gazd , uneori chiar pe r d cinile
plantelor. Perioada ovipozitar dureaz pân la 5 s pt mâni, de regul
pân în prima decad a lunii iunie. O femel depune în medie 120 -
130 ou . Incuba ia variaz între 15 şi 30 de zile. Larvele apar în
regiunile sudice ale rii în a doua jum tate a lunii mai, iar în cele
nordice în luna iunie. Dezvoltarea lor dureaz 30 - 32 zile; în regiunile
cu soluri mai umede şi reci evolu ia este mai întârziat . Transformarea
în pup se face în sol la adâncimea de 2 - 5 cm. Durata acestui stadiu
este aproximativ de 2 s pt mâni. Noii adul i apar de regul , la sfârşitul
lunii iulie şi dup o hr nire intens de 2 - 3 s pt mâni se retrag la
iernat.

136
 Plante atacate şi mod de d unare. În afar de in, adul ii atac
şi unele specii de Euphorbia. Prim vara, adul ii hibernan i atac la
plantele de in abia r s rite frunzele cotiledonale în care produc mici
perfora ii sau le rod marginal, din care cauz plantulele în scurt timp
se usuc ; în anii cu prim veri secetoase culturile de in pot fi
compromise, ceea ce necesit reîns mân area. La plantele într-o faz
mai înaintat de dezvoltare, care au trecut de 5 - 6 cm în l ime şi la
precipita ii abundente, daunele sunt mult mai mici; de obicei plantele
se refac în cea mai mare parte. Adul ii ap ru i în var rod frunzele şi
tulpinile de in, uneori şi capsulele. La atacuri puternice se
înregistreaz atât pierderi calitative prin deprecierea fibrelor de in, cât
şi pierderi cantitative prin sc derea produc iei de s mân .
Larvele atac r d cinile de in, mai ales pe cele laterale, în care
rod mici galerii.
Combatere. Ar tura adânc dup recoltare, pentru distrugerea
larvelor aflate în sol sau în capsulele scuturate. Îns mân area mai
târzie micşoreaz întrucâtva d unarea capsulelor, dar acestea nu
compenseaz pagubele care se înregistreaz ca urmare a suferin ei
plantelor în perioada de secet . Recoltarea şi treieratul la timp al
culturilor. Adunarea şi arderea tuturor plantelor care în mod curent
r mân dup recoltare.
Aplicarea de m suri chimice de combatere pe cale de stropire a
culturilor cu produse organofosforice, carbamice şi piretroide
împotriva insectelor adulte şi larvelor tinere.
În acest scop, se utilizeaz produse sistemice cum sunt:
Sinoratox 35 CE - 1,5 l/ha, Deltanet 40 CE - 1,5 - 2 l/ha sau piretroide
- Karate 2,5 CE - 0,250 l/ha, Decis 2,5 CE - 0,250 l/ha.

12.12. Puricele cânepii - Psylliodes attenuata Koch.,

ordinul Coleoptera, familia Chrysomelidae

Este r spândit în toate regiunile Europei, fiind mai frecvent în

Europa Central . În ara noastr , puricele cânepii este întâlnit mai ales
în Transilvania.
Descriere. Adultul are 1,8 - 2,6 mm lungime; corpul este ovoid,
de culoare verde sau bruniu, cu marginea posterioar şi extremitatea
roşcat . Fruntea este prev zut cu dou striuri în forma literei "X", iar
elitrele cu striuri longitudinale, pronun ate. Antenele sunt formate din
10 articole, de culoare galben -roşcat . Picioarele posterioare sunt
adaptate pentru s rit (Figura 60).
Oul este oval, de culoare galben -palid, de 0,4 - 0,5 mm
lungime
Larva are 3 - 4 mm lungime, are corpul cilindric-viermiform, de
culoare alb-g lbuie, capul brun, iar picioarele negre. Dorsal, corpul
este prev zut cu numeroase macule de culoare închis . Placa anal
137
este brun-închis, cu marginea posterioar rotunjit şi prev zut cu
perişori.

Fig. 60 Puricele cânepii - Psylliodes attenuata:

a - adult; b - mod de d unare (dup S vescu)

Biologie. Puricele cânepii are o singur genera ie anual .

Ierneaz ca adult sub bulg rii de p mânt, sub resturi vegetale (tulpini,
frunze etc.) sau la o mic adâncime în sol. Adul ii p r sesc locurile de
hibernare la sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai. Dup câteva
zile de hr nire au loc copula ia şi ponta. Depunerea ou lor începe în
luna mai şi se continu pân la sfârşitul lunii iunie. Ou le sunt depuse
în sol, de regul , în apropierea r d cinilor: o singur femel depune
pân la 300 ou . Incuba ia variaz între 8 - 15 zile, în unele regiuni
mai mult.
Larvele ap rute se dezvolt în r d cini, s pând mici galerii
superficiale. La completa dezvoltare ele p r sesc r d cinile şi se
retrag în p mânt, unde în c su e pupale se transform în pupe.
Durata acestui stadiu este de 15 - 20 zile. Noii adul i apar în
luna iulie sau în august şi dup o perioad de hr nire se retrag pentru
diapauza hiemal .
Plante atacate şi mod de d unare. În afar de cânep , atac
hameiul şi urzica.
Prim vara devreme, la r s rirea plantelor, adul ii rod frunzele
abia ap rute, consumând epiderma şi parenchimul, l sând intact
epiderma inferioar . În caz de invazii şi mai ales în anii cu prim veri
secetoase, plantele stagneaz în dezvoltare, r mân mici sau se usuc ,
diminuându-se produc ia de fibre sau de s mân . Noii adul i se
hr nesc tot cu frunze, iar uneori atac şi inflorescen ele de cânep sau
de hamei, producând daune mai mici.
Combatere. Se aplic m surile de prevenire şi combatere ce au
fost specificate la puricele inului.

138
 CAPITOLUL XIII
PRINCIPALII D UN TORI DIN CULTURILE DE PLANTE
MEDICINALE

13.1. G rg ri a capsulelor de mac – Ceuthorrhynchus macula-alba

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

G rg ri a capsulelor de mac este r spândit în Europa Central

şi Oriental , în Asia, iar la noi în ar se întâlneşte mai ales în
Moldova, Transilvania şi Banat.
Descriere. Adultul are 3,5 – 4,5 mm lungime, corpul de culoare
neagr , acoperit cu peri solziformi de culoare cenuşie. Pe pronot
prezint 3 dungi longitudinale înguste formate din solzi albi. Antenele,
tibiile şi tarsele sunt roşcate. Marginile laterale ale elitrelor sunt albe
(Figura 61).
Larva are 5 – 6 mm lungime, corpul uşor curbat, de culoare
alb , iar capul este de culoare galben-castaniu.

Fig. 61. G rg ri a capsulelor de mac – Ceuthorrhynchus macula-alba:

a-adult; b-larv ; c-capsul atacat de larve.

Biologie. G rg ri a capsulelor de mac ierneaz în stadiul de

adult în sol şi are o genera ie pe an. Adultul p r seşte locul de
hibernare la jum tatea lunii mai, când temperatura ajunge la 14 - 15ºC,
fenologic când macul are 4 frunze (Boguleanu, 1980). Zborul maxim
se înregistreaz în luna iunie eşalonându-se pân în luna iulie şi chiar
august. Are loc împerecherea ce corespunde fenologic cu îmbobocirea
şi înflorirea macului.
139
 Ou le sunt depuse în cavit ile roase de femele cu ajutorul
rostrului în bobocii florali, uneori şi în tulpini. Locul de depunere a
ou lor este acoperit cu o secre ie (latex) care în contact cu aerul se
înnegreşte. Incuba ia dureaz 4-7 zile, la o temperatur de 19-20ºC, iar
perioada larvar este de 14-20 zile.
La maturitate, larvele p r sesc capsulele de mac şi se retrag în
sol unde îşi confec ioneaz un cocon, din particule de sol, în care are
loc transformarea în pup . Adul ii ap ru i în toamn , r mân în aceleaşi
locuri pân în prim var .
Plante atacate şi mod de d unare. G rg ri a atac mai ales
macul cultivat (Papaver somniferum) şi macul s lbatic (Papaver
rhoeas) preferând soiurile de mac cu flori albe.
Adul ii la începutul atacului produc ros turi pe nervurile
frunzelor sau pe tulpin , iar p r ile atacate prezint numeroase pete
brun-negricioase datorit latexului care în contact cu aerul se
brunific ; pot ataca bobocii florali, florile şi capsulele în formare.
Pagube mari produc larvele care distrug semin ele; de asemenea
produc şi pagube indirecte prin excrementele l sate de larve pe care se
grefeaz microorganisme care duc la putrezirea acestora. Prin
orificiile f cute de adul i se favorizeaz atacul de Dassyneura
papaveris (musculi a macului).
Combatere. Pentru combaterea acestui d un tor se recomand
rota ia culturilor, asolamentul; ar turi adânci imediat dup recoltare
pentru distrugerea c su elor pupale; cultivarea de soiuri mai tardive şi
cu flori colorate, care sunt mai rezistente; pe loturile mici adunarea
capsulelor atacate şi distrugerea lor înainte de a fi p r site de larve,etc
Ca m sur chimic se recomand aplicarea tratamentelor cu
unul din produsele: Sinoratox 35CE – 0,15%; Dipterex 80PS – 0,2%;
%, Zolone 30 PU - 0,15 %, Actellic 50 CE – 0,05%, Decis 2,5CE –
0,02%, etc. Se aplic 2 tratamente : la îmbobocire (tratament
obligatoriu) şi în timpul înfloritului (cu produse selective).

13.2. G rg ri a r d cinilor de mac – Stenocarus fuliginosus Marc

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

G rg ri a r d cinilor de mac este r spândit în Europa şi Asia,

iar la noi în ar se întâlneşte mai ales în Moldova şi Transilvania.
Descriere. Adultul are 2,5 – 3,0 mm lungime, corpul de culoare
neagr (Figura 62).
Larva are 3 – 4 mm lungime, corpul uşor curbat, de culoare
galben-albicioas .
Biologie. G rg ri a r d cinilor de mac ierneaz în stadiul de
adult în sol şi are o genera ie pe an.

140
 Adultul p r seşte locul de hibernare la jum tatea lunii mai, când
se hr neşte cu plantele de mac, are loc împerecherea şi depunerea
ou lor izolat, sub epiderma frunzelor bazale sau în regiunea coletului.
Incuba ia dureaz una – dou s pt mâni, iar eclozarea larvelor
are loc eşalonat, pân la sfârşitul lunii iunie.

Fig. 62. G rg ri a r d cinilor de mac – Stenocarus fuliginosus:

a-adult; b-larv ; c-mod de atac (dup Hoffman)

Larvele mature p r sesc r d cinile atacate şi îşi construiesc un

cocon în care are loc transformarea în pup , stadiu care dureaz 10 –
12 zile. Noii adul i r mân în c su ele pupale din sol, în diapauz
estival şi apoi în diapauz hiemal .
Plante atacate şi mod de d unare. G rg ri a atac numeroase
specii ale macului (Papaver somniferum, Papaver rhoeas) şi apoi alte
plante ca Cirsium, Taraxacum, etc.
Adul ii rod frunzele tinere sub forma unor orificii sau produc
ros turi marginale. Pagube mari produc larvele care în primele vârste
sunt miniere, rozând r d cina principal , apoi formeaz galerii
neregulate descendente. Pe o r d cin se pot întâlni 1 – 49 larve.
În urma atacului frunzele se îng lbenesc, r d cinile se brunific
iar plantele se usuc .
Combatere. Pentru combaterea acestui d un tor se recomand
rota ia culturilor; asolamentul; ar turi adânci imediat dup recoltare
pentru distrugerea c su elor pupale; etc.
Ca m sur chimic se recomand aplicarea de 2 tratamente
primul la apari ia adul ilor cu unul din produsele: Sinoratox 35CE –
0,15%; Dipterex 80PS – 0,2%; %, Zolone 30 PU - 0,15 %, Actellic 50
CE – 0,05%, Decis 2,5CE – 0,02%, etc., iar al doilea tratament la sol,
la apari ia larvelor cu produse granulate.
141
 13.3. Viespea coriandrului – Systole coriandri Nicol.,
ordinul Hymenoptera, familia Chalcididae

Viespea coriandrului se întâlneşte în Europa, Africa, Asia, în

ara noastr fiind frecvent în zonele de cultur a coriandrului.
Descriere. Adultul are 1,9 – 2,5 mm lungime, corpul de culoare
neagr -lucioas . Piesele bucale, tibiile şi tarsele sunt brun-deschis, iar
capul şi toracele prezint puncte rare (Figura 63).
Larva are 2 – 2,5 mm lungime şi este de culoare alb .

Fig. 63. Viespea coriandrului – Systole coriandri

a-adult; b-mod de atac (dup S vescu şi Manolache)

Biologie. Viespea coriandrului ierneaz în stadiul de larv în

interiorul semin elor de coriandru şi are 2 genera ii pe an.
Prim vara are loc transformarea în pup şi apoi în adult în
interiorul semin elor de coriandru. Adul ii apar în luna mai, în
fenofaza de înflorire a coriandrului. Dup perioada de zbor, are loc
împerecherea şi depunerea ou lor în semin ele de coriandru, care sunt
înc verzi. Dup 5-8 zile apar larvele care la completa dezvoltare se
transform în pup şi apoi în adult. Întreaga evolu ie dureaz 20-30
zile.
Plante atacate şi mod de d unare. Este o specie monofag .
Pagube produc larvele, care consum interiorul fructului şi mai ales
semin ele. Acestea au o germina ie sc zut iar produc ia de ulei este
redus . Pagubele pot ajunge la 10-50% din produc ia de s mân .
Combatere. Fiind un d un tor monofag se recomand :
asolamentul şi rota ia culturilor; utilizarea de s mân s n toas ,
neinfestat , la sem nat; recoltarea la timp pentru a evita scuturarea
semin elor; distrugerea resturilor vegetale dup treierat, etc.
Tratamentele chimice se aplic în culturile puternic infestate, utilizând
produse organofosforice: Sinoratox 35CE – 0,15%; Dipterex 80PS –
0,2%; %, Zolone 30 PU - 0,15 %, Magic 20CE – 0,3%, etc., produse
aplicate în fenofaza îmbobocirii culturii, la apari ia viespii şi depunerii
ou lor.
142
 CAPITOLUL XIV
PRINCIPALII D UN TORI DIN CULTURILE DE LEGUME

14.1. Coropişni a – Gryllotalpa gryllotalpa Latr.,

ordinul Orthoptera, familia Gryllotalpidae

Este o insect comun , cunoscut ca d un toare la diferite

plante din cele mai vechi timpuri. Este r spândit în Europa, nordul
Africii şi Asia Occidental . În ara noastr se întâlneşte frecvent, mai
ales în zonele cultivatoare de legume.
Descriere. Adultul are corpul de 50,0 – 60,0 mm lungime, este
robust, aproape cilindric, dorsal de culoare brun-închis, iar ventral
brun-g lbuie, cu aspect catifelat, acoperit cu perişori deşi, scur i.
Capul este rotunjit, pronotul globulos şi îngustat anterior.
Picioarele anterioare sunt adaptate pentru s pat. Aripile
anterioare sunt pergamentoase iar cele posterioare bine dezvoltate şi
membranoase, cu o re ea de nervuri evidente. Abdomenul este format
din 10 segmente, ultimul fiind terminat cu o pereche de cerci lungi
(Figura 64).
Oul este elipsoidal de 3,0 – 3,5 mm lungime, de culoare
galben , cu luciu verzui.
Larva la apari ie este de culoare alb , apoi devine castanie-
negricioas , deosebindu-se de adult prin dimensiunile mai mici ale
corpului şi lipsa aripilor.
Biologie. Ierneaz în primul an ca larv , iar în al doilea an ca
adult, în sol şi are o genera ie la doi ani.
Prim vara larvele se ridic în straturile superficiale ale solului
hr nindu-se cu p r ile subterane ale plantelor. Toamna, în cel de-al
doilea an, apar adul ii, care se retrag în sol pentru hibernare. În sere ,
r sadni e, adul ii apar în lunile februarie – martie, iar în câmp în
aprilie – mai. Împerecherea are loc în luna iunie, când se observ şi
zborul acestora, mai ales în nop ile senine.
Ou le sunt depuse grupat în cuiburi, în sol, câte 300-400 ou .
Dup 14-20 zile apar larvele care r mân grupate în cuib sub ocrotirea
femelei timp de 2 – 3 s pt mâni, apoi se r spândesc s pându-şi galerii
proprii.
La sfârşitul lunii august, începutul lunii septembrie, popula ia
de coropişni e este alc tuit din larve de diferite vârste şi adul i care se
retrag pentru iernare.

143
 Fig. 64. Coropişni a – Gryllotalpa gryllotalpa:
1-adult; 2-larv ; 3-ou; 4-ootec ; 5-plante atacate
(dup Laz r)

Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,

ce atac plantele cerealiere (grâul, orzul, porumbul, etc.), plantele
tehnice (floarea-soarelui, sfecla, tutunul, etc.).
Cele mai mari pagube sunt produse la culturile legumicole :
varz , conopid , tomate, p tl gele vinete, ardei etc.Adul ii şi larvele
rod p r ile subterane ale plantelor.
În r d cinile mai groase de sfecl , morcov sau în tuberculii de
cartof sunt roase galerii mari, în care se dezvolt diferite
microorganisme, care determin putrezirea organele respective.
R d cinile sub iri sunt retezate, înregistrându-se pagube deosebite la
r sadurile de varz , conopid , p tl gele roşii, etc., care trebuie
înlocuite de mai multe ori.
Combatere. Efectuarea ar turilor adânci şi a praşilelor repetate
pentru distrugerea galeriilor, în care se g sesc coropişni ele. Gropi
capcan (50/50/50 cm) executate în toamn , înainte de retragerea
coropişni elor pentru iernat. Aceste gropi sunt umplute cu gunoi
proasp t de cabaline. Gropile se desfac în timpul iernii şi coropişni ele
sunt adunate şi apoi distruse.
La semnalarea atacului, solul se trateaz printre rândurile de
plante cu produsele Sintogrill 5 G – 30 kg/ha sau Sinolintox 5 G – 25
kg/ha, Gryllosin 5 G – 30 kg/ha, Mesurol 4G 3 – 6 kg/ha, Counter 5G
– 40 kg/ha.
144
 Se pot folosi şi momeli toxice, care se prepar din boabe de
cereale (întregi sau sf râmate), în amestec cu untdelemn sau melas (5
%), la care se adaug un insecticid (3 %). Momelile preg tite se
împr ştie în gr mezi mici sau se încorporeaz în sol, la adâncimi de 2
– 5 cm, în cantitate de 60 kg/ha.

14.2. P duchele cenuşiu al verzei – Brevicoryne brassicae L.,

ordinul Homoptera, familia Aphididae

Este r spândit în Europa, America, Asia etc. În ara noastr

apare în unii ani sub form de invazii, mai ales în regiunile de step şi
a p durilor de stejar.
Descriere. Prezint dou forme:
a) femela apteră are corpul globulos de 1,8 – 2,5 mm lungime, verde-
g lbui, acoperit cu o secre ie abundent , ceroas , de culoare
cenuşie-alb struie. Antenele şi corniculele sunt de culoare mai
închis . Coada este tot atât de lung ca şi corniculele, cu câte 3 peri
pe fiecare parte (Figura 65).
b) femela aripată are corpul de 1,6 – 2,3 mm lungime; capul şi
toracele brun-închis, iar abdomenul galben-verzui; corpul este
acoperit cu o secre ie ceroas , de culoare cenuşie Antenele sunt
verzui-negricioase şi aproape tot atât de lungi ca şi corpul.
Corniculele sunt scurte şi umflate median. Coada este mai lung
decât corniculele (Figura 65).

a b

Fig. 65. P duchele cenuşiu al verzei – Brevicoryne brassicae:

a-femel apter ; b-femel aripat ; c- plant cu colonie de p duchi

145
 Biologie. Ierneaz în stadiul de ou, depus în toamn pe tulpinile
sau pe iolurile frunzelor diferitelor plante crucifere cultivate sau
spontane. Într-un an poate avea 15 – 16 genera ii. La temperatura
optim (18 – 20°C), o genera ie se dezvolt în 10 – 14 zile.
În lunile martie, aprilie apar larvele, iar în luna mai apare
fundatrixul care formeaz colonii de fundatrigene, pe partea inferioar
a frunzelor. În luna iunlie apar virginogenele, cele aripate migrând pe
culturile de crucifere. Într-o var afidul poate avea 16 genera ii. În
luna august apare forma sexupar şi în septembrie forma sexuat . La
începutul lunii octombrie fiecare femel depune oul de iarn .
Cei mai importan i pr d tori care limiteaz coloniile de afide
sunt: Coccinella spp., Adalia spp., Scymnus spp., iar dintre parazi i:
Aphidius spp. şi Diaeretiella rapae.
Plante atacate şi mod de d unare. P duchii formeaz colonii
masive pe diferite crucifere: varz , conopid , hrean, gulii, ridichi, etc.,
în epând şi sugând seva din esuturi.
Datorit atacului, pe frunze apar pete galben-deschis sau rozii,
astfel c plantele stagneaz în creştere, r mân pipernicite sau se usuc .
Pot fi ataca i şi semincerii, astfel c tulpinile florifere se coloreaz în
albastru-verzui, iar florile avorteaz sau se usuc . Sunt atacate şi
semin ele, care r mân nedezvoltate, astfel c produc ia este redus cu
30 – 40%.
Combatere. Adunarea şi distrugerea tuturor resturilor de plante
r mase dup recoltare, pe care se g sesc ou le hibernante ale
p duchelui. Distrugerea buruienilor din familia Cruciferae, ce
constituie gazde intermediare în dezvoltarea d un torului.
Efectuarea de tratamente chimice la apari ia primelor colonii de
p duchi, cu unul din urm toarele produse: Actellic 50 CE – 0,05%,
Basudin 60 CE – 0,15%, Pirimor 25 WG – 0,1%, Sumithion 50 CE –
0,1 %, Fernos 50 PU –0,05%, Decis 2,5 CE – 0,05%, Polytrin 200 EC
– 0,015 %, Sumicidin 20 EC –0,025%, Supersect 10 EC – 0,03% etc.

14.3. Ploşni a roşie a verzei – Eurydema ornata L.

ordinul Heteroptera, familia Pentatomidae

Este r spândit în Europa, Africa de Nord şi Asia Mic . La noi

se întâlneşte în toate regiunile de step , pân în zona fagului.
Descriere. Adultul are corpul turtit dorso-ventral, de culoare
roşie, având capul de culoare neagr . Pronotul este prev zut cu 6 pete
negre iar scutelul cu o pat neagr caracteristic , având baza de
culoare roşie.
Aripile prezint câte o pat neagr alungit . Abdomenul este de
asemenea de culoare roşie, având ultimele dou segmente de culoare
neagr . Lungimea corpului este de 6,0 – 10,0 mm (Figura 66).

