AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.

60

Matematicianul Andrew J. Wiles – laureat al Premiului Abel pe 2016

Miron Oprea
După cum se știe, în testamentul lui Nobel (din 1896), matematica nu figurează pe lista
domeniilor cărora să li se acorde premiul. În această situație, în 1902 (la centenarul Niels Abel),
regele Suediei și Norvegiei (ele formau împreună un stat) a făcut propunerea
de a se înființa un Fond Abel (gestionat de Fundația Nobel), pentru cercetarea
matematică. Acest proiect a fost dat uitării, în 1905, cînd cele două țări s-au
separat în state independente. Ideea a fost reluată în 2002 (cu ocazia
Bicentenarului Abel) și s-a instituit Premiul Abel, pentru cercetări remarcabile
în matematică, premiu acordat de Academia de Științe și Litere a Norvegiei. Acest
premiu se acordă anual, începînd din 2003, de către un comitet de
matematicieni, ales pe timp de doi ani.
Așa se face că, pe 15 martie anul curent, profesorul Ole M. Sejersted, președintele
Academiei de Științe și Litere a Norvegiei, a anunțat că Premiul Abel – 2016, în valoare de 600.000
euro, a fost atribuit lui Sir Andrew Wiles, pentru demonstrarea marii teoreme a lui Fermat: „Ecuația
xn+yn=zn nu are soluție netrivială în numere întregi, cînd n>2”.
Ceremonia decernării premiului a avut loc pe 24 mai a. c.,
la Oslo, în prezența Alteței Sale Haakon, Prințul Moștenitor al
Norvegiei.
Andrew J. Wiles s-a născut la 11 aprilie 1953 la Cambridge
(Anglia). În 1963, la vîrsta de 10 ani, el a descoperit într-o
bibliotecă din Cambridge o carte care trata ultima teoremă a lui
Fermat. În urma lecturării acestei cărți, el rămîne intrigat de această
problemă (teoremă) ale cărei soluții (demonstrații) nu au fost găsite atîtea sute de ani. El și-a zis în
sinea sa: „Eu trebuie să o rezolv”. În opinia membrilor Comitetului Abel, „Puține rezultate au o istorie
matematică așa de bogată și o demonstrație atît de dramatică,precum ultima teoremă a lui Fermat”.
Demonstrația dată de Wiles nu este, în mod sigur, cea la care s-a gîndit Fermat (notată pe
marginea traducerii Aritmeticii lui Diofant din anul 1637): „Eu am descoperit o demonstrație veritabil
uimitoare, pe care spațiul redus al marginii acestei cărți nu-l poate cuprinde” (azi este sigur că „demonstrația”
lui Fermat este falsă). Într-adevăr, demonstrația lui Wiles se bazează pe curbele eliptice și pe
formele modulare introduse, mult mai tîrziu, în secolele XVIII și XIX.
Curbele eliptice de ecuație y2=x3+ax+b au fost studiate, în special, de Niels Abel (1802–
1829). În anii ’50 ai secolului XX, aceste domenii matematice au procupat doi matematicieni
japonezi – Yutaka Taniyama și Goro Shimura – care au conjecturat că fiecare curbă eliptică este
asociată unei forme modulare caracteristice (această conjectură, astăzi, poartă numele Taniyama–
Shimura–Weil). În anii ’80 ai secolului trecut, matematicienii americani Gerhard Frey și Ken Ribet au
arătat că conjectura Taniyama–Shimura–Weil este legată de teorema lui Fermat. Dacă se presupune
că teorema nu e verificată (adevărată) se poate construi o curbă eliptică la care nici o formă
modulară nu poate fi asociată, iar conjectura Taniyama–Shimura–Weil este falsă. Prin contrapoziție,
veridicitatea conjecturii antrenează, în felul acesta, teorema lui Fermat. Această conjectură (numită,
azi, teoremă de modularitate) a fost demonstrată de Andrew Wiles în urma unui travaliu intelectual
care a durat opt ani de lucru.
Andrew Wiles a făcut studii la Oxford și Cambridge (în Anglia) și a obținut titlul de
doctor în matematici, în 1980, sub coordonarea profesorului John Coates. Wiles a fost profesor la
Universitatea Princeton (S.U.A.); între anii 1985–1986 el a lucrat la Institutul de Înalte Studii Științifice

