INTEGRALE CU PARAMETRU

§ 3.1 Integrale Riemann cu parametru.

Definiţia 1.1. Fie f : [ a, b ] × [ c, d ] → ℝ o funcţie cu proprietatea că
aplicaţia
x → f ( x, y ) , x ∈ [ a , b ]
este integrabilă Riemann pe [ a, b ] , pentru orice y ∈ [ c, d ] . Atunci funcţia
F : [ c, d ] → ℝ,
b
F ( y) = ∫ f ( x, y ) dx
a
se numeşte integrală cu parametru.
Teorema 1.1. (Continuitatea integralei cu parametru). Dacă
f : [ a, b ] × [ c, d ] → ℝ este continuă, atunci F : [ c, d ] → ℝ,
b
F ( y) = ∫ f ( x, y ) dx
a
este continuă.
Teorema 1.2. (Teorema de derivare sub integrală). Fie
∂f ( x, y )
f : [ a, b ] × [ c, d ] → ℝ continuă pentru care există şi este continuă.
∂y
Atunci funcţia F : ( c, d ) → ℝ,
b
F ( y) = ∫ f ( x, y ) dx
a
este derivabilă şi
b
∂f ( x, y )
F ′( y ) = ∫ ∂y
dx .
a
Teorema 1.3. (Formula de derivare a integralei cu parametru).
∂f ( x, y )
Fie f : [ a, b ] × [ c, d ] → ℝ continuă, continuă şi g , h : [ c, d ] → [ a, b ]
∂y
două funcţii de clasă C1 . Atunci funcţia F : ( c, d ) → ℝ,

24
 h( y )
F ( y) = ∫ f ( x, y )dx
g( y)
este derivabilă şi are loc următoarea formulă

h( y )
∂f ( x, y )
F ′( y ) = ∫ ∂y
dx + f ( h ( y ) , y ) h′ ( y ) − f ( g ( y ) , y ) g ′ ( y ) .
g( y)
Teorema 1.4. (Fubini). Fie f : [ a, b ] × [ c, d ] → ℝ continuă.
Atunci are loc:

bd  db 
∫  ∫ 
f ( x, y ) dy dx =


 ∫∫
f ( x, y ) dx dy .

a c  ca 
1
Exemplul 1.1. Fie f ( x ) =
ln x
( )
xb − x a , x ≠ 0, a, b > 0, f ( 0 ) = 0 .
1
Folosind Teorema lui Fubini, să se calculeze ∫ f ( x )dx .
0
b
Soluţie. Pentru aceasta observăm că f ( x ) = x y dy, x ∈ [ 0,1] şî ∫
a
considerăm integrala cu parametru
1

∫
F ( y ) = x y dx .
0
Astfel avem că f ( x, y ) = x care este continuă pe [ 0,1]× [ a, b ] .
y

De unde
b 1b  1

∫ ∫∫
F ( y ) dy =  x dy dx = f ( x )dx . ∫
y
 
a 0 a  0
Dar
1
1 y +1 1 1
∫
F ( y ) = x y dx =
y +1
x
0
=
y +1
,
0
de unde

25
 1 b
1 b +1
∫ f ( x ) dx = ∫ y +1
dy = ln
a +1
.
0 a

§ 2 Integrale improprii cu parametru .

Fie f : [ a, b ] × [ c, d ] → ℝo funcţie cu proprietatea că pentru orice

y ∈ [ c, d ] , integrala improprie
b

∫ f ( x, y )dx
a
b
este convergentă. Atunci funcţia F : [ c, d ] → ℝ , F ( y ) = ∫ f ( x, y )dx se
a
numeşte integrală improprie cu parametru.
b
Definiţia 2.1. Integrala ∫ f ( x, y )dx este uniform convergentă (sau
a
converge uniform în raport cu y ∈ [ c, d ] ) dacă pentru orice ε > 0 , există
b ( ε ) < b astfel încât
b

