Universitatea Tehnica Cluj Napoca Master

Facultatea de Constructii Inginerie Structurala

Lucrare de cercetare, semestrul I

SISTEME STRUCTURALE
PENTRU CLADIRI INALTE
CALIPlaENTRU CLADIRI
INALTE

Ing. Ruben Capilnean indrumator stiintific

Prof.Dr.ing.Mircea Petrina

1
 Cuprins
1. Trend-uri curente si prospecte de viitor 3
1.1 Introducere 3
1.2 Dezvoltarea sistemelor structurale 6
2. Clasificarea sistemelor structurale pentru cladiri inalte 8
2.1 Structuri interioare 11
2.2. Structuri exterioare 11
3. Cadre semirigide 13
3.1 Introducere 13
3.2 Conexiunile semirigide 13
3.3 Conceptul de linie a grinzii 15
3.4 Conexiunile simple 16
3.5 Conexiuni rezistente la vant (Type 2) 18
4. Cadrele rigide 21
4.1 Caracteristicile deplasarilor 21
4.2 Componenta deplasarii din incovoierea consolei 22
4.3 Componenta deplasarii din forta taietoare 22
5. Cadrele contravantuite 24
5.1 Contravantuiri concentrice (CBF) 24
5.2 Contravantuiri excentrice (EBF) 27
5.3 Contravantuiri cu flambaj impiedicat (BRBFs) 31
5.4 Ferme zabrelite decalate 31
5.5 Interactiunea dintre cadrele contravantuite si cadrele rigide 36
5.6 Exemple de cladiri inalte cu structuri duale in cadre + nucleu 40
Empire State Building, New York 40
Bank One Center, Indianapolis, Indiana 41
Nations Bank Plaza, Atlanta, Georgia 42
6. Sistemele outrigger si centuri zabrelite (belt truss) 44
6.1 Introducere 44
6.2 Comportare 46
6.3 Outrigger localizat la diferite inaltimi ale consolei 48

2
 6.4 Locatia optima a unui outrigger singular 51
6.5 Exemple de cladiri cu outriggeri si centuri zabrelite 57
AT&T Building, New York City , New York 57
Jin Mao Tower, Shanghai, China 57
Figueroa at Wilshire, Los Angeles, California 60
7. Tubul 64
7.1 Tubul in cadre (framed tube) 64
7.2 Tubul contravantuit (braced tube, trussed tube) 67
7.3 Tubul modular (bundled tube) 72
7.4 Tub-in-tub 75
7.5 Exemple de cladiri inalte cu structura de tip tub 75
Torre Mayor Office Building, Mexico City 75
Citicorp Tower, Los Angeles, California 78
America Tower, Houston, Texas 79
MTA Headquarters, Los Angeles, California 82
One-Ninety -One Peacht ree, Atlanta, Georgia 84
World Trade Center Towers, New York 85
US Bank Tower First Interstate World Center, Library Square, Los
Angeles, California 89
8. Structura tip diagrid 91
9. Fermele spatiale (space trusses) 96
10. Super-cadrele 98
11.Structuri exoschelet 100
12. Peretii diafragma si peretii cuplati 101

3
4
 SISTEME STRUCTURALE
LA CLADIRI INALTE

1. Trend-uri curente si prospecte de viitor

1.1 Introducere
Cladirile inalte au inceput sa apara la sfarsitul secolului al 19-lea in Statele Unite ale
Americii. In acea vreme ele au constituit asa numitele “cladiri de tip american”, insemnand
ca cele mai importante cladiri erau construite in SUA. In ziua de astazi, insa, cladirile inalte
s-au raspandit cu repeziciune in tari din Asia cum ar fi China, Japonia, Malaesia, Coreea de
Sud si Australia. Datele din 1980 arata ca 49% din cladirile inalte erau localizate in America
deNord. Distributia cladirilor inalte s-a modificat radical, cele mai multe cladiri fiind acum in
Asia, adica 32 %, in timp ce in America de Nord sunt doar 24% din cladirile inalte din
intreaga lume (vezi tab.1)

tab.1 Cladiri inalte pe regiuni (circa 1982)

regiune tari cladiri tab.2 Cladiri inalte pe regiuni (2006) - Emporis.com

procentaj %
regiune tari cladiri
America de Nord 4 48.9 1701 procentaj %
Europa 35 21.3 742
Asia 20 32.2 35016
Asia 35 20.2 702
America de Nord 18 23.9 26053
America de Sud 13 5.2 181
Europa 20 23.7 25809
Australia 2 1.6 54
Orientul Apropiat 15 1.5 51 America de Sud 10 16.6 18129
Africa 41 1.3 47 Oceania 7 2.6 2839
America Centrala 20 0.1 4 Africa 20 1 1078
total 165 3482 Total 95 108924

Cladirile inalte cu peste 30 de etaje sunt destinate in principal pentru birouri. In ultima
vreme au inceput, insa sa fie folosite si pentru uz residential si hotelier. Dupa 11 septembrie
2001 exista un oarecare scepticism in ce priveste construirea cladirilor inalte, oricum ele se
construiesc in contiunuare spre beneficiul economic in folosirea spatiului urban dens locuit.

O revolutie structurala – scheletele de otel – precum si sistemele de pereti cortina din

sticla in consecinta ce au aparut in Chicago au condus la zgarie-norii din zilele noastre ce
sunt adevarate lucrari de arta.

5
 1.2 Dezvoltarea sistemelor structurale
Dezvoltarea sistemelor structurale a fost si este un continuu proces de evolutie. Exista o
istorie distincta a cladirilor inalte similara a stilurilor de arhitectura in termini de epoci ale
zgarie-norilor (Ali& Armstrong, 1995; Huxtable, 1984). Aceste stagii pornesc de la cadre
rigide si cuprind structuri tip tub, nucleu – outrigger pana la sistemele diagrid.

Scurt istoric

Pe la sfarsitul secolului al 19-lea, dezvoltarea cladirilor inalte s-a bazat pe ecuatia

economica – cresterea spatiului de inchiriat prin suprapunerea spatiilor destinat pentru
birouri vertical maximizand astfel pretul chiriei prin introducerea luminii naturale pe cat de
mult posibil. Astfel tehnologii noi au fost urmarite care au condus la marirea capacitatii
portante a peretilor de zidarie care aveau deschideri relativ mici.

Rezultatul a fost structura in cadre de otel care minimizat grosimea si latimea elementelor
structurale la perimetrul cladirii . In consecinta , deschiderile mai mari s-au umplut cu
suprafete de sticla , in timp ce structurile de fier / otel au fost placate cu alte materiale
solide , cum ar fi caramida sau teracota . Diferit de traditionalele zidarii portante , aceste
placari (cladding) nu au suportat nici o incarcare din cladiri, cu exceptia propriilor greutati si
presiunea laterala a vantului . Un nou concept de placare (cladding)- peretii cortina - a fost
dezvoltat cu aparitia de noi sisteme structurale. O noua cursa de inaltime a zgarie-norilor a
inceput , pornind de la Row Building Park din New York , care a ajuns deja la 30 de etaje in
1899 culminand cu finalizarea a Empire State Building inalt de 102 etaje, din 1931 .

Fig.1 Distributia cladirilor inalte functie de destinatie

6
 In ceea ce priveste sistemele structurale , cele mai multe cladiri inalte in la inceputul
secolului al XX-lea au fost construite pe structura in cadre rigide de otel contravantuite .
Printre acestea sunt de renume cladirea Woolworth din 1913 , Chrysler Building din 1930 si
Empire State Building din 1931 tot de la New York ( Ali , 2005 ) . Inaltimile lor enorme la acel
moment nu s-au realizat printr-o evolutie tehnologica notabila , ci prin utilizarea excesiva a
materialelor structurale . Avand in vedere lipsa de tehnici avansate de analiza structurale,
calculele de proiectare erau foarte laborioase.

La mijlocul secolului al XX-lea , dupa razboi , a fost epoca de productie in masa bazata pe
stilul international definit deja inainte de razboi , si tehnologia dezvoltata mai devreme .
Forta motrice a evolutiei inaltimii constructiilor era economia . Cursa de inaltime odata
raspandita nu a avut loc, insa dupa al doilea razboi mondial , pana la construirea de World
Trade Center din New York si Turnul Sears din Chicago , finalizate in 1973, respectiv 1974.
Sistemele structurale pentru cladiri inalte au suferit schimbari dramatice de la disparitia
cadrelor rigide conventionale din anii 1960, ca tip de structuri predominante. Odata cu
aparitia formelor tubulare conforme cu stilul international , astfel de schimbari in forma
structurala si organizarea cladirilor inalte au fost impuse de tendintele arhitecturale
emergente in proiectare , in colaborare cu cerintele economice si de evolutiile tehnologice
in domeniul analizei structurale rationale si proiectarii facute posibil de aparitia
calculatoarelor digitale de mare viteza . Incepand din anii 1980 , cladirile inalte au fost apoi
inlocuite in mare masura de caracteristicile de fatada ale postmodernismului, diagride si
expresii deconstructiviste . Sisteme structurale inovatoare care implica tuburi , super-cadre
(megaframes) , sisteme cu nucleu - si – sisteme de amortizare artificiala, precum si sistemele
de otel- beton mixte sunt unele dintre cele mai noi evolutii din anii 1960 .

Fazlur Khan, inginer structurist proiectant al celor mai importante cladiri din Chicago cum
ar fi Sears Tower sau John Hancock Building, argumenteaza ca la inaltimi de peste 10 etaje,
deplasarea laterala devine factorul dominant,
astfel costul creste mult cu numarul de etaje.

1 psf = 0.04788, kN/m2

5 psf = 0.239 kN/m2
65 psf = 3.107 kN/m2

7
2. Clasificarea sistemelor structurale pentru cladiri inalte
Sisteme structurale de cladiri inalte pot fi impartite in doua mari categorii : structuri interioare si
structuri exterioare. Aceasta clasificare este bazata pe distributia componentelor sistemului primar
rezistent la forta laterala asupra cladirii. Un sistem este clasificat ca o structura interioara atunci
cand cea mai mare parte a
sistemului care preia
incarcarea laterala este
situata in interiorul cladirii . De
asemenea , in cazul in care cea
mai mare parte a sistemului
rezistent la sarcini laterale se
afla la perimetrul cladirii,
sistemul este clasificat ca o
structura exterioara . Trebuie
remarcat, totusi, ca orice
structura interioara poate
avea unele componente
minore ale sistemului rezistent
la sarcini laterale la

perimetrul cladirii , si orice

structura exterioara poate
avea unele componente
minore in interiorul cladirii .
Tabelele 3.1 si 3.2 rezuma
detaliile sistemelor din fiecare
categorie .

Este imperios necesar ca

fiecare sistem sa aiba o gama
larga de aplicatii pe inaltime in
functie depinzand de alte
functiuni si de criterii de service care sunt legate de forma, aspect si proportii functii arhitecturale ,
conditii de incarcare , stabilitatea cladirii si de constrangerile de santier . Pentru fiecare conditie , cu
toate acestea , exista intotdeauna un sistem structural optim , desi nu se potriveste in mod necesar
cu unul dintre cele din tabelele de sisteme strcuturale datorita influentei predominante a altor
factori asupra formei de constructie . Limitele de inaltime sunt prezentate, prin urmare prezumtiv
pe baza experientei si predictiei a autorilor intr-un interval acceptabil de rapoarte de aspect ale
cladirilor , sa zicem 6 din 8 . Uneori, o structura exterioara poate fi combinata cu una interioara,
cum ar fi atunci cand un cadru tubular este, de asemenea contravantuit sau prevazut cu outriggers,
sau ferme centura (belt trusses), pentru a spori rigiditatea cladirii .
8
Tab 3.1 Structuri interioare

inaltime -
eficienta
material/

limita
categoria subcategoria avantaje dezavantaje exemple de cladiri
configurare

Ofera
880 &880 Lake Shore Dr
flexibilitate in
Apartments (Chicago, USA,
partitionarea
26 etaje, 82 m
etajelor. Conexiuni la
moment Business Men's Assurance
otel 30
incovoietor Tower (Kansas City, 19
Rapiditate in scumpe etaje)
constructie Seagram Building 30th to
cadre rigide /
the top floor (New York, 38
etaje, 157 m)
Ofera
flexibilitate in
Cofraje scumpe
partitionarea Ingalls Building (Cincinatti,
beton armat 20
etajelor. 16 etaje, 65 m)
Usor de Timp de
executat executie ridicat
Limitarea
partitionarii
Rezista la
etajelor din
incarcari
cauza
Cadre ferme metalice de laterale cu
diagonalelor Majoritatea cladirilor
articulate cu / forfecare + cadre 10 forte axiale in
din fermele- <10 etaje
contravanturi articulate membrele
diafragma
fermelor-
Conexiuni
diafragma
scumpe ale
diagonalelor
Rezista la
Partitionare 77 West Wacker Dr
Pereti Pereti diafragma forfecare
interioara (Chicago, 50 etaje, 203.6 m)
diafragma / de b. a. + cadre laterala prin
/ 35 limitata din
cadre metalice peretii Casselden Place
cauza peretilor
articulate articulate diafragam de (Melbourne, 43 etaje, 160
diafragma
b.a. m)
Limitarea Empire State Building (New
Rezista la
partitionarii York, 102 etaje, 381 m)
incarcari
Ferme metalice etajelor din
Cadre rigide laterale prin
diafragma + cadre 40 cauza
contravantuite interactiunea
metalice rigide diagonalelor Seagram Building 30th to
cu fermele
din fermele- the top floor (New York, 38
Sisteme diafragma
diafragma etaje, 157 m)
interactive -
Rezista la
Pereti Partitionare
incarcari
diafragma interioara
Pereti diafragma + laterale prin
(sau ferme
cadre de b.a. 60 interactiunea
limitata din
Seagram Building 30th to
metalice cauza peretilor
cu peretii the top floor (New York, 38
diafragma) si Pereti diafragma
diafragma etaje, 157 m)
cadre diafragma /
Cadre rigide 311 South Wacker Dr
Pereti diafragama (Chicago, 75 etaje, 248 m)
+ cadre de beton 70 " "
Cook County
armat
Administration Building
(Chicago, 38 etaje, 145 m)
Nuclee diafragma
(ferme diafragma Taipei 101 (Taipei, Taiwan,
Rezista la 101 etaje, 509 m
sau pereti
incovoiere prin Structurile
diafragma) +
mega-stalpii outrigger nu
Outriggers (ferme
Structuri exteriori adauga
Outrigger / metalice sau 150 conectati la rezistenta la
pereti b.a.) + Jin Mao Building (Shanghai,
outriggers forfecare
ferme centura + China, 88 etaje, 421 m)
extinse de la laterala
megastalpi (b.a.
nucleu
sau metalici sau
compoziti)