1
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60
și la Școala Normală Superioară (S.U.A.); profesor la Oxford (1988–1990). După o nouă trecere pe la
Princeton, el a revenit, definitiv, la Oxford, în 2011, ca profesor al Royal Society.
În ziarul Evenimentul zilei din 14.01.2000, Rodica Smaranda Vulcănescu (văduva
matematicianului Ion D. Vulcănescu, 1916–1991) susține că soțul ei ar fi rezolvat (demonstrat)
marea teoremă a lui Fermat cu cel puțin doi ani înaintea lui Wiles. Ea acuză SRI-ul că ofițeri ai
acestuia ar fi fotocopiat manuscrisul cu demonstrația teoremei lui Fermat și l-ar fi vîndut în Anglia.
S-a stabilit că acuzația adusă SRI-ului de către văduva lui I.D. Vulcănescu este o simplă fabulație și
că celebrul matematician englez Andrew Wiles este cel care, printr-o muncă pasionantă, a reușit,
prin forțele proprii, să demonstreze marea teoremă a lui Fermat.
Comunitatea matematică internațională îl omagiază pe Andrew Wiles, pentru marea sa
reușită, de a pune capăt unei „epopei” care a durat 358 de ani.

Bibliografie:
[1] Simon Singh: Marea teoremă a lui Fermat, Ed. Humanitas, București, 1998 .
[2] Quadrature nr.101, 2016 .
[3] M. Oprea: Scurtă istorie a matematicii, Ed. Premier, 2007, Ploiești .

Asupra teoremei lui Urquhart

Miron Oprea
În cele ce urmează, doresc să aduc la cunoștința cititorilor noștri o proprietate din
geometria euclidiană elementară (din grupa configurației teoremelor lui Menelaus și Ceva dintr-un
triunghi) care a fost descoperită în a doua jumătate a secolului XX.
Dacă considerăm configurația (Fig. 1), rezultă proprietățile
AC+CB=AD+DB ⇒ + = +
(cunoscută sub numele de teorema lui Urquhart).

Este cea mai recentă proprietate

remarcabilă din geometria triunghiului.
Malcolm L. Urquhart (1902-1966) a fost
un strălucit fizician australian (vezi [1])
care avea preocupări de geometrie
sintetică. Fără să publice vreo lucrare de
geometrie, el împărtășește rezultatele
sale colaboratorilor săi cu o generozitate
ieșită din comun. Proprietatea este
publicată după zece ani de la moartea lui
Urquhart de către D. Pedoe (vezi [4]) și,
apoi, găsim demonstrații ale ei în mai multe articole [5], [3], [6].
Este foarte curios cum această proprietate simplă din geometria triunghiului a scăpat
geometrilor greci și puternicelor rezultate de geometrie sintetică, obținute de străluciți geometri ai
sec. XIX.