146
 a b

Fig. 66. Ploşni a roşie a verzei – Eurydema ornata

a-adult; b-plant atacat

Oul este caracteristic, având form cilindric , de culoare

cenuşie, prev zut la cele dou extremit i cu dou benzi circulare de
culoare neagr .
Larva este asem n toare cu adultul. La apari ie are culoarea
galben-roşcat , apoi devine roşie-c r mizie.
Biologie. Ierneaz în stadiul de adult, în frunzarul din p duri, în
resturile vegetale, etc. Adul ii p r sesc locurile de iernare prim vara
devreme, prin luna martie. La început se întâlnesc pe cruciferele
spontane, apoi trec pe cele cultivate. Ou le sunt depuse în grupe de
12-14, rareori pân la 36, dispuse în dou rânduri paralele, pe partea
inferioar a frunzelor. Larvele ap rute ajung la maturitate prin luna
iunie. Prezint 1-2 genera ii, în func ie de regiuni.
Plante atacate şi mod de d unare. Atac în stadiul de adult şi
în stadiul de larv plantele de crucifere, când în eap şi sug sucul
celular din frunze. La culturile semincere, atac florile, lujerii
seminceri şi semin ele.
Combatere. Se aplic m suri agrotehnice: preg tirea corespunz toare
a terenului; plantarea timpurie a r sadurilor; lucr ri de între inere a
culturilor, etc. Tratamente chimice în timpul perioadei de vegeta ie
utilizând produse organofosforice sau piretroide.

14.4. Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae L.,

ordinul Lepidoptera, familia Pieridae

Este r spândit în Europa, Asia (Japonia) şi nordul Americii. În

ara noastr se întâlneşte frecvent în toate regiunile de la şes şi pân la
munte.
Descriere. Adul ii au anvergura aripilor de 50 – 65 mm,
masculii fiind mai mici decât femelele. Corpul este negru, acoperit cu

147
perişori albi-g lbui. Aripile anterioare şi posterioare sunt de culoare
alb , prev zute cu macule negre.
La femelă, aripile anterioare prezint o macul neagr în vârful
superior, dou macule rotunde în mijlocul câmpului şi una alungit pe
marginea posterioar ; aripile posterioare au câte o macul punctiform
numai pe marginea lor anterioar (Figura 67).
La mascul, aripile anterioare prezint o singur macul neagr
în unghiul extern, iar cele posterioare sunt prev zute cu câte o macul
punctiform pe marginea anterioar .
Oul are 1,10 – 1,25 mm lungime, de form conic , de culoare
galben , cu stria ii longitudinale.
Larva neonat este de culoare galben cenuşie, capul negru, iar
larva matur are culoarea verde sau galben-verzuie, cu puncte negre.
Corpul este acoperit cu perişori albicioşi şi prezint dorsal o dung
longitudinal , iar lateral dou dungi mai late, de culoare galben .
Larva are 40 – 50 mm lungime.
Pupa este carenat , de culoare cenuşie sau galben-verzuie,
maculat cu negru.

a b c

Fig. 67. Fluturele alb al verzei – Pieris brassicae:

a-mascul; b-femel ; c-larv

Biologie. Ierneaz în stadiul de pup pe trunchiul arborilor sau

arbuştilor, pe pere ii caselor, pe garduri, pe stâlpi, etc. Are dou
genera ii pe an, uneori şi a treia genera ie, care se dezvolt pe varza de
toamn .
Fluturii apar prim vara în luna mai ; femelele dup copula ie
depun ou le izolat sau în grupe (15-20 ou ) pe partea inferioar a
frunzelor. Incuba ia dureaz 6-14 zile. Larvele în primele vârste stau
grupate, iar la sfârşitul lunii iunie se retrag pentru transformarea în
pup . Adul ii genera iei de prim var apar în luna iunie. Genera ia de
var se eşaloneaz în lunile iulie şi august, iar genera ia de toamn din
august pân în luna mai, anul urm tor.
Plante atacate şi mod de d unare. Produce pagube mari în
culturile de crucifere, în special de varz şi conopid . La apari ie,
larvele stau grupate, rozând numai epiderma inferioar şi parenchimul
frunzelor. Mai târziu, larvele se r spândesc pe plante şi rod toate

148
frunzele, l sând doar nervurile mai groase, aspect ce poart numele de
scheletuirea frunzelor.
Combatere. R sadul de varz s se planteze cât mai timpuriu,
în terenuri bine preg tite, pentru a ob ine plante viguroase, mai
rezistente la atac. Distrugerea buruienilor crucifere în cursul perioadei
de vegeta ie, pe care se înmul eşte d un torul. Efectuarea ar turilor
adânci dup recoltare, pentru a diminua rezerva biologic a
d un torului.
La semnalarea atacului se vor aplica tratamente cu unul din
urm toarele produse: Actellic 50 CE – 0,15%, Carbetox 37 CE –
0,4%, Ekalux S – 0,1%, Ekamet 50 CE – 0,07%, Sinoratox 35 CE-
0,15%, Zolone 35 CE – 0,2%,Total 60 – 0,15%, Senthion 50EC –
0,1%, Decis 2,5 CE – 0,04%, Karate 2,5CE – 0,04%, Sumi-alpha 5
CE – 0,03%, Sumicidin 20 CE – 0,05%,Talstar 10 CE – 0,035%,
Dimilin 25WP – 0,05%, etc. Se pot folosi şi biopreparate ca Dipel WP
– 0,1%, Foray – 0,1 % etc.
Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil, împotriva larvelor
din primele vârste şi vor fi oprite înainte de învelirea c p ânii.

14.5. Buha verzei – Mamestra brassicae L.,

ordinul Lepidoptera, familia Noctuidae

Buha verzei este r spândit în toat Europa, în Asia, etc. La noi

în ar , se întâlneşte în toate regiunile, de la şes şi pân la munte.
Descriere. Fluturii prezint dimorfism sexual, femela fiind mai
mare decât masculul. Femela are aripile anterioare brun-cenuşii,
prev zute cu linii transversale mai închise la culoare. În mijlocul
câmpului, se afl o pat reniform bine distinct , înconjurat cu dungi
alb-g lbui, sub forma literei “W”.
Aripile posterioare sunt cenuşii, cu marginile mai închise la
culoare. Anvergura aripilor este de 40,0 – 50,0 mm (Figura 68).
Oul este emisferic, cu diametrul de 0,6-0,7 mm, de culoare alb-
g lbuie. Prezint numeroase striuri, care se unesc în regiunea polului
exterior.
Larva este de culoare variabil , de la verde-deschis pân la
brun-cenuşiu. Capul şi protoracele sunt de culoare neagr . Pe toat
lungimea corpului, dorsal prezint o dung median deschis , iar
lateral dungi oblice g lbui. Lungimea corpului, la maturitate este de
35,0 – 40,0 mm.
Biologie. Buha verzei are dou genera ii pe an şi ierneaz în
stadiul de pup în sol. Adul ii apar în mai-iunie şi au un zbor
crepuscular sau nocturn.
Ou le sunt depuse în grupe, pe parte inferioar a frunzelor.
Larvele care apar se dezvolt pe plantele care au ap rut sau pe plantele
învecinate. La completa dezvoltare, p r sesc plantele şi se retrag în sol
149
pentru transformarea în pup . Fluturii apar prin luna iulie şi dau
naştere la o nou genera ie de larve, care se dezvolt pân în luna
septembrie.

a
c

Fig. 68. Buha verzei – Mamestra brassicae

a-adult; b,c-larv şi mod de d unare

Plante atacate şi mod de d unare. Este o specie polifag .

Larvele, la început rod epiderma inferioar şi parenchimul frunzelor
apoi perforeaz limbul frunzelor, sub forma unor orificii neregulate.
Pagube mai mari produc omizile din ultimele vârste care p trund în
c p ânile de varz şi rod galerii. În aceste galerii se adun resturile de
hran şi excrementele larvelor, pe care se dezvolt ciuperci şi bacterii
producând putrezirea acestora.
Combatere. R sadul de varz s se planteze cât mai timpuriu,
în terenuri bine preg tite, pentru a ob ine plante viguroase, mai
rezistente la atac. Distrugerea buruienilor crucifere în cursul perioadei
de vegeta ie, pe care se înmul eşte d un torul. Ar turi adânci dup
recoltare, pentru a diminua rezerva biologic a d un torului.
Tratamente chimice cu unul din produsele: Actellic– 0,15%,
Carbetox– 0,4%, Ekalux– 0,1%, Ekamet– 0,07%, Sinoratox -
0,15%,Zolone– 0,2%,Total-0,15%, Senthion – 0,1%, Decis– 0,04%,
Karate – 0,04%, Sumi-alpha – 0,03%, Sumicidin– 0,05%, Talstar–
0,035%, Dimilin – 0,05%, etc.
Tratamentele trebuie aplicate, pe cât posibil, împotriva larvelor
din primele vârste şi vor fi oprite înainte de învelirea c p ânii.

150
 14.6. Musca verzei – Delia brassicae Bche.,
ordinul Diptera, familia Anthomyidae

Este r spândit în Europa, America de Nord, etc. În ara noastr

este frecvent în zonele cultivatoare de legume.
Descriere. Adul ii au corpul de 5-7 mm lungime şi prezint
dimorfism sexual. Masculul este cenuşiu, pubescent, cu trei dungi
negre pe pronot şi una dorsal pe abdomen. Femela este mai mare,
mai deschis la culoare şi slab pubescent . Antenele şi picioarele sunt
de culoare neagr (Figura 69).

a b c

Fig. 69. Musca verzei – Delia brassicae

a-adult; b-larv şi mod de d unare; c-plante atacate

Oul are 0,8-1,1 mm lungime, prezint form de butoiaş şi este

de culoare alb -lucioas .
Larva are 7-8 mm lungime, corpul este fusiform, alb-g lbui.
Regiunea posterioar a abdomenului este trunchiat oblic şi prezint 6
perechi de forma iuni digitiforme, dintre care cele dou mediane sunt
mai dezvoltate.
Pupa are 6-7 mm lungime, corpul este eliptic, de culoare
castanie. În regiunea posterioar are 1-2 forma iuni digitiforme.
Biologie. Insecta prezint 2-3 genera ii pe an. Ierneaz în
stadiul de pup în sol, la adâncimi de 5-10 cm, mai rar în cotoarele de
varz şi conopid . Adul ii apar prim vara, la sfârşitul lunii aprilie,
când se planteaz în câmp r sadurile de varz . Dup 2-3 zile de la
apari ie, au loc împerecherea şi ponta. Ou le sunt depuse izolat sau
grupat, în zona coletului. Incuba ia dureaz 7-10 zile. În luna iunie, are
loc transformarea larvelor în pupe. Stadiul de pup dureaz 1-3
s pt mâni, uneori şi mai mult. Adul ii apar în a doua jum tate a lunii
iunie. Femelele, dup împerechere, depun ou le pe plantele de varz
de toamn sau pe seminceri.
În zona de câmpie sau colinar , acest d un tor are trei genera ii
pe an : G1 în aprilie-iunie ; G2 în iunie-august şi G3 în august-aprilie
anul urm tor.
151
 În zona de dealuri, specia este bivoltin cu evolu ia genera iilor
astfel : G1 în aprilie-iunie şi G2 iunie-aprilie anul urm tor.
Plante atacate şi mod de d unare. Musca atac cruciferele
cultivate şi spontane, varza, conopida, rapi a, muştarul, etc. Larvele
ap rute p trund în colet şi în r d cini, unde formeaz galerii
longitudinale. Plantele atacate au frunzele verde-închis, l sate pe sol.
Acestea stagneaz în creştere, r mân pipernicite, se îng lbenesc, se
usuc şi se smulg uşor. Larvele transmit şi unele bacterii (Erwinia
carotovora), care determin putrezirea r d cinilor. Produc ia poate fi
diminuat în unii ani cu pân la 60 %.
Combatere. Adunarea şi distrugerea resturilor vegetale dup
recoltare; îns mân area şi plantarea cepei mult mai timpriu. În zonele
infestata, culturile se vor amplasa pe soluri cu pH mai ridicat. Pentru
colectarea pontelor se vor folosi benzi capcan din arpagic sem nat de
timpuriu. Se vor face controale periodice, iar plantele atacate se vor
smulge şi distruge. S mân a şi arpagicul se vor trata înainte de
îns mân are sau plantare cu Etion 25 PU, 80-100 g/ Kg s mân sau
200 g/100 Kg arpagic. În perioada pontei sau la apari ia larvelor se vor
face tratamente cu : Sinoratox 35 CE-0,2 %, Basudin 60 CE- 0,08 %,
Birlane 50 CE- 0,1 % etc.

14.7. Musca cepei – Delia antiqua Meig.,

ordinul Diptera, familia Anthomyidae

Este r spândit în toat Europa şi America de Nord. În ara

noastr apare în unii ani, mai ales în regiunile din nordul Moldovei şi
Munteniei.
Descriere. Adultul are 6,0–7,0 mm lungime; corpul este de
culoare cenuşie-g lbuie, cu pete şi dungi negricioase. Pronotul este
g lbui, cu o dung median mai închis . Aripile sunt g lbui, iar
picioarele negre şi prev zute pe marginea intern a tibiilor posterioare
cu numeroşi perişori scur i (Figura 70).

Fig. 70. Musca cepei – Delia antiqua:

a-adult; b-larv ; c-pup ; d-bulb atacat (dup S vescu)

152
 Larva matură are 5,0 – 8,0 mm lungime, este de culoare alb-
g lbuie. Regiunea posterioar a abdomenului este prev zut cu 12
mameloane digitiforme şi cu numeroşi spiculi.
Biologie. Ierneaz în stadiul de pup în sol, la o adâncime de 10
– 20 cm. Prezint 2 – 3 genera ii pe an.
Prim vara, în lunile aprilie, mai apar adul ii care se hr nesc cu
nectar şi secre ii dulci de la salcie, plop, etc., dup care migreaz în
culturile de ceap unde au loc copula ia şi ponta. Ou le sunt depuse
izolat sau în grupe mici pe sol, în apropierea coletului. Larvele care
apar se dezvolt în bulbi, dup care se retrag în sol, unde are loc
transformarea în pup . Noii adul i apar în prima jum tate a lunii iunie.
Plante atacate şi mod de d unare. Produce pagube în culturile
de ceap , usturoi, praz şi alte liliacee.
Larvele din prima genera ie atac frunzele, iar mai târziu
p trund în bulbii care încep s se formeze, în care sap galerii.
Larvele din genera ia a II-a şi a III-a atac numai bulbii, în care
rod galerii. În aceste galerii p trund bacterii şi ciuperci, care duc la
putrezirea bulbilor. Plantele atacate au frunzele îng lbenite, care se
vestejesc şi se usuc .
În galeriile formate în bulbi se grefeaz microorganisme
(bacterii, ciuperci) care duc la putrezirea acestora în câmp sau în
depozite. Pagubele pot ajunge la 20-30%.
Combatere. Strângerea dup recoltare a tuturor resturilor
vegetale şi distrugerea lor prin ardere sau îngropare.
Îns mân area sau plantarea arpagicului s se fac cât mai
timpuriu, în terenuri bine preg tite, asigurându-se în acest fel o
dezvoltare mai viguroas a plantelor. În zonele de invazii, unii autori
recomand plantarea de benzi curse din arpagic pentru atragerea
adul ilor în timpul pontei; dup depunerea ou lor, benzile se distrug.
Culturile de ceap vor fi controlate periodic, iar plantele atacate vor fi
scoase şi distruse prin ardere sau îngropate.
Pentru combaterea adul ilor din prima genera ie se aplic
tratamente la avertizare cu produsul Sinolintox 10 G – 4 kg ş.a./ha., iar
pentru genera ia a II-a şi a III-a cu Diazol 60 EC – 0,15 %, Basudin 60
CE – 0,1%,etc.

153
 CAPITOLUL XV
PRINCIPALII D UN TORI AI PLANTELOR
LEGUMICOLE DIN SERE

15.1. Musculi a alb de ser – Trialeurodes vaporariorum Westw.,

ordinul Homoptera, familia Aleurodidae

Este originar din zonele tropicale ale Americii, de unde s-a

r spândit în toate regiunile globului. În ara noastr se întâlneşte în
toate zonele pe diferite plante legumicole şi ornamentale din sere,
solarii, iar pe timp c lduros şi în câmp.
Descriere. Femela are 1,46 – 1,53 mm lungime, iar masculul
1,15 – 1,43 mm. Corpul este alungit, de culoare alb -g lbuie, acoperit
cu o secre ie pulverulent , ceroas , alb , cu aspect f inos.
Aripile sunt albe, iar ochii, tibiile, tarsele şi vârful abdomenului
brune. Antenele sunt alc tuite din 7 articole (Figura 71).
Oul este oval - alungit, de 0,22 – 0,24 mm lungime, prev zut
cu un pedicel scurt. Oul are culoare variabil , alb-g lbuie la depunere
şi negru-violet, cu luciu metalic, înainte de ecloziune.
Larva neonată are corpul oval, de culoare galben -pal, cu ochii
roşii. Larvele mature au corpul turtit dorso-ventral de 0,7 – 0,8 mm
lungime, de culoare verde-palid. Pe p r ile laterale prezint o bordur
de spini scur i, iar dorsal 15 – 20 de perişori albicioşi.

Fig. 71. Musculi a alb de ser - Trialeurodes vaporariorum:

a-adult; b-frunz de tomate atacat ; c-larv (dup Dobreanu Ecaterina şi Manolache)

154
 Biologie. În condi ii de ser , musculi a alb are 3 – 4 genera ii
pe an, uneori şi mai multe, în func ie de factorii ecologici. De regul ,
genera iile se suprapun, întâlnindu-se în acelaşi timp diferite stadii ale
insectei: ou, larv , adult.
Depunerea ou lor are loc în grupe (10-50 ou ), pe partea
inferioar a frunzelor tinere, în form de cerc. Incuba ia dureaz 5-10
zile, în func ie de factorii climatici. Larvele ap rute se deplaseaz pe
organele plantei, devin apode dup câteva zile, r mâmând pe partea
inferioar a frunzelor pân la transformarea în adul i. O genera ie
complet se dezvolt în 3-4 s pt mâni. De regul genera iile se
suprapun, încât se pot întâlni în tot cursul anului diferite stadii ale
insectei.
În timpul verii, musculi a poate migra din sere pe diferite plante
în câmp, unde se înmul eşte pân în toamn . La sc derea temperaturii,
o parte din insecte se reântorc în sere, reinfestând culturile.
Plante atacate şi mod de d unare. Este o insect polifag , care
atac numeroase specii de plante legumicole: tomate, ardei, p tl gele
vinete, castrave i, fasole, etc., precum şi plante ornamentale: garoafe,
crizanteme, begonii, gerbera, muşcate etc.
Adul ii şi larvele colonizeaz frunzele, uneori şi l starii,
în epând şi sugând seva din esuturi. Organele atacate sunt acoperite
de dejec iile insectei, care favorizeaz dezvoltarea unor ciuperci
saprofite din genurile : Alternaria, Penicillium, Fusarium, etc.,
formându-se un miceliu de culoare închis . Acest lucru duce la
debilitarea plantelor, reducându-se procesele fiziologice, prin
micşorarea suprafe ei de asimila ie. Datorit atacului, frunzele se
îng lbenesc, se usuc şi cad.
Combatere. Distrugerea florei spontane din jurul serelor şi
solariilor, care contribuie la perpetuarea focarelor de infec ie. Dup
recoltare, toate plantele sau resturile de plante vor fi scoase în afara
serelor şi distruse prin ardere. Corpurile serelor, libere de plante, se
vor dezinfecta prin stropiri cu produse organofosforice sau carbamice,
în doze m rite sau prin fumig ri cu aerosoli.
Se vor efectua tratamente chimice la apari ia focarelor de
infec ie, cu unul din urm toarele produse: produse organofosforice:
Actellic 50 EC-0,1%, Ekamet 50 CE-0,05%, Divipan 100 EC-0,05%,
Nogos 50 CE-0,1%,Onevos 31,5 EC-0,15%, Tamaron 600 LC-0,1%,
Vapona 48 CE-0,1%; produse carbamice: Unden 50 PU-0,1%,
Lannate 90 WS-0,05%; produse piretroide: Decis 2,5 CE-0,05%,
Fastac 10 EC-0,02%, Karate 2,5 CE-0,04%,etc.; produse
organoclorurate: Thiodan 35 CE-0,2%, Thionex 35 CE-0,2%, Thionex
50 WP-0,15%; produse care inhib formarea chitinei: Rimon 10 EC –
0,05%.
Se va stropi mai ales partea inferioar a frunzelor, unde se afl
localizate coloniile de insecte.
155
 15.2. Nematodul galicol al r d cinilor – Meloidogyne incognita,
ordinul Tylenchida, familia Heteroderidae

Acest d un tor se întâlneşte în toate regiunile globului. În

zonele calde se dezvolt în câmp, iar în cele temperate numai în sere,
fiind o specie iubitoare de c ldur . Este considerat cel mai p gubitor
d un tor al culturilor din sere.
Descriere. Prezint un dimorfism sexual accentuat.
Femela are corpul de 0,47 mm lungime şi 0,32 mm l ime.
Corpul este de culoare alb , în form de par , cu gâtul alungit. În
interiorul corpului se pot observa prin transparen , grupe de ou , în
diferite faze de dezvoltare. În jurul orificiului anal prezint stria iuni
circulare, caracteristice (Figura 72).
Masculul are corpul cilindric (viermiform), de 1,2 – 2,0 mm
lungime, acoperit cu o cuticul inelat transversal. Lateral prezint 4
incizii, ce se întind aproape pe toat lungimea corpului. În jurul
orificiului genital se g sesc 2 spiculi chitinoşi, sub form de cârlige.

a b c

Fig. 72. Nematodul galicol al r d cinilor – Meloidogyne incognita:

a-femel (dup Goodley); b-mascul(dup Najakure); c-r d cin atacat

Oul este elipsoidal, de culoare alb , acoperit cu o cuticul

neted .
Larva are corpul viermiform de 0,36 – 0,44 mm lungime,
acoperit cu o cuticul sub ire, fin inelat .
Biologie. Ierneaz ca femel sau larv în inteiorul r d cinilor
diferitelor plante sau în sol. Poate avea 4 – 8 genera ii pe an.
Durata unei genera ii variaz în limite foarte largi, între 25 şi 90
zile, în func ie de temperatura şi umiditatea solului, hran , etc.
Ou le sunt depuse într-o ootec alc tuit dintr-o mas
mucilaginoas ataşat de corpul femelei. Larvele p r sesc ou le în
stadiul doi de dezvoltare, cînd se r spândesc în sol în c utarea
r d cinii plantei, perforând esuturile în zona vârfului de creştere.
156
Dup o perioad de hr nire, larvele devin imobile şi r mân în acelaşi
loc pân la sfârşitul evolu iei.
Odat cu hr nirea, larvele secret enzime care determin
hipertrofierea celulelor sub forma unor gale (umfl turi caracteristice).
Dup ultima n pârlire, are loc diferen ierea sexelor, larvele mascule
devin viermiforme iar cele femele devin piriforme.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,
ce atac peste 1300 specii, apar inând la peste 40 familii botanice.
În ara noastr , nematodul produce pagube numai în sere,
îndeosebi la tomate şi p tl gele vinete, mai pu in la castrave i, salat
etc. Infestarea plantelor se face imediat dup plantarea r sadului, iar
prezen a galelor pe r d cini se semnaleaz abia dup 3 – 4 s pt mâni.
Forma şi m rimea galelor variaz dup planta gazd , densitatea
popula iei şi condi iile de mediu. În dreptul galelor se produce
astuparea vaselor libero-lemnoase şi circula ia sevei se întrerupe, ceea
ce determin putrezirea şi pieirea plantei. Pe r d cinile atacate se
instaleaz diferite ciuperci din genurile Fusarium, Verticillium, etc.,
care gr besc procesul de pieire a plantelor. Din cauza atacului,
plantele nu se mai dezvolt , se îng lbenesc şi se usuc , de la vârf la
baz .
Combatere. În serele neinfestate se va da o aten ie deosebit
m surilor profilactice, privind împiedicarea p trunderii nematozilor.
În acest scop se va supune unui control riguros tot materialul care se
introduce în sere (r saduri, p mânt, ghivece cu flori), ca s nu fie
infestate cu nematozi.
În serele infestate, prin toate lucr rile care se aplic solului
trebuie s se urm reasc s nu se favorizeze diseminarea nematozilor.
La defrişarea culturilor, se recomand ca scoaterea plantelor s se fac
cu ajutorul cazmalei şi toate resturile vegetale cu particule de p mânt,
s fie scoase din sere în saci de polietilen , împiedicându-se astfel
împr ştierea particulelor de sol infestate. Dup efectuarea lucr rilor de
defrişare şi mobilizare, se recomand ca solul s fie men inut în stare
umed timp de 2 – 3 s pt mâni, pentru putrezirea r d cinilor cu gale.
Cultivarea soiurilor şi hibrizilor de tomate rezisten i la atacul
nematozilor.
Cea mai eficient metod de combatere a nematozilor este
tratarea solului cu nematocide. În ara noastr sunt folosite
urm toarele produse nematocide: Basamid granule – 500 kg/ha,
Dazomet 90 G – 500 kg/ha, Dozomet 10 PP – 600 kg/ha, Mocap 10 G
– 50 – 75 kg/ha, Vydate 10 G - 50 – 60 kg/ha.