9
Tab. 3.2 Structuri exterioare

limita inaltime -
eficienta
material/
categoria subcategoria avantaje dezavantaje exemple de cladiri
configurare

Efectul "Shear lag"

Preia incarcari laterale impiedica comportarea de
prin sistemele laterale tub real. Aon Center (Chicago, 83
otel 80
dispuse la perimetrul etaje, 346 m)
Tub-cadru cladirii Spatii inguste intre stalpi
impiedica privelistea

Water Tower Place

Beton armat 60 " " (Chicago, 74 etaje, 262
m)
150 (fara stalpi interiori)
100 (cu stalpi interiori) /

Preia incarcari laterale cu

eforturi axiale in
diagonale John Hancock Center
Contravanturile impiedica
Otel (Chicago, 100 etaje, 344
privelistea
m)
Spatii largi intre stalpi in
Tub comparatie cu cu tubul-
contravantuit cadru
Tub Onterie Center (Chicago,
58 etaje, 174 m)
Beton armat 100 " "
780 3rd Ave (New York,
50 etaje,174 m)

Limitarea partitionarii
Efectul "shear lag" este interioare datorita Sears Tower (Chicago,
Otel 110
redus configurarii "bundled tube"- 108 etaje, 442 m)
Bundled tube
lui
(tub modular)

Carnegie Hall Tower

Beton armat 110 " " (New York, 62 etaje,
230.7m)
Tub-cadru la Preia incarcari laterale
ext (otel sau prin interactiunea dintre Limitarea partitionarii 181 West Madison St
Tub in tub b.a.) + nucleu- 80 nucleul din pereti interioare datorita nucleului (Chicago, 50 etaje, 207
tub (otel sau diagragma din int si din pereti diafragma m)
b.a.) tubul-cadru de la ext

Hearst Building (New

Preia incarcari orizontale York, 42 etaje, 182 m)
Otel 100 prin eforturi axiale in Noduri complicate
diagonale 30 St Mary Axe (London,
Diagrid /
41 etaje, 181 m)

Cofraje scumpe
Beton armat 60 " O-14 Building (Dubai)
Durata lunga de executie
Structuri Preia incarcari laterale
Impiedica / pot impiedica Bank of China (Hong
ferme / otel 150 prin eforturi axiale in
privelistea Kong, 72 etaje, 367 m)
spatiale membrele fermei
Se pot construi cladirile Forma cladirii depinde de Chicago WTC (Chicago,
Otel 160
superinalte forma supercadrului 168 etaje, neconstruit)
Supercadre /
Parque central Tower
Beton armat 100 " " (Caracas, Venezuela, 56
etaje, 221 m)
Partitionarea etajelor nu
Hotel de Las Artes
este niciodata Contractii / dilatari la
Exoskeleton / otel 100 (Barcelona, 43 etaje, 137
obtructionata de stalpii diferenta de temperatura
m)
de la exterior

10
 2.1 Structuri interioare
Exista 2 sisteme structurale de baza rezistente la incarcari laterale: cadrele rigide (Moment
Resistent Frames – MRF) si peretii / fermele diafragma. Aceste sisteme sunt aranjate de obicei ca
ansambluri plane pe doua directii ortogonale principale si pot fi folosite impreuna ca un sistem
combinat in care acestea interactioneaza. Un alt sistem foarte important in aceasta categorie este
structura outrigger, care este foarte folosita pentru cladiri superinalte la momentul prezent.

2.2. Structuri exterioare

Natura perimetrelor constructiilor are o semnificatie structurala mai mult in cladirile inalte decat
in orice alt tip de cladire, datorita inaltimii lor foarte mari, ceea ce inseamna o mai mare
vulnerabilitate la fortele laterale, mai ales la vant. Astfel, este de dorit sa se concentreze cat mai
multe din elementele sistemului care preia incarcarile laterale pe perimetrul cladirilor inalte pentru
a creste taria lor structurala, si , la randul sau, rezistenta lor la sarcini laterale.

11
Structurile metalice ce pot fi utilizate ca sisteme laterale la cladiri inalte sunt:
1. Cadre semirigide – cu articulatii elastice
2. Cadre rigide – rezistente la moment incovoietor
3. Cadre contravantuite – centric (CBF) sau excentric (EBF)
4. Cadre rigide + contravantuiri
5. Cadre cu centuri zabrelite si sisteme de outriggeri
6. Tub in cadre cu forme regulate
7. Tub in cadre cu forme neregulate
8. Tub cu mega-diagonale exterioare cu forma regulata
9. Tub cu mega-diagonale exterioare cu forma neregulata
10. Tub-in-tub
11. Structuri celulare din tuburi
12. Super-cadre (sau mega-structuri).

12
Structurile din beton armat ce pot fi utilizate ca sisteme structurale laterale la cladiri inalte sunt :

Sisteme structurale pentru constructii din beton armat

numar de etaje
nr. sistem
10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 120
1 Plansee dala cu stalpi
2 Plansee dala cu pereti diafragma
3 Plansee dala, stalpi + pereti diafragma
4 Pereti cuplati + grinzi
5 Cadre rigide
6 Tub perimetral cu deschideri mari
7 Structuri cu nucleu
8 Cadre rigide + grinzi cu vute
9 Cadre + pereti diafragma
10 Cadre cu vute + pereti diafragma
11 Tub perimetral cu deschideri mici
12 Tub perimetral + nucleu din pereti
13 Tub + mega-diagonale exterioare
14 Tub modular

3. Cadre semirigide
3.1. Introducere
In cladirile de cu inaltimi moderate si in structurile inalte care nu sunt excesiv de zvelte, este de
preferat pentru a rezista la fortele laterale prin incovoierea grinzilor si stalpilor.
Pentru a obtine de actiune maxima a cadrelor, nodurile de la intersectiile de grinzi si stalpi trebuie sa
fie rigide, ceea ce inseamna ca orice deformatie a conexiunilor trebuie sa fie neglijabila.

La cladiri inalte de 30 de etaje si peste, de obicei, este economic pentru cadru de a dezvolta pe
deplin potentialul sau de rezistenta laterala, atunci cand cadrele rezistente la moment incovoietor
sunt folosite ca si cadre rezistente la vant. In astfel de cadre conexiunile rigide sunt specificate
pentru a asigura rigiditatea cadrelor cladirii.
Cu toate acestea, pentru cladiri cu mai putin de 25 -30 etaje, cadrele rigide nu sunt solutia optima.
Acest lucru se datoreaza faptului ca este necesar ca elementele care alcatuiesc conexiunile trebuie
sa fie mai grele, cu suduri complet dezvoltate ori multe suruburi grosolane pentru a obtine fixitatea
dorita. In plus, momentele incovoietoare provenite din incarcari gravitationale induse in stalpii
exteriori si sau incarcarile nesimetrice pot contrabalansa avantajele pe care le aduc grinzile cerute sa
preia momente incovoietoare
si reducerea lor in greutate. La extrema opusa a spectrului sunt cadrele simple, cu foarte mica
rezistenta la incovoiere, daca este cazul, care necesita o alte prescriptii pentru a
prelua sarcini laterale intr-o cladire inalta. In acest caz, pereti diafragma, contravantuiri, sau
un alte sisteme de rigidizare laterala sunt necesare in proiectarea cladirii.

3.2 Conexiunile semirigide

Conexiunile semirigide pot fi definite ca acele legaturi ale caror comportament este intermediar
intre conexiuni rigide si conexiuni simple. Astfel de conexiuni ofera restrangere substantiala la
momentul incovoietor si poate afecta inca reducerea suficienta in momentul incovoietor de la
mijlocul deschiderii unei grinzi incarcate cu incarcari gravitationale. Cu toate acestea, ele nu sunt
suficient de rigide pentru a preveni orice rotire a capatului grinzii. Desi comportamentul real al

13
conexiunii este complex, in practica de proiectare sunt utilizate abordari simplificate de astfel de
conexiuni.
Desi mai multe prescriptii si specificatii de proiectare, cum ar fi codurile americane AISC, britanice
sau codurile australiane ofera proiectantului o optiune de conexiune semirigida,aceasta a fost rar
utilizata din cauza dificultatii de a obtine un model analitic de incredere pentru a prezice raspunsul
destul de complex al conexiunii. Cu toate acestea, un succes rezonabil a fost obtinut cu un alt tip de
conexiune partiala rigida care AISC o noteaza Type 2 wind connection, cu dispozitii similare gasite in
codurile britanic si australian.
Dupa Eurocode 3-1-8, un nod poate fi clasificat ca rigid, formal articulat sau semi rigid in
conformitate cu rigiditatea sa Ia rotire, prin compararea rigiditatii sale initiale Ia rotire Sj,ini cu valorile
limita mentionate Ia 5.2.2.5. Reguli pentru determinarea lui Sj,ini pentru noduri care prind profile H
sau I sunt prezentate Ia 6.3.1. din EC3-1-8. Un nod poate fi clasificat ca total rezistent, formal
articulat sau partial rezistent, prin compararea momentului Mj,Rd cu momentele de rezistenta de
calcul ale barelor prinse in nod. Cand se face clasificarea nodurilor, rezistenta de calcul a unei bare
se ia ca cea a barei adiacente imbinarii. Un nod poate fi clasificat ca articulatie formala, daca
momentul sau de calcul rezistent Mi,Rd nu este mai mare decat 0,25 ori momentul de calcul rezistent
pentru o imbinare de totala rezistenta, cu conditia ca el sa aiba suficienta capacitate de rotire. In ce
priveste nodurile rigide, rezistenta de calcul a unui nod de rezistenta totala nu trebuie sa fie mai
mica decat cea a elementelor prinse in el.

Un nod care nu indeplineste criteriile corespunzatoare unui nod de rezistenta totala sau a unei
articulatii formale se clasifica ca nod de rezistenta partiala (nod semirigid).

14
 Dupa AISC, cadrele metalice se clasifica astfel:
1. Cadre simple care folosesc conexiuni simple sau conexiuni care preiau forta taietoare
(simple connections or shear connections), si se mai numesc Type 2 connections
2. Cadre rigide de rezistenta totala care folosesc conexiuni stalp-grinda rigide, si se mai
numesc Type 1 connections
3. Cadre semirigide care folosesc conexiuni stalp-grinda semirigide (sau de rezistenta
partiala), si se mai numesc Type 3 connections.

3.3 Conceptul de linie a grinzii:

Una dintre metodele de intelegere a comportamentului conexiunii stalp-grinda sub actiunea

incarcarilor este de a studia caracteristicile actiunii momentului-rotire dupa cum se arata in figura de
mai sus. Axa verticala prezinta capatul momentul de la capatul grinzii care actioneaza la conexiunea
grinda-stalp. Rotirea rezultanta de la capatul grinzii este reprezentata grafic pe axa orizontala in
radiani. Aceasta diagrama este oarecum similara cu un diagrama de tensiuni-deformatii. Asa-numita
linie a grinzii, exprima momentul rezultant final M si de rotatia 𝜃 pentru o grinda incarcata uniform
pentru orice tip de legatura, variind de la incastrare totala la rezemare simpla.

Relatia dintre momentul final M si rotatie 𝜃 poate fi exprimata prin urmatoarea ecuatie:
2𝐸𝐼𝜃 𝑞𝐿2
M=- - (1)
𝐿 12

Aceasta este o relatie liniara si poate fi reprezentata prin luarea in considerare a rotirii unei grinzi
simplu rezemate si momentul de la capatul perfect incastrat. Punctul a de pe linia grinzii este

15
momentul de incastrare unde conexiunea este total rigida. Astfel, din relatia de mai sus, pentru 𝜃 =
0, avem:
𝑞𝐿2
M=- (2)
12

Punctul b este punctul unde rotatia la capatul grinzii cand grinda este simplu rezemata.
Inlocuind M = 0 in ecuatia (1), obtinem
𝑞𝐿3
𝜃=- (3)
24𝐸𝐼

Punctul in care linia grinzii se intersecteaza cu linia de conexiune da

momentul final rezultat si rotirea sub incarcarea data. Dependenta comportamentului grinzii de
rigiditatea conexiunii poate fi studiata cu ajutorul acestei diagrame.

Curba 2 reprezinta o legatura semirigida, cum ar fi cea prezentata in figura de mai jos, care consta
dintr-o placuta de conectare dispusa astfel incat sub incarcarile de lucru ca cedeaza elastic pentru a
asigura necesarul de rotatie a conexiunii. Desi grinda este detaliata sa fie supusa unei rotatie egal cu
𝜃2, un moment semnificativ M2 corespunzator
rotatiei 𝜃2 se dezvolta la capete. Limitarile oferite de aceast tip de conexiune pot varia oriunde intre
20 % - 90% (dupa AISC) din incastrarea totala. Ca atare, momentele de pe capete pot fi 20- 90 % din
momentul generat intr-o grinda incastrata perfect.

Desi grinda este detaliata sa fie supusa unei rotatii egale cu 𝜃2, un moment semnificativ M2
corespunzator rotatiei 𝜃2 se dezvolta la capete. Limitarile oferite de aceast tip de conexiune pot
varia oriunde intre 20 % - 90% (dupa AISC) din incastrarea totala. Ca atare, momentele de pe capete
pot fi 20- 90 % din momentul generat intr-o grinda incastrata perfect.