2
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60
Demonstrația geometrică a th. lui Urquhart are la bază proprietăți geometrice rezultate
din asemănări de triunghiuri, precum și următoarea relație dintr-un triunghi: =1−
(unde a, b și c sumt lungimile laturilor unui triunghi, iar r = raza cercului înscris triunghiului).
Vom demonstra, mai întâi, relația: = 1 − unde = .
Se știe că = = − − − .
Deci = ⇒ = ⟺ = ⇔ =1− .
Considerăm ∆ " din Fig. 2.
Construim cercul înscris de centrul I1 care
e tangent la AB în punctul J1 și notăm
r1=I1J1 raza cercului înscris, iar y1=J1B.
Repetăm această operație pentru
∆ , ∆ $ ș& ∆ unde I2, I3, I4 sunt
centrele cercurilor înscrise, care sunt
tangente la latura comună AB în J2, J3, J4.
Definim razele r2=I2J2; r3=I3J3 și r4=I4J4 și
distanțele Y2=J2B; Y3=J3B; Y4=J4B. Notăm
p1, p2, p3, p4 semiperimetrele triunghiurilor
ABC; ABF; ABD și ABE. Cum
AC+CB=AD+DB, avem că p1=p3 și
căutăm să demonstrăm că
p2=p4⇔AE+EB=AF+FB.
Deoarece p1=p3, putem scrie relația:
' )
=1− =1− = (1)
(' (' ' ) () ()
Prin construcția cercurilor înscrise știm că I1B este bisectoarea unghiului ABC și că I2B este
bisectoarea unghiului ABF; din coliniaritatea CBF, deducem că I1B⊥I2B și că triunghiurile
dreptunghice I1J1B și I2J2B sunt asemenea (au laturile ortogonale).
+ , , - (
Deci, avem: ' ' = ' = = (2)
,' - (' + ,
+) ,) , - (.
Analog, avem: = )= . = (3)
,) - () +. ,. .
Cum I1 și I4 sunt pe bisectoarele unghiului ABC, avem ∆/ 0 ∼ ∆/2 02
+ , + ,
Deci, rezultă: ' ' = ' = . . = . (4)
3,' (' 3,. (.
+ , +) ,)
și analog: = = = ) (5)
3, ( 3,' ()
Relațiile de mai înainte, aplicate în ordinea (2); (5); (1); (4) și (3), ne permit dezvoltarea
(' (' ) () ' () . .
următoare:1 − = = = = = = =1− ⇒
( ( ' ( ' () ) (' ) (. (. (. .
⇒ = 2 (c.c.t.d.).
În [5] se dă o demonstrație a th. lui Urquhart bazată pe geometria biliardului eliptic, care folosește
proprietăți ale grupului de transformări Möbius.

Bibliografie
[1] D. Elliot, M. I. Urquhart, J. Aust. Math. Soc, vol. 8, pp. 129-133, 1968.

3
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60
[2] M. Hajja, An elementary proof of the most „elementary” theorem of euclidian geometry, J. Geometry 8, pp.
17-22, 2004.
[3] Luc Machiels, Pythagora, Héron et Urquhart, Quadrature, nr. 96, pp. 42-45, 2015.
[4] D. Pedoe, The most elementary theorem of euclidian geometry, Mat. Mag. 4, pp. 40-42, 1976.
[5] Remi Soufflet, Billard dans une ellipse et théorème de Urquhart, nr. 92, pp. 35-37, 2014.
[6] Tabachnikov, Geometry and Billards, American Mathematical Soc, 2005.

O abordare complexă a unei probleme de coliniaritate

Marian Teler (Costeşti) și Marin Ionescu (Piteşti)

E1. Enunţ sintetic

Pe laturile unui
paralelogram ABCD se
consideră punctele E, F astfel
[ ]
încât: B ∈ AE ,
1
BE = AB şi
2
D ∈ [ AF ] ,
AF = 3 AD
Să se demonstreze că
punctele C, E, F sunt
coliniare

E2. Enunţ vectorial

Pe laturile unui paralelogram ABCD se consideră punctele E, F astfel încât:
1
BE = AB , AF = 3 AD
2
Să se demonstreze că punctele C, E, F sunt coliniare

Soluţia 1 (Sintetică)
Fie M mijlocul laturii AB
i) ME ≡ DC ⇒ MECD este paralelogram, EC DM , (1)
AM AD 1
ii) În triunghiul AFE, = = , conform Teoremei lui Thales, rezultă
AE AF 3
EF DM , (2)
Din (1) şi (2), rezultă E, F, C coliniare

Soluţia 2 (Vectorială)
1
EC = EB + BC = − AB + AD , (3)
2
4
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60