157
 CAPITOLUL XVI
PRINCIPALII D UN TORI DIN PLANTA IILE
DE POMI

16.1. P duchele estos al prunului – Parthenolecanium corni Bche.,

ordinul Homoptera, familia Lecaniidae

D un torul se întâlneşte în America, Europa, Asia şi Africa. În

ara noastr se întâlneşte pe pomii r zle i, cultiva i în zonele de
silvostep şi în zona p durilor. O densitate mai mare s-a înregistrat în
ultimii ani în unele parcele neângrijite de prun, piersic, cais, di
jude ele Constan a şi Argeş.
Descriere. Femela are corpul globulos, de culoare brun , lipsit
de aripi şi picioare. Lungimea corpului este de 3,5 mm iar l imea
este de 1,5-4,0 mm. Antenele sunt formate din 6-7 articole. Masculul
are corpul alungit, ruginiu, prev zut cu o pereche de aripi, cu antene şi
picioare. Aripile sunt transparente, având vârful acestora roşcat.
Antenele sunt formate din 10 articole. Lungimea corpului este de 1,5-
2,0 mm. Corpul masculului este acoperit de o carapace oval-alungit ,
de culoare alb (Figura 73).
Larva de vârsta I-a, are corpul alungit, turtit dorso-ventral, de
culoare g lbuie, de 0,3-0,4 mm lungime.
Larva de vârsta a II-a are corpul eliptic, turtit dorso-ventral de
cca 1,0 mm lungime, de culoare castanie. Antenele sunt formate din 7
articule, al III-lea şi al V-lea fiind mai lungi şi p roase. Întreg corpul
este acoperit cu un strat de cear , cu rol proptector.

a b

Fig. 73. P duchele estos al prunului – Parthenolecanium corni

Adult, larv şi mod de d unare
158
 Biologie. D un torul ierneaz în stadiul de larv de vârsta a II-a
pe partea inferioar a ramurilor, în cr p turile scoar ei tulpinilor,
ramurilor, la baza mugurilor sau în diferite alte ad posturi. Are o
singur genera ie pe an. În prim var , larvele îşi încep activitatea
migrând spre ramurile sub iri, unde încep s se hr neasc . Dup 18-25
de zile încep s se diferen ieze în masculi şi femele. La maturitate, are
loc împerecherea iar ou le sunt depuse sub corpul femelei, care dup
ce moare se constituie într-un scut protector. Incuba ia dureaz 20-30
zile, larvele încep s apar în a doua jum tate a lunii iunie. Dup
apari ie, acestea se fixeaz mai ales pe partea inferioar a frunzelor,
de-a lungul nervurilor. La densit i mai mari ale acestora, se fixeaz şi
pe partea superioar a frunzelor, pe pe iol şi pe l stari. Hr nirea
larvelor dureaz pân în luna septembrie, când se produce n pârlirea şi
apar larvele de vârsta a doua, care pe m sur ce timpul se r ceşte,
încep s se retrag în ad posturi, pentru iernare.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,
care atac specii lemnoase ca: prun, corcoduş, piersic, nuc, cireş,
vişin, agriş, corn, trandafir, salcâm, vi de vie, precum şi o serie de
plante ierboase: sfecl , ment , p tlagin , p p die, troscot etc. Odat cu
în ep turile pe care le face d un torul sunt introduse enzime împreun
cu saliva, care produce necrozarea esuturilor scoar ei . Frunzele se
etioleaz par ial sau total şi cad. Pe organele atacate se g sesc dejec ii
dulci ale p duchelui care favorizeaz dezvoltarea ciupercii Capnodium
salicinum, care produce înnegrirea oragnelor atacate.
Combatere. Se recomand în general aplicarea aceloraşi m suri
ca şi în cazul p duchelui estos din San Jose.

16.2. P duchele estos din San José – Quadraspidiotus perniciosus

ordinul Homoptera, familia Diaspididae

Este originar din China, de unde s-a r spândit prin comer ul de

material s ditor şi fructe, în Japonia, America de Nord, Africa de Sud
şi Europa. În România a fost semnalat în anul 1933, în jude ele Bihor,
Arad şi Timiş, de unde s-a r spândit în toate bazinele pomicole ale
rii. Este considerat ca unul din cei mai importan i d un tori ai
pomilor şi a altor specii de plante, fiind men inut pe lista d un torilor
de carantin .
Descriere. Prezint dimorfism sexual.
Femela are corpul acoperit cu un scut oval circular, brun-
cenuşiu, cu exuvia larvar conic , central sau pu in excentric , având
1,6 – 2,2 mm în diametru. Corpul femelei este cordiform, de 0,8 – 1,2
mm lungime, de culoare galben-portocalie. Femela este lipsit de ochi,
antene, picioare şi aripi având numai rostrul bine dezvoltat. Pigidiul
este prev zut cu dou perechi de palete. Pe o parte şi alta a paletelor
laterale exist câte 3 perechi de piepteni la i, scur i şi din a i la vârf .
159
Este o specie larvipar şi este lipsit de glande circumgenitale. Pe
partea dorsal a pigidiului exist trei grupe de glande tubulare, lungi şi
sub iri, care secret m tasea necesar confec ion rii scutului.
Masculul are scutul de aceiaşi culoare, oval-alungit, de 1,2-1,5
mm lungime. Corpul masculului este alungit, de culoare galben-
portocaliu, de 0,8-0,9 mm lungime.
Masculul are antene p roase formate din 10 articole, picioare
bine dezvoltate şi o pereche de aripi membranoase (Figura 74).
Aparatul bucal este rudimentar deoarece masculul nu se hr neşte.
Larva primară (vârsta I) este oval , galben - portocalie, de 0,20
– 0,26 mm lungime; are ochi, antene, picioare şi dou sete lungi.
Larva secundară (vârsta a II-a) este apod şi asem n toare cu
femela.

a
b c

d e

Fig. 74. P duchele estos din San José – Quadraspidiotus perniciosus:

a- mascul; b-larv de vârsta a I-a; c-nimf de mascul; d,e-atac pe ramur , frunz şi fructe

Biologie. Ierneaz în stadiul de larv de vârsta I sub scut, pe

tulpinile şi ramurile pomilor. Are 2 – 3 genera ii pe an, frecvent dou
genera ii, care evolueaz astfel: GI = mai – iunie şi GII = iulie –
august.
La începutul lunii aprilie, dup o perioad de hr nire, larvele
n pârlesc şi trec în vârsta a II-a, diferen iindu-se în masculi şi femele.
La sfârşitul lunii aprilie sau începutul lunii mai, apar adul ii, care se
împerecheaz , iar femela depune larve, eşalonat, pe o perioad de 6-7
s pt mâni. Larvele neonate se r spândesc pe tulpini, ramuri, frunze,
160
unde îşi introduc rostrul în esuturi şi se hr nesc cu sucul celular. În
acest timp se formeaz scutul protector din fire de m tase şi cear ,
care este mai pu in dens astfel încât poate fi str b tut mai uşor de
diferite substan e chimice, dup care se îngroaş , se înt reşte şi devine
mai rezistent. Larvele se hr nesc, n pârlesc şi are loc diferen ierea în
masculi şi femele. Dup împerechere, la sfârşitul lunii iulie, începutul
lunii august, femela depune larvele genera iei a II-a, a c rei apari ie se
prelungeşte pân în lunile septembrie, octombrie. Acestea hiberneaz
pân în prim vara anului urm tor.
P duchele estos din San José are numeroase specii de parazi i
şi pr d tori. Ca specii parazite mai importante sunt: Prospaltella
perniciosi, Prospaltella fasciata, etc. (ordinul Hymenoptera), iar ca
specii pr d toare: Chilocorus bipustulatus şi Chilocorus
renipustulatus (ordinul Coleoptera).
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,
ce atac peste 200 specii de arbori, arbuşti, pomi şi plante ierboase,
dar prefer speciile lemnoase. Dintre speciile pomicole atac m rul,
p rul, piersicul, cireşul, etc. Dintre arbori, arbuşti ornamentali şi
forestieri atac teiul, plopul, ulmul, salcâmul, salcia etc. Prefer
p ducelul, lemnul câinesc şi gutuiul japonez. Nu s-a semnalat atac pe
conifere.
Adul ii se g sesc atât pe p r ile lemnoase, precum şi pe frunzele
şi fructele pomilor ataca i, în epând şi sugând sucul celular din
esuturi. Odat cu în ep tura este introdus şi saliva, care con ine un
complex enzimatic, din care cauz esuturile se necrozeaz şi se
înroşesc în jurul locurilor de fixare, formându-se pete roşii,
caracteristice.
Pomii ataca i vegeteaz slab, frunzele sunt etiolate, fructele sunt
mici şi deformate. La un atac puternic, pomii tineri se pot usca în 2 – 3
ani, iar pomii în vârst se usuc în 7 – 10 ani.
Combatere. La înfiin area livezilor se va folosi numai material
s ditor neinfestat, procurat din pepiniere autorizate.
Efectuarea de tratamente chimice în timpul repausului vegetativ
şi al perioadei de vegeta ie.
În timpul repausului vegetativ se va folosi unul din produsele:
Ulei Cosmol – 2%, Ulei Spindel – 1,5%, Ulei Oleoekalux – 1,5%,
Ulei Oleocarbetox – 3%, Aplaudus super – 1,5%, Carbetox 37 CE –
1%, Polisulfur de bariu 6%, Zeam sulfocalcic 20%.
În perioada de vegeta ie tratamentele se fac la avertizare cu unul
din produsele: Actellic 50 CE – 0,2%, Carbetox 37 CE – 0,4%, Ekalux
S – 0,1%, Imidan 50 CE – 0,1%, Murfotox 68 CE – 0,1%, Sinoratox
35 CE – 0,1%, Sumithion 50 CE – 0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%,
Ultracid 40 PU – 0,1%, Fyfanon 50SC – 0,6%, Lannate 25WP – 0,2%,
Admiral 0,05%, Pallas 0,3%, etc.

161
 16.3. P duchele lânos al m rului – Eriosoma lanigerum Hausm.,
ordinul Homoptera, familia Eriosomatidae

Este originar din America de Nord, de unde a fost introdus în

Europa(Anglia), în anul 1787 odat cu materialul s ditor. La noi în
ar este frecvent în livezile de m r din toate regiunile pomicole.
Descriere. Femela apteră, are corpul oviform, bombat, de
culoare brun-închis, acoperit cu o secre ie ceroas abundent , care
formeaz un înveliş filamentos, de culoare alb . Lungimea
filamentelor ajunge la 3-4 mm. Antenele sunt formate din 5-6 articole.
Corniculele sunt reduse şi prev zute pe p r ile lor laterale cu 10-15
peri. Lungimea corpului este de 1,9-2,1 mm (Figura 75).
Femela aripată, are corpul oval-alungit, de culoare brun-închis.
Aripile sunt mai lungi decât corpul. Lungimea corpului este de 1,8-2,3
mm.

a b c

Fig. 75. P duchele lânos al m rului – Eriosoma lanigerum

a-adult; mod de d unare: b-pe r d cini; c- pe l stari

Biologie. Specia are un ciclu biologic complet numai în ara de

origine (America de Nord), unde are ca plant gazd primar , ulmul
american, iar ca plant gazd secundar , m rul. În Europa, evolu ia lui
este incomplet şi are loc numai pe m r, în cazuri foarte rare pe p r
sau gutui (evolu ie holociclic , monoecic sau anholociclic ). Se
dezvolt doar forma asexuat . Chiar dac apare şi forma sexuat ,
larvele de fundatrix, care apar în prim var , mor înainte de a se
reproduce. Ierneaz ca larve pe r d cini sau pe p r ile aerine ale
pomilor. Poate avea 8-12 genera ii pe an. R spândirea de la un pom la
altul se face cu ajutorul curen ilor de aer.
Plante atacate şi mod de d unare. Atac m rul, mai rar şi alte
specii: gutuiul, p rul etc. P duchii se localizeaz pe frunze, pe l stari,
pe tulpini şi r d cini, în epând şi sugând sucul celular. P r ile atacate
se hipertrofiaz şi apar umfl turi, sub form de nodozit i sau tumori
canceroase.
Combatere. Respectarea m surilor de carantin fitosanitar ;
folosirea de material s ditor s n tos; înfiin area de noi planta ii cu
soiuri rezistente; Tratamente chimice:
162
- în timpul repausului vegetativ cu unul din produsele: Ulei Cosmol
– 2%, Ulei Spindel – 1,5%, Ulei Oleoekalux – 1,5%, Ulei
Oleocarbetox – 3%, Aplaudus super – 1,5%, Carbetox 37 CE –
1%, Polisulfur de bariu 6%, Zeam sulfocalcic 20%.
- în perioada de vegeta ie tratamentele se fac utilizând produsele:
Thiodan, Thionex – 0,15%; Reldan – 0,2%; etc.

16.4. P duchele verde al m rului – Aphis pomi De Geer.,

ordinul Homoptera, familia Aphididae

Este r spândit în regiunile mediteraniene ale Europei, precum şi

în S.U.A. În ara noastr este prezent în toate regiunile pomicole.
Descriere. Prezint dou forme şi anume:
Femela apteră are corpul piriform de 1,5 – 2,0 mm lungime,
de culoare verde sau verde g lbui, cu capul galben sau negru.
Antenele sunt mai scurte decât corpul, articolul al III-lea mai lung
decât al IV-lea. Corniculele sunt negre, iar coada este brun şi
aproximativ ½ din lungimea corniculelor.
Picioarele sunt verzi, în afar de vârful femurelor, tibiilor şi tarselor,
care sunt negre (Figura 76).
Femela aripată are corpul de 2,0 – 2,5 mm lungime, de culoare
verde; capul, mezotoracele, metatoracele, corniculele, segmentul anal,
tarsele, baza tibiilor, a femurelor şi articolele antenale I, II, V şi VI
negre sau fumurii. Articolele III şi IV antenale sunt galbene, iar ochii
roşii.

Fig. 76. P duchele verde al m rului – Aphis pomi:

a-femel apter ; b-femel aripat ; c-l star atacat
(dup Manolache şi Boguleanu)

163
 Biologie. Ierneaz în stadiul de ou de rezisten depus pe
ramurile sub iri, obişnuit la baza mugurilor. Este un afid cu dezvoltare
holociclic , monoecic , prezentând 8 – 12 genera ii pe an.
În prim var , în fenofaza de dezmugurire a pomilor, din ou le
de rezisten apar larvele din care vor lua naştere femelele fondatoare
(fundatrix), care ajunse la completa dezvoltare dau naştere pe cale
partenogenetic vivipar , la fundatrigenele nearipate şi aripate.
Acestea continu s se înmul easc tot partenogenetic vivipar.
În ultima decad a lunii septembrie în coloniile de virginogene
apar sexuparele, care dau naştere la forma sexuat : masculi şi femele.
Dup împerechere, femelele depun ou le de iarn (de rezisten ).
Plante atacate şi mod de d unare. Atac frecvent m rul,
precum şi alte rosacee. Insectele în eap şi sug sucul celular din
esuturi. Frunzele se r sucesc, începând de la vârf spre pe iol şi de la
margini spre nervura principal , rezultând pseudocecidii. Datorit
atacului frunzele se îng lbenesc şi se usuc .
Organele atacate sunt acoperite cu dejec iile p duchilor, care
formeaz aşa numita “rou de miere”, pe care se dezvolt filamentele
ciupercii Capnodium salicinum.
Combatere.Efectuarea tratamentelor de iarn utilizând
produsele: Polibar 6% sau Carbetox 37 CE – 1%.
Prim vara, la apari ia primelor colonii de p duchi se vor
executa tratamente cu unul din produsele: Carbetox 37 CE – 0,4%,
Sinoratox 35 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE – 0,1,
Sumithion 50 CE – 0,1%, Chess 25WP – 0,1%, Fernos 50 PU –
0,05%, Ambush 25 CE – 0,025%, Ripcord 40 CE – 0,03%, Karate 2,5
CE – 0,01%, Mavrik 2F – 0,05%, etc.

15.5. P duchele cenuşiu al prunului – Hyalopterus pruni Geoffr.,

ordinul Homoptera, familia Aphididae

D un torul este r spândit în toate planta iile de prun din

Europa, Asia şi Africa de Nord. În ara noastr se întâlneşte în zonele
de step , silvostep şi în subzona p durilor de stejar.
Descriere. Femela apteră are corpul alungit, de 2,0-2,4 mm, de
culoare verde-g lbuie şi acoperit cu o secre ie pulverulent , ceroas ,
pulverulent , de culoare cenuşie. Antenele sunt galben-verzui, cu
articulele de la baz şi de la vârf, mai închise. Corniculele sunt de
culoare neagr , dilatate la vârf şi uşor curbate. Coada este mai lung
decât corniculele (Figura 77).
Femela aripată are corpul de 2,0-2,1 mm lungime. Capul şi
lobii toracici sunt de culoare brun-închis , iar abdomenul este verde
palid. Corpul este acoperit cu o secre ie ceroas , pulverulent , albastr
cenuşie.

164
 a b

Fig. 77. P duchele cenuşiu al prunului – Hyalopterus pruni

a-femel apter ; b-femel aripat ; c-mod de d unare

Biologie. Este o specie migratoare, cu dezvoltare holociclic ,

dioecic . Planta gazd primar este prunul iar gazdele secundare sunt
diferite specii de graminee: Phragmites, Calamagrostis, Agrostis etc.
Ierneaz în stadiul de ou de rezisten pe scoar a ramurilor şi tulpinilor
de prun sau alte specii ale genului Prunus.
Prim vara la dezmugurirea prunului, din ou le de rezisten
apar larvele din care vor lua naştere femele fondatoare (fundatrixul),
care la maturitate, vivipar dau naştere la fundatrigene nearipate.
Acestea se înmul esc, tot partenogenetic şi vivipar, dând naştere la mai
multe genera ii (3-5)de fundatrigene, pân în luna iulie. Dup primele
3-4 genera ii apar pe lâng formele nearipate şi forme aripate. Acestea
migreaz pe plante gazde secundare, unde dau naştere pe cale
partenogenetic şi vivipar la mai multe genera ii de virginogene
nearipate şi aripate. În ultima decad a lunii septembrie, în coloniile
de virginogene apar sexuparele, care se reântorc pe prun, unde dau
naştere la forma sexuat , masculi şi femele. Dup împerechere,
femelele depun oul de iarn (hibernant), pe planta gazd primar ,
urmând ca ciclul biologic s se reia în anul urm tor.
Plante atacate şi mod de d unare. Atac prunul, piersicul,
caisul, uneori şi migdalul. P duchii se localizeaz spre vârful l starilor
şi pe partea inferioar a frunzelor. Datorit atacului creşterea l starilor
este stânjenit , vârful lor se deformeaz , iar frunzele se etioleaz şi nu
mai asimileaz normal. Nu formeaz pseudocecidii. Pomii ataca i nu
mai vegeteaz normal.
165
 Combatere. Se recomand efectuarea unui tratament în
perioada repausului vegetativ utilizând: Carbetox-1,0 %, Ulei cosmol-
2,0 % etc. În perioada de vegeta ie se vor executa tratamente chimice
cu produsele: Carbetox 37 CE- 0,3 %, Novadim 40 EC- 0,075-0,1
%(1,125- 1,5 l/ha), Lannate 90 0,05 %, Mavrik 2 F 0,05 %, Sinoratox
plus 0,07-0,1 % etc.

16.6. Acarianul roşu al pomilor – Panonychus ulmi Koch,

ordinul Acari, familia Tetranychidae

Este originar din Europa şi este r spândit pe tot globul. În ara

noastr se întâlneşte în toate zonele pomicole.
Descriere. Femela are corpul de 0,32 – 0,54 mm lungime, oval,
bombat dorsal, de culoare brun roşietic. Dorsal se g sesc 26 perişori
insera i pe 7 rânduri de tuberculi albicioşi, dispuşi perpendicular
(Figura 78).