3.4 Conexiunile simple

Conexiunile in cadrele simple sunt concepute pentru a transfera numai forfecarea verticala,
presupunandu-se ca nu exista nici un moment de incovoiere prezent in
conexiune. Spre deosebire de acestea, conexiunile la cadrele rigide sunt menite sa
dezvolte rezistenta pe deplin la momentul incovoietor cat si la forta taietoare si se
presupune ca ar avea suficienta rigiditate pentru a tine practic neschimbate
unghiurile originale dintre barele conectate in nod.

16
 Comportamentele perfect articulat si perfect rigid
sunt, desigur, conditii ideale care pot fi doar
abordate teoretic. In practica, este necesar sa se
accepte ceva mai putin de ideal, deoarece
structurile reale se comporta undeva intre
incastrare perfecta si simpla rezemare.
De exemplu, in figura de mai jos, se considera o
conexiune stalp-grinda tipica. Cornierele duble
prinse de inima sunt de obicei considerate a fi
foarte flexibile si se presupune
transfera numai forta taietoare.

De fapt, acestea ofera o restrictie limitata la

moment incovoietor si, astfel, se opune intr-o
anumita masura, rotirii la capatul grinzii. Relatia
dintre momentul aplicat si rotiria unei conexiuni
este determinata in general prin experiment. Cand
rotirea are loc, partea superioara a conexiunii este
intinsa in timp ce partea de jos este comprimata pe
stalp. Rotirea este acomodata de deformarea
unghiurilor dintre barele conectate in nod. Prin urmare, pentru a minimiza constrangerea la rotire,
cornierele (tablele profil L) trebuie sa fie cat se poate de subtiri.

Grinzile nerigidizate asezate pe scaune sudate de stalp, asa cum se arata in figura de mai jos sunt,
de asemenea, utilizate pentru rezemarea capetelor grinzilor fara restrictii la capete in constructiile
de tip 2 (cadre articulate).

Comportamentul cornierului-scaun este prezentat schematic in figura de mai jos. Scaunul

(cornierul) de jos actioneaza ca o consola, cu exceptia faptului ca acesta este limitat de
talpa inferioara a grinzii, care este conectata la acesta. Caracteristicile moment-rotire ale conexiunii
dintre cornier si grinda depind in principal de inaltimea grinzii, rigiditatea bolturilor care prind
scaunul de la partea de sus, de sus acoloanei si rigiditatea talpii stalpului la care este conectat
cornierul de sus.
Conexiunile cu cornier scaun sunt de obicei, mai rigide decat conexiunile cu corniere pe inima, dar
sunt totusi considerate ca fiind conexiuni simple.
17
3.5 Conexiuni rezistente la vant (Type 2)
Desi conceptia de conexiuni la vant (Type 2 connections) este empirica in abordare, mai multe
cladiri inalte semnificative au fost construite cu aceasta tehnica, exemplul cel mai notabil fiind
Empire State Building, din New York. Trebuie subliniat, cu toate acestea, ca o stabilitate si o
rigiditate semnificativa, sunt induse in structura prin placarea exterioara cu piatra sau
contravantuirile interioare.
Conexiunea la vant de tip 2 este un compromis intre cele doua extreme: conexiunea rigida
(type 1) si conexiunea simpla (type 2) fara rigidizare. Explorarea acestui tip de rigidizare pentru
cladiri cu inaltime medie ar merita efortul, deoarece aceasta poate duce la conexiuni rezistente la
moment incovoietor intre grinzi si stalpi, mai ieftine.
Proiectarea nodurilor la vant pentru cladiri inalte se bazeaza pe practica, ignorand momentele
incovoietoare de pe capetele grinzii generate de rezistenta nodului la incarcari gravitationale
in timp ce se mizeaza pe aceeasi conexiune sa reziste la momentele incovoietoare provenite din
incarcarile din vant, momentele din vant fiind calculate pe baza ipotezei de comportament complet
rigid. Aceasta procedura este testata in timp si ofera siguranta dat fiind faptul ca momentele de pe
capetele grinzilor pot fi mai mari decat cele de proiectare, si ca atare nu suprasolicita imbinarile.
Conexiunile proiectate dupa aceasta procedura sunt, in general, semi-rigide cu componente care,
prin deformarea inelastica, previn fisurarea imbinarilor.

Astfel, conexiunea la vant (type 2) poate fi definita ca un tip de conexiune in care se dezvolta
rezistenta laterala prin conexiuni speciale de vant, care ofera o anumita constrangere a capetelor a
grinzilor proiectate simplu doar pentru incarcari gravitationale.

Fara dispunerea unor contravantuiri sau pereti diafragma, cerintele de deplasare controleaza
inaltimea la care aceste sisteme pot fi utilizate.

Performanta structurala a conexiunii la vant in cladiri inalte este mult influentata functie de care
din incarcarile gravitationale sau orizontale sunt dominante, ceea ce sugereaza ca detaliile de noduri
trebuie sa varieze cu inaltimea cladirii.

Grinda poate fi considerata ca o grinda tipica dintr-un cadru care preia momente incovoietoare asa
cum se arat in figura:

18
Punctele de intersectie L1 si R1 din figura de mai jos reprezinta aplicarea incarcarii verticale numai
pe grinda; nu exista nici un moment incovoietor din vant care sa actioneze pe nod sau pe grinda.

Sa presupunem ca portalul este supus unor incarcari din vant care actioneaza de la stanga la
dreapta, asa cum este reprezentat figura urmatoare:

Grinda este supusa la capete de momente care actioneaza in sens orar. Pe partea unde avem
presiune pe cladire, momentul din vant actioneaza intr-o directie opus la momentul din incarcari
gravitationale, in timp ce in partea dreapta, unde avem suctiune, momentele din vant
actioneaza in acelasi sens ca cu momentele din incarcari gravitationale. Datorita momentul
aditional, nodurile din partea dreapta trec de la R1 la R2 pe curba nodurilor din figura de mai sus.
19
Datorita reducerii mometului in partea stanga, momentele merg pe curba de la L1 la L2. Grinda se
roteste cu ceeasi cantitate pana cand intregul moment din vant este dezvoltat intre punctele R si L.

Analiza cadrelor ce incorporeaza conexiuni de vant (type 2) si conexiuni semi-rigide (type 3)

trebuie sa considere:
1. ductilitatea conexiunii
2. evaluarea caracteristicilor deplasarilor cadrelor ca fiind mai mici decat la
conexiunile rigide
3. efectul restrictiilor partiale pe stalpi si stabilitatea cadrului.
Pasii de proiectare a nodurilor semi-rigide pot fi gasiti Structural analysis & design of tall buildings by
Bungale Taranath, pg.226 unde sunt date si tabele cu rigiditatile Z (corespunzator factorilor 4EI/L)
ale nodurilor functie de inaltimea grinzii si rotiri.
Exemple de noduri la vant:

unde 1kip-in = 112.99 Nm; 1 kip = 4.45kN

20
Se observa ca dintre cele 3 tipuri de noduri, cel de-al 3-lea are rigiditatea cea mai mare.

4. Cadrele rigide
(rigid frames ori MRF ori moment resisting frames)
860 Lake Shore Dr, Chicago (1951) - Structura in cadre
rigide - 26 etaje
Cadrele rigide sunt formate din elemente orizontale
(grinzi) si verticale (stalpi), barele fiind conectate rigid
intr-o retea in plan. Astfel de cadre rezista la incarcari in
primul rand prin rigiditatea la incovoiere a barelor
(Kowalczyk, Sinn, si Kilmister , 1995). Dimensiunea
stalpilor este controlata in principal de incarcarile
gravitationale care se acumuleaza spre baza cladirii,
astfel dimensiunea stalpilor crescand progresiv de la
partea acoperis spre baza. Dimensiunea grinzilor, pe de
alta parte, este controlata de rigiditatea cadrului, pentru
a asigura un echilibrul lateral acceptabil al cladirii. Desi
incarcarile gravitationale sunt mai mult sau mai putin
aceleasi la toate etajele tipice de la o cladire inalta,
dimensiunile grinzilor trebuie sa fie crescute pentru a
creste rigiditatea cadrului. De asemenea, stalpii deja
dimensionati pentru incarcari gravitationale trebuie sa
fie mariti usor pentru a creste rigiditatea cadrului la fel
de bine. MRFs pot fi situate in sau in jurul nucleului, la
exterior dar si pe tot interiorul cladirii, dealungul liniilor
retelei de cadre.

Deformarea tipica a unui cadru rezistent la moment supus la solicitari laterale este prezentata in
figura de mai jos:

4.1 Caracteristicile deplasarilor

Componentele deplasarilor laterale ale unui cadru rigid pot fi considerate ca avand doua
componente similare componentelelor de deplasare ale unei grizi in consola. O componenta este
din momentul incovoietor si cealalta din forta taietoare. In mod normal, pentru bare prismatice,
cand raportul deschidere/inaltime a grinzii L/h > 10 atunci deplasarea din moment incovoietor este
predominanta. Componenta din forfecare contribuie intr-o proportie foarte mica in comparatie cu
deplasarea totala. Insa, pentru cadre rigide aceasta nu este adevarat, componenta deplasarii din
21
forta taietoare este predominanta (pana la 80%), astfel deplasarile provenite din moment
incovoietor fiind doar 20% din deplasarea totala.

4.2 Componenta deplasarii din incovoierea consolei

Acest fenomen este cunoscut sub numele chord drift. Actiunea
vantului pe una dintre partile cladirii cauzeaza o incovoiere a intregii
structuri. Acest moment al carui valoare maxima este la baza cladirii,
cauzeaza o rotire a intregii cladiri in jurul stalpului unde avem suctiune,
numita moment de rasturnare. Cladirea se opune momentului de
rasturnare prin deformatiile axiale ale stalpilor (scurtari, alungiri).
Aceasta alungire a stalpului (din stanga, unde avem presiunea vantului)
duce rotirea cladirii si rezulta componenta deplasarii talpii de sus a
consolei de deformarea laterala. Acest mod de deformare constituie
90-95% din deplasarea totala.
In cazul cadrelor rigide, insa, acest fenomen reprezinta aproximativ
20% din deplasarea totala a structurii, restul vine de la efectul fortei
taietoare.

4.3 Componenta deplasarii din forta taietoare

Fenomenul este analog deplasarii unei grinzi din forta taietoare iar la cadrele rigide acest fenomen
este generat de incovoierea grinzilor si stalpilor din incarcarile laterale.

Incovoierile individuale ale

stalpilor si grinzilor produc
distorsiuni in intreg cadrul. Acest
mod de deformare reprezinta
aproximativ 80 % din deplasarea
laterala a structurii.

Incovoierea grinzilor contribuie

cu aproximativ 50-65 % din
deplasarea totala a cladirii.

Intr-un cadru rigid normal proportionat cu deschideri intre

stalpi de 10.6-12.2m (35 -40 ft) si o inaltime a etajelor de 3.65
- 4.0 m (12-13 ft), deplasarea totala este compusa din:

1.Deplasarea datorita deformatiilor axiale ale stalpilor 15-20%

2.Deplasarea datorita rotirii grinzilor 50-60%
3.Deplasarea datorita rotirii stalpilor 15-20%
4. Deplasarea datorita rotirii nodurilor datorata fortelor taietoare mari.

Obs: deplasarea din rotirea nodurilor se ignora in cazul cadrelor rigide, doarece
dimensiunile nodurilor sunt foarte mici comparativ cu lungimile grinzilor si stalpilor.

Rotirea stalpilor, contribuie cu aproximativ 15 - 20 % din deplasarea totala. Acest lucru se

datoreaza faptului ca la cele mai multe cadre fara contravantuiri raportul dintre rigiditatea stalpilor
22
si rigiditatea grinzilor este foarte mare, rezultand rotiri mari ale nodurilor din cauza grinzilor slabe.
Deci, in general, atunci cand se doreste reducerea deplasarilor cadrului fara contravantuiri, se
incepe marirea rigiditatii grinzilor!

Analiza cadrelor rigide necesita calculul a urmatoarelor incarcari, forte, si factorii de rigiditate:
• Momente datorate incarcarilor gravitationale
• Momente datorate actiunilor laterale
• Eforturi axiale in stalpi
• Deplasare laterala (Δ)
• Verificare stabilitate, care include efectele Pδ si PΔ

Pentru a se ajunge la un sistem optim, momentele de inertie ale grinzilor trebuie sa fie
corespunzator mai mari decat cele ale stalpilor, ideal, proportional cu raportul deschidere/inaltime
etaj!
Cadrele rezistente la moment sunt eficiente pentru cladiri de pana la aproximativ 20 de etaje. Ele
nu sunt eficiente pentru cladiri mai inalte in primul rand, pentru ca incarcarile laterale sunt preluate
prin rezistenta la forta taietoare si moment incovoietor a barelor si nu prin fortele axiale din bare ca
la cadre contravantuite.
Rezistenta cadrelor la incarcari laterale este mai degraba, prin deformare axiala a barelor, decat
prin incovoiere conduce aproape intotdeauna la structuri eficiente.

Exemple de noduri rigide (dupa Green, Sputo si Veltri):

23
 Cadrele rezistente la moment, cu conexiuni sudate au fost considerate pana la cutremurul de la
Northridge, ca unele dintre cele mai sigure pentru a avea rezistenta necesara, ductilitatea, si
fiabilitate. Cu toate acestea, cutremurul de la Northridge, cu magnitudinea de 6.7 din 17 ianuarie
1994, care a provocat pagube de peste 200 de miliarde $ si multe pagube cladirilor in cadre de otel
si cutremurul de la Kobe din 17 ianuarie 1995, care a dus la colapsul unui numar de cladiri de
constructie similara au zguduit increderea inginerilor in utilizarea acestei imbinari sudate pentru
proiectare seismica.