3
EF = EA + AF = − AB + 3 AD , (4)
2
Din (3) şi (4), rezultă EF = 3EC , punctele E, F, C sunt coliniare

Soluţia 3 (Analitică + vectorială)

În sistemul cartezian de coordonate xOy, fie D(0,0), C (2a,0), A(b, c ), B(2a + b, c )
Obţinem E (3a + b, c ), F (− 2b,−2c )
i) Este cunoscut că dacă sunt date punctele A( x1 , y1 ) , B( x 2 , y 2 ) , atunci:
AB = (x 2 − x1 )2 + ( y 2 − y1 )2
Avem: EC = (a + b)2 + c 2 , EF = 3 (a + b )2 + c 2 , FC = 2 (a + b) + c 2
2

Rezultă EC + CF = EF , punctele E, F, C sunt coliniare

ii) A( x1 , y1 ) , B( x 2 , y 2 ) , C ( x3 , y 3 ) sunt coliniare, dacă şi
Este cunoscut că punctele
x1 y1 1
numai dacă x y2 1 = 0
2

x3 y3 1
3a + b c 1
Avem: , punctele E, F, C sunt coliniare.
− 2b − 2c 1 = 0
2a 0 1
iii) Este cunoscut că dacă sunt date punctele A( x1 , y1 ) , B( x 2 , y 2 ) , atunci:
AB = ( x 2 − x1 )i + ( y 2 − y1 ) j , unde i, j sunt versorii axelor Ox, Oy
Avem: EC = −(a + b )i − c j , (5)

EF = −3(a + b )i − 3c j , (6)
Din (5) şi (6), rezultă EF = 3EC , punctele E, F, C sunt coliniare.

Comparaţii:
Soluţia 1 se utilizează în gimnaziu ca exemplu pentru Axioma lui Euclid (Printr-un punct exterior
unei drepte există o singură dreaptă paralelă cu aceasta)
Soluţia 2 se poate utiliza în clasa a IX-a. Elevii au posibilitatea să utilizeze vectorii în formularea
enunţului problemei şi redactarea rezolvării. O comparaţie cu soluţia 1 este utilă.
Soluţia 3.i) se poate utiliza în clasa a VII-a. Elevii au posibilitatea să exerseze lucrul într-un sistem
cartezian de coordonate şi să aplice proprietatea triunghiului degenerat.
Soluţia 3.ii) se poate aplica în clasa a XI-a. Elevii au posibilitatea să exerseze coliniaritatea cu
ajutorul determinanţilor.
Soluţia 3.iii) se poate aplica în clasa a IX-a. Elevii au posibilitatea să exerseze coliniaritatea
vectorilor.
Observaţie: Variantele de enunţ şi rezolvare sunt utile şi elevilor din clasa a XII-a în pregătirea
pentru bacalaureat.

5
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60
Aplicaţii ale inegalităţii CAUCHY-BUNYAKOWSKY-SCHWARTZ
Gh. Crăciun
Dacă a1,a2,...an şi b1,b2...bn numere rele, n∈N,n≥2 atunci avem
a1 a2 a
(a1b1+a2b2+...anbn)2≤(a12+a22+...an2)(b12+b22+...+bn2) cu egalitate dacă = = ... n sau
b1 b2 bn
ai=bi=0 pentru orice i = 1, n .Vom nota în continuare această inegalitate cu BCS.
Demonstraţie
Avem (aix+bi)2 ≥ 0 adică ai2x2+2aibix+bi2 ≥ 0, i= 1, n .Însumăm după i şi obţinem
n n n
∑ ai2x2+2 ∑ aibix+ ∑ bi2 ≥ 0 oricare x ∈ R. Deci rezultă condiţia ca discriminantul să
i =1 i =1 i =1
n n n
fie negativ şi obţinem ( ∑ ai bi ) 2 − ∑ ai2 ∑ bi2 ≤ 0
i =1 i =1 i =1