Fig. 78. Acarianul roşu al pomilor – Panonychus ulmi:

Femel (dup Bagdasarian)

Masculul are 0,24 – 0,30 mm lungime, corpul este alungit şi

îngustat posterior, de culoare variabil , de la galben-portocaliu la
galben-verzui.
Oul de iarnă are 0,13 – 0,17 mm lungime, de culoare roşietic ,
striat dorsal şi pedicelat.
Oul de vară are 0,11 – 0,14 mm lungime, de culoare g lbui la
început, apoi devine brun-roşcat.
Larva are corpul de 0,12 – 0,21 mm lungime. La ecloziune este
galben-portocalie, apoi devine galben-brunie.
Protonimfa şi deutonimfa au corpul brun.
Biologie. Ierneaz în stadiul de ou pe ramurile pomilor, obişnuit
în cr p turile scoar ei sau pe solzii mugurilor şi are 5 – 6 genera ii pe
an. Durata unei genera ii variaz între 20 – 36 zile.
166
 Apari ia larvelor are loc în prima jum tate a lunii aprilie şi se
eşaloneaz pe o perioad de 15 – 20 zile. Larvele colonizeaz mugurii,
frunzele şi florile, în epând şi sugând seva.
Adul ii apar în luna mai, se împerecheaz şi depun ponta pe
diferite specii de pomi. Dezvoltarea embrionar dureaz 10-20 zile,
într-un an evolueaz 5-6 genera ii. Prezen a ou lor de iarn se observ
din lunile iulie, august.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag ce
atac m rul, p rul, gutuiul, prunul, piersicul, cireşul, migdalul, nucul,
coac zul, agrişul, vi a de vie, trandafirul, etc.
Daunele cele mai mari se înregistreaz în planta iile de m r,
prun, piersic, când densitatea acarienilor pe o frunz poate fi de 140 –
160. În urma în ep turilor şi sugerii sucului celular se produc în frunze
rupturi şi disloc ri ale epidermei şi a esutului lacunar.
Simptomele atacului variaz dup sezon. La început apar pe
frunze pete albe-brunii, care cu timpul conflueaz iar coloritul se
schimb de la alb-argintiu pân la alb-roşietic. În urma atacului,
frunzele se usuc şi cad.
Combatere. Se aplic tratamente de iarn şi în timpul perioadei
de vegeta ie. Pentru tratamentul de iarn se foloseşte produsul Polibar
6%.
Tratamentele din timpul perioadei de vegeta ie se aplic la
avertizare, astfel:
- primul tratament se aplic la 3 – 5 zile dup apari ia larvelor din
pontele hibernante;
- tratamentul al doilea se execut la c derea petalelor;
- tratamentul al treilea şi urm toarele se execut în func ie de gradul
de infestare, când densitatea este de 3 – 5 acarieni/frunz .
Se utilizeaz unul din urm toarele acaricide: Kelthane 18,5 EC
– 0,2%, Mitac 20 EC – 0,2%, Omite 57 E – 0,2%, Torque 50 WP –
0,05%, Neoron 500 EC – 0,1%, Nissorum 10 WP – 0,05%, Danirun
11 EC – 0,06%, Apollo 50 SC – 0,04%, Cascade 5 EC – 0,05%, Bye
Bye 20EC – 0,03%, Sanmite 20 WP – 0,05%, etc.

16.7. G rg ri a mugurilor – Sciaphobus squalidus Gyll.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

Este r spândit în Europa Central şi Oriental . La noi în ar se

întâlneşte des în Moldova, Banat, Timişoara şi Lunca Dun rii.
Descriere. Adultul are corpul oviform, de culoare neagr ,
acoperit cu solzi de culoare brun-cenuşie sau cafenii roşca i. Antenele
sunt roşcate cu m ciuc neagr . Picioarele sunt brun-roşcate lipsite de
spini. Elitrele sunt ovale mai late decât pronotul şi prev zute cu striuri
longitudinale. Interstriurile laterale sunt prev zute cu solzi deşi albicioşi

167
(Figura 79). Aripile posterioare lipsesc, iar lungimea corpului este de
5,0 - 6,5 mm.
Oul este oval alungit, albicios, pu in lucios, de circa 1,0 mm
lungime.
Larva are corpul de culoare alb-g lbuie, capul galben-brun,
acoperit cu peri rari şi scur i. Lungimea corpului este de 10 - 12 mm.

b c

Fig. 79. G rg ri ia mugurilor - Sciaphobus squalidus;

a - adult; b, c - muguri şi flori atacate de adul i, la nuc şi m r (dup S vescu)

Biologie. G rg ri a mugurilor ierneaz în stadiul de adult sau

de larv în sol şi are o genera ie pe an sau o genera ie la doi ani.
La sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie adul ii
p r sesc locurile de iernare şi se urc în pomi, unde se hr nesc cu
muguri, cu frunzele ap rute sau cu flori. Dup o s pt mân de hr nire
are loc împerecherea şi depunerea pontei.
Femela depune eşalonat 20 - 30 de ou , pe frunze, pe scoar a
exfoliat sau pe ramuri, de obicei lipindu-le cu o frunz . Incuba ia
dureaz 16 - 18 zile, iar larvele apar eşalonat şi migreaz în sol unde
se hr nesc cu r d cinile sub iri ale diferitelor plante ierboase.
Transformarea în pupe are loc în luna august. Larvele ap rute
mai târziu se împupeaz în al doilea an, iar stadiul de pup dureaz în
mod normal 20 - 30 de zile. Adul ii apar în luna septembrie şi r mân
în aceleaşi locuri pân în anul urm tor.
Plante atacate şi mod de d unare. Adul ii rod mugurii
vegetativi şi floriferi la diferite specii de pomi fructiferi (m r, p r,
prun, cais, etc.) şi arbuşti fructiferi. La atacuri puternice recolta poate
fi compromis .
Combatere. Se recomand aplicarea de inele cu clei prim vara
devreme, pentru capturarea adul ilor, scuturarea repetat a pomilor,
pr fuirea solului în jurul trunchiurilor, tratamente cu produse
organofosforice la depunerea ou lor.
168
 16.8. G rg ri a florilor de m r – Anthonomus pomorum L.
ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

Insecta este r spândit în toat Europa. La noi se întâlneşte în

toate regiunile pomicole, producând daune mai ales în zona p durilor
de stejar, fag.
Descriere. Adultul are corpul eliptic, de culoare cenuşie-brun .
Dorsal prezint o pubescen , care formeaz pete de culoare castanie-
roşcat . Pronotul prezint o dung median de peri albicioşi. Elitrele
sunt l ite posterior şi prezint dou benzi transversale oblice, de
culoare mai închis , având spa iul dintre ele acoperit cu o pubescen
mai deschis la culoare. Lungimea corpului este de 5,0-6,0 mm
(Figura 80).
Oul este eliptic, alb-lucios, având circa 0,70 mm lungime.
Larva este de culoare alb-g lbuie, arcuit , apod . Pe partea
dorsal prezint opt rânduri longitudinale de peri. La completa
dezvoltare are pân la 8,0 mm lungime.
Pupa este alb-g lbuie, având corpul alungit, de 3-4 mm
lungime.

a b c

Fig. 80. G rg ri a florilor de m r – Anthonomus pomorum

a-adult; b-larv ; c-flori antonomate

Biologie. Insecta are o genera ie pe an. Ierneaz în stadiul de

adult, în scoar a exfoliat a pomilor sau în alte ad posturi. În martie –
aprilie, adul ii p r sesc locurile de iernare, în primele zile g sindu-se
pe pomii pe care au hibernat, mai târziu şi pe cei învecina i,
deplasându-se prin mers de la un pom la altul. Pe timp c lduros,
aceştia se deplaseaz prin zbor, în toat livada.
Ou le sunt depuse în organele florale, în interiorul bobocilor.
Larvele ap rute se dezvolt aici şi tot aici într-un cocon negricios, la
maturitate se transform în pup . Noii adul i apar în luna iunie. Dup
2-3 s pt mâni de hr nire, se retrag sub scoar a exfoliat unde intr în
diapauz aestival , care în regiunile noastre se continu cu iernarea.
Plante atacate şi mod de d unare. Este o specie monofag .
Atac doar m rul. Adul ii hibernan i atac mugurii vegetativi şi
floriferi, noii adul i atac una din epiderme şi parenchimul frunzelor.
169
Cele mai mari pagube îns , produc larvele , care se hr nesc cu
organele interne ale florilor, atacând bobocii florali.Bobocii florali
ataca i, nu se mai deschid, se brunific , se usuc şi r mân mult timp
ag a i pe ramuri, fiind cunoscu i sub denumirea de cuişoare sau flori
antonomate.
Combatere. T ierea ramurilor uscate, r zuirea tulpinilor şi a
ramurilor şi distrugerea acestor resturi, în care se g sesc adul ii
hibernan i, prin ardere; la apari ia adul ilor în prim var , scuturarea
repetat a pomilor; aplicarea de inele cu clei la începutul lunii iunie,
pentru capturarea adul ilor; pr fuirea solului în jurul trunchiurilor;
tratamente chimice cu produse organofosforice în perioada de hr nire
suplimentar a adul ilor hibernan i.

16.9. Viermele merelor – Laspeyresia pomonella L.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

Este de origine euro-siberian , r spândit pe toate continentele.

La noi în ar se întâlneşte în toate zonele pomicole.
Descriere. Fluturele are anvergura aripilor anterioare de 15 –
22 mm, largi, subrectangulare, cenuşii-deschis, cu numeroase linii
transversale fine, sinuoase, mai închise. Spre marginea extern a
aripilor se g seşte o pat brun , înconjurat de dou linii galbene, cu
luciu de bronz. Aripile posterioare sunt brun - ar mii, cu reflexe aurii
şi sunt franjurate (Figura 81).

Fig. 81. Viermele merelor – Cydia pomonella:

a-adult; b-larv ; c-fructe atacate (dup Manolache şi Boguleanu)

170
 Oul este subcircular, pu in bombat, alb opalescent de 0,8 – 1,0
mm în diametru. În cursul incuba iei trece prin faza de “cerc roşu”,
apoi de “cap negru”, iar înainte de ecloziune are culoarea brun-închis.
Larva are 18 - 20 mm lungime, este de culoare roz-deschis;
capul şi placa toracic brune.
Pupa are 9 – 10 mm lungime şi este de culoare galben-brun
sau brun-închis.
Biologie. Ierneaz în stadiul de larv complet dezvoltat într-un
cocon alb m t sos, sub scoar a pomilor. În mod obişnuit are dou
genera ii/ an.
În prim var larvele se transform în pup . Primii adul i apar în
luna mai şi zborul lor este nocturn şi crepuscular. Are loc
împerecherea şi depunerea pontei izolat sau în grupe de 2-3 ou , pe
ramuri, frunze sau fructe.
Larvele neonate migreaz c tre fructe rozând cuticula frunzelor
şi chiar a fructelor; r nile produse se cicatrizeaz , dar constituie por i
pentru microorganisme (atac primar). Ajuns la fruct, larva p trunde
în acesta prin depresiunea calicial sau cea peduncular , roade galerii
c tre loja semin elor hr nindu-se cu acestea (atac secundar). În urma
atacului fructele nu se mai dezvolt şi cad.
La completa dezvoltare, larva p r seşte fructul şi migreaz sub
scoar a pomilor sau în sol, unde ese un cocon m t sos în care se
transform în pup . Fluturii genera iei I-a apar la sfârşitul lunii iunie,
dând naştere genera iei a II-a. Femela depune ou le direct pe fructe.
Larvele mature p r sesc fructele şi migreaz c tre locurile de iernare.
Plante atacate şi mod de d unare. Atac în special m rul şi
p rul precum şi alte specii pomicole.
Atacul se prezint sub dou forme:
a) atac primar, când fructele sunt roase superficial;
b) atac secundar, când fructele prezint galerii cu excremente şi
ros turi brunificate în jurul orificiului de perforare, atac cunoscut
sub numele de “ mere vierm noase”.
Fructele atacate îşi pierd valoarea comercial şi nu se pot p stra,
deoarece putrezesc. Pagubele pot ajunge pân la 70 – 80%.
Combatere. R zuirea tulpinilor şi a ramurilor mai groase de
scoar a exfoliat , muşchi, licheni şi arderea, împreun cu larvele
hibernante.
Strângerea fructelor vierm noase şi folosirea lor în diferite
scopuri.
Aplicarea de brâie capcan pe trunchiul pomilor pentru
capturarea larvelor în perioada migr rii.
Aplicarea de tratamente chimice la avertizare. Se execut 1 – 2
tratamente pentru fiecare genera ie.
Cel mai simplu criteriu pentru aplicarea tratamentelor este
dinamica zborului adul ilor, stabilit cu ajutorul cuştilor de avertizare,
171
capcanele luminoase şi capcanelor cu feromoni sexuali sintetici de tip
Atrapom.
Se poate folosi unul din urm toarele produse: Carbetox 37 CE -
–0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,2%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE
– 0,1%, Onevos 80 PS – 0,15%, Magic Super 20CE- 0,2%, Perfection
40CE – 0,1%, Lebaycid 50EC – 0,15%, Larvin 375 – 0,1%, Diazinon
60 CE – 0,15%, Basudin 60 CE – 0,15%, Zolone 35 CE – 0,2%,
Actellic 50 CE – 0,1%, Carbaril 50 PU – 0,15%, Murtofox 68EC –
0,1%, Decis 2,5 CE – 0,05%, Ambush 25 CE – 0,05%, Karate 2,5 CE
– 0,01%, Fastac 10 CE – 0,015%, Cidial 50L – 0,08%, Laser 240SC –
0,06%, Runner 2F – 0,04%, Novadim 40EC – 0,075%, etc.
Se recomand folosirea de preparate biologice pe baz de
Bacillus thuringiensis (Thurintox) şi Bacillus cereus (Thuringin) în
concentra ie de 0,1%, Dipel - 0,1%, Bactospeine – 0,3% precum şi a
viespilor oofage Trichogramma embryophagum prin lans ri de 20.000
– 60.000 viespi la hectar.

16.10. Viermele prunelor – Grapholitha funebrana Tr.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

Viermele prunelor este r spândit în majoritatea planta iilor de

prun din Europa, Nordul Africii, America de Nord, Asia Mic , Asia
Central , Extremul Orient şi Australia. În ara noastr este prezent în
toate bazinele pomicole situate în zonele de step şi silvostep ,
precum şi în subzonele stejarului şi fagului.
Descriere. Fluturii sunt mici, având corpul brun-cenuşiu de 6 –
9 mm lungime. Anvergura aripilor este de 13 – 15 mm.
Aripile anterioare sunt brun-cenuşii, mai îngustate spre baz .
Pe margini prezint dungi transversale brun-închis, care alterneaz cu
dungi cenuşii. Pe vârful aripilor se g seşte o pat plumburie, str b tut
de 4 linii brun-negricioase dispuse longitudinal. Aripile posterioare
sunt brune-cenuşii, cu franjuri scurte, albicioase (Figura 82).

a
Fig. 82. Viermele prunelor – Grapholitha funebrana:
a-adult; b-larv ; c,d-fructe atacate (dup Rogojanu)

172
 Oul este eliptic, lenticular, translucid, apoi galben.
Larva are 10 – 12 mm lungime, corpul de culoare roşu-
c r miziu pe partea dorsal şi roz-pal, ventral. Capul este brun
închis; placa toracic şi cea anal sunt brun-g lbui-deschis, prev zute
cu puncte mai închise.
Pupa are 6,2 – 6,6 mm lungime şi este de culoare brun .
Biologie. Ierneaz în stadiul de larv matur într-un cocon
m t sos, sub scoar a exfoliat a pomilor sau în alte ad posturi şi are 2
genera ii/ an.
În prim var , la sfârşitul lunii martie sau începutul lunii aprilie,
larvele se transform în pupe.
Primii fluturi apar la sfârşitul lunii aprilie sau în prima decad a
lunii mai (în zonele de step şi silvostep ), odat cu începutul
scutur rii petalelor la soiurile cu înflorire timpurie. Fluturii au zbor
crepuscular şi numai în zilele când temperatura aerului dep şeşte
10°C. Zborul adul ilor se eşaloneaz pe o perioad de 5 - 7 s pt mâni
şi corespunde fenofazei când fructul are m rimea unui sâmbure de
m slin .
Ou le sunt depuse în propor ie de 70 - 90% pe calota inferioar
a fructelor. Dup o scurt perioad de migrare, larva neonat p trunde
în fructe, sap o galerie spre peduncul, sec ionând vasele libero-
lemnoase şi oprind, astfel, par ial sau total circula ia sevei.
Din aceast cauz fructul atacat nu se mai dezvolt , cap t o
culoare violacee şi cade înainte ca larva s ajung la completa
dezvoltare. C derea fructelor infestate corespunde c derii fiziologice
normale din luna iunie. La o înc rc tur mare de fructe pe pom, atacul
produs de larvele genera iei I-a nu prezint importan economic .
Larvele se hr nesc în continuare, în fructele c zute; durata acestui
stadiu este de 25 - 32 zile.
Larva complet dezvoltat p r seşte fructul printr-o galerie
lateral şi se retrage în cr p turile scoar ei pomilor, unde îşi
construieşte un cocon din fire de m tase, în interiorul c ruia se
transform în pup .
Fluturii din genera ia I apar, în prima decad a lunii iulie , are
loc împerecherea şi depunerea ou lor numai pe fructele verzi, de
m rime aproape normal , fiind preferate soiurile tardive sau
semitardive.
Larvele care apar p trund în fructe şi produc galerii în jurul
sâmburelui. Dezvoltarea larvelor din genera ia a II-a dureaz 16 - 25
zile, astfel c la sfârşitul lunii august sau începutul lunii septembrie,
larvele se retrag pentru iernare.
Ou le de Grapholitha funebrana Tr. sunt parazitate de
Trichogramma embriophagum, iar larvele de unele specii de

173
Ichneumonidae şi Chalcididae, precum şi de ciuperca Beauveria
bassiana.
Plante atacate şi mod de d unare. Larvele atac fructele la
prunul s lbatic şi cultivat, precum şi fructele de cireş, piersic şi cais.
Fructele atacate se recunosc dup prezen a pic turilor gomoase ce se
scurg prin orificiul de p trundere a larvelor. Fructele se matureaz mai
devreme, cad şi adesea putrezesc.
Pierderi mari se înregistreaz la genera ia a II-a, ajungând la 50
– 80% din recolt . Foarte sensibile sunt soiurile: D’Agen, Tuleu gras,
Vinete româneşti, Gras românesc, Vinete de Italia, etc.
Combatere. Se fac tratamente la avertizare inându-se seama de
rezerva biologic , soiul cultivat, condi iile climatice din perioada
dezvolt rii şi înmul irii d un torului. Se urm reşte curba de zbor a
adul ilor la capcanele cu feromoni sexuali sintetici de tip Atrafun. Se
utilizeaz unul din insecticidele: Actellic 50CE – 0,1%; Carbetox
37CE – 0,4%; Decis 2,5CE – 0,05%; Dursban 4E – 0,2%; Larvin 375
– 0,1%, Ecalux S – 0,075%; Fastac 10CE – 0,015%; Nogos 50 CE –
0,1%; Sinoratox 35CE – 0,15%; Thiodan 35CE – 0,15%; Zolone
35CE – 0,2%; Dimilin 25WP – 0,04%; Nomolt 15SC – 0,05%;
Meotrin 20CE – 0,03%, Laser 240SC – 0,06%, Novadim 40EC –
0,075%, Runner 2F – 0,04%, etc.

16.11. Viespea semin elor de prun – Eurytoma schreineri Schr.,

ordinul Hymenoptera, familia Eurytomidae

A fost descris pentru prima dat în Rusia, în anul 1908 de

Schreiner.
În ara noastr , viespea semin elor de prun a fost identificat de
Peiu şi Perju, în anul 1979, în livezile de prun din jude ele Iaşi şi
Botoşani.
În ultimii ani, viespea semin elor de prun a devenit un d un tor
deosebit de periculos în livezile de prun din jude ele Argeş, Buz u,
Dîmbovi a, Prahova, Cluj, Bistri a N s ud, etc.
Descriere. Masculul are 4,0 – 6,0 mm lungime, iar femela 7,0 –
7,5 mm, de culoare neagr , cu luciu pronun at pe abdomen. Pe cap şi
torace se g sesc perişori albicioşi. Antenele sunt alc tuite din 13
articole. Aripile au numai o nervur longitudinal . Abdomenul este
scurt, pendunculat şi neted. Ovipozitorul femelei este g lbui (Figura
83).
Oul este oval, de 0,3 mm şi prev zut la una din extremit i cu
un pedicel alungit.
Larva matură are 6 – 7 mm lungime, apod , de culoare alb ,
având corpul bombat la mijloc şi sub iat la extremit i. Capsula
cefalic este alb-g lbuie, iar mandibulele brune.
Pupa este alb , având aripile şi picioarele alipite de corp.
174
 a b c

Fig. 83. Viespea semin elor de prun – Eurytoma schreineri:

a-adult; b-larv ; c-sâmburi ataca i

Biologie. Ierneaz în stadiul de larv matur în sâmburii

prunelor c zute pe sol sau în fructele r mase în coroana pomilor şi are
o genera ie pe an.
În prim var , la sfârşitul lunii aprilie, când temperatura aerului
dep şeşte 10°C, larvele se transform în pupe. Acest stadiu dureaz 10
- 20 zile, astfel c în prima decad a lunii mai (la 5 - 10 zile dup
scuturarea petalelor) apar viespile. Zborul lor este lent şi de scurt
durat . Dup copula ie, perforând pulpa fructelor verzi cu ajutorul
ovipozitorului, femelele depun câte un ou în semin ele verzi. Ponta
dureaz 15 - 30 zile, perioad în care o femel depune pân la 120
ou . Incuba ia dureaz câteva zile, astfel c , la sfârşitul lunii mai, apar
larvele. Dezvoltarea larvar dureaz 15 - 20 zile. La completa
dezvoltare, odat cu c derea fructelor infestate, larva intr în diapauz
şi r mâne în acest stadiu pân în prim vara urm toare sau pân în
prim vara celui de-al doilea an sau al treilea. Mortalitatea natural a
larvelor este mare, ajungând în unele cazuri de 60 - 80%.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,
ce atac semin ele diferitelor specii de sâmburoase: prun, porumbar,
mirobolan, vişin.
Larvele se hr nesc cu con inutul semin elor, care se brunific .
Fructele atacate sunt mai mici şi au o culoare mai deschis , cad, se
zbârcesc şi se mumifiaz .
Combatere. Se recomand s patul solului pe rândul de pomi
sau în jurul pomilor pentru reducerea rezervei biologice. Pe suprafe e
mici se recomand strângerea şi distrugerea fructelor atacate.
În perioada de zbor în mas a adul ilor, înainte de infestarea
fructelor, se vor efectua stropiri (3), la interval de 7 – 9 zile, cu unul
din produsele: Sinoratox 35 EC – 0,1%, Carbetox 37 CE – 0,4%,
Onefon 80 PS – 0,15%, Chinmix 10 CE – 0,03%, Karate 2,5 CE –
0,03%, Talstar 10 EC – 0,04%, Cipertrin 10EC – 0,015%, Thuringin –
0,2%,etc.
175
 16.12. Musca cireşelor – Rhagoletis cerasi L.
ordinul Diptera, familia Trypetidae

Este r spândit în multe ri din Europa Central . La noi în ar

este prezent în toate zonele pomicole.
Descriere. Adultul are corpul de 4,0-6,0 mm lungime, de
culoare brun-închis, lucios, în afar de cap, scutel şi vârful femurelor,
care sunt galbene-roşcate. Pronotul prezint dungi longitudinale
galbene şi negre. Aripile sunt prev zute cu patru benzi transversale ,
late, de culoare brun-închis (Figura 84).
Larva matură are 5,0-6,0 mm lungime, este apod şi acefal , de
culoare alb ,având corpul alc tuit din 13 segmente, puternic îngustate
spre cap.
Pupa are form de butoiaş, de 2,5-4,0 mm lungime.

a b

Fig. 84. Musca cireşelor – Rhagoletis cerasi

a-adult; b-larv şi mod de d unare

Biologie. Are o singur genera ie pe an şi ierneaz în stadiul de

pup în stratul superficial al solului, mai ales în jurul pomilor. Adul ii
apar aproape cu o lun înainte de coacerea cireşelor şi vişinilor. Dup
circa 2 s pt mâni de la apari ie, când fructele de cireş şi vişin sunt în
pârg , începe ponta.
Femela depune sub cuticula fructelor un ou, mai rar dou ,
obişnuit în apropierea pedunculului.
Larva ap rut p trunde în interiorul fructelor. La maturitate,
larva p r seşte fructul, migreaz în sol, la 4-5 cm, unde se transform
în pup .
Plante atacate şi mod de d unare. Atac fructele de cireş, mai
rar de vişin consumând pulpa acestora. Fructele atacate devin moi, se

176
închid la culoare, în scurt timp putrezesc şi cad. Sunt mai sensibile la
atac soiurile cu coacere semitârzie şi târzie.
Combatere
- s parea solului în jurul pomilor;
- pr fuirea solului cu diferite insecticide, înainte de ieşirea adul ilor
din sol;
- tratamente chimice, împotriva adul ilor, utilizînd urm toarele
produse: Nogos– 0,1%, Vapona– 0,1%, Onefon– 0,2%, Ecalux–
0,1%, Zolone – 0,2%, Decis– 0,04%, Ambush– 0,05%, Karate–
0,02%, Ripcord– 0,05%, etc.