5. Cadrele contravantuite
Cadrele rigide nu sunt eficiente pentru cladiri mai mari de aproximativ 30 de etaje, deoarece
componenta orizontala deformatiei datorita forfecarii produsa de incovoierea stalpilor si riglelor
produce deplasari prea mari. Slabiciunea inerenta a cadrelor rigide adesea consta in flexibilitatea
grinzilor.
Contravantuirea cadrului incearca sa imbunatateasca eficienta cadrului prin eliminarea factorului
de incovoiere a stalpilor si riglelor. Acest lucru se realizeaza prin adaugarea de bare, cum ar fi
diagonalele, sau contravantuirile Chevron intre sistemele de plansee, forfecarea laterala fiind acum
absorbita de diagonale si nu de catre grinzi. Diagonalele transfera fortele laterale direct in actiunea
predominant axiala, oferind cladirii un comportament de tip consola verticala aproape pur. Astfel in
barele cadrului apar preponderent eforturi axiale, creandu-se astfel un sistem structural eficient.

Tipurile de contravantuiri variaza de la un simplu K concentric (CBF) sau diagonalele in X intre doi
stalpi la contravantuiri excentrice (EBF) cu rigidizari cu geometrie complicata care necesita rezolvare
computerizata.

5.1 Contravantuiri concentrice (CBF)

Comportare
In termeni simpli, cadrele contravantuite pot fi considerate ca ferme verticale rezistente la sarcini
laterale in primul rand prin rigiditatea axiala a stalpilor si a diagonalelor. Stalpii actioneaza ca si
talpile superioare si inferioare ale fermei ce rezista la momentul rasturnare, cu intindere in stalpii din
partea unde avem presiunea vantului si de compresiune in stalpii din partea unde avem suctiunea
vantului. Diagonalele lucreaza ca montantii fermei preluand incarcarile orizontale prin eforturile
axiale de compresiune sau intindere. Deoarece sarcina laterala este reversibila, diagonalele sunt
24
supuse atat compresiune cat si la intindere, prin urmare, ele sunt cel mai adesea concepute la
cerintele mai stricte de compresiune.

Atunci cand un cadru contravantuit este supus la sarcini laterale, deformarea axiala rezultata din
stalpi are tendinta de a provoca o deformare de incovoiere a cadrului cu concavitatea in directia
vantului si panta maxima in partea de sus ca in figura de mai sus. Deformarea axiala a diagonalelor
cauzeaza deplasarea din forta taietoare rezultand astfel curba cu concavavitate inversa, cu panta
maxima la baza si panta zero la ultimul etaj.

Functia principala a diagonalelor este de a rezista fortelor de forfecare orizontale. Cu toate

acestea, in functie de configuratia lor, atat montantii cat si diagonalele fermei verticale pot prelua
compresiuni substantiale in stalpii scurtati sub sarcinile gravitationale (vezi figura a de mai jos).

25
 Tipuri de contravantuiri

Ca un ghid preliminar, raportul inaltime-latime de 8/10 este considerat adecvat pentru cadre
contravantuite eficient. Cadrele contravantuite tind sa fie mai economice decat cadrele rezistente la
moment atunci cand si sunt luate in considerare materiale, costuri de fabricatie si montaj. Cadre
contravantuite sunt, prin urmare, de obicei, situate in zidurile care se suprapun intre plansee. Intr-o
cladire tipica de birouri, aceste ziduri apar, in general, in nucleul care poate fi casa scarii si puturile
de lift, grupurile sanitare centrale, si camerele mecanice si electrice.
La alegerea sistemelelor de inchidere (pereti cortina) si altor elemente non-structurale care impun
cerinte de deformare, trebuie considerata deplasarea diferentiala dintre etaje la perimetrul cladirii
si rotirea planseelor diafragma.

26
5.2 Contravantuiri excentrice (EBF)
La cadrele contravantuite excentric (EBF) conectarea diagonalelor se face in mod deliberat dezaxat
fata de conexiunea dintre stalp si grinda. Acest sistem, desi conceput initial pentru a satisface
cerintele de ductilitate in zone seismice, poate fi folosit convenabil si in aplicatii non-seismice (Corrin
& Swensson, 1992). Prin mentinerea conexiunii dintre grinda si diagonala aproape de stalpi,
rigiditatea sistemului poate fi realizata foarte apropiat de cea in cazul contravantuirii concentrice.
Prin deplasarea punctului intersectiei dintre axa diagonalei si axa grinzii fata de axa stalpului, se
realizeaza detalii de noduri mai simple.

Legaturi seismice

Bara excentrica (numita link sau legatura seismica) proiectata ca un element fuzibil al sigurantei
limiteaza fortele mari de a intra in diagonale, astfel prevenind flambajul diagonalelor. Acest
segment excentric al grinzii, numit link este supus la incovoiere sau forfecare suferind deformatii
mari (intra in curgere) inainte de a se atinge flambajul diagonalelor comprimate. Astfel, sistemul
structural cu contravantuiri excentrice se mentine stabil chiar si dupa deformari mari inelastice.

Rigiditatea necesara a cadrelor in timpul furtunii sau cutremurelor minore este mentinuta,
deoarece nu se formeaza articulatii plastice sub aceste incarcari si comportamentul ramane in
27
domeniul elastic. Desi deformatiile sunt mai mari decat intr-un cadru cu contravantuiri concentrice,
din cauza deformatiei din incovoierea “link-ului” , contributia link-ului la deplasarea cladirii nu este
semnificativa, din cauza lungimii relativ mici a link-ului.

Astfel, in practica rigiditatea elastica a unui cadru cu contravantuiri excentrice poate fi considerata
la fel cu a cadrelor cu contravaturi concentrice.

In proiectarea legaturilor seismice, codul american AISC Seismic, sectiunea 15, exista prevederi
cum ar fi cele ce urmeaza:
ℎ 𝑃
1. Limitarea raportului bazat pe raportul 𝜑 𝑢𝑓 . (vezi AISC seismic,sectiunea 15 pentru
𝑡𝑤 𝑏 𝑦
detalii. Pu = rezistenta axiala
2. Limitarea tensiunilor de cedare a legaturii seismice la 50 ksi (344.73 Mpa)
3. Nu sunt permise eclise de dublare sau penetrari in zona de legatura.
4. Rezistenta la forfecare, φVn este cel mult egala cu cel mai mic dintre:

φVn = 0.9 x 0.6 fy Aw

φVn = 0.9 x 2 Mp/L

5. Daca Pu, rezistenta axiala a link-ului este mai mare de 0.15Py, se aplica cerinte
suplimentare. A se vedea AISC, seismic, sectiunea 15.2b pentru detalii.
6. Limita de lungime, e a link-ului este

e < 1.6Mp/Vp.

acest lucru va mentine lungimea link-ului suficient de scurt pentru a fi controlata de

forfecarea. Observati ca cedarea (intrarea in curgere) la forfecare este mai usor de controlat
decat cedarea la moment!
7. Limita rotirii link-ului
Vp la 0,08 rad pentru link-uri cu cedare la forfecare (e ≤ 1.6 Mp/Vp)
0,02 rad pentru link-uri cu cedare la incovoiere (e ≤ 2.6 Mp/Vp). Utilizati
interpolare liniara pentru link-uri cu cedare combinata forfecare/ moment. A se
vedea figura pentru definirea rotatiei link-ului dipsus in centrul deschiderii:

28
 Dupa Eurocode 8-1, legaturile seismice sunt clasificate in 3 categorii, in functie de tipul
mecanismului plastic dezvoltat:
- legaturi scurte, care disipeaza energie prin plastificare la forfecare;
- legaturi lungi, care disipeaza energie prin plastificare mai ales la incovoiere;
- legaturi intermediare, care disipeaza energie atat prin plastificarea la incovoiere, cat si la
forfecare.
Rezistentele plastice capabile si limitele categoriilor, la sectiunile 1 sunt folositi
parametrii care urmeaza:

Mp,link = fy b ft ( d-tf)
𝑓𝑦
Vp,link = fw (d- ft)
√3

Daca NEd/Npl,Rd ≤ O, 15, forta capabila a legaturii satisface urmatoarele doua relatii la
ambele capete ale legaturii:

VEd ≤ VP,link

MEd ≤ MP,link

in care NEd, MEd, VEd sunt efectele actiunii de proiectare, respectiv forta axiala, momentul de
incovoiere si forta taietoare de calcul la ambele capete ale legaturii.

Daca NEd/NRd > 0,15 , expresiile de mai sus sunt satisfacute cu urmatoarele valori reduse
Vp,link,r si Mp,link,r folosite in loc de Vp,link si Mp,link
𝑁𝐸𝑑
VP,link,r = VP,link [ (1- 𝑁 )2]0.5
𝑝𝑙,𝑅𝑑

𝑁𝐸𝑑
MP,link,r = MP,link [ (1- 𝑁 )]
𝑝𝑙,𝑅𝑑

Daca NEd/NRd ≥ O, 15, lungimea legaturii, se recomanda ca ea sa nu depaseasca limitele

date mai jos:

e ≤ 1,6 Mp,link/Vp,link cand R< 0,3

e ≤ (1, 15- 0,5 R) 1.6 Mp,link/Vp,link cand R ≥ 0,3 in care

R =(NEd.tw·(d- 2tf) /VEd·A) iar A este aria legaturii.

29
 Obs: pentru e > 2 hbeam , articulatia plastica tinde sa apara la ambele capete ale link-ului!

Ciclurile repetate de atingere a curgerii prin forfecare sunt un mecanism excelent de disipare a
energiei din seism (sau furtuna) deoarece deplasari ciclice mari pot avea loc fara colapsul cladirii,
sau deteriorari in comportamentul histerezis. Acest lucru se datoreaza faptului ca aceasta curgere se
produce intr-o mai mare parte a grinzii. Inima flambeaza dupa intrarea in curgere la forfecare, dar
campul de tensiuni preia incarcarile mecanismului pentru a preveni colapsul, rezultand intr-o bucla
histerezis avand o suprafata mare, ceea ce reprezinta o buna disipare a energiei.

Concluzie:

Cladirile in cadre de otel cu contravantuiri excentrice sunt mai usoare decat cadrele echivalente
rezistente la moment (MRF) si, pastrand in acelasi timp rigiditatea elastica ale cadrelor cu
contravantuiri concentrice sunt mai ductile. Grinzile excentrice (link-uri), desi plastificandu-se la
forfecare, actioneaza ca elemente fuzibile de siguranta pentru a disipa excesul de energie in timpul
unui cutremur puternic.
Plastificarea prematura a unui link excentric nu aduce prabusirea structurii deoarece structura
continua sa-si pastreze mare parte din rezistenta si rigiditate.

30
5.3 Contravantuiri cu flambaj impiedicat (BRBFs)
Aceste diagonale reprezinta alternativa imbunatatita a contravantuirilor obisnuite. Marele
dezavantaj al diagonalelor obisnuite este pierderea de rezistenta si rigiditate
din cauza eforturilor neechilibrate de intindere si compresiune. Contravantuirile cu flambaj
impiedicat au o curba histeretica echilibrata, curba la intindere fiind similara cu cea din
compresiune.

Cadrele cu contravantuiri cu flambaj impiedecat ( BRBF – Buckling restraiend braced frames), din
figura de mai sus, au un grad ridicat de ductilitate (capacitatea de disipare a energiei) si o buna
rigiditate laterala, si se repara relativ simplu, daca este nevoie, dupa un cutremur major.

Deoarece diagionalele sunt capabile de a atinge curgerea fara a flamba la compresiune, curbe
histerice simetrice bine definite, stabile, sunt generate atunci cand diagonalele sunt supuse la
incarcare ciclica inversa. Rezulta o capacitate de disipare a energiei mare.
Cu unele simplificari , guseele de la prinderea diagonalelor in nodurile cadrului, sunt proiectate
similar cu cele de la cadrele cu conexiuni speciale si contravantuiri concentrice (SCBF). Cu toate
acestea, guseele la BRBF nu sunt necesare sa acomodeze flambajul diagonalelor, nici nu se cere
sa aiba rezistenta la moment incovoietor in exces fata de diagonale. Cadrele cu contravantuiri cu
flambaj impiedicat (BRBF) sunt o clasa speciala de cadre cu contravantuiri concentrice (SCBF).

Sistemele BRBF au mai mare ductilitate si capacitate disipare a energiei decat sistemele SCBF
datorita flambajului impiedicat si au deplasari ce corespund cu ale sistemelor BRB, pot oferi
rigiditate elastica comparabila cu cea a unui EBF sau un SCBF. Ductilitatea ridicata este atinsa prin
limitarea flambajului miezului de otel.

5.4 Ferme zabrelite decalate

Cladirile rezidentiale, cum ar fi cele de apartamente, condominii, hoteluri, in general, au latimea
de 20 m si lungimi variind de la 33 la 65m si chiar mai mult.
Pentru a profita de acest aspect plan unic, un studiu a fost realizat la Massachusetts Institute of
Technology ( MIT ) pentru a investiga posibilitatea de a dezvolta un nou sistem pentru acest plan. Ca
un rezultat al studiului, a evoluat un sistem de cadre cu zabrele decalate (staggered trusses),
31
aranjate intr -un mod esalonat la etajele alternative, asa cum este prezentat schematic in figurile
urmatoare:

Planseele actioneaza ca diafragme transferand sarcinile laterale la grinzi . Stalpii, prin urmare,
nu primesc momente incovoietoare din actiunea cadrului. Pentru a permite un coridor neintrerupt,
diagonalele din deschiderea centrala sunt eliminate, vezi figura de mai jos. Deoarece diagonalele
sunt eliminate, forfecarea este preluata prin actiunea Vierendeel a barelor verticale si talpile de sus
si de jos.

32
 Deschideri Vierendeel altele decat cele necesare pentru coridoare ar trebui evitate din motive
economice.
Proiectarea fermelor decalate se bazeaza pe talpi continue si montanti si diagonale prinse
articulat de talpi. In general, pentru talpi se folosesc profile I cu talpi late selectate pentru talpile
fermelor deoarece acestea sunt eficiente la incovoiere.

