REVOLUȚIA ENGLEZĂ

1. Cauzele revoluției:

a. Economice:
 La începutul secolului al XVII-lea se dezvoltă capitalismul care era vizibil atât la
orașe cât și la sate.
 Se dezvoltă manufacturile.
 Elemente ale economiei bazate pe inițiativa individuală, concurență și profit.
b. Sociale:
 Apare noua nobilime și se dezvoltă burghezia
c. Religioase:
 Puritanii urmăreau ”purificarea” bisericii de toate rămășițile catolicismului.
d. Politice:
 Se dezvoltă tendințe absolutiste. Vizibile în timpul Tudorilor, ele se accentuează după
urcarea pe tron a Stuarților.
 În 1603, tronul Angliei a fost ocupat de regele Scoției, Iacob I Stuart.
 Stuarții – urmăreau introducerea absolutismului și a catolicismului într-o țară în care
se dorea înlăturarea oricărei urme a catolicismului.

2. Desfășurarea revoluției:
- În 1628 Parlamentul i-a adresat regelui Carol I (1625-1649), Petiția dreptului, în care erau
stabilite limitele puterii legale și se explicau atribuțiile Parlamentului.
- în 1629 regele a dizolvat Parlamentul
- a urmat o perioadă de guvernare fără Parlament
- nevoia de bani pentru războiul cu Scoția l-a obligat pe Carol I, la 13 aprilie 1640 să convoace
Parlamentul
- la scurt timp acesta va fi dizolvat
- în vara anului 1640, Anglia cunoaște o situație revoluționară
- regele este nevoit să convoace Parlamentul cel Lung (1640-1653)
- în 1641, Parlamentul adresează regelui Mustrarea cea Mare, prin care îi cerea să
aleagă miniștrii dintre persoanele care se bucurau de încrederea sa și care enumera
abuzurile comise de monarhie.
- rău sfătuit regele cere arestarea a 5 fruntași parlamentari. Populația înarmată a Londrei i-a
apărat. Regele fuge din capitală luând astfel inițiativa unui război civil (1642-1649).
- războiul civil s-a realizat între armata regelui și armata Parlamentului
- regaliștii au obținut o serie de victorii care nu s-au dovedit însă decisive
- armata Parlamentului condusă de Oliver Cromwell obține două bătălii decisive Carol I fuge
în Scoția.
- regele este prins și predat Parlamentului
- în 1649, regele a fost judecat și condamnat la moarte.

3. Republica (1649-1653)

- În 1649 a fost declarată Republica

 - Camera Lorzilor a fost desființată
- Irlanda și Scoția au fost înfrânte de Cromwell
- prin aceste victorii a fost înlăturat pericolul unei restaurări monarhice iar noua
nobilime și burghezia și-au consolidat pozițiile
- au fost luate măsuri pentru protejarea intereselor burgheziei: Actul de navigație
din 1650 și Act de navigație, 1651.

4. Protectoratul (1653-1658)
 Necesitatea instaurării unei guvernări autoritare a determinat lovitura de
stat prin care Cromwell a dizolvat Parlamentul în decembrie 1653
 nedorind să se proclame rege el și-a luat titulul de Lord Protector, iar
regimul său s-a numit Protectorat
 a creat Commonwealth-ul: Anglia, Scoția, Irlanda
 bazele juridice au fost stabilite prin Instrumentul de guvernare
 Puterea în stat era împărțită între: - Cromwell în calitate de Lord Protector,
- Parlament
- Consiliu de Stat
În realitate Protectoratul era o dictatură militară:
 baza puterii era armata
 Lordul Protector era comandantul ei suprem
 dădea ordonanțe cu putere de lege
 avea atribuții executive
 controla justiția
 controla Camera Lorzilor
În 1658 Oliver Cromwell moare.

5. Restaurația Stuarților (1660-1688)

Tradiția monarhică era foarte puternică în Anglia. Englezii au luptat împotriva

absolutismului nu împotriva monarhiei.
Restaurația cuprinde domniile lui:
 Carol al II lea (1660-1685)
 Iacob al II lea (1685-1688)

Carol al II lea a garantat

- libertatea de exprimare
- amnistierea celor care au participat la revoltă
- a fost introdus anglicanismul
- Anglia continuă politica expansionistă
- în urma unui război cu Provinciile Unite (Olanda), englezii au obținut New
Amsterdam (New York)

Iacob al II lea
- a acționat în direcția sporirii prerogativelor regale
- i-a sprijinit pe catolici
- a dizolvat Parlamentul
- în 1688 a fost înlăturat
Ambii regi au încercat să impună absolutismul și catolicismul. În acest context a fost înlăturată
dinastia Stuart în 1688 și chemat la tron Wilhelm de Orania, după ce a făgăduit respectarea
libertăților prevăzute în Declarația drepturilor.
În 1689 este elaborată "Declarația drepturilor” care stabilea prerogativele regelui.