16.13. Cotarul verde – Operophthera brumata L.,

ordinul Lepidoptera, familia Geometridae

Este r spândit în toat Europa şi Asia Central . La noi în ar se

întâlneşte mai ales în zona p durilor de stejar.
Descriere. Specia prezint un dimorfism sexual accentuat.
Masculul are aripile normal dezvoltate, în timp ce femela are aripi
rudimentare, neputând zbura. Anvergura aripilor anterioare de la
mascul este de 20,0-25,0 mm, de culoare brun-cenuşie, cu câteva linii
sinuase, mai închise la culoare. Aripile posterioare sunt alb-cenuşii
(Figura 85).

a b c

Fig. 85. Cotarul verde – Operophthera brumata

a-mascul; b-femel ;c-larv

Oul este oval-alungit, reticulat, verde-pal la depunere şi de

culoare roşie înainte de ecloziune.
Larva, are la maturitate 25,0-30,0 mm lungime. Capul este
verde-închis, restul corpului este galben-verzui, cu o linie dorso-
median mai închis şi cu alte dou laterale mai deschise la culoare.
Are doar dou perechi de picioare abdominale, din aceast cauz
mersul este sacadat, ca şi cum ar m sura cu cotul, de unde şi
denumirea de ,,cotari,,.
Pupa, este de culoare brun , într-un cocon învelit cu particule
de p mânt.
177
 Biologie. Insecta are o singur genera ie pe an şi ierneaz în
stadiul de ou depus pe ramurile sub iri, mai ales la locul de bifurcare a
acestora. Adul ii apar prin luna octombrie sau noiembrie obişnuit dup
c derea brumei, pe vreme rece şi umed . Ei sunt mai activ în nop ile
senine şi cu brum .
Dup împerechere, femela depune ou le în grupe de 2-3, la
locul de bifurcare a ramurilor, la baza mugurilor sau în cr p turile
scoar ei, fiind lipite cu un lichid vâscos, care se înt reşte în contact cu
aerul.
Larvele apar eşalonat, în prim var , din martie pân în aprilie.
Acestea ajung la maturitate în a doua jum tate a lunii mai, trecând
prin 5 vârste. Omizile complet dezvoltate p r sesc coroana pomilor şi
p trund în sol, la adâncimi de 5-15 cm, unde are loc transformarea în
pupe. În acest stadiu r mân în diapauz pân în toamn .
Plante atacate şi mod de d unare. Este o specie polifag . Sunt
d un toare larvele, care atac peste 70 de specii pomicole şi silvice:
cireş, p r, m r, cais, prun, ulm, stejar, fag, frasin etc. La invazii mari
omizile pot distruge masa foliar în întregime, din care cauz pomii se
debiliteaz şi devin sensibili la boli şi d un tori, iar fructele r mân
mici şi nu se coc. Uneori sunt atacate şi fructele, mai ales cele de cireş
şi vişin.
Combatere. S parea solului în jurul pomilor în timpul verii,
pentru distrugerea pupelor aflate în sol. Instalarea de benzi cleioase la
sfârşitul verii pentru capturarea femelelor care nu zboar , dar se urc
în coroana pomilor pentru depunerea ou lelor.
Tratamente chimice aplicate în cursul perioadei de repaus, cu
aceleaşi produse recomandate şi în cazul altor d un tori sau
tratamente chimice aplicate în cursul perioadei de vegeta ie utilizând
unul din produsele: Carbetox 37 CE- 3,0 l/ha, Diazol 60 EC- 0,15 %,
Sinoratox 35 CE- 0,1 %, Fastac 10 CE RV- 0,008 %, Fastac 10 EC-
0,008 %, Fastac ULV- 1,0 l/ha, Sumi alpha 0,5 ULV- 2,5-3,0 l/ha,
Dimilin 45 EC- 50 ml/ha etc

16.14. Inelarul – Malacosoma neustria L.,

ordinul Lepidoptera, familia Lasiocampidae

Inelarul este r spândit în toat regiunea palearctic , iar la noi

este frecvent mai ales în livezile din vecin tatea p durilor.
Descriere. Fluturele are anvergura aripilor de 20,0-35,0 mm.
Corpul este voluminos şi p ros. Aripile anterioare sunt brune-g lbui,
traversate de o band lat , trapezoidal , oblic , mai închis , iar aripile
posterioare sunt brune-închis.
Oul este brun cenuşiu, aproape sferic.
Larva la maturitate are 40,0-50,0 mm lungime. Capul este de
culoare albastr , restul corpului este cenuşi, acoperit cu perişori fini,
178
deşi. Dorsal prezint o dung median de culoare alb , m rginit de o
parte şi de alta de linii roşcate, care alterneaz cu linii de culoare
albastr (Figura 86).
Pupa este de culoare brun-închis, ad postit într-un cocon de
culoare alb .

a b

Fig. 86. Inelarul – Malacosoma neustria

a-adult; b-ou ; c-larveşi mod de d unare

Biologie. Insecta are o singur genera ie pe an şi ierneaz în

stadiul de ou pe ramurile pomilor. Apari ia larvelor are loc în mod
eşalonat, din luna aprilie, pân în luna mai. În primele vârste, larvele
tr iesc grupate, formându-şi cuiburi din fire de m tase şi frunze.
Gregarismul lor se atenueaz când dep şesc 10-12 mm lungime, tr ind
izolat în coroana pomilor.
Dup 40-50 zile, perioad în care n pârlesc de 5 ori, larvele
ajung la maturitate, la sfârşitul lunii mai sau la îceputul lunii iunie.
Pupa se dezvolt în interiorul unui cocon m t sos, alb, esut de c tre
larve ître frunze, pe tulpini, ramuri etc. Dup o perioad de 10-15 zile,
apar fluturii, spre sfârşitul lunii iunie sau începutul lunii iulie şi au un
zbor nocturn.
Dup împerechere, femelele depun ou le pe ramurile sub iri,
mai multe la un loc, sub form de inele, de unde şi denumirea de
,,
,,inelar . Fiecare pont cuprinde 50-200 ou .

179
 Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag.
Atac larvele care pot defolia complet pomii sau arborii ataca i. Atac ,
dintre pomi, mai ales m rul p rul, prunul, etc.
Combatere. Iarna, odat cu t ierea în uscat a pomilor se
recomand înl turarea pontelor şi distrugerea lor. De asemenea se
recomand aplicarea de tratamente chimice în cursul perioadei de
repaus utilizând: Carbetox - %, Polibar- 6 %, Zeam sulfocalcic – 20
%, ulei spindel, ulei cosmol 1,5-2,0 % etc.
În cursul perioadei de vegeta ie, la se,mnalarea atacului se
recomand aplicarea de tratamente chimice utilizând unul din
produsele: Carbetox 37 CE- 0,4 %, Diazol 60 EC- 0,15 %, Sinoratox
35 CE- 0,1 %, Fastac 10 CE- 0,008 %, Fastac ULV- 1,0 l/ha, Dimilin
25 WP- 50-100 g/ha plus 1,5-3,0 l motorin .
De asemenea se recomand combaterea biologic a
d un torului, utilizând produse biologice: Dipel, Bactospeine,
Thuringin etc., în dozele recomandate şi la al i d un tori, mai ales în
cazul speciilor defoliatoare.

16.15. C r buşul de mai – Melolontha melolontha L.,

ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae

Este r spândit aproape în toate rile din Europa. În ara noastr

se întâlneşte frecvent în regiunile de antistep , a p durilor de stejar
Descriere. Adultul are 20,0 – 25,0 mm lungime; capul, pronotul
şi scutelul sunt negre, obişnuit cu reflexe verzui; elitrele, antenele,
piesele bucale şi picioarele sunt castanii. Antenele sunt alc tuite din
10 articole, din care ultimele 7 articule la mascul şi ultimele 6 articule
la femel sunt lamelate. Elitrele sunt castanii – roşcate, cu patru coaste
longitudinale, uneori cu o pubescen alb . Abdomenul este negru,
prev zut pe p r ile laterale cu şase pete albe, triunghiulare; pigidiul
este conic (Figura 87).

a b

Fig.87. C r buşul de mai – Melolontha melolontha

a-adult; b-larv

180
 Oul este alb-g lbui, suboval, de 1,5 – 2,0 mm lungime.
Larva, popular se numeşte vierme alb, are corpul de culoare
alb-g lbuie; capul şi picioarele galbene. Larva este de tip oligopod-
melolontoid, cu corpul puternic cutat şi prev zut cu peri şi stigme de
culoare brun . Larva matur are 40 – 50 mm lungime.
Pupa este de culoare galben-palid şi prezint în vârful
abdomenului doi peri scur i, spiniformi.
Biologie. Ierneaz ca larv şi adult în sol şi are o genera ie la
trei sau patru ani, dup regiuni.
Adul ii apar în luna mai iar zborul începe pe înserat şi înceteaz
la c derea nop ii. Se disting patru faze de zbor la c r buşi:
- faza de apari ie, când insectele ies din sol şi se îndreapt spre
arbori;
- faza zborului primei hr niri şi a copula iei;
- faza dispersiei locale;
- zborul de pont .
Ou le sunt depuse în sol la adâncimi cuprinse între 10-12 cm, în
grupe de 20-40 ou .
Larvele apar în lunile iulie şi august şi se hr nesc cu r d cinile
sub iri, iar în anul al doilea cu r d cinile mai groase. Evolu ia larvelor
dureaz 2-3 ani în func ie de regiune.
Spre toamn , larvele coboar în sol la adâncimi de 40-80 cm,
unde ierneaz . Larva ajuns la completa dezvoltare în cel de al treilea
an, la sfârşitul lunii iulie, coboar la o adâncime mai mare în sol şi se
transform în pup . Acest stadiu dureaz 4-8 s pt mâni, dup care
noii adul i r mân în aceleaşi locuri pân în prim vara urm toare.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag.
Adul ii atac frunzele la diferite specii de arbori şi pomi, preferând
stejarul, ulmul, fagul, mesteac nul, carpenul, prunul, cireşul şi nucul;
mai pu in ataca i sunt merii, perii, vi a de vie. Atac diferite specii de
arbuşti: trandafirul, p ducelul, lemnul câinesc, etc., precum şi unele
specii de plante ierboase. Frunzele sunt complet distruse, r mânând
numai nervurile principale.
Larvele atac r d cinile plantelor ierboase: cereale, plante
tehnice, plante legumicole sau lemnoase, producând pagube mari în
pepinierele pomicole şi viticole. R d cinile sub iri pot fi distruse
complet iar la cele lignificate, larvele rod esutul cortical. La tuberculi,
rizomi şi bulbi, în galeriile roase de larve se localizeaz diferite specii
de acarieni, nematozi, bacterii, etc., care produc putrezirea organelor
respective.
Combatere. Adunarea şi distrugerea adul ilor. La invazii mari
se pot aplica tratamente chimice împotriva adul ilor, cu unul din
produsele: Carbetox 37 CE – 3,5 l/ha, Sinoratox 35 CE – 2,5 l/ha,
Dursban 48 CE – 2 l/ha, etc. Combaterea larvelor se face prin:
efectuarea ar turilor de var şi toamn ; discuirea repetat a terenului
181
prin care sunt distruse larvele; în terenurile infestate s se cultive
hrişca, plant ce nu este atacat de viermii albi; tratarea solului cu
produse granulate şi anume: Sinoratox 10 G 20 – 25 kg/ha, Sinoratox
5 G 35 – 40 kg/ha; la infest ri puternice şi în terenuri cu umiditate mai
mare pot fi folosite şi preparate biologice ca Muscardin A 45M şi
Doom.

16.16. Omida p roas a dudului – Hyphantria cunea Drury.,

ordinul Lepidoptera, familia Arctiidae

Este originar din America de Nord. În Europa a fost semnalat

pentru prima dat în Ungaria, de unde s-a r spândit şi în alte ri din
sud-estul Europei. La noi a fost observat în jude ul Bihor în anul
1949, de unde s-a r spândit în toate regiunile rii.
Descriere. Fluturii au anvergura aripilor anterioare de 28 – 38
mm, masculii fiind mai mici.Corpul este de culoare alb , abdomenul
verzui la femel şi g lbui la mascul, acoperit cu perişori albi. Antenele
sunt brun-castanii, filiforme la femel şi pectinate la mascul.
Picioarele sunt galben-brunii, cu tarsele mai închise.
Aripile sunt albe, cele anterioare prev zute cu puncte negre,
dispuse neregulat, mai frecvent la masculi (Figura 88).
Oul este galben-verzui, cu suprafa a fin granulat .
Larva matură are 22 – 30 mm lungime, dorsal de culoare brun-
închis, iar ventral verde-bruniu, acoperit cu numeroşi peri brun-închişi
sau negri, urtican i. Capul, scutul toracic şi picioarele sunt negre.
a b

d
c

Fig. 88. Omida p roas a dudului – Hyphantria cunea:

a-femel ; b-mascul; c-larv în ultima vârst ; d- mod de d unare (dup Boguleanu)

Pupa are 8 – 10 mm lungime, de culoare galben-verzuie, apoi

devine brun -închis.
Biologie. Ierneaz în stadiul de pup în locuri foarte diferite:
sub scoar a exfoliat a pomilor, prin scorburi, pe garduri şi pere ii
cl dirilor, în stratul superficial al solului. În mod obişnuit are dou

182
genera ii pe an, iar în unii ani poate s apar şi a treia genera ie
par ial .
Fluturii apar eşalonat, începând din decada a doua a lunii aprilie
şi pân în luna iunie, având un zbor nocturn. Dup împerechere,
femela depune ou le în grupe, pe partea inferioar a frunzelor
diferitelor specii pomicole. Larvele se hr nesc cu epiderma şi
parenchimul frunzelor, formând cuiburi din frunze înf şurate în fire de
m tase. Din a patra vârst , larvele se disperseaz pe ramuri şi îşi
confec ioneaz cuiburi din frunze şi fire de m tase.
La sfârşitul lunii iunie începutul lunii iulie, larvele complet
dezvoltate se retrag în diferite locuri, unde în coconi m t soşi se
transform în pupe. Dup 7 – 14 zile apar fluturii, eşalonat, care dau
naştere la a doua genera ie de larve, care se dezvolt pân în luna
septembrie, octombrie, când se transform în pup , stadiu în care
ierneaz .
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag ce
atac peste 200 specii de plante lemnoase şi ierboase ca: dudul,
ar arul, m rul, p rul, prunul, cireşul, vişinul, gutuiul, nucul, vi a de
vie, coac zul, zmeurul, c pşunul, floarea soarelui, porumbul, etc.
În primele vârste larvele rod epiderma şi parenchimul frunzelor,
iar în ultimele vârste rod limbul foliar, din care r mân resturi de
nervuri. La invazii puternice pomii şi arborii sunt defolia i.
Combatere. Strângerea şi distrugerea prin ardere a cuiburilor
cu larve, când aceste cuiburi sunt mici. Se aplic 1 – 2 tratamente
chimice pentru fiecare genera ie cu unul din urm toarele produse:
Carbetox 37 CE – 0,4%, Sinoratox 35 CE – 0,15%, Dipterex 80 PS –
0,2%, Actellic 50 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE –
0,1%, Onefon 80 PS – 0,2%, Ecalux 25 CE – 0,1%, Zolone 35 CE –
0,2%, Decis 2,5 CE – 0,04%, Ambusch 25 CE – 0,05%, Karate 2,5
CE – 0,02%, Ripcord 40 CE – 0,05%, etc.
Tratamentele se vor aplica când majoritatea larvelor se g sesc
în vârsta a III-a şi se repet dup 8 – 10 zile, în cazul densit ii mari de
larve. Se pot folosi şi preparate biologice şi anume: Thuringin – 0,3%,
Dipel – 0,1%, Bactospeine – 0,15%.
Nu se vor trata duzii în perioada recolt rii frunzelor pentru
hrana viermilor de m tase.

183
 CAPITOLUL XVI
PRINCIPALII D UN TORI DIN PLANTA IILE DE VI DE
VIE

17.1. Filoxera vi ei de vie – Phylloxera vastatrix Planch.,

ordinul Homoptera, familia Phylloxeridae

Filoxera este originar din America de Nord (regiunea Alegani),

unde şi ast zi tr ieşte pe numeroase specii de vi s lbatic (Vitis
riparia, Vitis rupestris etc.). În Europa, filoxera a fost semnalat prima
dat în anul 1863 în Anglia (în serele din jurul oraşului Londra) şi în
Fran a (în împrejurimile localit ilor Pujoutt şi Bordeaux). Treptat,
filoxera s-a r spândit şi în alte ri. În ara noastr a fost semnalat
pentru prima dat în anul 1884 la Pietroasele, în podgoria Dealul
Mare, de unde s-a extins în toate regiunile viticole, producând pagube
considerabile la vi a indigen .
Descriere. Filoxera (Figura 89) se prezint sub 4 forme
morfologice şi anume:
1) forma galicol apter ;
2) forma radicicol apter ;
3) forma sexupar ;
4) forma sexuat .
Forma galicolă apteră se prezint sub dou tipuri:
a) fundatrixul are corpul piriform de 1,5 – 2,0 mm lungime, de
culoare brun , l it, uşor bombat dorsal şi cu abdomenul sub iat
spre partea posterioar ;
b) fundatrigenele au corpul globulos, de culoare galben-portocalie de
1,5 – 1,8 mm lungime şi 1,0 – 1,2 mm l ime; capul şi toracele
l ite, abdomenul uşor îngustat apical. Dorsal are un aspect rugos şi
este lipsit de tuberculi. Rostrul este lung, ajungând pân la coxele
posterioare. Antenele sunt formate din 3 articule, dintre care
ultimul este cel mai dezvoltat, cu vârful îngroşat .
Forma radicicolă apteră (virginogenă) are corpul oval 0,8 – 1,0
mm lungime, de culoare variabil , dup anotimp: vara, galben-roşcat,
iar iarna castaniu-închis. Dorsal prezint aproximativ 70 de tuberculi
mici, dispuşi în rânduri simetrice. Antenele sunt formate din 3
articule, ca la formele galicole.
Forma sexupară are corpul mai alungit de 1,0 – 1,3 mm
lungime, de culoare galben-portocalie, în afar de mezotorace, care
este brun. Este singura form aripat . Aripile sunt mai lungi decât

184
corpul, transparente, cu reflexe irizante. În afar de ochii compuşi
exist şi 3 oceli.
Forma sexuată (femela şi masculul) au corpul alungit, de
culoare galben , fiind lipsite de aripi şi aparat bucal. Femela are
corpul de 0,45 – 0,50 mm lungime, iar masculul de 0,21 – 0,30 mm.
Oul de iarnă este eliptic, având chorionul gros, reticulat, de
culoare galben la depunere, iar mai târziu devine brun-deschis.
Lungimea oului este de 0,27 – 0,38 mm.
Oul de vară este eliptic, galben, de 0,18 – 0,22 mm

Fig. 89. Filoxera vi ei de vie – Phylloxera vastatrix:

a-femel virginogen aripat ; b-femel virginogen apter ; c-gal cu ou ; d-larv ; e-l star
atacat (dup Laz r)

Biologie. Filoxera prezint dou cicluri bine distincte:

a) un ciclu complet pe vi ele americane (Vitis riparia, Vitis rupestris
etc.) sau pe hibrizi, prezentând cele 4 forme morfologice; în acest
caz ierneaz ca ou de rezisten şi larve pe p r ile subterane ale
vi ei de vie;
b) un ciclu incomplet pe vi ele europene (Vitis vinifera), fiind
reprezentat în principal prin forma radicicol , care se dezvolt pe
p r ile subterane ale vi ei de vie (r d cini, radicele) şi mai pu in
prin forma galicol , care nu prezint importan economic .
Plante atacate şi mod de d unare. Filoxera este un d un tor
specific genului Vitis, tr ind pe diferite specii s lbatice şi cultivate:
185
Vitis riparia, Vitis rotundifolia, Vitis californica, Vitis candicans etc.
Toate aceste specii nu sunt atacate în aceeaşi m sur .
Millardet emite ideea c rezisten a la atacul filoxerei este o
însuşire ereditar a unor specii şi soiuri de vi de vie; singura specie
imun la filoxer este Vitis rotundifolia. Viola şi Ravaz au stabilit o
scar în 20 de puncte, notând cu zero Vitis vinifera (cea mai sensibil )
şi cu 20 Vitis rotundifolia (imun ).
Formele radicicole în eap şi sug seva din r d cini. În locurile
atacate, esuturile se deformeaz şi se hipertrofiaz ap rând umfl turi
denumite “nodozit i”. Nodozit ile sunt produse pe r d cinile sub iri,
iar tuberozit ile apar pe r d cinile mai groase, având 4 – 10 mm
lungime şi 1 – 3 mm grosime.
R d cinile cu nodozit i se usuc total, iar în cele cu
tuberozit i, esuturile se necrozeaz şi se rup, formându-se por i
pentru p trunderea diferitelor microorganisme.
Vi ele atacate se debiliteaz , au frunze vestejite, dau produc ii
din ce în ce mai mici şi în decurs de câ iva ani se usuc . Atacuri mai
puternice se constat la vi ele europene, cultivate pe soluri grele,
pagubele pot ajunge la 70 – 90%.
Forma galicol determin apari ia pe partea inferioar a unor
gale, sub forma unei urne neregulate, de m rimea unui bob de
m z riche sau de maz re, la început de culoare galben-verzuie, apoi
ruginie.
Combatere. Pentru combaterea formei radicicole cea mai
important m sur este altoirea soiurilor de vi european pe portaltoi
americani sau pe hibrizii lor. Înfiin area planta iilor de vi de vie pe
r d cini proprii este posibil numai în terenurile nisipoase (cu peste
60% SiO2), unde filoxera nu se poate dezvolta. În focarele izolate,
butucii se scot, iar solul se trateaz cu diferite substan e gazoase:
dicloretan, bromur de metil etc.
În ultimul timp, se foloseşte preparatul Phyllodien R, aplicat la
sol în dou etape:
a) prim vara, înainte de dezmugurit;
b) în prima jum tate a lunii iunie. Pentru fiecare tratament se aplic în
doz de 180 – 200 kg/ha.