Sistemul cu ferme decalate nu se limiteaza la planurile dreptunghiulare simple. Poate fi folosit in si

la cladiri cu forma in plan curbilinie, asa cum arata in figura urmatoare:

33
34
Comportare:

Modelul conceptual al traseului incarcarilor orizontale la sistemele cu ferme zabrelite decalate:

Aceasta aranjare permite transferul forfecarii laterale de la contravantuirile exterioare la bretele

contravantuirile interioare prin actiunea planseelor diafragma.
Stalpii mai jos contravantuirile exterioare sunt, prin urmare, supusi la solicitari axiale numai din
momentele de rasturnare, in timp ce intreaga forfecare laterala este preluata de contravatuirile
interioare de sub nivelul 2. Aceasta este in esenta, actiunea structurala intr-un sistem cu ferme
zabrelite decalate. Fortele orizontale intr-un cadru dat sunt transmise prin planseu la ferma
adiacenta de mai jos si continua in jos spre etajul urmator dupa cum se arata schematic in figura de
mai sus.

Stalpii dintre etaje, asa cum se arata in figura de mai jos, nu primesc momente incovoietoare din
actiunea cadrului. Este ca si cum intreaga cladire are o grinda cu zabrele verticala pe toata inaltimea,
rezultand astfel o structura eficienta.

35
 5.5 Interactiunea dintre cadrele contravantuite si cadrele rigide
Chiar pentru cladiri relativ scurte, sa zicem in intervalul de 10-15 etaje, stalpii devin nejustificat de
masivi daca rigidizarea laterala a cladirii se limiteaza doar la nucleul din centrul cladirii unde sunt
casa scarii si alte servicii.

In plus, fortele ascensionale mari care pot sa apara in partea de jos a stalpilor cadrelor
contravantuite pot prezenta probleme pentru proiectarea fundatiei.

In astfel de cazuri, o solutie structurala economica poate fi configurata prin cuplarea cadrelor
rigide cu cadre contravantuite.
De multe ori, arhitectural, poate fi permisa utilizarea grinzilor de cuplare inalte si stalpilor cu
deschideri relativ mici la perimetrul cladirii deoarece acesti stalpi nu vor interfera cu planificarea
spatiului interior iar inaltimea grinzilor trebuie sa nu fie mica (vezi grinzile ajurate) pentru a putea
permite trecerea conductelor de aer conditionat. Un plan schematic al unui planseu al unei cladiri
folosind acest concept este prezentat urmatoare:

Ca o alternativa la cadre rigide exterioare, un set de cadre interioare pot fi utilizate cu nucleu
contravantuit, asa cum este prezentat mai jos:

36
 Cu toate acestea, o alta optiune este de a conecta grinzile principale dintre nucleu si stalpii
exteriori cu conexiuni rigide, asa cum se arata in continuare. In acest caz, grinzile ce leaga nucleul de
stalpii exteriori actioneaza ca si outriggeri.

Pentru cladiri zvelte, cu raportul inaltime/latime h/l >6, sistemul interactiv de cadre rigide si
nucleu din cadre contravantuite devine nerentabil. In astfel de cazuri, o solutie structurala buna este
de a dispune contravantuiri pe intreaga latime a cladirii. Momentele de rasturnare si fortele de
forfecare in acest sistem sunt preluate prin dezvoltarea fortelor predominant axiale in barele
cadrelor. De asemenea, un al doilea rand de contravantuiri secundare sunt dispuse in scopul
de a transfera sarcinile laterale la punctele de pe panoul mega-diagonalelor.
37
38
Comportare

Daca modurile de deformare a cadrelor contravantuite si a cadrelor rigide, ar fi fost similare, ar fi

fost rezonabil sa se distribuie sarcinile orizonatale intre cele doua sisteme laterale in functie de
rigiditatea lor relativa. Acest lucru nu este asa, deoarece aceste doua sistme se deformeaza diferit.

Cand cele doua sisteme laterale, cadrele contravantuite si cadrele rigide sunt legate intre ele prin
plansee diafragma rigide, o forta de forfecare neuniforma se dezvolta intre cele doua. Interactiunea
rezultata ajuta la extinderea gamei de aplicare a acestor sisteme la cladiri cu pana la 40 de etaje.
Cadrul rigid tinde sa reduca deplasarea laterala a cadrului contravantuit la partea de sus, in timp ce
la randul sau, cadrul contravantuit sustine cadrul rigid la baza.

39
 5.6 Exemple de cladiri inalte cu structuri duale in cadre + nucleu
Empire State Building, New York

Empire State Building a fost cea mai inalta cladire din lume (381 m, 102 etaje) din 1931 cand a fost
finalizata pana in 1972, cand s-au construit Turnurile Gemene World Trade Center din New York.
Structura este in cadre de otel, constand in cadre rigide si cadre contravantuite imbinari nituite, cu
intreaga structura inglobata in beton.
Inglobarea in beton, desi neglijata in calcul de rezistenta, rigidizeaza cadrele considerabil
impotriva actiunii vantului. Masurari ulterioare cu frecvente au estimat rigiditatea reala la de 4.8 ori
mai mare decat rigiditatea cadrelor metalice neinglobate.
Inaltimea a fost marita prin adaugarea unei antene TV de 222 ft (74 m). Printre
multele caracteristici uimitoare ale acestei cladiri este faptul ca acesta are 73 de lifturi, desi nu toate
traveaza toata inaltimea. Uimitor, acesta a fost construit intr-o perioada relativ scurta de 410 zile,
aceasta fiind posibil prin utilizarea pe scara larga de profile metalice prefabricate, astfel incat la un
sau ridicat 4-5 etaje pe saptamana.

40
 Bank One Center, Indianapolis, Indiana

Aceasta este o cladire de birouri in cadre de otel de 52 etaje

care se ridica la o inaltime de 190 m. In plan, turnul este de 58 x
37 m, cu set -back-uri la etajul 10, 15 ,
23 , 45 si 47.
Sistemul structural pentru preluarea fortelor laterale este
format din doua “ferme-talpa” verticale
pe directia nord-sud si doua contravantuiri mai mici la nucleu,
care actioneaza pe directia est-vest, in ca o “ferma-inima”.
Impreuna, fermele-talpa si ferma-inima formeaza o grinda
verticala imensa in consola. Fermele-talpa ofera bratul de
parghie mare pentru momentele de rasturnare, rezistand astfel
efectului de consola, si de a transfera incarcarile gravitationale
ale nucleului interior la stalpii exteriori.
Rezulta astfel egalizarea eforturilor axiale in stalpii fermei si
ceilalti stalpi perimetrali care nu fac parte din ferme si mentine
scurtarea diferentiala dintre stalpii din ferme si cei perimtrali
care nu fac parte din ferme la un nivel minim.
Pentru a asigura transferul incarcarilor gravitationale de la
nucleu la stalpii exteriori, un stalp din nucleu este eliminat la
fiecare 12 etaje.

41
 Nations Bank Plaza, Atlanta, Georgia

Cladirea de birouri de 57 etaje, are planul patrat cu colturile pentru a crea aspectul arhitectural
dorit si sa se prevada cat mai multe birouri de colt. Planul de etaj tipic este de 49.87 × 49.87 m, cu
un nucleu interior de 17.89 ×20.32 m. Un subsol cu 5 niveluri subterane este construit din beton
armat.

Fundatia este pe piloti forati la mica adancime in teren stancos.

Sarcina gravitationale sunt preluate in principal de 12 mega-stalpi compoziti. Patru dintre acestia
sunt situati
la colturile nucleului, si opt la perimetru. Stalpii nucleului sunt contravantuiti pe toate cele patru
laturi.
Deoarece diagonalele sunt aranjate pentru golurile de usi in nucleu, configuratia lor este diferita pe
fiecare din cele patru laturi.

Grinzile principale de otel inalte de 36 inch (0.91 m) sunt conectate rigid la stalpii compoziti pentru
a transfera o parte a momentului de rasturnare la stalpii exteriori. Deoarece grinzile principale sunt
mai inalte decat celelalte grinzi secundare, deschideri au fost prevazute in grinzi pentru trecerea
conductelor si tevilor mecanice.
42
O ferma cu zabrele este utilizata intre nivelurile 56 si 59 pentru a lega stalpii nucleului de mega-
stalpii perimetrali. Aceste ferme transfera o parte din momentul de rasturnare stalpilor perimetrali
si, de asemenea, adauga rigiditate considerabila cladirii.

De la etajul 57 in sus, cladirea se ascuteste formand un con inalt de 42.68 m, care este folosit
pentru echipamente mecanice si de telecomunicatii.

43
 6. Sistemele outrigger si centuri zabrelite (belt truss)
6.1 Introducere
Sistemele outrigger si centuri cu zabrele (belt truss) au fost utilizate in istorie la corabii pentru a
ajuta la rezistenta la fortele eoliene in velele lor, ceea ce face catargul inalt si zvelt stabil si puternic.
Nucleul unei cladiri inalte este analog catargului navei , cu outriggers actionand ca verge si stalpii
de la perimetrul cladirii actionand ca vele. Ca si la corabii, outriggerii (vergele) servesc la reducerea
momentului de rasturnare din nucleu (catarg), care ar actiona de altfel in consola pura, si pentru a
transfera acest moment redus la stalpii exteriori prin outriggeri conectati la nucleul structurii (vezi
figura de mai jos).

Nucleul poate fi situat in centrul cladirii avand outriggerii extinzandu-se in ambele parti spre stalpii
de la exterior sau, in unele cazuri, poate fi amplasat pe o parte a cladirii cu outriggeri extinsi la stalpii
de pe cealalta parte a cladirii (Bungale Taranath , 1998) .

Outriggerii sunt in general sub forma de ferme metalice,

sau pereti din beton armat, care actioneaza efectiv ca
niste grinzi rigide inducand un cuplu tensiune-
compresiune in stalpii exteriori.

Centurile cu zabrele sunt adesea dispuse pentru a

distribui aceste forte de compresiune si intindere la un
numar mare de stalpi din cadrele exterioare. Centurile cu
zabrele de asemenea, ajuta la minimizarea alungirii
diferentiale si scurtarii stalpilor.

Outriggerii pot fi, de asemenea, legati la megastalpi la

perimetrul cladirii. Desi aceasta structura este in primul
rand un sistem interior, centurile cu zabrele si megastalpii
ofera un perimetru mai mare, rezultand astfel o structura
ce rezista la impingerea laterala (lateral push).

44
 Pentru cladirile intre aproximativ 30 si 70 de etaje, cu structura metalica, nucleele din cadre
contravantuite sau pereti diafragama din beton armat sunt in general eficiente pentru a prelua
incarcarile laterale. Cu toate acestea, pentru inaltimi mai mari, rezistenta sistemelor cu nuclee la
incovoierea cauzata de rasturnare devine progresiv ineficienta.
Sistemul, in afara de a fi eficient la preluarea incarcarilor laterale, ofera, de asemenea, avantajul
suplimentar de egalizare a scurtarii diferentiale cauzate de diferenta de temperatura a stalpilor
exteriori si dezechilibrul de eforturi axiale dintre
nucleu si stalpii exteriori.

In nucleele din cadre metalice, imbinarile excesive

cu sudura sau bolturi si innadirea barelor metalice
pot reduce mult usurinta la fabricatie si montaj. In
nucleele de beton armat, unde peretii sunt excesivi,
se dezvolta eforturi de intindere uriase, astfel
anuland usor efectele compresiunii in beton.
Sistemul alcatuit din nucleu si outriggeri atenueaza
aceasta problema .

Alte avantaje ale sistemului cu nucleu si outriggeri

sunt ca deschiderile dintre stalpii exteriori pot
indeplini cu usurinta cerintele estetice si functionale,
iar cadrele din perimetru cladirii pot consta in simple
cadre articulate, fare a fi nevoie de conexiuni rigide
intre stalpi si grinzi. Pentru cladirile superinalte,
conectarea outriggerilor cu megastalpii exteriori
deschide sistemul de fatada pentru flexibilitate
estetica si arhitecturala depasind astfel un
dezavantaj principal al sistemele de tip tub - forma
inchisa.
45
 In plus, sistemele cu outriggeri pot fi utilizate la cladiri cu inaltimi de pana la 150 de etaje, si chiar
mai mult.
Principalele dezavantaje sunt ca outriggerii interfereaza cu spatiul ocupabil sau inchiriabil,
caracterul repetitiv a elementelor structurale lipseste creand un impact negativ asupra procesului de
ridicare a constructiei. Cu toate acestea , aceste dezavantaje pot fi depasite prin planificarea
arhitecturala si structurala atent, cum ar fi plasarea outriggerilor in plansee si in etajele mecanice
etc.
Sistemele de outriggeri pot fi formate in orice combinatie de otel, beton si compozite.

6.2 Comportare
Fara beneficiul care il aduce interactiunea dintre sistemul interior alcatuit din nucleu si sistemul
exterior alcatuit din tub, rezistenta intregii structuri este doar egala cu suma rezistentelor
independente ale sistemelor individuale. Incorporarea outriggerilor in sistemul global cupleaza
nucleul si tubul, imbunatateste capacitatea sistemului de a rezista fortelor de rasturnare dramatic.

La cladirile mai inalte de 35-40 de etaje sistemul structural compus doar din nucleu si tub are
rigiditate limitata si genereaza forte ascensionale mari in nucleu si forte de rasturnare mari in
fundatie.

Diverse tehnici de contravantuire au fost dezvoltate in acest scop, contravantuiri speciale

aplicabile la cladiri inalte si super-inalte.

Iata doua dintre cele mai simple sisteme cu outriggeri:

Pentru cladiri mai inalte de 40 de etaje, zona a nucleului central necesara serviciilor mecanice si
electrice, si transportului pe verticala este mult prea mica pentru a oferi un sistem contravantuit
eficient. O metoda de crestere a eficientei sistemului este de a utiliza o ferma “capac” (cap truss or
hat truss) care leaga nucleul de stalpii exteriori folosind outriggeri (vezi figura de mai jos).

46
 Stalpii legati la ferma “capac”, in plus fata de preluarea sarcinilor gravitationale, mai ajuta, de
asemenea, la rezistenta la momentele de rasturnare.
Actiunea de fixare a capacului si a outriggerilor induce un cuplu la partea de sus, opunandu-se
efectului de consola verticala a nucleului. Acest lucru duce la un punct de inflexiune a curbei
deformare a cladirii. Aceasta inversare in curbura reduce momentul incovoietor in nucleu, si, prin
urmare, reduce deplasarea laterala a cladirii.