∫ f ( x, y )dx < ε , oricare ar fi t ∈ (b ( ε ) , b ) , y ∈[c, d ] .

t
În cele ce urmează vom da câteva criterii de convergenţă uniformă a
integralelor improprii cu parametru.
Teorema 2.1. (Criteriul lui Cauchy). Fie funcţia
f : [ a, b ) × [ c, d ] → ℝ. Atunci integrala improprie cu parametru
b

∫ f ( x, y )dx
a
este unform convergentă dacă şi numai dacă pentru orice ε > 0 , există
b ( ε ) < b astfel încât
q

∫ f ( x, y )dx < ε oricare ar fi p, q ∈ (b ( ε ) , b ) , y ∈ [c, d ] .

p

26
 Teorema 2.2. (Criteriul comparaţiei). Fie g : [ a, b ) → ℝ o funcţie
b
astfel încât integrala ∫ g ( x )dx este convergentă şi
a
f ( x, y ) ≤ g ( x ) , oricare ar fi x ∈ [ a, b ) , y ∈ [ c, d ] .
b
Atunci integrala ∫ f ( x, y )dx este uniform convergentă.
a
sin x
Exemplul 2.1. Fie ( )
f ∈ C ℝ2 \ {( 0,0 )} , dacă f ( x, y ) =
x2 + y 2
,

atunci pentru orice y ∈ ℝ şi orice x ≥ c > 0 , avem că

x2 + y 2 ≥ x2 > c2 > 0 ,
de unde deducem că

sin x 1
≤ .
x2 + y 2 x2
∞
1
Cum integrala improprie ∫ x2 dx este convergentă pentru orice c > 0 ,
c
din teorema anterioară rezultă uniform convergenţa integralei improprii cu
parametru
∞
sin x
∫ x2 + y 2
dx, y ∈ ℝ.
c
Convergenţa uniformă are loc în orice interval [ a, b ] ⊆ ℝ.
Teorema 2.3. (continuitatea integralei improprii cu parametru).
Fie f : [ a, b ) × [ c, d ] → ℝ o funcţie continuă astfel încât integrala
b

∫ f ( x, y )dx
a
este uniform convergentă. Atunci F : [ c, d ] → ℝ,
b
F ( y) = ∫ f ( x, y )dx
a
este continuă.

27
 Exemplul 2.2. Să se studieze continuitatea funcţiei F : [ 2, ∞ ) → ℝ,
∞
cos x
F ( y) = ∫ x y
dx , oricare ar fi y ≥ 2 .
1
Dacă x ≥ 1 şi y ∈ [ 2, c ] , 1 < c < ∞ , avem că
cos x 1 1
y
≤ y≤ 2,
x x x
∞
cos x
deci integrala ∫ x y
dx este uniform convergentă pe [ 2,c ] . Cum funcţia
1
cos x
f ( x, y ) = este uniform continuă pe [1, ∞ ) × [ 2,c ] , rezultă că F este
xy
continuă pe [ 2,c ] . Cum c a fost ales arbitrar, rezultă că F este continuă
pentru orice y ≥ 2 .
Teorema 2.4. (de derivare sub integrala imroprie).
∂f
Fie funcţia f : [ a, b ) × [ c, d ] → ℝ continuă astfel încât există
∂y
b
continuă. Dacă pentru orice y ∈ [ c, d ] , integrala ∫ f ( x, y )dx este
a
b
∂f
convergentă şi integrala ∫ ∂y
dx este uniform convergentă pe [ c, d ] , atunci
a
funcţia F : ( c, d ) → ℝ,
b
F ( y) = ∫ f ( x, y )dx
a
este derivabilă şi

b
∂f
F ′( y ) = ∫ ∂y
( x, y )dx .
a

Teorema 2.5. (Fubini). Fie f : [ a, b ) × [ c, d ] → ℝ o funcţie continuă

b
astfel încât integrala ∫ f ( x, y )dx este uniform convergentă. Atunci
a

28
 bd  db 
∫∫
   ∫∫
 f ( x, y )dy  dx =  f ( x, y )dx  dy .

ac  ca 

§ 3 Integrale Euleriene.

