Statul geto-dac – dovada maturității politice a civilizației traco-geto-dacice

Statul geto-dac reprezintă o amprentă politico-economică, care a fost constituită de

poporul traco-geto-dac de-a lungul secolelor prin intermediul influențelor exterioare și a unei
vaste organizări interne.

În conformitate cu subiectul propus, consider că statul dac s-a manifesta considerabil

în domeniul politic, conducătorii acesteia, demonstrând un înalt nivel de diplomație, dragoste
de țară și de neam. La începutul secolului I î.Hr , teritoriul carpato-danubiano-pontic fiind
împărțit în triburi și regate, era amenințat de expansiunea romană. Această conjunctură a fost
prielnică pentru unificarea tuturor teritoriilor într-o entitate statală unică.

Statul unitar al Daciei a fost consolidat de Burebista, care a domnit în perioada 82-44
î.Hr., ajutat de preotul Deceneu. Marele istoric și geograf grec Strabon stipula faptul că
Burebista a fost un bun strateg militar ajungând să fie temut și de romani. Datorită calităților
sale de lider politic acesta a reușit să consolideze un stat puternic prin intermediul unor măsuri
administrative rigide (belagines) dar eficiente, astfel, conform sursei E , Dacia ajunge să joace
un rol de prim ordin în Europa acelor vremuri. Consider că maturitatea politică a statului dac
este oglindită în acțiunile înfăptuite de Burebista, astfel acesta reușește să învingă triburile
celtice și cucerind orașele colonii grecești de pe țărmul Pontului Euxin, își poate extinde
teritoriile. Manierele sale diplomatice și strategice îl impun să se implice în conflictul dintre
Pompei si Caiser, fiind de partea celui dintâi pentru ai fi recunoscută suzeranitatea ca rege al
Daciei. În cele din urmă, din cauza regimului autoritar pe care l-a impus de-a lungul domniei
sale, Burebista este asasinat în anul 44 î.Hr în urma unei revolte.

Moartea lui destramă unitatea statală divizând-o în 4 apoi în 5 regate mai mici.
Continuitatea vieții politice se regăsește în sud-vestul Transilvaniei. Totodată, Deceneu își
impune activitatea politică în noua capitală având la bază principiile filozofice și etice, astfel
statul dac militează în continuare pentru entitatea construită de predecesorii săi. În
conformitate cu spusele istoricul Iordanes, după moartea lui Deceneu și a lui Comoscius, a
urcat la tron, ca rege Corillus, care se dovedește la fel de vrednic timp de patruzeci de ani,
având particularitățile unui judecător suprem. În tot acest răstimp, statul dac întrunește
calitățile unei monarhii militare.

În perioada 86-106 d.Hr, din cauza politicii expansioniste pe care o avea în prim plan
Imperiul Roman, cât și așezarea strategică a Daciei, conflictele daco-romane au ajuns la
apogeu. Astfel, în anul 86 d.Hr, conducător al Daciei devine Decebal. Deși noua unitate
statală nu era la fel de extinsă ca a lui Burebista, aceasta era mai omogenă. Decebal reușește
să consolideze aspectul politico-militar, fiind susținut de aristocrație și de supușii săi.
Conform sursei G, istoricul roman Dio Cassius sublinia faptul că Decebal era un bun luptător,
fiind mult timp un dușman de temut al romanilor. Acest aspect îl putem observa și în timpul
bătăliei de la Tapae
(101-102), unde Decebal, deși avea o armată inferior numerică a data dovadă de o gândire
strategică neobișnuită.

În urma nerespectării condițiilor tratatului de pace de către acesta, (despre care tratat
merge vorba? Notează și argumentează! ) are loc bătălia de la Dorobeta (105-106), care se
încheie cu înfrângerea dacilor. Ca urmare a acestei pierderi, Dacia este transformată în
provincie romană. În concluzie pot afirma că viața politică a statului dac nu era la fel de
dezvoltată asemenea statelor din Europa acelor vremuri, dar principiile etnice (ce înseamnă
principii etnice)și militare au contribuit la manifestarea ei în gestionarea internă și externă a
teritoriului.

Civilizația traco-geto-dacă a reușit să-și manifeste maturitatea politică prin prisma

consolidării unui stat unitar puternic, numit – Dacia și afirmarea acestuia pe arena
internaționala ca un adevart ”concurent” al marelui imperiu. Chiar și în contextul politicii de
romanizare, Dacia va avea un statut deosebi Dacia Felix , lucru datorat nu doar importanței
strategige pe care o juca aceasta în politica externa a romanilor, dar și din ”recunoștință”,
pentru o rivalitate demnă, demonstrată de-a lungul timpului.