17.2. Molia verde a strugurilor (eudemisul) - Lobesia botrana Den

et Schiff., ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

Molia verde a strugurilor este considerat ca cel mai important

d un tor al vi ei de vie, fiind r spândit mai ales în regiunile viticole
din Europa Central-Meridional , în Africa de Nord, Asia Mic , India,
Japonia, etc. În ara noastr este frecvent în toate podgoriile,
producând pagube de 30 – 50% la toate cele trei genera ii, începând cu
înfloritul vi ei de vie şi pân la recoltatul strugurilor.
186
 Descriere. Fluturii au corpul galben-cenuşiu de 6 – 8 mm
lungime. Aripile anterioare au anvergura de 14 – 18 mm, sunt de
culoare cenuşie cafenie, cu 3 macule brune (bazal , median , apical ),
ce alterneaz cu dungi albastre-cenuşii, cu franjuri fine pe margini.
Aripile posterioare sunt cenuşii-deschis şi cu franjuri lungi(Figura 90).
Oul are form eliptic , de culoare g lbuie la depunere şi verzuie
înainte de ecloziune.
Larva are 10 – 12 mm lungime, de culoare verde-cenuşie;
capul, pronotul şi picioarele sunt brune.
Pupa are 7 – 9 mm lungime, brun-verzuie sau c r mizie.

Fig. 90. Molia verde a strugurilor – Lobesia botrana:

a-adult; b-larv ; c-pup ; d,e-inflorescen e şi boabe atacate (dup Laz r)

Biologie. Ierneaz în stadiul de pup într-un cocon m t sos sub

scoar a butucilor sau a coardelor vi ei de vie, mai rar sub resturile
vegetale şi în cr p turile solului.
În ara noastr , molia verde a strugurilor are 3 genera ii pe an şi
anume:

- GI - de prim var (mai-iunie);

- GII - de var (iulie-august);
- GIII - de toamn (septembrie – aprilie).

187
 Fluturii apar la sfârşitul lunii aprilie, zborul lor eşalonându-se
pân în luna mai. Dup o perioad de hr nire, are loc împerecherea şi
femela depune ou le izolat, pe bobocii florali sau ramifica iile
inflorescen elor şi mai rar pe l stari şi frunze.
Larvele apar la începutul lunii iunie, iar dezvoltarea lor dureaz
28-30 zile, la temperaturi de 20-25ºC. În ultima vârst , larvele îşi
confec ioneaz un cocon m t sos în cuiburile de pe ramifica iile
inflorescen elor, în care se transform în pup .
La începutul lunii iulie apar fluturii genera iei a II-a care depun
ou le pe boabele strugurilor, iar evolu ia larvelor dureaz pân la
sfârşitul lunii iulie.
La începutul lunii august, apar fluturii genera iei a III-a,
genera ie care produce cele mai mari pagube.
Larvele atac boabele, iar pierderile sunt m rite şi de
mucegaiurile care se dezvolt pe sucurile zaharate ce se scurg din
boabele în pârg sau coapte.
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,
care atac peste 20 specii de plante lemnoase şi ierboase (Cornus mas,
Viburnum lantana, Ribes spp., Rhus glabra, Convolvulus arvensis, et).
Atacul este diferen iat în func ie de genera ie. Astfel, larvele
genera iei I-a rod bobocii florali şi inflorescen ele; o larv distruge 2
– 3 boboci pe zi, deci 60 – 80 boboci în timpul dezvolt rii sale.
Larvele genera iei a II-a atac boabele verzi sau în pârg (la
soiurile timpurii), consumând o parte din pulp .
Larvele genera iei a III-a rod boabele în pârg sau coapte.
Organele atacate sunt înconjurate cu fire m t soase albe, sub
forma unor cuiburi. Totodat se creeaz microleziuni, prin care se
scurge sucul zaharat, ce constituie un mediu foarte favorabil pentru
dezvoltarea ciupercii Botryotinia fuckeliana.
Soiuri sensibile la atacul moliei verde a strugurilor s-au dovedit:
Perl de Csaba, Muscat Hamburg, Muscat Ottonel, Chardonnay,
Riesling italian, T mâioas româneasc , Pinot gris, etc.
Combatere. Noile planta ii s fie înfiin ate pe spalieri din beton
şi la distan e corespunz toare între rânduri şi pe rând, pentru o bun
aerisire şi iluminare.
Efectuarea în condi ii optime a lucr rilor de între inere cum
sunt: legatul l starilor, copilitul, cârnitul, distrugerea buruienilor.
Tratamentele chimice se fac la avertizare prin urm rirea curbei
de zbor a adul ilor la capcanele cu feromoni sexuali sintetici de tip
Atrabot sau cu ajutorul capcanelor alimentare. PED este de 100 fluturi
masculi captura i/ s pt mân /capcan .
Schemele de tratament se aplic în func ie de intensitatea
atacului. Se pot adopta schemele: 1+1+1; 2+1+1;
1+2+1; 2+2+1.

188
 La soiurile cu coacere timpurie nu se mai aplic tratamente
pentru genera ia a III-a.
Pentru larvele din genera ia I-a şi a II-a se pot folosi produsele:
Actellic 50 CE – 0,1%, Carbetox 37 CE – 0,4%, Ekalux 25 CE –
0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48 CE – 0,1%, Zolone 35 CE –
0,2%, Decis 2,5 CE – 0,03%, Ripcord 40 CE – 0,03%, Karate 2,5 CE
– 0,025%, Rufast 15EC – 0,03%, Pilot 480EC – 0,1%, Larvin 85WP –
0,1%, Sevin 85WP – 0,15%, Insegar 25WP – 0,03%, Bulldock 025EC
– 0,05%, Bestseller 100EC – 0,01%, etc.
Pentru larvele genera iei a III-a se folosesc produse biologice:
Dipel 2X WP – 0,1%.
Se poate face şi combatere biologic prin lansarea viespii
Trichogramma embryophagum, în dou reprize, asigurându-se o
eficacitate de peste 90%.

17.3. Molia brun a strugurilor (cochilisul) – Eupoecilia

ambiguella Den et Schiff., ordinul Lepidoptera, familia Cochilidae

Molia brun a strugurilor este r spândit în Europa, Africa de

Nord, Asia Central , Italia, Japonia, etc. La noi în ar se întâlneşte în
regiunile viticole mai nordice (Moldova, Transilvania).
Descriere. Adultul are corpul de culoare cenuşie-murdar; aripile
anterioare sunt galbene, str b tute de o band transversal ,
trapezoidal , de culoare brun-alb struie. Aripile posterioare sunt brun-
cenuşii cu franjuri pe margini. Anvergura aripilor este de 12 – 15 mm
(Figura 91).
Larva are 10 – 13 mm lungime, corpul de culoare brun-roşcat;
capul, primul segment toracic şi picioarele sunt negre.
Pupa este de culoare brun-roşcat fiind protejat într-un cocon
din fire de m tase şi resturi vegetale.
Biologie. Molia brun a strugurilor ierneaz în stadiul de pup
sub scoar a butucilor şi are dou genera ii pe an.
Adul ii apar la sfârşitul lunii mai şi au un zbor nocturn. Dup
împerechere, femela depune ou le izolat, pe bobocii florali, pe frunze
sau pe boabele în formare. Larvele se dezvolt pân la sfârşitul lunii
iunie, cînd se transform în pupe.
Noii adul i apar la începutul lunii iulie, iar femela depune ou le
direct pe boabe. Larvele atac boabele coapte, iar la începutul lunii
septembrie se retrag sub scoar a butucilor unde se transform în pupe,
stadiu în care ierneaz .
Plante atacate şi mod de d unare. Este un d un tor polifag,
care atac peste 90 specii de plante lemnoase şi ierboase.
Atacul este diferen iat în func ie de genera ie. Astfel, larvele
genera iei I-a rod bobocii florali şi inflorescen ele; larvele genera iei a
189
II-a atac boabele verzi, în pârg sau coapte, consumând o parte din
pulp .
Organele atacate sunt înconjurate cu fire m t soase albe, sub
forma unor cuiburi. Totodat se creeaz microleziuni, prin care se
scurge sucul zaharat, ce constituie un mediu foarte favorabil pentru
dezvoltarea ciupercii Botryotinia fuckeliana.

Fig. 91. Molia brun a strugurilor – Eupoecilia ambiguella:

A,b-adult; c-larv ; d-pup ; e,f-inflorescen e şi boabe atacate
(dup Laz r)

Combatere.Se aplic aceleaşi m suri ca şi în cazul

eudemisului.
Tratamentele chimice se fac la avertizare prin urm rirea curbei
de zbor a adul ilor la capcanele cu feromoni sexuali sintetici de tip
Atrambig, utilizând produsele: Actellic 50 CE – 0,1%, Carbetox 37
CE – 0,4%, Ekalux 25 CE – 0,1%, Nogos 50 CE – 0,1%, Vapona 48
CE – 0,1%, Zolone 35 CE – 0,2%, Decis 2,5 CE – 0,03%, Ripcord 40
CE – 0,03%, Karate 2,5 CE – 0,025%, Sevin 85WP – 0,15%, Insegar
25WP – 0,03%, Bulldock 025EC – 0,05%, Bestseller 100EC – 0,01%,
etc.

190
 17.4. Acarianul roşu comun - Tetranychus urticae Koch.,
ordinul Acari, familia Tetranychidae

Acarianul roşu este o specie ubicvist , r spândit în toate

continentele. În ara noastr se întâlneşte în majoritatea regiunilor, dar
mai frecvent în podgoriile din Moldova, Dobrogea şi Muntenia.
Descriere. Femela are corpul de form elipsoidal , uşor bombat
dorsal, cu 7 rânduri de perişori. Aparatul bucal este stiliform. Culoarea
corpului este variabil , de la verde-deschis pân la roşu închis (de unde
şi denumirea). Lungimea medie a corpului este de 0,53 mm, iar l imea
de 0,46 mm (Figura 92).

Fig. 92. Acarianul roşu comun –Tetranychus urticae:

a - femel ; b - larv (dup Claparéde)

Masculul este piriform, de culoare mai deschis şi mai mic decât

femela, având 0,32 - 0,38 mm lungime şi 0,24-0,28 mm l ime.
Oul are form sferic ; la depunere este albicios cu aspect sticlos,
iar ulterior devine galben-portocaliu.
Larva are corpul elipsoidal, la apari ie este incolor, apoi verde-
g lbui, cu ochii roşii. Lungimea corpului este de 0,15-0,19 mm .
Biologie. Acest acarian hiberneaz ca femel adult în cr p turile
scoar ei butucilor sau a coardelor şi aracilor şi a pomilor, iar uneori sub
frunzele c zute, resturi vegetale, muşchi, în sol etc.
Indivizii hibernan i îşi reîncep activitatea în prim var , când
temperatura medie a aerului dep şeşte 10°C, de obicei spre sfârşitul
lunii aprilie, localizându-se pe diferite plante cultivate şi spontane (vi
de vie, pomi, solanacee, leguminoase, crucifere, cucurbitacee etc.). Pe
aceste plante femelele încep s se hr neasc intens şi s depun ou .
Ponta are loc într-o pânz special (p ienjeniş), esut de acarian,
mai ales pe partea inferioar a frunzelor. Ponta are loc de obicei de-a
lungul nervurilor, o femel depunând în medie 40-60 ou , obişnuit 3-10
191
ou pe zi. Durata ovipozitar se eşaloneaz pe o perioad de dou
s pt mâni. Incuba ia dureaz în general între 5-7 zile. Dezvoltarea
larvar în var dureaz 12-15 zile, iar în prim var şi în toamn între 18-
22 zile.
Durata unei genera ii se eşaloneaz în raport de condi iile
climatice, de obicei între 15-28 zile, iar în lunile favorabile înmul irii
(iulie-august) în numai 10-15 zile. Astfel, în planta iile viticole, în cursul
unei perioade de vegeta ie, se pot succeda 6-10 genera ii, în func ie de
condi iile climatice.
Reproducerea la Tetranychus urticae este amfigonic şi
partenogenetic , masculii fiind în general rari. Din ou le fecundate apar
ambele sexe (masculi şi femele), iar din cele nefecundate, numai
masculi.
Ca duşmani naturali ai acestui acarian se men ioneaz unele
specii din ord. Acari (Phytoseiulus persimilis, Typhlodromus caudiglans
etc.) şi ord. Coleoptera (Stethorus punctillum etc.) şi unii agen i
acaropatogeni (Streptomyces aureus etc.).
Plante atacate şi mod de d unare. Acarianul roşu comun este
un d un tor foarte polifag, fiind semnalat la peste 180 specii de plante
cultivate şi spontane din familii foarte variate: Vitaceae, Rosaceae,
Cucurbitaceae, Malvaceae, Moraceae, Solonaceae, Leguminoase etc.
Simptomatologia atacului şi pagubele produse difer dup planta
gazd . Astfel, în planta iile de vi sau pomi, în urma în ep rii şi sugerii
sevei, apar pe frunze decolor ri sub forma unor pete mari, care la
început au culoarea galben , apoi se coloreaz în roşu sau brun.
Decolorarea începe obişnuit de la baza limbului, înaintând de-a lungul
nervurii principale, cuprinzând uneori tot limbul foliar, ceea ce duce la
uscarea şi c derea treptat a frunzelor.
La atacuri puternice se produc defolieri timpurii ale butucilor de
vi cu consecin e negative asupra produc iei de struguri, creşterii
l starilor, coacerii lemnului şi form rii mugurilor de rod pentru anul
viitor, pagubele fiind mai mari în prim verile secetoase.
Daunele produse sunt în leg tur cu gradul de infestare al
acarienilor. Ca soiuri mai sensibile la atacul acarianului se men ioneaz :
Traminer, Aligoté, Pinot gris, Riesling, Bakator, Feteasc etc., iar ca
soiuri mai rezistente: Muscat Hamburg, Afuz-Ali, Coarn alb ,
Chasselas etc.
Combatere. Ca m suri preventive, în viile puternic infestate se
recomand adunarea resturilor vegetale (frunze, buruieni etc.) în toamn
şi distrugerea stadiului hibernant. În cursul perioadei de vegeta ie se vor
distruge buruienile din planta ii, care sunt gazde intermediare ale
acarianului.
Dintre m surile curative cele mai eficiente sunt tratamentele
chimice, care în podgoriile puternic infestate se aplic atât în perioada
de vegeta ie, cât şi în cea de repaus.
192
 În perioada de repaus a vi ei de vie, se pot efectua tratamente în
toamn , înainte de îngropat sau prim vara, cu cel pu in 8-10 zile înainte
de începerea vegeta iei, folosindu-se zeam sulfocalcic , în concentra ie
de 20 % sau polisulfur de bariu, în concentra ie de 6 %.
În cursul perioadei de vegeta ie se recomand tratamente la
apari ia focarelor de acarieni (la o densitate de 1-6 indivizi/frunz ),
folosindu-se urm toarele acaricide: Sintox 40 CE -0,1 %, Dicofol 20 CE
-0,2 %, Kelthane 18,5 CE -0,2 %, Mitigan 18,5 CE- 0,2 %, Omite 57 E-
0,1 %, Torque 50 WP -0,05 %, Mitac 20 CE -0,2 %, Pennstyl 25WP –
0,1%, Rufast 15EC – 0,04%, Nissorun 10WP – 0,03%, Karathane LC –
0,05%, Flumite 200 – 0,04%, Vermitec 1,8%EC – 0,08%, Proficol
16EC – 0,2%, Cascade 5EC – 0,1%, etc. Se vor stropi mai ales p r ile
inferioare ale frunzelor, unde se afl coloniile de acarieni; la invazii mari
tratamentele se vor repeta.

17.5. Acarianul galicol al vi ei de vie – Eriophyes vitis Nal.,

ordinul Acari, familia Eriophydae

Specie întâlnit mai ales în Europa Central-Meridional şi

Oriental , apoi în America, Africa şi Asia, iar la noi, în majoritatea
regiunilor viticole ale rii.
Descriere. Adultul este un acarian tetrapodil, are corpul alungit-
viermiform, cu segmentele mediane mai late, lipsit de ochi, iar cefalo-
toracele cu numai dou perechi de picioare.
Abdomenul prezint 80 de striuri chitinoase transversale.
Culoarea este alb-g lbuie sau roşcat , iar lungimea de 0,13 – 0,18 mm
(Figura 93).

a b

Fig. 93. Acarianul galicol al vi ei de vie – Eriophyes vitis

a-adult; b-mod de d unare

Biologie. D un torul ierneaz în stadiul de adult în cr p turile

scoar ei butucilor vi ei de vie sau sub litier . Prim vara, p ianjenii
apar şi se localizeaz mai ales pe partea inferioar a frunzelor de vi -
de-vie şi încep s atace. La începutul lunii iunie, femelele depun 50 –
193
70 ou nefecundate, între pâsl şi epiderm , din care vor ap rea
larvele partenogenetice femele a c ror dezvoltare dureaz 25-40 zile.
Ajunse la maturitate „pun bazele” la a doua genera ie, ciclul biologic
repetându-se. C tre toamn ultima genera ie d naştere la forma
sexuat în care hiberneaz . Eriophyes vitis se înmul eşte pe cale
ovipar , prezint 3 – 4 genera ii pe an, din care 2 – 3 genera ii
partenogenetice şi o genera ie sexuat .
Plante atacate şi mod de d unare. Eriophyes vitis atac numai
vi a de vie, daune mari înregistrându-se în prim verile şi verile
secetoase şi calde. Acarienii atac în colonii pe partea inferioar a
frunzelor, prin în epare şi sugerea sevei şi a sucului celular. În timpul
hr nirii secret o substan toxic , care ac ioneaz asupra esuturilor
parenchimale şi epidermei, provocând o hipertrofiere dichotomic . În
locul în ep turii pe partea superioar a limbului , se formeaz mici
umfl turi (neoforma iuni galicole) de forma unor gale cu diametrul de
4 – 8 mm, de unde şi denumirea de „b şicarea” sau „erinoza vi ei de
vie”. În locul acestor umfl turi are loc şi o hipertrofiere a perilor
epidermei inferioare, care se alungesc dând naştere la nişte pete
pâsloase de 5 – 15 mm lungime. La începutul atacului ele sunt sub iri
şi g lbui-albicioase, apoi devin mai mari, dense şi cafenii, iar spre
toamn au culoarea cafeniu-brunie. La infest ri puternice p ianjenii
pot ataca şi pe iolul frunzelor, mugurii, cârceii şi chiar ciorchinii.
Datorit atacului, frunzele se etioleaz şi treptat cad, mai ales cele de
la vârful l starilor, iar florile avorteaz , ceea ce afecteaz produc ia de
struguri. Pagube mai mari sunt în prim veri şi veri secetoase şi la
soiuri sensibile (Reisling italian, Cabernet Sauvignon, Muscat
Hamburg, Pinot gris).
Combatere. Pe suprafe e mici se recomand adunarea frunzelor
atacate la începutul infest rii şi distrugerea lor, iar toamna în focarele
de erinoz , trebuie s se adune frunzele şi s se ard . Butucii se vor
stropi cu polifosfur de calciu – 8% sau Polibar (polisulfur de bariu)
45 P.U. – 2 – 3%. La atacuri puternice se aplic tratamente chimice cu
Sinoratox 25 CE – 0,2%, DEF 25 CE – 0,2%, Tedion V18 – 0,15%,
Polacaritox 8 CE – 0,2%, Kelthane 18,5% EC –0,15%, Polisulfur de
calciu – 0.3% sau Polibar 45 PU – 1%, etc. Tratamentele se aplic la
atacuri intense la apari ia erinozei (în luna mai).

17.6. Forfecarul – Lethrus apretus Laxm.,

ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae

Insect r spândit în Europa Meridional şi Oriental şi Asia

Central , arealul s u de d unare cuprinzând mai ales Peninsula
Balcanic . În ara noastr specia este frecvent întâlnit în zonele de
step şi silvo-step din Moldova, Dobrogea, Muntenia şi Oltenia.

194
 Descriere. Adultul are corpul masiv, negru mat, de 18 –22 mm
lungime. Capul este mare, cu antenele m ciucate şi mandibulele
puternice. Pronotul este mai lat decât lung. Elitrele sunt scurte şi
sudate pe linia de sutur , iar aripile posterioare lipsesc. Picioarele sunt
prev zute cu trei din i puternici, conformate pentru s pat.
Larva, oligopod de tip scarabeiform, la completa dezvoltare
are lungimea de 28 – 38 mm. Capul este brun, iar corpul alb-g lbui,
pu in curbat (Figura 94).