APLICAŢII
1 1 1
1. Dacă a,b,c >0 atunci (a+b+c)( + + )≥9
a b c
Demonstraţie: luăm a1= a a2= b ,a3 = c
1 1 1 1 1 1
b 1= , b 2= ,b3= avem (a+b+c)( + + ) ≥ (1 + 1 + 1) 2 = 9
a b c a b c
a b c 3
2. Dacă a,b,c >0 atunci + + ≥
b+c a+c a+b 2
a b c
Demonstraţie: luăm a1= , a2 = , a3 =
b+c a+c a+b
b1 = a (b + c) , b2 = b( a + c) , b3 = c ( a + b) obţinem:
a b c
( + + ) ⋅ [a (b + c) + b(a + c) + c(a + b)] ≥ (a + b + c) 2 sau
b+c a+c a+b
a b c (a + b + c) 2
+ + ≥ cum a2+b2+c2 ≥ ab+ac+bc deducem
b + c a + c a + b 2(ab + ac + bc)
a b c 3
(a+b+c)2 ≥ 3(ab+bc+ca) şi deci + + ≥
b+c a+c a+b 2
3. Fie P un punct în interiorul unui triunghi ABC şi D,E,F proiecţiile lui P pe laturile BC,CA
respectiv AB.Să se determine valoarea minimă a expresiei :
BC AC AB
+ + precum şi poziţia lui P pentru care se realizează acest minim.
PD PE PF
Rezolvare
Observăm că BC⋅PD+CA⋅PE+AB⋅PF=2S unde S este aria triunghiului ABC.

6
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60

BC AC AB
Aplicăm (BCS) pentru a1 = , a 2= , a 3= ,b1= BC ⋅ PD , b2= AC ⋅ PE , b3=
PD PE PF
AB ⋅ PF

BC AC AB
Obţinem 2S( + + ) ≥ (AB+AC+BC)2 Minimul este realizat pentru PD=PE=PF
PD PE PF
adică P este centrul cercului înscris în triunghiul ABC.

x y z 3
4. + + ≥ pentru oricare a,b,x,y,z ∈ R*+
ay + bz az + by ax + by a + b
(Gheorghe Eckstein, R.M.T 1/1987
x y z
Aplicăm (BCS) pentru tripletele ; ; ; şi x ( ay + bz ) ;
ay + bz az + bx ax + by
y ( az + bx ) ; z (ax + by ) ; obţinem
x y z
( + + )[x(ay+bz)+ y(az+bx)+ z(ax+by)] ≥ (x+z+y)2
ay + bz az + bx ax + by
x y z ( x + y + z )2
de unde ( + + )≥ ţinând cont că
ay + bz az + bx ax + by (a + b)( xy + zy + zx)
x y z 3
(x+y+z)2 ≥ 3(xy+yz+xz) deducem că + + ≥
ay + bz ax + by ax + by a + b
cu egalitate dacă şi numai dacă x=z=y

a1 + a2 + ...an n
5 .Fie a1, a2,...an ∈ R*+. Notăm An= şi Hn= Arătaţi că An ≥ Hn
n 1 1 1
+ + ... +
a1 a2 an
(An este media aritmetică iar Hn este media armonică )

1
Aplicăm (BCS) luând în locul lui ai pe ai şi în locul lui bi pe avem:
ai
n n 1 n 1 1 1 1
∑ ( ai )2 (∑ )2 ≥ (∑ ⋅ ai ) 2 adică (a1+a2+...+an)( + + ... + ) ≥ n2 rezultă
i =1 i =1 ai i =1 ai a1 a2 an

a1 + a2 + ...an n
≥
n 1 1 1
+ + ... +
a1 a2 an

a1 + a2 + ...an a 2 + a22 + ... + an2

6. Fie a1, a2,...an ∈ R*+. Notăm An= şi Pn= 1 Arătaţi că Pn ≥ An
n n
(Pn se numeşte media pătratică)
7
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60
Aplicăm (BCS) luând b1=b2=....bn=1 avem