Propoziţia 3.1. Pentru orice p, q > 0 , integrala

1
q −1
∫
B ( p, q ) = x p −1 (1 − x ) dx,
0
numită funcţia beta a lui Euler este convergentă.
12
q −1
Demonstraţie. Integrala ∫ x p −1 (1 − x ) dx este convergentă pentru
0
că
lim x1− p f ( x ) = 1,
x →∞
p −1 q −1
unde f ( x ) = x (1 − x ) . De asemenea, integrala
1

∫x
p −1
(1 − x )q −1dx
12
este convergentă pentru că
1− q
lim (1 − x ) f ( x) = 1.
x →1
În concluzie integrala B ( p, q ) este convergentă.
Teorema 3.1. Pentru orice p, q > 0 au loc următoarele relaţii:
a) B ( p, q ) = B ( q, p ) ;
b) B ( p + 1, q ) + B ( p, q + 1) = B ( p, q ) ;
c) qB ( p + 1, q ) = pB ( p, q + 1) .
Demonstraţie. a) Vom face următoarea schimbare de variabilă
x = 1 − t şi obţinem

29
 1 0
q −1 p −1 q −1
∫ ∫
p −1
B ( p, q ) = x (1 − x ) dx = − (1 − t ) t dt =
0 1
1
p −1
∫
= t q −1 (1 − t ) dt = B ( q, p ) .
0
b) Avem că
1
q −1
B ( p + 1, q ) + B ( p, q + 1) =  x p (1 − x ) + x p −1 (1 − x )  dx =
∫
q
 
0
1
q −1
∫
= x p −1 (1 − x ) dx = B ( q, p ) = B ( p, q ).
0
c) Vom integra prin părţi şi obţinem
1 1

∫
qB ( p + 1, q ) = q x (1 − x ) p q −1
∫ (
dx = x p − (1 − x )
q
)′ dx =
0 0
1
1
∫
+ p x p −1 (1 − x ) dx = pB ( p, q + 1) .
p q q
= − x (1 − x ) 0
0
Propoziţia 3.2. Pentru orice p > 0 integrala improprie
∞

∫
Γ ( p ) = x p −1e− x dx,
0
numită integrala gama a lui Euler este convergentă.
Demonstraţie. Fie f ( x ) = x p −1e− x . Deoarece
lim x1− p f ( x ) = 1 ,
x →0
1

∫x
p −1 − x
rezultă că integrala e dx este convergentă. Dacă α > 1 , avem
0
α
lim x f ( x ) = 0 , deci
x →∞
∞

∫x
p −1 − x
e dx
1
este convergentă.
Teorema 3.2. Au loc următoarele relaţii:

30
a) Γ (1) = 1 ;
b) Γ ( p + 1) = pΓ ( p ) pentru orice p > 0 ;
c) Γ ( n + 1) = n! pentru orice n ∈ ℕ.
Demonstraţie. a) Are loc
∞

∫
Γ (1) = e− x dx = − lim e− x + 1 = 1 .
x →∞
0
b) Dacă integrăm prin părţi, obţinem
∞ ∞
′
∫
Γ ( p + 1) = x e dx = x p −e − x dx = ∫ ( )
p −x

0 0
∞

∫
∞
= −x ep −x
0
+ p x p −1e− x dx = pΓ ( p ) .
0
c) Vom înmulţi relaţiile Γ ( p + 1) = pΓ ( p ) pentru p de la 1 până la n ,
astfel se obţine concluzia
Γ ( n + 1) = 1 ⋅ 2 ⋅ ... ⋅ n = n!.

