“Cântecul Harpistului” este cântecul gravat pe mormântul faraonului Antef, care a domnit în anii

250-200 î. Hr. Acesta povesteşte despre soarta schimbătoare şi şi despre trecerea omului în Lumea de
Dincolo, propagandând idea de trăire la maxim, fără remuşcări şi doar la timpul preyent, fără a ne gândi la
trecut sau viitor.

Ce bine este de acest om de seama raposat întru dreptate,

Pentru ca soarta trimisa de zei nu-l poate vatama!
Trupuri de oameni pleaca si trec, iar altele ramân
Din vremea stramosilor care au trait mai înainte.
Regii divini care au fost pe vremuri se odihnesc în piramidele lor
Si la fel oamenii de neam mare si slaviti
Înmormântati în piramidelor lor.
Ei si-au cladit case,
Locuintele lor, însa, nu mai sunt.
Ce s-a petrecut oare cu ei?
Am ascultat cuvintele lui Imhotep si vorbele lui Herdedef
Ale caror zicale oamenii le repeta mereu si în tot locul.
Ce s-au facut din casele lor acuma?
Zidurile lor sunt nimicite,
Locuintele lor nu mai exista
Ca si cum n-ar fi fost nicicând,
Nimeni nu se întoarce de acolo
Ca sa ne povesteasca cum o duc ei,
Ca sa ne spuna de ce au nevoie ei,
Ca sa linisteasca inimile noastre.
Pâna când noi însine nu mergem spre locul în care ei s-au dus
Fii bucuros
Ca poti sa-ti lasi inima sa dea uitarii,
Ca oamenii te vor sfinti într-o zi.
Da urmare dorintei tale
Atâta vreme cât vei trai,
Asaza mireasma de mir pe capul tau,
Învesmânteaza-te în pânza subtire de in
Si unge-te cu unsorile minunate ale zeilor!
Sporeste mai mult înca placerile pe care le ai
Si nu lasa inima ta sa se slabeasca.
Urmeaza dorintei tale si fa-ti bine tie însuti,
Fa cele ce doresti pe lumea aceasta
Si nu-ti rani inima ta,
Pâna când ziua bocetelor va veni peste tine
Caci cel ce are inima linistita nu da ascultare jelirilor lor
Si plânsetele nu izbavesc pe om de Lumea de Dincolo.
Refren
Petrece-ti ziua cu fericire si nu te mâhni!
Ia seama, nimeni nu-si poate lua avutia cu el!
Ia seama, nici unul din oamenii care a plecat dintre noi
Nu poate veni înapoi!