a12 + a22 + ... + an2 ( a1 + a2 + ...an ) 2

(a12+...+an2)(1+1+...+1) ≥ (a1+a2+...+an)2 sau ≥ de unde
n n2
a12 + a22 + ... + an2 a + a2 + ...an
rezultă imediat ≥ 1
n n
1 1 1 2m
7. Să se arate că + + ... ≥ pentru oricare m,n numere naturale
n +1 n + 2 n + m 2n + m + 1
nenule.
Aplicăm An ≥ Hn

a1 + a2 + ...an n 1 1 1 n2
≥ sau + + ... + ≥ deci
n 1 1 1 a1 a 2 a n a1 + a 2 + ... + a n
+ + ... +
a1 a2 an

1 1 1 m2 m2 2m
+ + ... ≥ = =
n +1 n + 2 n + m n + 1 + n + 2 + ...n + m m (m + 1) 2n + m + 1
mn +
2
8. În interiorul triunghiului ABC se consideră un punct M care se proiectează pe laturile
AB,BC, BC respectiv în punctele C’,B’,A’. Să se arate că :
a 2 + b2 + c2
A’B2+B’C2+C’A2 ≥ .Ce poziţie va ocupa M pentru A
4
a avea egalitate? b-y
z
C’
Avem MB2-A’B2=MC2-A’C2
MC2-B’C2=MA2-B’A2 B’
MA2-C’A2=MB2-C’B2 c-z
Însumând cele trei relaţii obţinem M y
x2+y2+z2=(a-x)2+(b-y)2+(c-z)2 sau
a 2 + b2 + c2 B C
a2+b2+c2=2(ax+by+cz) adică x A’ a-x
2
a 2 + b2 + c2 2
=ax+by+cz .Din (BCS) avem (ax+by+cz)2 ≤ (a2+b2+c2)( x2+y2+z2) sau ( ) ≤
2
(a2+b2+c2)( x2+y2+z2) cu egalitate dacă şi numai dacă a=kx, b=ky, c=kz Dacă avem egalitate
obţinem k2x2+ k2y2+k2z2=4(x2+y2+z2)rezultă k=2 adică M este intersecţia mediatoarelor .

9. a1b1 + a2b2 + a3b3 + ... anbn ≤ a1 + a2 + .... + an b1 + b2 + ... + bn pentru orice

ai,bi ∈ R
În (BCS) înlocuim ai cu ai şi bi cu bi obţinem :(a1+a2+...+an)(b1+b2+...+bn) ≥ ( a1b1 +
a2b2 + a3b3 + ... anbn )2 sau

8
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60

a1b1 + a2b2 + a3b3 + ... anbn ≤ a1 + a2 + .... + an b1 + b2 + ... + bn

10. Să se arate că dacă P este un punct în interiorul triunghiului ABC şi AP ∩ BC={R},PC ∩
BA={T}, PB ∩ AC={S} atunci
4
AP + BP 2 + PC 2
2
A
1 1 1
≤ + +
AR 2 TC 2 SB 2 T P S
(Ioana şi Gheorghe Crăciun, G.M
7-8/2001)
B C
R

AP A ABP A APC A + A APC

Avem = = = ABP Analog
AR ABAR A ARC A ABC
PB AABP + APBC
=
SB AABC
CP AAPC + ABPC
= Adunând cele trei relaţii obţinem
CT AABC
AP BP CP 2 AABC
+ + = = 2 Folosind ineg.(BCS) obţinem
AR BS CT AABC
1 1 1 2 1 1 1
(AP ⋅ + BP ⋅ + CP ⋅ ) ≤ (AP2+BP2+CP2)( 2
+ 2
+ )
AR SB CT AR SB CT 2
1 1 1 4 1 1 1
deci 4 ≤ (AP2+BP2+CP2)( + + ) sau ≤ + +
AR 2
SB 2
CT 2
AP + BP + PC
2 2 2
AR 2
TC 2
SB 2
12. Fie pătratul ABCD şi M,N două puncte pe cercul înscris în acest pătrat. Să se arate că
AM ⋅ AN + BM ⋅ BN + CN ⋅ CM + DN ⋅ DM
AABCD ≥
3 P
(Ioana Crăciun şi Gheorghe Crăciun,Revista EpsilonA B
nr.9/2001) M
Fie P,R,S,T mijloacele laturilor AB,BC,CD,DA .Din teorema
medianei avem : R
MA2 + MB 2 AB 2 T
MP =2
−
2 4
MC + MB
2 2
CB 2
MR2= −
2 4 D
S C