Fig. 94. Forfecarul – Lethrus apretus

Adult şi mod de d unare

Biologie. Forfecarul are o singur genera ie pe an şi ierneaz ca

adult în galerii în sol, la 50 – 70 cm adâncime. Pe la mijlocul lunii
aprilie, adul ii apar şi încep s -şi construiasc galerii noi, de obicei în
terenuri grele, în elenite. Galeriile cu diametrul de 1,5 – 1,8 cm şi
lungimea de 50 –70 cm, sunt mai întâi oblice (10 – 15 cm), apoi
verticale (30 – 40 cm) şi apoi iar şi oblice ( 10 – 20 cm). La începutul
lunii mai are loc împerecherea şi ambele sexe locuiesc în galeria
femelei, unde, în por iunea inferioar , sap lateral pân la 12 alveole
ovoidale, de 3-4 cm lungime, în care sunt aduse apoi frunze şi l stari
şi transformate în cocoloaşe. În fiecare loj femela depune câte un ou,
din care dup 6 –12 zile apare larva. Larvele neonate se hr nesc cu
cocoloaşele preg tite de p rin i. Dezvoltarea larvar dureaz 20 – 30
zile, în aceast perioad au loc dou n pârliri, apoi sap în imediata
apropiere alte loji, în care se împupeaz .şi acest stadiu dureaz 10 – 14
zile. Noii adul i apar în luna iulie şi r mân în aceleaşi locuri pân în
prim vara urm toare.
Plante atacate şi mod de d unare. Lethrus apterus este un
d un tor polifag. În afar de vi a de vie mai atac şi pomii fructiferi,
sfecla pentru zah r, foarea soarelui, lucerna, rapi a, porumb, cânep ,
195
ceapa. Daunele sunt provocate de adul i, care reteaz mugurii,
frunzele şi l starii tineri de vi de vie pentru hr nirea proprie în
perioada matura iei sexuale şi mai ales pentru preg tirea hranei
larvelor. Retezarea l starilor este dreapt , ca de foarfece, de unde şi
denumirea de „forfecar”. Pagubele cele mai mari se observ în
parcelele m rginite de pajişti, canale, taluze înierbate, care constituie
locuri prielnice dezvolt rii d un torului.
Combatere. Se recomand lucr ri repetate a solului,
între inerea planta iilor viticole prin lucr ri de arat, s pat şi pr şit,
pentru distrugerea galeriilor. Întrucât adul ii se deplaseaz prin mers
se recomand ca la marginea parcelelor s se sape şan uri capcan de
30 – 40 cm adâncime, pr fuite cu insecticide de contact
organoclorurate (Lindatox 3 PP, PEB 5 + 3).
La semnalarea atacurilor se vor efectua tratamente cu produse
clorurate (Lindatox 3 PP, Lindatox 20 CE) sau organofosforice
(Parathion 50 CE, Carbetox 37 CE, Sinoratox 35 CE, etc.).

17.7. C r buşul marmorat – Polyphylla fullo L.

ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae

Specia este r spândit în Europa Central şi Oriental . La noi

este frecvent în viile de pe nisipurile din Oltenia, Câmpia Român şi
în unele regiuni din Moldova.
Descriere. Adultul are corpul masiv, convex de culoare neagr
sau castaniu-roşcat acoperit cu perişori, sternitele abdominale şi
pigidiul cu o pubescen deas şi fin , iar dimorfismul sexual este dat
de antene. Antenele sunt lameliforme, la mascul cu m ciuca format
din 7 lamele lungi, iar la femel numai din 5, mai scurte. Pe elitre
perişorii solzoşi albi şi g lbui formeaz pete neregulate, cu aspect
marmorat. Ventral corpul este cenuşiu-roşcat. Lungimea corpului este
de 28 – 38,0 mm (Figura 95).
Larva este oligopod , de tip scarabeid cu chetotaxia sternitului
anal format din 6 – 9 spinişori în fiecare dintre cele dou rânduri
simetrice longitudinale mediane. La completa dezvoltare are lungimea
de 60 – 75,0 mm.
Biologie. C r buşul marmorat are o genera ie la 3 ani, mai rar
la 4 ani, dezvoltarea stadiului larvar cuprinzând 33 – 34 luni,
hibernând toate cele trei ierni ca larv în sol, la adâncimi de 35 – 60
cm. Diapauza hiemal în cea de-a treia iarn se face ca larv de vârsta
a III-a şi larvele ajung la completa dezvoltare în luna mai, când se
transform în pupe în c su e specifice. Dup 20 – 25 zile, în luna
iunie sau la începutul lunii iulie apar adul ii, care au o perioad de
zbor de 25 – 30 zile. Zborul este crepuscular, el dureaz în jurul orei
20,15, şi continu între 40 – 90 minute. În timpul zilei adul ii se
ascund în sol sau stau imobili pe partea umbrit a coardelor vi ei de
196
vie. La 4 – 6 zile de la apari ie c r buşii încep s se împerecheze .
Femelele depun câte 25 – 40 ou , în soluri uşoare, nisipoase slab
humifere, la adâncimi de 10 – 20 mm.

Fig. 95. C r buşul marmorat – Polyphylla fullo

Perioada ovipozitar se eşaloneaz pe circa 40 – 50 de zile ( de

la sfârşitul lunii iunie şi pân la începutul lunii august –Panin, 1955).
Dezvoltarea embrionar are o durat de 14 – 17 zile. Larvele neonate
se hr nesc cu detritus, humus, iar spre sfârşitul toamnei coboar mai la
adâncime, unde ierneaz . Prima n pârlire are loc în luna iunie a anului
urm tor, iar a doua n pârlire în prim vara anului trei. Printre duşmanii
naturali ai acestui d un tor se men ioneaz dipterul Satanas gigas.
Plante atacate şi mod de d unare. Polyphylla fullo este o
specie polifag care atac mai ales în stadiul de larv , rozând p r ile
subterane ale plantelor ierboase: porumb, grâu, floarea soarelui),
ciperacee (Elymus, Psamma etc), dar pagube mari produc în
pepinierele şi planta iile de vi -de-vie tinere, îndeosebi în anul
plant rii. La vi a de vie larvele rod partea subteran a butaşului
înr d cinat, iar la vi a altoit rod portaltoiul. Plantele atacate se usuc .
Poate ataca şi numeroşi arbori forestieri, conifere şi pomi fructiferi.
Atacul maxim este produs de larvele din vârsta a III, respectiv în
ultimul an al ciclului biologic. În urma atacului plantele nu mai
vegeteaz normal şi se usuc . Adul ii sunt filofagi, ei atacând frunzele
arborilor forestieri, vi ei de vie şi mai rar a r şinoaselor, sub forma
unor ros turi specifice dantelate.
Combatere. Se recomand strângerea şi distrugerea larvelor cu
ocazia lucr rilor solului în vii, livezi şi pepiniere (arat, copcit, pr şit
etc.). Adunarea adul ilor înainte de împerechere (decada 10 – 20 iunie)
şi distrugerea acestora . Se aplic tratamente împotriva larvelor
descoperite de sol prin arat, pr şit utilizându-se mai ales produse
organoclorurate condi ionate ca pulberi de pr fuit şi mai ales preparate
granulate (Sinoratox 5G – 40-60 kg/ha, Basudin 5G – 30-50 kg/ha,

197
Ecalux 5G – 30-45 kg/ha, Furadan 10G – 10-25 kg/ha etc.), care se
pot încorpora odat cu îngr ş mintele chimice.

17.8. C r buşelul verde al vi ei de vie – Anomala solida Er.

ordinul Coleoptera, familia Scarabaeidae

Specie întâlnit mai ales în rile din Europa Central-

Meridional şi în nordul Africii. În ara noastr se întâlneşte frecvent
în viile de pe nisipurile din Oltenia, Muntenia şi Moldova.
Descriere. Adultul are corpul oval şi convex dorsal, de culoare
verde metalic, cu reflexe ar mii sau alb strui, iar elitrele cu puncte
fine şi dungi longitudinale evifente. Antenele, aparatul bucal sunt
galgene-brunii, iar marginile laterale ale pronotului sunt arcuite şi
adesea g lbui.Lungimea corpului este de 12,5 – 16,8 mm (Figura 96).
Larva este de tip scarabeid, are corpul format din 13 segmente,
iar chetotaxia urosternitului, anal alc tuit din 3 câmpuri: un câmp
central (cu 14 – 16 peri setiformi), un câmp piriform (din 22 sete
conice), şi un câmp mare care înconjoar pe cel piriform. Culoarea
corpului este galben – închis, iar capul, stigmele, ghearele şi perişorii
de pe tergite sunt ruginii. Lungimea corpului este de 31,2 – 37,8 mm.
Pupa este liber , g lbuie de 18,7 mm lungime şi 8,80 mm
l ime.

a b

Fig. 96. C r buşelul verde al vi ei de vie – Anomala solida

a-adult; b-mod de d unare

Biologie. Cercet ri asupra morfologiei, biologie şi combaterii

speciei, în condi iile rii noastre a f cut B. Bobârnac în perioada 1959
– 1979. C r buşelul verde al vi ei de vie are o genera ie pe an.
Ierneaz ca larv de vârsta a doua, în sol la 50 – 80 cm adâncime,
uneori pân la 140 cm., iar la începutul lunii aprilie larvele n pârlesc
şi trec în vârsta a treia, continuând s atace pân la sfârşitul lunii mai,
când ajung la completa dezvoltare şi se transform în pupe. Nimfoza
are loc mai ales în interdune, la adâncimi de 20 – 30 cm; stadiul de
pup dureaz 17 – 18 zile.
198
 Apari ia primilor adul i are loc la sfârşitul lunii iunie şi zborul
lor cuprinde 35 –
45 zile, pân la sfârşitul lunii iulie. Longevitatea c r buşeilor este de
25 – 35 zile şi cuprinde dou faze: preovipozitar de 10 – 15 zile şi
faza depunerii ou lor, de 15 – 20 zile. Împerecherea se eşaloneaz 17
– 20 zile şi are loc pe sol sau pe frunze. Ponta are o durat de 20 – 23
zile, cuprinzând în medie 26 – 30 de ou , depuse în sol la adâncimea
de 10 – 30 cm. Incuba ia dureaz 17 – 20 de zile, iar eclozarea larvelor
are loc la sfârşitul lunii iulie pân la mijlocul lunii august. Larvele
neonate sunt saprofage şi se dezvolt în interdunele mai bogate în
humus. Dup prima n pârlire dup circa o lun de la ecloziune, trec în
vârsta a II-a (septembrie) ele devin rizofage, atacând r d cinile vi ei
de vie pân la începutul lunii noiembrie, când se retrag în straturile
mai adânci pentru iernare.
Plante atacate şi mod de d unare. C r buşelul verde este o
specie polifag , preferând vi a de vie şi pomii fructiferi (mai ales
sâmburoasele), apoi salcâmul, plopul, fasolea, secara, porumbul,
pepenii, floarea soarelui etc., din terenurile nisipoas. Adul ii sunt
filofagi, iar larvele rizofage. Adul ii rod frunzele dantelat şi centrifug,
în afar de nervuri, mai ales primele 8 – 10 frunze. Ei atac zilnic 10
– 12 ore. Num rul de c r buşei pe o frunz este de 7 – 10, atacul fiind
în grup, pe un l star g sindu-se 50 – 100 exemplare, pe un butuc 500 –
900 gândaci, iar vetrele atacate având 4 – 7 butuci. C r buşeii se
deplaseaz din vetrele de vi -de-vie în culturile limitrofe, ei mai atac
strugurii şi scoar a l starilor. Pagubele mai mari se înregistreaz în
planta iile noi înfiin ate.
Combatere. Colectarea c r buşeilor de pe l stari, diminea a
sau seara, prin scuturarea energic a l starilor şi distrugerea lor, în
perioada hr nirii suplimentare.
Tratamentele chimice aplicate împotriva adul ilor la începutul
apari eiei lor cu insecticide emulsonabile: Carbetox 37 CE – 0,4%,
Sinoratox 35 CE – 0,15, Decis 2,5 EC – 0,03% etc. Pentru distrugerea
larvelor se aplic tratamente la sol, în prim vara devreme (prin
încorporare) cu produse granulate.

17.9. ig rarul - Byctiscus betulae L.

ordinul Coleoptera, familia Attelabidae

Specie r spândit în Europa, Asia Central şi în America

central , iar în ara noastr apare mai frecvent în Muntenia (podgoria
Dealul Mare).
Descriere. Byctiscus betulae – lungimea corpului la adult este
de 5,5 – 9,5 mm, corpul este oviform, de culoare albastru-metalic cu
reflexe verzui-aurii; elitrele sunt patratiforme cu striuri longitudinale

199
punctate; rostrul este lung şi pu in dilatat spre vârf; pronotul este
cordiform, la mascul cu câte un dinte lateral (Figura 97).
Larva este apod , de culoare alb-g lbuie, cu capul brun, de 5 –
8 mm lungime.

Fig. 97. ig rarul - Byctiscus betulae

adult

Biologie. Ierneaz ca adult în sol, în c su e nimfale sau în litier

şi în cr p turile scoar ei butucilor. Insecta începe s apar la sfârşitul
lunii aprilie şi dup o hr nire de 10 – 12 zile, necesar matur rii
sexuale, se împerecheaz . Depunerea ou lor se face în manşoane din
frunze, construite de femele, care au forma unor ig ri, de unde şi
denumirea de „ ig rar”. În fiecare igar sunt depuse 5 – 8 ou , iar în
total 30 – 40. Ponta se poate face şi pe nervura principal a limbului
foliar. Incuba ia dureaz 10 – 12 zile.
Larvele ap rute se hr nesc cu interiorul ig rilor, timp de 22 –
30 zile, cât dureaz dezvoltarea lor. Ajunse la maturitate pe la mijlocul
lunii iulie, larvele p r sesc ig rile şi p trund în sol la 8 – 12 cm
adâncime, unde are loc împuparea. Dup 8 – 12 zile apar adul ii care
hiberneaz . Aceast insect are o singur genera ie pe an.
Plante atacate şi mod de d unare. Byctiscus betulae este o
specie polifag , atac frunzele la numeroase specii de arbori forestieri:
Fagus, Corylus, castanea, Populus, Salix, Alnus, Betula; şi pomi
fructiferi: prun, cireş, p r, gutui, preferând îns frunzele de vi -de-
vie, pe care le r suceşte sub forma unor ig ri, în care sunt depuse
ou le şi se dezvolt larvele.
Num rul frunzelor din care sunt confec ionate ig rile difer de
la o specie la alta. La vi a de vie 1 – 2 frunze; la pomii fructiferi 5 – 7
frunze; la plop şi mesteac n 8 – 15 frunze. La invazii mari poate
produce defolierea în mas a vi ei de vie, ceea ce duce la sc derea
produc iei de struguri şi a form rii mugurilor de rod pentru anul viitor.
Combatere. Se recomand adunarea şi distrugerea ig rilor prin
ardere. Aplicarera de stropiri cu produse emulsionabile (Carbetox 37
CE, Sinoratox 35 CE, etc), la începutul apari iei insectelor.

200
 CAPITOLUL XVIII
DAUNATORII DIN DEPOZITE

18.1. Viermele f inii sau mole ul – Tenebrio molitor L.,

ordinul Coleoptera, familia Tenebrionidae

Este o specie ubicvist , cu o larg r spândire pe glob. La noi în

ar se întâlneşte în mod frecvent în depozite, mori, brut rii etc.
Descriere. Adultul are corpul alungit, brun-închis dorsal şi
brun-roşcat ventral. Pronotul este mai lung decât lat, capul este turtit,
elitrele sunt alungite şi prev zute cu striuri longitudinale. Lungimea
corpului este de 12,0-20,0 mm (Figura 98).

a b c

Fig. 98. Viermele f inii sau mole ul – Tenebrio molitor

a-larv ; b-pup ; c-adult;

Larva, are corpul alungit, puternic chitinizat, galben-cafeniu,

având capul brun. Picioarele sunt scurte, prev zute cu spini. Lungimea
corpului este de 12,0-20,0 mm.
Biologie. Are o singur genera ie pe an. Ierneaz în stadiul de
larv în f in sau în pastele f inoase. Prim vara, are loc transformarea
larvelor în pup , stadiu care dureaz circa dou s pt mâni. Adul ii
apar în luna mai şi tr iesc 4-5 luni. Ei sunt mai activi în timpul nop ii.
Femela depune, eşalonat, timp de 2-3 luni, izolat sau grupat 200-500
ou , în stratul superior al f inii sau pe alte produse. Incuba ia dureaz
10-15 zile, stadiul de larv 10-11 luni, perioad în care au loc 17-18
n pârliri.
Mod de d unare. Este o specie polifag . Atac ca larv şi ca
adult f ina, pastele f inoase, t râ ele, semin ele etc. În urma atacului
201
se formeaz aglomer ri alb-cenuşii, cu miros nepl cut şi cu resturi de
exuvii şi dejec ii, care fac produsele atacate improprii pentru consum.

18.2. G rg ri a grâului – Sitophilus granarius L.,

ordinul Coleoptera, familia Curculionidae

Este r spândit în regiunea cu clim temperat sau rece, la noi

în ar fiind considerat cel mai important d un tor al cerealelor
depozitate.
Descriere. Adultul are corpul de 3,5-5,0 mm lungime, de
culoare brun -neagr , lucioas . Capul este mic, prezint un rostru lung
şi uşor curbat.
Antenele sunt geniculate şi m ciucate, formate din 10 articole,
se inser la baza rostrului. Pronotul este alungit, prezint punctua ii
ovale, profunde. Elitrele sunt egale sau ceva mai scurte decât pronotul,
unite pe linia de sutur , prezint striuri longitudinale punctate şi
interstriuri nepunctate, cu excep ia celor al turate liniei de sutur .
Aripile posterioare sunt rudimentare, picioarele sunt scurte, cu femure
robuste (Figura 99).

Fig. 99. G rg ri a grâului – Sitophilus granarius

Adult, larv şi mod de d unare

Larva este apod , eucefal , având corpul voluminos, cutat, uşor

curbat, de culoare alb -sidefie, cu capsula cefalic mic şi brun . La
completa dezvoltare are lungimea de 2,3-3,0 mm.
Biologie Are 2-3 genera ii pe an şi ierneaz în stadiul de adult,
larv sau pup . Când temperatura dep şeşte în prim var 10˚C, adul ii
îşi reiau activitatea şi dup o perioad de hr nire au loc împerecherea
şi ponta. Pentru pont , femela roade un orificiu în bob, în care depune
oul. Astup apoi orificiul cu o substan mucilaginoas , care ulterior
se înt reşte şi protejeaz oul.

202
 Într-un bob de secar , grâu, orz etc., este depus un singur ou, în
cele de porumb pot fi depuse 2-3 ou . Longevitatea femelelor este de
4-5 luni, putându-se prelungi pân la 2 ani, având o perioad foarte
lung de depunere a ou lelor.
Incuba ia dureaz 10-15 zile, dezvoltarea larvar 15-30 zile, iar
stadiul de pup 10 -20 zile. Transformarea în pup are loc în interiorul
boabelor, iar adul ii din noua genera ie, care apar prin luna iulie,
p r sesc bobul în care s-au dezvoltat prin roaderea tegumentului.
Mod de d unare. Atac mai ales grâul, secara, porumbul şi
mai pu in ov zul. Adul ii se pot hr ni şi cu paste f inoase, ciocolat ,
f in , dar pe care nu se reproduc. Adul ii rod boabele de cereale de la
exterior începând cu regiunea embrionului în timp ce , larvele se
hr nesc cu, con inutul boabelor, din care r mâne
doar tegumentul. Boabele atacate au o valoare cultural redus , iar
f ina rezultat este improprie cosumului, având un miros nepl cut şi
un gust amar.

18.3. Molia cerealelor – Sitotroga cerealella Oliv.,

ordinul Lepidoptera , familia Gelechiidae

Specia este r spândit pe tot globul. La noi în ar se întâlneşte

în depozitele din toate regiunile, în zonele din vestul rii dezvoltându-
se şi în condi ii de câmp.
Descriere. Fluturii au 18,0-20,0 mm în anvergur . Aripile
anterioare sunt cafenii-g lbui, cu reflexe argintii, uneori p tate cu
negru în regiunea humeral . Aripile posterioare sunt cenuşii-argintii
(Figura 100).

Fig. 100. Molia cerealelor – Sitotroga cerealella

Adult, larv şi mod de d unare

Larva, omid adev rat , la completa dezvoltare are corpul lung

de 6,0-8,0 mm lungime, alb-sidefiu, cu capsula cefalic brun . Dup
p trunderea în boabe picioarele false se atrofiaz .

203
 Biologie. Ierneaz în stadiul de larv în boabele infestate în
depozite. Are 2-3 genera ii pe an din care una în câmp şi 1-2 în
depozite. În luna aprilie, are loc transformarea în pup a larvelor, în
interiorul boabelor infestate. Dup 6-10 zile, în aprilie-mai apar
adul ii. Aceştia sunt activi noaptea. Ziua, dac sunt deranja i zboar
rapid, în zig-zag şi se afund imediat în vracul de cereale.
Copula ia şi ponta încep imediat dup apari ie. Ou le sunt
depuse în stratul superficial al vracului de cereale, izolat sau în grupe
de pân la 20. Dup 5-12 zile, cât dureaz incuba ia, apar larvele, care
p trund în interiorul boabelor şi se hr nesc cu con inutul acestora.
Dup 30-40 de zile, larvele ajung la maturitate, n pârlind de 5 ori,
când rod un orificiu în interiorul bobului, apoi se împupeaz în loja în
care s-a dezvoltat, în interiorul unui cocon m t sos. Stadiul de pup
dureaz 7-10 zile, adul ii apar în luna iunie, o mare parte din ei zboar
în câmp. Aici femelele depun ou le între glumele spicelor sau direct
pe boabele de la vârful pniculelor de porumb. Dup eclozare, larvele
p trund în boabe, evoluând pân dup recoltare şi ajungând împreun
cu recolta, din nou în depozite, unde are loc transformarea în pup , iar
noii adul i dau naştere la o nou genera ie. Larvele acesteia evolueaz
din luna septembrie şi ajunse la completa dezvoltare ierneaz .
Mod de d unare. Atac în special stocurile de grâu, porumb şi
orz, producând pagube directe şi indirecte. Pagube directe se produc
prin roaderea de c tre larve a boabelor, într-un bob de grâu sau orz
dezvoltându-se o singur larv , în timp ce într-un bob de porumb se
pot dezvolta 2-3 şi uneori 5-6 larve. Boabele atacate, având embrionul
distrus, nu mai pot fi folosite la îns mân ri şi nici pentru consum,
deoarece lojele în care s-au dezvoltat larvele sunt pline cu exuvii şi cu
excremente. Pagube indirecte se pot produce prin transmiterea unor
agen i patogeni, cum ar fi cei din genurile Fusarium, Nigrospora etc.,
care pot distruge complet stocul de cereale infestat.

18.4. Molia fructelor uscate – Plodia interpunctella Hb.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

Specia este r spândit pe tot globul, la noi în ar , este prezent

în toate regiunile, în spa ii de depozitare, c m ri de alimentare, etc.
Descriere. Adul ii au 18,0-20,0 mm în anvergur . Aripile
anterioare sunt galben-cenuşii, cu o nuan roşcat la baz , fiind
prev zute cu dungi transversale, ondulate brun-alb strui, mai închise
la culoare. Aripile posterioare sunt cenuşii-deschis, cu nervuri de
culoare brun . Ambele perechi de aripi sunt franjurate (Figura 101).
Larva, este o omid adev rat , la completa dezvoltare are 12,0-
17,0 mm lungime. La eclozare corpul este de culoare roz, apoi
culoarea este variabil , în func ie de hrana pe care o consum . Capul,

204
pronotul şi ultimul segment abdominal sunt brun-lucioase. Pe corp se
disting mici tuberculi, care sunt dispuşi în rânduri şi care prezint peri.