Centura zabrelita de la perimetrul cladirii lucreaza ca o pazie de lemn la acoperisurile cu capriori

sau ferme zabrelite unde aceasta rigidizeaza acoprisul, mobilizand astfel si restul de stalpi exteriori
pentru a lua parte la impidecarea rotirii fermei-capac.

O imbunatatire generala a rigiditatii cladirii de pana la 25% -30% se poate realiza prin utilizarea
unei centuri zabrelite suficient de rigida si a outrigerrilor.

Sistemul este, de asemenea, eficient in egalizarea deformatiilor axiale diferentiale dintre stalpii
interiori si stalpii exteriori, care pot rezulta din efectele temperaturii, si scurtarea axiala inegala ca
urmare a dezechilibrului fortelor gravitationale. Comportamentul este cel mai bine ilustrat in figura
de mai sus.

47
 Ferma-capac poate fi conceptualizata ca un spring echivalent situat la partea de sus a consolei
verticale. Rigidiatea fermei-capac se poate calcula, daca dam o rotire consolei 𝜃 = 1. Forta axiala in
stalpii exteriori dispusi la d/2 de centrul nucleului:
𝐴𝐸𝑑
P = 2𝐿 , unde A = aria stalpilor
E = modulul de elasticitate al stalpilor
L = inaltimea cladirii
d = distanta dintre stalpii exteriori diametral opusi
Rigidiatea fermei-capac:
𝑑
K = Σ P di = P x 2 𝑥 2 = Pd

Spring-ul echivalent de la partea superioara a consolei verticale induce o curba inversa in curba
deformatiei, reducand astfel deplasarea laterala a consolei.

6.3 Outrigger localizat la diferite inaltimi ale consolei

a) Outrigger la partea superioara

Modelul conceptual :

Conditia de compatibilitate rotatie la Z = L poate fi scrisa asa:

𝜃w – 𝜃s = 𝜃L

unde
θW este rotirea consolei la Z = L datorita sarcinii laterale uniform distribuite W, in
radiani
θS este rotatia datorata impiedicarii spring-ului situat la Z = L, in radiani. Semnul
negativ arata ca rotatia consolei datorita rigiditatii spring-ului este in directie opusa a
rotatiei datorate incarcarii exterioare
θL este rotatia finala a consolei la Z = L, in radiani.

Pentru o consola cu momentul de inertie I uniform, si un modul de elasticitate E supusa la sarcina

orizontala W uniform distribuita:
𝑊𝐿3
𝜃w = 6𝐸𝐼
48
 Daca M1 si K1 reprezinta momentul si rigiditatea spring-ului situat la Z = L, ecuatia de
compatibilitate a rotirii poate fi scrisa astfel:
𝑊𝐿3 𝑀1 𝐿 𝑀
- = 𝐾1
6𝐸𝐼 𝐸𝐼 1

𝑊𝐿3
si M1 = 1
6𝐸𝐼
𝐿
+
𝐾1 𝐸𝐼

Deplasarea finala Δ1 la partea superioara a cladirii se obtine prin suprapunerea de efecte:

Δ1 = Δload – Δspring
𝑊𝐿4 𝑀1 𝐿2 𝐿2 𝑊𝐿2
Δ1 = - = 2𝐸𝐼 ( – M1)
8𝐸𝐼 2𝐸𝐼 4

b) Outrigger situat la ¾ din inaltimea cladirii

Modelul conceptual:

Ecuatia deplasarii laterale y a consolei supusa la incarcari orizonatale uniform distribuite :

𝑊
y = 24 𝐸𝐼 (𝑥 4 − 4𝐿3 𝑥 + 3𝐿4 )

unde x este masurat de la partea superioara in jos.

Panta (tangenta) consolei se obtine prin derivarea ecuatiei de mai sus:

𝑑𝑦 𝑊
= (𝑥 3 − 𝐿3 )
𝑑𝑥 6 𝐸𝐼

Astfel, panta consolei in dreptul spring-ului, se obtine inlocuind Z= 3L/4, adica x= 3L/4:
𝑑𝑦 𝑊 𝐿3 𝑊𝐿3 63
𝑑𝑥
(𝑙𝑎 𝑍 = 3𝐿/4) = � − 𝐿3 � = 6 𝐸𝐼 x 64
6 𝐸𝐼 64

Daca M2 si K2 sunt momentul incovoietor si rigiditatea spring-ului la Z= 3L/4, atunci ecuatia devine:
𝑊𝐿3 63 𝑀2 3𝐿 𝑀
�64� - � 4 � = 𝐾2 (rotire)
6 𝐸𝐼 𝐸𝐼 2
49
 4𝐾1
Insa K2 = si atunci M2 devine:
3

𝑊𝐿3 63 𝑊𝐿3
M2 = � 1
6 𝐸𝐼
𝐿 � 64
3 =� 1
6 𝐸𝐼
𝐿 � 1.31 se observa ca M2 = 1.31 M1
+ 4
+
𝐾1 𝐸𝐼 𝐾1 𝐸𝐼

Deplasarea finala a consolei Δ2 :

𝑊𝐿4 𝑀2 𝐿2 𝐿
Δ2 = - �𝐿 − 4�
8𝐸𝐼 2𝐸𝐼

𝐿2 𝑊𝐿2
Δ2 = 2 𝐸𝐼 � − 1.23 𝑀1 �
4

c) Outrigger la ½ din inaltimea cladirii

Modelul conceptual:

Rotirea consolei la Z = L/2 din incarcarea laterala W uniform distribuita este:

7𝑊𝐿3
𝜃w = 48 𝐸𝐼

Ecuatia rotirii devine:

7𝑊𝐿3 𝑀 𝐿 𝑀
48 𝐸𝐼
- 2 3𝐸𝐼 = 𝐾3
3

unde M3 si K3 sunt momentul incovoietor si rigiditatea spring-ului la Z = L/2.

Se observa ca K3 = 2K1 si atunci M3 devine:

𝑊𝐿3
7
M3 = � 1
6 𝐸𝐼
𝐿 �x4
+
𝐾1 𝐸𝐼

𝑊𝐿3
Dar M1 = 1
6𝐸𝐼
𝐿 si atunci M3 = 1.75 M1
+
𝐾1 𝐸𝐼

50
Deplasarea laterala:
𝑊𝐿4 𝑀3 𝐿 𝐿
Δ3 = - �𝐿 − 4�
8𝐸𝐼 2𝐸𝐼

𝐿2 𝑊𝐿2
Δ3 = 2 𝐸𝐼 � − 1.31 𝑀1 �
4

d) Outrigger situat la ¼ din inaltimea cladirii

Modelul conceptual:

Rotirea la Z = L/4 din incarcarea laterala W uniform distribuita:

37𝑊𝐿3
𝜃w = 6𝑥64 𝐸𝐼

Ecuatia rotirii:
37𝑊𝐿3 𝑀 𝐿 𝑀
- 4 4𝐸𝐼 = 𝐾4
384 𝐸𝐼 4

unde M4 si K4 sunt momentul si rigiditatea spring-ului la Z = L/4. Obervati ca K4 = 4K1 si atunci

M4 = 2.3 M1

Deplasarea laterala:
𝑊𝐿4 𝑀4 𝐿 𝐿
Δ4 = - �𝐿 − 8�
8𝐸𝐼 4𝐸𝐼

𝐿2 𝑊𝐿2
Δ4 = 2 𝐸𝐼 � − 𝑀1 �
4

6.4 Locatia optima a unui outrigger singular

Este evident ca rigiditatea spring-ului echivalent variaza invers fata de distanta de la baza la spring.
Rigiditatea spring-ului este minima daca este dispus la baza si maxima daca este dispus la partea
superioara a consolei.
51
 Deoarece rotirea unei console supusa la o sarcina orizontala distribuita uniform variaza parabolic
de la un maxim de la partea superioara la zero la baza, din punctul de vedere al rigiditatii spring-ului,
este de dorit sa se dispuna la baza, in timp ce considerand rotirea consolei, inversul este adevarat.
Este evident ca locul de amplasare optim este undeva intre.
a)Cazul simplificat

Ipoteze simplificatoare pentru calcul:

1. Stalpi perimetrali si nucleul au aria si momentul de inertie constante pe toata inaltimea.

2. Outrigger-ul si centurile zabrelite sunt infinit rigide si induc numai forte axiale in stalpii
exteriori.
3.Rezistenta laterala este asigurata numai de rezistenta la incovoiere a nucleului si actiunea
de tiranti a stalpilor exteriori
4. Nucleul este incastrat in fundatie
52
 5. Rotirea nucleului din forfecare laterala este neglijabila.
6. Intensitatea sarcini laterale ramane constanta pe toata inaltimea.
7.Structura este liniar elastica.

Rotirea 𝜃 a consolei la distanta x de la partea superioara a consolei din incarcarea laterala uniform
distribuita W:
𝑊
𝜃 = 𝐸𝐼 (𝑥 3 − 𝐿3 )

Rotirea la partea superioara datorata cuplului Mx :

𝑀𝑥
𝜃= (𝐿 − 𝑥)
𝐸𝐼

Ecuatia de compatibilitate rotirii in x:

𝑊 𝑀𝑥 𝑀𝑥
(𝑥 3 − 𝐿3 ) - (𝐿 − 𝑥) =
𝐸𝐼 𝐸𝐼 𝐾𝑥

unde Mx = momentul incovoietor din impidicarea outrigger-ului

𝐴𝐸 𝑑2
Kx = rigiditatea spring-ului la x; Kx = 𝐿−𝑥 2
E = modulul de elasticitate al nucleului
I = momentul de inertie al nucleului
A = aria stalpilor perimetrali
L = inaltimea cladirii
d= distanta intre stalpii exteriori diametral opusi.

Deplasarea la partea superioara a structurii:

𝑀𝑥 (𝐿−𝑥)(𝐿+𝑥)
ym =
2 𝐸𝐼

Locatia optima a outrigger-ului este aceea pentru care deplasare ym un maxim. Asta se obtine prin
derivarea ecuatiei ym fata de x:

𝑑 𝑊(𝑥 3 −𝐿3 )(𝐿+𝑥)

𝑑𝑥
� 1 1 �=0
12 (𝐸𝐼)2 � + �
𝐴𝐸 𝐸𝐼

4x2 + 3x2 L – L3 = 0 ⇒ x = 0.445 L de la partea superioara.

b)Cazul real

1.Incarcarea laterala este trapezoidala pentru un bloc de 40-50 de etaje.

2.Sectiunea si momentul de inertie a stalpilor si nucleului se micsoreaza cu inaltimea. O
variatie liniara poate aproxima descresterea pentru cladiri de la 40 de etaje in sus.

Exemplu de calcul: cladire de 46 de etaje

53
54
Deplasarile laterale ce includ efectul outrigger-ului sunt reprezentate prin curba “S” de mai jos:

Sa presupunem ca pentru o cladire de 46 de taje

fara outrigger, din calcul, deplasarea laterala
este de 140 cm, adica 1/131, ceea ce este
inacceptabil. Fara sa adaugam otel la structura,
doar prin dispunerea unui outrigger la partea
superioara deplasarea laterala se reduce la
1/273, ceea ce este inca inacceptabila.
Reducerea deplasarii este impresionanta pentru
outrigger dispus la etajul 26, adica 1/400 ceea
ce este acceptabil.

deplasarea laterala la partea superioara fara outrigger

unde index deplasare laterala = deplasarea laterala la partea superioara cu outrigger

Locatia optima pentru 2 outriggeri

Se considera aceeasi cladire pentru am facut calculul unui singur outrigger.

55
Deplasarile laterale ce includ efectele a 2 outriggeri sunt reprezentate prin curbele continue mai jos,
curba discontinua reprezintand 1 singur outrigger:

Pentru cladirea exemplificata

deplasarea realtiva cea mai
mica pentru 2 outriggeri este
0.13.

O deplasare relativa de 0.15

poate fi obtinuta prin
dispunerea 2 outriggeri la
etajele (40 si 23) sau (32 si 33).

56
 6.5 Exemple de cladiri cu outriggeri si centuri zabrelite
AT&T Building, New York City , New York

Sistemul structural lateral de baza rezistent forte laterale pentru cladire consta dintr-un
tub format din cadre de otel rigide la perimetrul cladirii. Rigiditate suplimentara se adauga
transversal prin intermediul a patru ferme metalice verticale. La fiecare al optulea etaj, doi pereti de
otel in forma de I, cu gauri taiate pentru circulatie, se extind de la partile laterale ale fermelor
verticale la stalpii exteriori. Acesti pereti de otel actioneaza ca outriggeri pentru a mobiliza intreaga
latime a cladirii in rezistenta laterala. Forta taietoare la baza cladirii este transferata la doua cutii
metalice uriase. Structura de rezistenta este proiectata de Leslie Robertson & Associates, New York.

Jin Mao Tower, Shanghai, China

Aceasta cladire consta dintr-un turn inalt de 1381 ft (421 m), atasat la un podium de inaltime
joasa, cu o suprafata de aproximativ 278,682 m2.