Propoziţia 3.3. Au loc relaţiile

∞
Γ( p)
a) ∫ y p −1 ⋅ e−ty dy =
tp
, pentru orice t > 0 ;
0
∞
t p −1
b) ∫ (t + 1) p + q dt = B ( p, q ) , pentru orice p, q > 0 .
0
Demonstraţie. a) Vom face următoarea schimbare de variabilă ty = x
şi vom obţine
∞ ∞ p −1
 x 1
∫y ∫
p −1 −ty
⋅e dy =   ⋅ e− x ⋅ dx
0 0
t t
∞
1 Γ( p)
t 0 ∫
= p x p −1 ⋅ e− x dx = p .
t
1
b) Din nou om face o schimbare de variabilă = x şi vom obţine
t +1

31
 ∞ ∞ p −1
t p −1  t  1 1
∫ p+q
dt = ∫
⋅
q −1  
 t +1
⋅
( t + 1)2
dt =
0 ( t + 1) 0 ( t + 1)
0
p −1
∫
= − x q −1 (1 − x ) dx = B ( p, q ) .
1

Teorema 3.3. Pentru orice p, q > 0 are loc egalitatea

Γ( p) ⋅ Γ(q)
B ( p, q ) = .
Γ( p + q)
∞
Γ( p)
Demonstraţie. În relaţia ∫ y p −1 ⋅ e−ty dy =
tp
, cu t > 0 , înlocuim t
0
cu t + 1 şi p cu p + q , obţinem
∞
Γ( p + q)
= y p + q −1 ⋅ e ( ) dy.
∫
− t +1 y
p+q
( t + 1) 0
Relaţia obţinută o vom înmulţi cu t p −1 , după care o vom integra în raport cu
t , astfel
∞ ∞ ∞
t p −1
∫ (t + 1) ∫ dt y p + q −1 ⋅ e ( ) dy ,
∫
p −1 − t +1 y
Γ( p + q) p+q
dt = t
0 0 0
sau
∞ ∞

∫ dt y p + q −1 ⋅ e ( ) dy .
∫
p −1 − t +1 y
Γ ( p + q ) B ( p, q ) = t
0 0
În membrul drept schimbăm ordinea de integrare, avem
∞ ∞
dt y p + q −1 ⋅ e ( ) dy =
− x t +1 y
∫t ∫
p −1

0 0
∞ ∞

∫ ∫
p + q −1
= y ⋅ e dy t p −1 ⋅ e−ty dt =
−y

0 0
∞ ∞
Γ( p)
∫ ∫
p + q −1
= y ⋅e −y
⋅ p
dy = Γ ( p ) y q −1 ⋅ e − y dy = Γ ( p ) Γ ( q ) .
0
y 0

32
 ∞
1 2
Propoziţia 3.4. Au loc relaţiile Γ   = π şi
2 ∫ e − x dx = π .
−∞
Γ( p) ⋅ Γ(q)
Demonstraţie. În relaţia B ( p, q ) = din Teorema 3.3., vom
Γ( p + q)
1
lua p = q = , astfel avem
2
1 1 1
Γ2   = B  ,  = π ,
2 2 2
deoarece cu schimbarea de variabilă x = sin 2 t , avem
1 π2
1 1 dx 2sin t cos t
B ,  = ∫
 2 2  0 x (1 − x )
= ∫ sin t cos t
dt = π .
0
2
În final, cu schimbarea de variabilă x = t vom obţine
∞ ∞
− x2 2 1
∫ e dx = 2 ∫ e − x dx = Γ   = π .
2
−∞ −∞
Observaţie. O altă proprietatea a funcţiei Γ , este
π
Γ ( x ) Γ (1 − x ) = , pentru orice 0 < x < 1 .
sin ( πx )

33
 ∞
p

∫
Exemplul 3.1. Să se calculeze I = e− x dx, p > 0 .
0
1
Soluţie. Se face schimbarea de variabilă y = x p , de unde x = y p
şi se
obţine
∞ ∞ 1
p 1 − y p −1
∫
I = e− x dx = ∫
p
e ⋅ y dy =
0 0
1 1  1
Γ   = Γ 1 +  .
p  p  p

34