Fig. 101. Molia fructelor uscate – Plodia interpunctella

Adult, larv şi mod de d unare

Biologie. Are 2-3 genera ii pe an şi ierneaz în stadiul de pup ,

în locuri ad postite din magazii. Fluturii apar în prim var , când
temperatura în spa iile de depozitare este mai mare de 14˚C, obişnuit
prin aprilie-mai. Aceştia sunt mai activi în timpul nop ii. Împerecherea
şi ponta au loc imediat. Ou le sunt depuse pe produsele depozitate,
izolat sau în grupe mici. În func ie de temperatur , incuba ia dureaz
5-20 zile. Dezvoltarea larvar dureaz 30-60 zile, în condi ii mai
nefavorabile, pân la 300 de zile. Transformarea în pupe are loc într-
un cocon de form cilindric , confec ionat din fire m t soase. Stadiul
de pup , în func ie de temperatur , dureaz 6-30 zile. În iunie-iulie,
apar noii adul i, care dau naştere la o nou genera ie. În depozitele mai
calde, se poate dezvolta şi o a treia genera ie, ai c ror indivizi ierneaz
în stadiul de pup .
Mod de d unare. D uneaz larvele, care sunt polifage,
hr nindu-se cu f in , boabe de cereale, plante oleaginoase, droguri,
plante medicinale, dulciuri etc., pagubele cele mai mari producând
îns la legumele şi fructele uscate, nuci şi arahide . Pagubele sunt
produse prin consumul direct, prin prezen a excrementelor, exuviilor
şi a firelor m t soase, care favorizeaz dezvoltarea mucegaiurilor,
producându-se o depreciere cantitativ şi calitativ a produselor, care
devin improprii cosumului.

18.5. Molia cenuşie a f inii – Anagasta kuhniella Zell.,

ordinul Lepidoptera, familia Tortricidae

Specia este r spândit pe tot globul, la noi fiind prezent în

toate zonele rii, în mori, depozite de f in , cofet rii, c m ri etc.
Descriere. Adul ii au 20,0-25,0 mm în anvergur . Aripile
anterioare sunt înguste, cenuşii plumburii, cu pete mici, negre, care în
205
zona apical şi bazal formeaz prin confluen trei dungi
transversale, ondulate, difuze. Aripile posterioare sunt mai late, sunt
alb-g lbui, cu nervurile şi marginea apical cenuşii. Ambele perechi
de aripi sunt franjurate (Figura 102).

Fig. 102. Molia cenuşie a f inii – Anagasta kuhniella

Adult, larv şi mod de d unare

Larva, este omid adev rat , la completa dezvoltare are

lungimea de 12,0-15,0 mm. Corpul este alb-g lbui sau alb-roz, având
capul pronotul, placa anal şi picioarele toracice brun-g lbui. Dorsal
prezint 6 rânduri longitudinale de negi mici, negri-roşca i, prev zu i
cu câte un p r mic, fin.
Biologie. Ierneaz în stadiul de larv matur , într-un cocon
m t sos, în locurile mai ferite din depozite. În aprilie-mai apar adul ii,
care sunt activi numai noaptea. Dup 1-3 zile de la apari ie are loc
împerecherea dup care are loc depunerea ou lelor. Moliile depun
ou le în grupe de câte 2-10, pe produsele depozitate. Incuba ia
dureaz 5-15 zile, stadiul de larv 50-90 zile, iar stadiul de pup 7-15
zile. Transformarea în pup are loc în cr p turile pere ilor şi a podelei,
liber sau în interiorul unor coconi m t soşi. La noi în ar , specia are
2-3 genera ii pe an. În spa ii mai calde, c m ri, brut rii, cofet rii,
poate avea 3-5 genera ii pe an.
Mod de d unare. D uneaz larvele, care la ad postul unor
învelişuri din fire de m tase, sub form de galerii, consum f ina de
grâu, paste f inoase, fulgi de ov z, griş, biscui i, boabe de grâu, orz,
porumb, leguminoase, fructe şi legume uscate, droguri de plante
medicinale, faguri din miere, precum şi sitele de m tase din mori.
Produsele atacate, infestate cu cocoloaşe m tasoase, resturi de hran
şi excremente, au gust şi miros nepl cut şi sunt improprii pentru
consum.
M surile de prevenire şi combatere a d un torilor din
spa iile de depozitare:

206
- preg tirea depozitelor în vederea înmagazin rii produselor
agroalimentare prin lucr ri de repara ii ale construc iilor (etanşarea
cr p turilor din pere i, duşumele etc.) şi verificarea încheierii ermetice
a ferestrelor şi uşilor, prin men inerea unei igiene cât mai bune a
depozitelor şi cur irea periodic a tuturor înc perilor cât şi a
mijloacelor de transport şi sortare;
- cur irea radical a depozitelor este obligatorie şi ea se face înainte
de înmagazinarea produselor;
- v ruirea spa iilor de depozitare;
- terenul din jurul depozitelor, pe o distan de 2 – 3 m fa de pere i
se va cur i de gunoi, resturi vegetale etc.;
- cur area rampelor de desc rcare şi a terenului din jurul acestora de
toate resturile vegetale, gunoaie etc.;
- dezinfec ia spa iilor de depozitare dup ce acestea au fost bine
cur ate. Se poate utiliza pentru aceasta orice insecticid emulsionabil
(Carbetox 37 CE, Sinoratox 35 CE etc.) în concentra ii m rite fa de
concentra iile aplicate pe plantele de cultur ;
- tratamente chimice sub form de stropiri, pr fuiri, aerosoli sau gaz ri
asupra produselor depozitate, pentru consum sau s mân utilizând
unul din produsele: Reldan 50 EC – 10 ml/t, Coopex 0,5%, Dust – 1
kg/t s mân , Coopex 25 WP – 20 g/t s mân , Digrain 4 – 4 l/100 t,
Prostore 157 UL – 4 l/100 t cereale de s mân depozitat , Bromur
de metil 30 – 40 g/m3 Dobol Fumigator – o capsul / 250 m3, Fumitox
10 PF – 10 cutii/500 m3 spa iu gol, Fertoxin – 9-15g/t produs
depozitat, Fumlydox – 0,5 g/m3, Quickfos 3 – 5 tablete la tona de
produs, Sulfura de carbon 600 – 1000g/t produs.

Teme de control (Referate)

1. Descrierea, biologia, ecologia, modul de d unare şi combatere
integrat a principalilor d un tori din culturile de cereale p ioase.
2. Descrierea, biologia, ecologia, modul de d unare şi combatere
integrat a principalilor d un tori din culturile de leguminoase perene
şi anuale.

207
 BIBLIOGRAFIE

1. Andriescu Elena, 1960 - Contribu ii la cunoaşterea biologiei şi

combaterii g rg ri ei florilor de trifoi (Apion apricans Herbst. şi A.
aestivum Germ.). Lucr ri ştiin ifice, Inst. Agron., Iaşi, vol. IV.
2. Baicu T., S vescu A., 1978 - Combaterea integrat în protec ia
plantelor. Editura Ceres, Bucureşti.
3. Baicu T., 1982 - Combaterea integrat şi limitarea polu rii cu
pesticide. Editura Ceres, Bucureşti.
4. Baicu T., S vescu A., 1986 - Sisteme de combatere integrat a
bolilor şi d un torilor pe culturi. Editura Ceres, Bucureşti.
5. Balachowsky A., 1962, 1963 - Entomologie appliquée à
l'agriculture (Traité). Tom. I/1, II/2, Coléoptères. Ed. Masson et Cie,
Paris.
6. Balachowky A., 1966 - Entomologie appliquée a l'agriculture
(Traité). Tom II, Lépidoptères. Ed. Masson et Cie, Paris.
7. B l şcu N., 1993 - Protec ia plantelor de gr din cu deosebire
prin mijloace naturale. Editura Tipocart Braşovia.
8. B rbulescu Al., 1967 - Unele aspecte privind biologia şi ecologia
ploşni elor cerealelor. Analele I.C.C.A., sec ia Protec ia plantelor, vol.
III.
9. B rbulescu Al., 1982 - Realiz ri privind protec ia cerealelor şi
plantelor tehnice împotriva atacului principalelor boli şi d un tori.
Analele I.C.C.P.T. Fundulea, vol. 50.
10. Beratlief C., Boguleanu Gh., 1975 - D un torii produselor
agroalimentare din depozite. Editura Ceres, Bucureşti.
11. Beratlief C., Ciurea Alexandra, 1985 - D un torii şi bolile
culturii macului. Institutul de Cercet ri pentru Protec ia plantelor,
Bucureşti.
12. Boguleanu Gh., Bobîrnac B., Costescu C., Duvlea I., Filipescu
C., Paşol P., Peiu M., Perju T., 1980 - Entomologie agricol . Editura
Didactic şi Pedagogic , Bucureşti.
13. Boguleanu Gh., 1988, 1994 - Fauna d un toare culturilor agricole
şi forestiere din România, vol. I şi II. Editura Ceres, Bucureşti.
14. Borcan I., 1982 - Combaterea integrat a d un torilor legumelor
v rzoase. Rezumatul tezei de doctorat. ASAS, Bucureşti.
15. Brudea V., 1977 - D un torii trifoiului şi duşmanii lor naturali din
Moldova. Rezumatul tezei de doctorat. Univ. "Al.I.Cuza" Iaşi.
16. Boney R. et colab., 1967 - La défense des plantes cultivées. Traité
pratique de phytopathologie et de Zoologie agricole. Editions Payot
Lausanne.

208
17. Ciochia V., T r bu Teodora, 1975 - Omida de step -
Laxostege sticticalis L.. Biologie, posibilit i de combatere. Casa
Agronomului Trifeşti - Roman.
18. Ciochia V., Codrescu Ana, Dumitraş Lucre ia, 1980 - Protec ia
sfeclei de zah r. Editura Ceres, Bucureşti.
19. Cîndea E., 1984 - D un torii legumelor şi combaterea lor. Editura
Ceres, Bucureşti.
20. Constantinescu V., 1975 - Cercet ri asupra biologiei, ecologiei şi
combaterii p duchelui cenuşiu al verzei - Brevicoryne brassicae L.
Rezumatul tezei de doctorat, Bucureşti.
21. Davidescu D., Calancea L., Davidescu Velicica, 1992 - Protec ia
chimic în agricultur . Chimizarea agriculturii, vol. VII. Editura
Academiei Române, Bucureşti.
22. Donescu Daniela şi colab., 1996 - Ghid practic de protec ie a
cartofului. Editura Ceres, Bucureşti.
23. Filip I., Isac Gr., 1983 - Folosirea capcanelor cu feromoni sexuali
sintetici în avertizarea tratamentelor la molia strugurilor. Lucr. a III-a
Conf.Na . Entomol., Iaşi.
24. Filipescu C., Anton P tr şcanu Elena, Georgescu T., 1989 -
Entomologie agricol . Caiet de lucr ri practice. Uz intern, Iaşi.
25. Filipescu C., Georgescu T., T lmaciu M, 1993 - Protec ia
plantelor ornamentale. Uz intern, Iaşi.
26. Filipescu C., Georgescu T., T lmaciu M., 1993 - Entomologie
agricol , vol. II. Partea special şi tehnologii de combatere. Uz intern,
Univ.Agron. şi de Med.Vet. Iaşi.
27. Georgescu C.C., Ene M., Petrescu M., Ştef nescu M., Miron
V., 1957 - Bolile şi d un torii p durilor. Biologie şi combatere.
Editura Agro-Silvic de Stat, Bucureşti.
28. Georgescu T., 1990 - Entomologie horticol , vol. I şi II. Uz
intern, Iaşi.
29. Georgescu T., T lmaciu M., 1994 - Curs de Protec ia plantelor
viticole şi pomicole. Entomologie. Uz intern, Iaşi.
30. Georgescu T., T lmaciu M., 1995 - Entomologie horticol . Caiet
de lucr ri practice. Uz intern, Iaşi.
31. Georgescu T., T lmaciu M., B deanu Marinela, 1996 - Caiet de
lucr ri practice de Entomologie. Uz intern, Iaşi.
32. Georgescu T., R descu C., Martin Doina, 1996 - Rolul
pesticidelor în combaterea integrat a gândacului din Colorado şi a
manei la cultura cartofului. Lucr ri ştiin ifice, vol. 39, seria
Horticultur , U.A.M.V. Iaşi.
33. Georgescu T., R descu C., Martin Doina, 1996 - Contribu ii
privind biologia şi combaterea ploşni elor cerealelor - Eurygaster
integriceps Put. cu ajutorul piretroizilor de sintez . Lucr ri ştiin ifice,
vol. 39, seria Agronomie, U.A.M.V. Iaşi.

209
34. Ghizdavu I., 1983 - Supravegherea popula iilor de Laspeyresia
pomonella L. cu ajutorul capcanelor feromonale în vederea
ra ionalz rii tratamentelor chimice. Lucr. a VIII-a Conf.Na .
Prot.Plant., Iaşi.
35. Ghizdavu T., Tomescu N., Oprean I., 1983 - Feromonii
insectelor "pesticide" din a III-a genera ie. Editura Dacia, Cluj-
Napoca.
36. Ghizdavu I., Oprean I., 1987 - Feromonii în combaterea
insectelor d un toare. Editura Ceres, Bucureşti.
37. Ghizdavu I., Perju T., Muşat Despina, 1989 - Îndrum tor de
lucr ri practice de Entomologie agricol . Tipo Agronomia, Cluj-
Napoca.
38. Ghizdavu I., Paşol P., P l geşiu I., Bobîrnac B., Filipescu C.,
Matei Iulia, Georgescu T., Baicu T., B rbulescu Al., 1997 -
Entomologie agricol . Editura Didactic şi Pedagogic R.A.,
Bucureşti.
39. Hatman M., Filipescu C., 1984 - Protec ia plantelor. Lucr ri
practice. Uz intern, Iaşi.
40. Hatman M., Bobeş I., Laz r Al., Perju T., S punaru T., 1986 -
Protec ia plantelor cultivate. Editura Ceres, Bucureşti.
41. Hrisafi Cornelia, 1951 - Insectele d un toare lucernei şi
combaterea lor. Editura de Stat, Bucureşti.
42. Hrisafi Cornelia, 1961 - D un torii plantelor de nutre şi
combaterea lor. Editura Agrosilvic , Bucureşti.
43. Hulea Ana, Paulian Fl., Comeş I., Hatman M., Peiu M., Popov
C., 1975 - Bolile şi d un torii cerealelor. Editura Ceres, Bucureşti.
44. Iacob Maria, Iacob N., 1978 - Utilizarea feromonilor în prognoza
şi combaterea d un torilor plantelor cultivate. ASAS, Biblioteca
agricol , Bucureşti.
45. Isac Lucia, 1980 - Cercet ri privind combaterea integrat a
d un torilor şi bolilor prunului. Rezumatul tezei de doctorat. ASAS,
Bucureşti.
46. L c tuşu Matilda, Pisic C., 1980 - Biologia d un torilor
animali. Editura Didactic şi Pedagogic , Bucureşti.
47. Laz r I., 1990 - D un torii principali ai culturilor agricole.
Editura Cartea moldoveneasc , Chişin u.
48. Ionescu M., L c tuşu Matilda, 1971 - Entomologie. Editura
Didactic şi Pedagogic , Bucureşti.
49. Lefter Gh., 1976 - Combaterea acarienilor din culturile
hortiviticole. Editura Ceres, Bucureşti.
50. Lefter Gh., Minoiu N., 1990 - Bolile şi d un torii speciiloe
semin oase. Editura Ceres, Bucureşti.
51. Manolache C., Boguleanu Gh., 1967 - Entomologie agricol .
Editura Didactic şi Pedagogic , Bucureşti.

210
52. Manolache Florica, Ign tescu I., Kolosy E., Ghiu M., Titz
M., 1961 - Cercet ri asupra biologiei şi combaterii capsulelor de mac
(Ceuthorrhynchus macula-alba Herbst.). Analele ICCA, 39, Ser. C,
Bucureşti.
53. Manolache Florica, Nica Felicia, S punaru T., 1963 - Cercet ri
asupra biologiei, ecologiei şi combaterii gândacului ghebos - Zabrus
tenebrioides. Studii şi Cercet ri, seria Biologie Animal , nr. 15.
54. Megahed M., 1978 - Contribu ii la studiul morfologiei, biologiei,
ecologiei şi combaterii insectei Etiella zinckenella. Tr. Rezumatul
tezei de doctorat. Inst. Agron. Iaşi.
55. Minoiu N., Lefter Gh., 1987 - Bolile şi d un torii speciilor
sâmburoase. Editura Ceres, Bucureşti.
56. Musta Gh., 1973 - Biologia şi ecologia insectelor parazite în
insecte d un toare din Moldova. Rezumatul tezei de doctorat. Univ.
"Al.I.Cuza", Iaşi.
57. Paşol P., Costescu C., Filipescu C., Ghizdavu I., P l geşiu I.,
Georgescu T., Baicu T., Cîndea E., 1991 - Entomologie horticol ,
vol. 2 (partea special ). Tipo Agronomia, Cluj- Napoca.
58. P l geşiu I., 1993 - Curs de Entomologie agricol . Lito Univ. de
Ştiin e Agricole a Banatului, Timişoara.
59. Paulian Fl., B rbulescu Al., 1970 - Ploşni ele cerealelor.
Biologie, pagube şi m suri de combatere. Redac ia revistelor agricole,
Bucureşti.
60. Paulian Fl., 1973 - Contribu ii la cunoaşterea dezvolt rii,
ecologiei şi combaterii specii Tanymecus dilaticollis Gyll. Rezumatul
tezei de doctorat. IANB, Bucureşti.
61. Paulian Fl., Iliescu H., 1973 - Combaterea bolilor şi d un torilor
la floarea soarelui. Editura Ceres, Bucureşti.
62. Paulian Fl., 1982 - D un torii porumbului şi combaterea lor. Bibl.
Agric., Bucureşti.
63. Pl m deal B. şi colab., 1987 - Boli, d un tori, buruieni. Editura
Ceres, Bucureşti.
64. Peiu M., 1964 - Curs de Entomologie agricol , vol. II. Uz intern,
Iaşi.
65. Peiu M., 1965 - Contribu ii la studiul biologiei şi combaterii
fluturelui p st ilor de soia (Etiella zinckenella Tr.) în regiunea Iaşi.
Analele ICCA. Sec . Prot. Plant., III.
66. Peiu M., Filipescu C., P tr şcanu Elena, 1966 - Date noi cu
privire la metodele de combatere a muştei cireşelor (Rhagoletis cerasi
L.). Rev. Gr dina, via şi livada, nr. 5.
67. Perju T., Bobîrnac B., Bob D., 1976 - D un torii animali ai
arbuştilor fructiferi. Editura Scrisul Românesc, Craiova.
68. Perju T., Bobîrnac B., Costescu C., Duvlea I., Filipescu C.,
Ghizdavu I., Paşol P., 1983 - Entomologie agricol . Editura
Didactic şi pedagogic , Bucureşti.
211
69. Perju T., 1985 - Seminifagii plantelor cultivate şi perene şi
m surile lor de combatere. Editura Ceres, Bucureşti.
70. Perju T., L c tuşu Matilda, Pisic C., Andriescu I., Musta
Gh., 1988 - Entomofagii şi utilizarea lor în protec ia integrat a
ecosistemelor agricole. Editura Ceres, Bucureşti.
71. Perju T., L c tuşu Matilda, Pisic C., Andriescu I., Musta
M., 1989 - Entomofagii şi utilizarea lor în protec ia integrat a
ecosistemelor horticole. Editura ceres, Bucureşti.
72. Perju T., Pal Olga, Brudea V., Ign tescu I., Mateiaş M., Ittu
Mariana, 1993 – Protec ia integrat a culturilor de leguminoase
împotriva atacului de d un tori şi agen i patogeni. Editura Ceres,
Bucureşti.
73. Perju T., 1995 - Entomologia agricol , component a protec iei
integrate a agroecosistemelor. Vol. I şi II. Editura Ceres, Bucureşti.
74. Podeanu Gh., Alexandri Al., 1956 - Omida fâne elor şi p şunilor
şi combaterea ei. Editura Agrosilvic , Bucureşti.
75. Popov C., 1977 - Contribu ii la studiul ecologic al speciilor
genului Eurygaster (Heteroptera) din România cu referire special la
Eurygaster integriceps. Rezumatul tezei de doctorat. ASAS, Bucureşti.
76. R dulescu E., Bobeş I., Perju T., 1972 - Protec ia plantelor de
nutre . Editura Ceres, Bucureşti.
77. Rogojanu V., Perju T., 1979 - Determinator pentru recunoaşterea
d un torilor plantelor cultivate. Editura Agrosilvic , Bucureşti.
78. S punaru T., 1975 - Cercet ri asupra morfologiei, biologiei,
ecologiei şi combaterii speciilor Sitona crinitus Herbst. şi Sitona
lineatus L. Rezumatul tezei de doctorat. Univ. "Al.I.Cuza", Iaşi.
79. S vescu A., 1960 - 1962 - Album de protec ia plantelor, vol. I -
III. Centrul de material didactic şi propagand agricol , Bucureşti.
80. S vescu A., rafail C., 1978 - Prognoza în protec ia plantelor.
Editura Ceres, Bucureşti.
81. Şandru I., 1995 - Protejarea culturilor agricole cu ajutorul
pesticidelor. Editura Helicon, Timişoara.
82. Severin V., Dejeu L., 1994 - Bolile şi d un torii vi ei de vie:
prevenire şi combatere. Editura Ceres, Bucureşt.
83. Şumakov E., Gusev G., Fedorinck N., 1975 - Metode biologice
în protec ia plantelor. Editura Ceres, Bucureşti.
84. Susea Sonica, Galani Gh., Andrei Ana-Maria, 1988 - Mijloace
biologice şi biotehnice de combatere a d un torilor la plantele
agricole. Ministerul Agriculturii, Bucureşti, 1988.
85. Şuta Victoria, 1966 - Cercet ri asupra biologiei, ecologiei şi
combaterii muştei cireşelor - Rhagoletis cerasi L., în bazinul pomicol
Dîmbovi a. Rezumatul tezei de doctorat. Inst.Agron. "N.B lcescu",
Bucureşti.

212
86. Şuta Victoria, Minoiu N., Lefter Gh., Gheorghiu Eftimia,
Coman Tatiana, 1974 - Protec ia pomilor şi arbuştilor fructiferi.
Editura Ceres, Bucureşti.
87. Talmaciu M., 2005 – Entomologie agricol . "Ion Ionescu de la
Brad" Iasi.
88. Talmaciu M., 2003 – Protectia plantelor – Entomologie. Editura
"Ion Ionescu de la Brad" Iasi.
89. ***, 1980 - Metodici de prognoz şi avertizare a tratamentelor
împotriva bolilor şi d un torilor plantelor de cultur .
90. ***, 1993 - Ghid pentru utilizarea principalelor produse de uz
fitosanitar. Ministerul Agriculturii şi Alimenta iei, Bucureşti.
91. ***, 1999 - Codexul produselor de uz fitosanitar omlogate pentru
a fi utilizate în România. Ministerul Agriculturii şi Alimenta iei,
Bucureşti.
92. ***, 2005 - Codexul produselor de uz fitosanitar omlogate pentru
a fi utilizate în România. Ministerul Agriculturii şi Alimenta iei,
Bucureşti.

213