Sistemul structural lateral este alcatuit dintr-un nucleu din beton armat legat mega-stalpi exteriori
compoziti prin intermediul unor ferme metalice-outrigger.
Nucleul in forma octogon, cu dimensiunile in plan de 27.43 m intre axele talpilor se intinde de la
fundatie pana la etajul 87. Talpile nucleului variaza de la 84 cm grosime la baza la 46 cm la nivelul 87
fiind construit din betoane de rezistenta variind 7500 la 5000 psi ( 51.71 - 34.5 MPa ). Patru inimi ce
conecteaza talpile nucleului au grosimile de 46 cm. Zona centrala a nucleului este deschisa pe o
inaltime de 206 m , creand un atrium, pe portiunea unde se afla hotelul.
Dimensiunea mega-stalpilor compoziti variaza de la 1.5 ×4.88 m la 0.91 × 3.53 m iar rezistenta
betoanelor folosite este de 7500 psi (51,71 MPa) la baza, si 5000 psi (34,5 MPa) la nivelul 87 .
57
Nucleul din pereti diafragma este legat direct la mega-stalpii compoziti de la exteriorul cladirii prin
intermediul unor ferme metalicece lucreza ca outriggeri. Outriggerii rezista la sarcinile laterale prin
maximizarea latimii efective a cladirii.
La incovoiere, cladirea actioneaza ca o consola verticala cu intinderi in stalpii pe care actioneaza
presiunea vantului si compresiune in stalpii unde avem suctiunea vantului .
Sistemele gravitationale minimizeaza fortele ascensionale in mega-stalpii exteriori. Nucleul in
forma de octogon ofera o rezistenta exceptionala la torsiune, eliminand necesitatea centurilor
zabrelite sau a cadrelor exterioare de interconectare a stalpilor perimetrali.
Outriggerii sunt dispusi intre nivelurile 24 si 26 , 51 si 53 , precum si 85 si 87. Outrigger-ul dintre
nivelurile 85 si 87 este prevazut cu un capac 3D format dintr-o ferma spatiala de otel care face
transferul sarcinilor laterale dintre nucleu si mega-stalpii exteriori. De asemenea, el sustine
incarcarile gravitationale din spatiile mecanice grele situate la etajele penthouse.
Fundatia este realizata dintr-un radier de beton armat de grosime 4 m ce reazema pe un sistem de
piloti de mare capacitate confectionati din otel cu profil circular de diametru 0.91 m si grosime 2,22
cm dispusi la distanta 2.75 m interax. Deoarece conditiile de sol de la straturile superioare sunt
foarte proaste, pilotii au fost introdusi intr-un strat de nisip adanc, rigid situat la aproximativ 84 m
adancime. Capacitatea portanta a unui pilot este de 1650 kip (7340 kN).

Viteza medie a vantului este 200 km/h (56 m/s) la partea superioara a cladirii, calculata pe o
perioada de 10 minute in timpul unui eveniment de taifun. Acceleratiile seismice ale solului sunt
comparabile cele din zona seismica 2A din codul UBC (adica 0.15g). Indicele deplasarii laterale
din un vant cu revenire la 50 ani, si cu o amortizare structurala de 2,5% este de 1/1142. Acesta
creste la 1/887 daca se vor construi cele 2 cladiri inalte propuse in imediata apropiere. Indicele
deplasarii laterale bazat pe vanturi specifice definite de codul din China si echivalent cu un vant cu
revenire la 3000 ani, este de 1/575.
Perioada fundamentala de transaltie este 5.7s, iar cea torsionala de 2.5 s.

58
59
 Figueroa at Wilshire, Los Angeles, California

Planurile cladirii inalte de 53 de etaje la diverse etaje prezinta jocuri de volume. Sistemul
structural, proiectat de CBM Engineers, Inc, Houston, TX, este format din opt mega-stalpi de otel la
perimetrul cladirii interconectati intr-un mod incrucisat la un nucleu interior contravantuit, prin
grinzi legate in noduri rigide actionand ca outriggeri la fiecare etaj.
Structura este in asa fel conceputa incat stalpii principali care participa la preluarea fortelor
laterale, sunt puternic incarcati gravitational astfel compensand fortele ascensionale datorate
rasturnarii.

Sistemul structural este format din trei componente

majore :
1 . Nucleu din cadre contravantuite concentric.
2 . Grinzi outrigger cu deschideri de aproximativ 40 ft
(12.19m) de la nucleu la perimetrul cladirii. Grinzile
outrigger indeplini trei functiuni distincte: preiau
incarcari gravitationale,
actioneaza in calitate de grinzi ductile rezistand la
momente incovoietoare intre nucleu si stalpii exteriori
si sporesc rezistenta la rasturnare a cladirii prin
angajarea stalpilor de la perimetrul cladirii in actiunea
nucleului. Pentru a reduce inaltimea utila a etajelor,
grinzile sunt decupate la centru, si rigidizate, dupa cum
arata in figura, pentru a permite trecerea conductelor .
3 . Mega-stalpii exteriori sunt incarcati puternic cu
sarcini gravitationale pentru a contracara efectul de
ridicare a momentelor de rasturnare.

60
61
62
63
7. Structuri de tip tub
Tubul este una dintre structurile tipice exterioare care
poate fi definita ca un sistem structural tridimensional
folosind tot perimetrul cladirii la preluarea incarcarile
laterale.
Cea mai veche aplicatie a notiunii de tub este atribuita
lui Fazlur Khan, care s-a gandit la acest concept in 1961
(Ali , 2001) si a proiectat cladirea DeWitt - Chestnut
Apartment Building cu 43 de etaje in Chicago, finalizata in
1965, prima cladire cunoscuta pentru conceputul de tub
in cadre (framed tube). Cladiri mai inalte care utilizeaza
acest concept sunt Sears Tower cu 110 etaje, John
Hancock Center cu 100 de etaje,si cladirea Amoco cu 83
etaje, toate in Chicago , World Trade Center Towers din
New York cu 110 etaje (distruse in 2001 de un atac
terorist).
Multe alte cladiri recente cu peste 50 de etaje au folosit
conceptul de tub sau o variatie a acestuia. Introducerea
sistemelor de tuburi a fost revolutionara deoarece pentru
prima data raspunsul tridimensional al cladirilor a fost
exploatat in mod direct in avantajul indepartarii de la
sistemul conventional de cadre rigide.
Configuratiile tubulare sunt variate, functie de eficienta
structurala care acestea o pot asigura pentru diferite
inaltimi de cladiri.

7.1 Tubul in cadre (framed tube)

Tubul in cadre este forma de baza la cladiri de tip tub si are deschiderile dintre stalpi mici si grinzile
de cuplare inalte conectate rigid de-a lungul cadrelor exterioare. In functie de geometria structurala
si proportiile cladirii, deschiderile dintre stalpii exteriori, ar trebui sa fie intre 1.5m si 4.5m (de la 5ft
la 15 ft) interax. Inaltimea practica a grinzilor pereti ar trebui sa varieze de la 600mm pana la
1200mm (de la 24in la 48 in). Alcatuirea structurala rezultata ofera nu numai o expresie structurala a
fatadei, definind astfel arhitectura ferestrelor, dar, de asemenea, poate reduce costurile prin
eliminarea completa sau partiala a montantilor peretelui cortina.

Asa cum se arata in figura de ma jos, pentru un tub in cadre supus la incarcari laterale, fortele
axiale din stalpii de colt sunt cele mai mari si distributia este neliniara, atat pentru inima (de
exemplu, cadru paralel cu directia vantului ) cat si pentru talpa (de exemplu , cadrul perpendicular
pe directia vantului).

64
 Acest lucru se datoreaza faptului ca fortele axiale din stalpii dinspre mijlocul cadrelor raman in
urma celor din apropierea coltului din cauza naturii tubului in cadre, care este diferit de cel de tub
perete-solid. Acest fenomen este cunoscut ca shear lag. Scopul proiectarii optime a unui tub in
cadre este de a limita efectul de shear lag al structurii in limite rezonabile (de exemplu, prin
obtinerea unui deplasari din efectul de consola de la 50 la 80 % din deplasarea laterala totala a
cladirii) .

Cu cat distributia tensiunilor axiale este mai asemanatoare cu cea a unei cutii complet rigide in
incastrata la baza, sistemul este considerat mai eficient.

Pentru cazul ideal in care avem un tub format dintr-un perete solid, distributia fortelor axiale ar fi
de asteptat sa fie uniforma pe laturile unde avem presiunea respectiv suctiunea vantului si liniara
de-a lungul peretilor laterali. Insa peretii tubulari sunt perforati, cu goluri mari,creandu-se

65
cadre formate din stalpi si grinzi, iar in acest caz deplasari din forfecare laterala provenita din
forfecarea si incovoierea barelor cadrelor precum si rotiri de noduri sunt induse in tub.
Acest lucru reduce rigiditatea efectiva a sistemului structural ca si consola. Masura in care
distributia efectiva a eforturilor axiale in stalpii tubului se
indeparteaza de la idealul de comportare a consolei este denumit "efectul de shear lag."

Scopul este de a limita efectele de shear lag astfel incat eficienta stalpilor interiori sa devina cat
mai aproape de a celor de pe colturi.
Optimizarea structurala se reduce la examinarea diferitelor distante intre stalpi si proportii ale
barelor cadrelor. In practica, comportamentul tubului in cadre se realizeaza prin plasarea stalpilor la
10 ft (3.05 m), pana la 20 ft (6,1 m) interax, cu grinzi-pereti inalte de la 0.90 la 1.52m (3ft-5ft), desi
pentru turnurile World Trade Center distanta dintre stalpi a fost de 1.0 m (3.8ft).

Comportare

Presupunand ca stalpii interiori sunt proiectati numai la sarcini gravitationale, contributia lor la
rezistenta la actiunea laterala este neglijabila. Sistemul de plansee, considerat ca diafragme rigide,
distribuie sarcinile la diferite elemente in functie de rigiditatea lor.

Cadrele paralele cu actiunea laterala actioneaza ca inima a tubului perforat, in timp ce cadrele
normale la sarcinile laterale actioneaza ca talpi ale unei console verticale. Atunci cand este supus la
incovoiere sub actiunea fortelor laterale, modul principal de actiune al structurii este similar cu cel a
unui tub conventional, in care stalpii de pe laturile opuse axei neutre sunt supusi la intindere si
compresiune. In plus, cadrele paralele cu directia de actiune laterala sunt supuse in planul lor la
incovoiere, rezultand astfel o actiune de deformatii din forfecare laterala asociata unui cadru rigid
independent.

Influenta efectului de shear lag este de a creste eforturile axiale in stalpii de colt si de a reduce
eforturile axiale in stalpii interiori atat ai talpilor cat si panourilor inima, asa cum se arata in figura:

66
 Efectul de shear lag

Actiunea principala de incovoiere a tubului gol devine complicata din cauza efectelor de shear lag
datorita flexibilitatii grinzilor de cuplare din peretii exteriori. Efectul de shear lag este de a creste
eforturile axiale in stalpii de colt si a le reduce in acelasi timp in stalpii interiori atat ai talpilor, cat si
panourile inima ai tubului modelata ca o consola verticala. Dupa experimentele de pana astazi, chiar
si pentru un tubul gol din perete solid, exista un efect de shear lag considerabil.

Structura de tip tub are tendinta de a se comporta ca o grinda-perete subtire, in care tensiunile de
forfecare si deformatiile sunt mult mai mari decat intr-o sectiune plina. Datorita deformatiilor mari
din forfecare rezultate, ipoteza sectiunilor plane ramase plane dupa incovoiere nu mai este
aplicabila.

Rezultatul final este ca sub sarcina laterala, incovoierea nu va fi proportionala cu distanta de la axa
neutra a sectiunii, astfel tensiunile din centrul talpii “raman in urma” tensiunilor din apropierea
colturilor din cauza lipsei de rigiditate la forfecare a panoului de perete.
Acest fenomen cunoscut sub numele de shear lag, joaca un rol important in proiectarea cladirilor
inalte cu structuri de tip tub.

7.2 Tubul contravantuit (braced tube, trussed tube)

Tubul contravantuit este o variatie a tubului in cadre, si a fost aplicat pentru prima data la cladirea
cu 100 de etaje John Hancock Center din Chicago (Ali , 2001).

Acest concept provine din faptul ca in loc de a folosi deschiderile mici intre stalpii din cadrele
perimetrale, este posibila intarirea cadrelor cu deschideri mai mari intre stalpi prin dispunerea unor
mega-diagonale creand astfel caracteristicile unui perete. Tubul in cadre devine progresiv ineficient
la peste 60 etaje deoarece cadrele inimii incep sa se comporte ca si cadre rigide conventionale. Prin
urmare, proiectarea grinzilor si stalpilor este controlata de actiunea la incovoiere, rezultand

67
dimensiuni mari. In plus ,comportamentul de consola al structurii este astfel subminat si efectul de
shear lag este agravat.

Un tub contravantuit cu mega-diagonale

depaseste aceasta problema de rigidizare a
cadrelor perimetrale in planul lor.

Mega-diagonalele preiau de asemenea, o

parte din incarcarile gravitationale de la
etaje si actioneaza ca si stalpi inclinati .
Diagonalele unui tub cu zabrele conectat la
stalpi elimina in mod eficient efectul de
shear lag la fiecare nod in tot cuprinsul
cadrului tubular.

Rezulta, astfel deschideri mai mari intre

stalpi, grinzi si stalpi cu dimensiuni mai mici
si in consecinta ferestre mai largi decat la
tuburile in cadre (Khan,1967).

Comportare sub actiunea incarcarilor gravitationale

Daca stalpii dintr-o structura de tip tub ar fi de sectiuni egale, incarcarile gravitationale aferente
provenite din plansee ar face ca stalpii de colt sa fie mai putin comprimati (respectiv intinsi), si, prin
urmare, mai putin de scurtati decat stalpii intermediari.

Sa consideram, mai intai, o regiune de fatada in cadre reprezentanta prin figura (a) de mai jos in
care mega-diagonalele sunt deconectate de la stalpii intermediari. Sub actiune incarcarilor
gravitationale, capetele stalpilor intermediari din noduri se vor deplasa in jos cu mai mult decat
punctele corespunzatoare de pe diagonalele, a caror deplasari sunt controlate acum de deplasarile
verticale ale stalpilor de colt care sunt mai putin incarcati cu sarcini gravitationale.
In aceasta etapa, diagonalele trebuie sa fie comprimate in timp ce grinzile peretilor exteriori trebuie
sa fie intinse.

68
 In a doua faza, sa luam in considerare fortele care trebuie sa fie mobilizate pentru a asigura
compatibilitatea verticala in nodurile unde stalpii intermediari si diagonalele sunt conectate.
Forte verticale trebuie sa fie furnizate care sa traga de stalpi in sus si de diagonale in jos, asa cum se
arata in figura (b).