MC 2 + MD 2 CD 2 N
MS2= −
2 4

9
 AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60

MA 2 + MB 2 AD 2
MT2= − Adunând obţinem
2 4
MP +MR +MS +MT = MA +MB2+MC2+MD2-AB2
2 2 2 2 2

Triunghiurile TMR şi PMR sunt dreptunghice deci

MP2+MS2=PS2=AB2
MT2+MR2=TR2=AB2 . Adunând obţinem
MP2+MS2+ MT2+MR2=2AB2 Deci MA2+MB2+MC2+MD2 =3AB2.
Analog NA2+NB2+NC2+ND2 =3AB2.Folosind inegalitatea B.C.S
Avem: (MA2+MB2+MC2+MD2)( NA2+NB2+NC2+ND2) ≥
(AN ⋅ AM + BN ⋅ BM + CN ⋅ CM + DN ⋅ DM ) 2 sau
9AB4 ≥ (AN ⋅ AM + BN ⋅ BM + CN ⋅ CM + DN ⋅ DM ) 2 adică
3AABCD ≥ (AN ⋅ AM + BN ⋅ BM + CN ⋅ CM + DN ⋅ DM )

13.Fie a1,a2,...an ∈ R+*.Să se afle x1,x2,...xn ştiind că

n
a1x1+a2x2+....+anxn= ∑ ai2
i =1
n
2 2
x1 +x2 +...+xn = ∑ 2
ai2
i =1
Gheorghe Crăciun
Din inegalitatea (BCS) avem (a1x1+a2x2+...anxn)2≤(a12+a22+...an2)(x12+x22+...+xn2) cu egalitate
dacă xi=kai oricare i = 1, n (*)
Ţinând cont de relaţia din enunţ avem :
n n n
( ∑ ai2 )2≤( ∑ ai2 )( ∑ ai2 ) deci în (*) avem egalitate rezultă xi=kai oricare i = 1, n . Înlocuind în
i =1 i =1 i =1
n n
relaţia din enunţ obţinem: ∑ ai2 =k2 ∑ ai2 deci k=1 şi xi=ai oricare i = 1, n . Observaţie Pentru
i =1 i =1
n=3 şi a1=2,a2=2,a3=3 obţinem problema propusă de A.Eckstein în G.M. 11/2000.
14. Fie P un punct în interiorul unui triunghi ascuţitunghic ABC şi x,y,z distanţele lui P la
laturile AB,BC respectiv AC .Să se arate că :
4S 2
x2+z2+y2 ≥ .În ce caz avem egalitate?
a + b2 + c2
2

Din inegalitatea B.C.S avem (ax+by+cz)2 ≤ ( x2+z2+y2)(a2+b2+c2) A

cu egalitate pentru
x y z D E
= = Evident ax+by+cz=2S. Înlocuind avem: P z
a b c x
y
4S 2 B C
(2S)2 ≤ (x2+z2+y2)(a2+b2+c2) sau x2+z2+y2 ≥ .
a +b +c 2 2
F 2

Se ştie că simediana este locul geometric al punctelor a căror distanţe la laturile adiacente sunt
proporţionale cu acestea .Deci dacă P este pe cele trei simediane adică este chiar K, punctul lui
Lemoine atunci se realizează minimul sumei x2+z2+y2.
10
AXIOMA SUPLIMENT MATEMATIC-NR.60

11