Fortele de compresiune initiale din fiecare stalp intermediar sunt acum partial exonerate de
fortele ascensionale necesare la fiecare din conexiunile cu diagonalele. Fortele descensionale
corespunzatoare de pe fiecare diagonala sunt purtate la capetele stalpilor de colt, ale caror forte de
compresiune sunt acum crescute la fiecare intersectie cu o diagonala. Rezultatul net tinde sa fie o
egalizare a tensiunilor din stalpii intermediari si cei de colt.

Incrementele de forta preluate de diagonala, rezulta intr-o compresiune mult mai mare spre
capatul inferior, si compresiune mult mai mica spre
capatul superior al diagonalei.

La fiecare punct de intersectie a stalpilor intermediari cu diagonalele, componenta impingerii

orizontale trebuie sa fie echilibrata de o reactiune axiala in grinda cu care se intersecteaza, care va
actiona ca o biela in jumatatea superioara a fiecarui "diamant" dintre diagonale si ca un tirant in
jumatatea inferioara a diamantului, dupa modelul biela-tirant de analiza.
Prin urmare, aceste actiuni reduc intinderile initiale din grinzile din jumatatea superioara a
diamantului si maresc intinderile din jumatatea inferioara.

69
 Comportarea sub actiunea incarcarilor laterale

Sub actiunea incarcarii din vant, cadrele paralele cu actiunea vantului, actioneaza ca inima unei
grinzi in consola iar cadrele normale la actiunea vantului ca talpile grinzii in consola. Daca
diagonalele sunt initial deconectate de stalpii intermediari, stalpii si diagonale fetei supusa la
presiunea vantului vor fi intinse, in timp ce grinzile sunt comprimate asa cum arata in figura (a) de
mai jos. Datorita efectului de shear lag, stalpii intermediari vor fi acum mai putin solocitati decat
stalpii de colt, si nodurile de conectare de pe diagonale vor fi deplasate in sus cu mai mult decat
punctele corespunzatoare de pe stalpii intermediari neconectati la diagonale.

Daca diagonalele si stalpii intermediari sunt conectati impreuna, forte verticale interactive vor fi
mobilizate, care vor trage in sus de stalpii intermediari si in jos de diagonale, astfel stabilindu-se
compatibilitatea deplasarilor in noduri, asa cum arata in figura (b) de mai jos.

Aceste forte ascensionale produc o sporire a tensiunilor in stalpii intermediari, in timp ce fortele
descensionale care actioneaza pe diagonalele in punctele de intersectie cu stalpii intermediari sunt
transferate la capetele diagonalelor, la stalpii de colt, reducand astfel intinderile care initial erau mai
mari. In acest fel, tensiunile din stalpii de colt si tensiunile din stalpii intermediari tind din nou sa fie
egalizate.

70
 Prin suprapunerea peste forta initiala de intindere mare din diagonala, cresterile de eforturi axiale
actionand pe diagonala, produc o reducere treptata tensiunilor de-alungul elementului, ceea ce
duce la o compresiune neta mica in cel mai jos panou sau cele mai de jos doua panouri.

Ca si in cazul incarcarilor gravitationale, la fiecare nod impingerea din diagonala trebuie sa fie
echilibrata de o reactiune orizontala in grinda din peretele exterior.
Grinzile din jumatatile superioare ale diamantelor formate de diagonale, vor actiona acum ca
biele, in timp ce grinzile din jumatatile inferioare actioneaza ca tiranti.

71
 Combinatia dintre incarcarile gravitationale si actiunea vantului

Prin suprapunerea distributiei fortelor in panourile “talpa” rezultate din incarcarile gravitationale si
sarcinile din vant, se vede ca toate diagonalele tind sa fie in compresiune pe fata cladirii unde avem
suctiunea vantului, asigurandu-se astfel disponibilitatea intregii sectiuni a stalpilor sa dezvolte
momentul de inertie brut al tubului pentru rezistenta la incarcarile din vant.

Grinzile din perete, cu toate acestea, dezvolta intinderi nete, un pret care trebuie platit inevitabil
pentru a profita de avantajele sistemului de tub contravantuit.

Pe partea supusa la presiunea vantului, fortele rezultate vor depinde de magnitudinea relativa
efectelor de compresiune datorate incarcarii gravitationale si de efectele datorate intinderilor
rezultate din actiunea vantului.

In barele pe fetele cladirii, paralele cu actiunea vantului, se vor produce eforturi care sunt o
combinatie a efectelor de compresiune din incarcarile gravitationale si efectele de compresiune-
intindere din actiunea vantului.

7.3 Tubul modular (bundled tube)

Tubul modular este un grup de tuburi individuale
conectate impreuna pentru a actiona ca o singura unitate.
Pentru structurile foarte inalte, un singur tub in cadre nu
este adecvat, deoarece latimea cladirii la baza acesteia
trebuie sa fie mare pentru a mentine o zveltete rezonabila
(raportul inaltime-latime) astfel incat cladirea sa nu fie
excesiv de flexibila si sa nu faca balans prea mult.

Eficienta sistemului de tip tub este diminuata considerabil

datorita efectul de shear lag, intr-un singur tub in cadre cu
o inaltime enorma. Pentru o astfel de structura, raspunsul
tridimensional al structurii ar putea fi imbunatatit pentru
rezistenta si rigiditatea structurii prin dispunerea unor
pereti tranversali sau cadre transversale in cladire.

Cladirea Sears Tower din Chicago cu 110 etaje finalizata in

1974 a fost prima structura de tip tub modular in care 9
tuburi in cadre metalice sunt incluse la baza, din care unele
sunt terminate la diferite niveluri de-a lungul inaltimii
cladirii cu doua tuburi continue intre etajul 90 si acoperis
(Ali , 2001). O astfel de flexibilitate a organizarii planseelor,
de la plansee foarte mari la baza la mult mai mici la partea
de sus, ofera sistemului de tub modular un avantaj
suplimentar. Conceptul de tub modular, de asemenea, a
permis deschideri mai mari intre stalpii din in peretii
tubului, si a facut posibila introducerea liniilor cadrelor
interioare, fara a compromite grav planificarea spatiului
interior al cladirii. Figura alaturata prezinta conceptul de
tub modular aplicat la Sears Tower, Chicago (astazi Willis
Tower).

72
 O cladire tip tub modular din beton armat este Magnificent Mile din 1983 in Chicago . In aceasta
cladire cu multiple utilizari, a fost posibil sa se adune tuburile individuale intr-o configuratie variata
si terminate la inaltimi diferite fara pierderea integritatii structurale. Dezvoltand ideea de tuburi
modulare in continuare, este posibil sa se adauge mega-diagonale pentru a le creste limita eficienta
a inaltimii. In plus, este de remarcat faptul ca, pentru a se comporta ca un tub pachet, tuburile
individuale pot fi de diferite forme , cum ar fi dreptunghiulara, triunghiulara sau hexagonala asa cum
este demonstrat de aceasta cladire.

Comportare

Principiul structural din spatele conceptului tub modular este ca randurile de stalpi interiori si
grinzi-pereti actioneaza ca inima unei grinzi in consola verticala minimizand efecte de shear lag. Fara
efectul lor benefic, stalpii dintr-un tub in cadre, devin ineficienti inspre centrul cladirii in rezistenta la
momentulde rasturnare. Prin urmare, sistemul de tuburi modulare poate fi gandit ca o extindere
sistemului de tub perimetral cu cadre interioare rigidizate.

73
 Celulele individuale ale unui tub modular pot fi taiate la inaltimi diferite, fara a diminua
eficienta structurala. Sarcinile de torsiune sunt deja rezistate de forma inchisa a celulelor individuale
care permit deschideri mai mari intre stalpi, si grinzi putin inalte decat la tubul conventional.
Ferestre mai largi sunt astfel posibile.

Fenomenul de shear lag experimentat de tuburile in cadre conventionale este redus prin
adaugarea “inima” in cadre in interiorul tubului exterior pe intreaga latime a cladirii. Atunci cand
este supus la incarcari laterale prezenta inimilor interioare reduce neuniformitatea distribuitiei
eforturilor axiale in stalpi, cauzate de efectul de shear lag. Acest
efect este prezentat schematic in figura de mai sus.

74
 7.4 Tub-in-tub
Rigiditatea unui tub in cadre poate fi de asemenea
imbunatatita prin utilizarea nucleului pentru a prelua parte
din sarcina laterala rezultand un sistem tub-in-tub. Planseele
diafragma de la fiecare etaj conecteaza nucleul si tubul
exterior transferand sarcinile laterale la ambele sisteme.
Nucleul poate fi alcatuit dintr-un tub solid, un tub
contravantuit, sau un tub in cadre. Un exemplu de tub-in-tub
este One Shell Plaza cu 52 de etaje construita in 1971 in
Houston, Texas.

In interiorul tubului perimetral este posibil sa se introduca

mai mult de un tub .

Intr-o structura tub-in-tub, tubul interior poate actiona ca o

a doua linie de aparare impotriva unui atac rauvoitor cu
avioane sau rachete. De exemplu, un nucleu de beton solid in
World Trade Center din New York ar fi putut, probabil, sa
salveze multe vieti a celor care au fost prinsi in incendiu
deasupra nivelurilor lovite de avion.

7.5 Exemple de cladiri inalte cu structura de tip tub

Torre Mayor Office Building, Mexico City

Construit intr-una dintre cele mai active zone seismice din lume, aceasta cladire inalta de 225 m
(738 ft), este formata din 57 de etaje, inclusand o parcare de 13 etaje – din care 4 etaje subterane si
9 etaje supraterane. Cladirea are baza de 80 × 80 m si apoi scade in plan la 80 x 65 m la nivelurile 4-
10, si la 48 x 36 m la nivelurile de la 11-53. Turnul rectangular este juxtapus cu o fatada curba.

75
 Turnul este construit pe fundul unui lac secat, in centrul Mexico City, unde terenul de fundare este
foarte prost, cu panza freatica la suprafata si solul format din aluviuni sarace. Zona este predispusa
la o activitate seismica foarte mare, cu seisme de 8.5 grade pe scara Richter.

76
 Criteriul de performanta stabilit pentru proiectarea structurii este ca aceasta ramane operationala
imediat dupa un eveniment seismic mare. Pentru a indeplini aceasta cerinta, in sistemul structural
constand dintr-un cadru perimetral rigid ce interactioneaza cu un cadre interioare contravantuite,
au fost instalate amortizoare cu fluid vascos de capaciatate foarte mare.

La perimtrul cladirii un cadru compozit contravantuit cu mega-diagonale actionand in colaborare cu

un tubul de otel prezent la perimetru. Un nucleu contravantuit la interiorul cladirii completeaza
sistemul rezistenta laterala.

Stalpii perimetrali si cei din nucleu sunt inglobati in beton armat pana la etajul 30. Amortizoare
viscoase, 74 dintre ele in nucleu si 24 in cadrele perimetrale, sunt instalate pentru a absorbi si disipa
energia seismica.

Diamantele de 42 m dimensiune formate de mega-diagonale se suprapun reciproc la

varfuri si vai pentru a forma trei diamante mai mici. Fiecare diamant mic are 4 amortizoare de
capacitate 5337 kN, cate unul pe fiecare picior catre varful sau valea diamantului.
Amortizoarele din nucleu sunt situate in mod conventional pe diagonalele fermelor verticale
transversale, doua in peretii de capat si doua intre.

Fundatia este formata din chesoane de 3.93 ft (1.2 m) diametru, care se extind pana la 164 ft (50
m), adancime la stratul stancos, sub stratul de depozite de aluviuni. Un radier de beton armat
variind in grosime de la 3.28 - 8.2 ft (1-2.5 m) leaga chesoanele.

77
 Citicorp Tower, Los Angeles, California

Asa cum este comun la cele mai multe cladiri inalte din zona seismica 4 (vezi codul UBC), aceasta
cladire a fost proiectata la spectrele de raspuns probabile maxime si, care reprezinta acceleratiile de
varf de 0.28 g si respectiv 0.35 g. Amortizarile critice corespunzatoare sunt de 5% si 7.5%.

Sistemul structural consta dintr-un tub perimetru de otel cu stalpi WTM24 dispusi la 3.05 m (10ft)
si grinzi de inaltime 0,91 m (36 inch). Stalpii de la nivelurile decalate sunt preluati de grinzi de
transfer de 1,22m (48 inch) inaltime si de actiunea Vierendeel a cadrului perimetral.

Fundatia consta intr-un radier de 2.14 m (7ft) grosime sub un subsol cu patru etaje.

78
 America Tower, Houston, Texas

Cladirea de birouri de 42 etaje, numita America Tower, este proiectata de ingineri constructori
Walter P. Moore si Associates, Houston, Texas. Aceasta cladire foloseste un cadru perimetral tubular
hibrid format din stalpi compoziti de la etajul al treilea in sus si stalpi de otel mai jos. Integrarea
stalpilor de otel si stalpilor compoziti a eliminat cofrajele la stalpii de la nivelurile nontipice.

79
80
81
 MTA Headquarters, Los Angeles, California

Aceasta cladire de birouri de 28 etaje, are o structura subterana de 4 niveluri, care

serveste drept baza comuna pentru Turnul MTA si alte doua cladiri de birouri viitoare. Subsolul se
extinde dincolo de amprenta turnului si este format din stalpi si grinzi de beton armat prefabricate si
cu o placa de beton turnat in situ.

Sistemele de plansee consta in grinzi compozite

de 21 inch (0,54 m), cu deschideri de 41 ft (12,5
m) de la nucleu spre exterior. Dala este formata
din tabla cutata cu nervuri inalte de 76 mm (3inch)
si beton armat de 83 mm grosime (3 ¼ inch).

Sistemul structural lateral consta intr-un tub

perimetral cu stalpi rarii legati impreuna cu
grinzi-pereti. Stalpii exterioari de pe fetele late ale
cladirii variaza de la W30 × 526 la parter (Plaza)
la W30 × 261la partea superioara. Grinzile pereti
variaza de la WTM36 × 286 la nivelul Plaza la W36
x 170 la etajele superioare. Stalpii intermediari de
pe fetele curbilinii sunt confectionati, fiind cu
sectiune rectangulara cu dimensiuni de 34 × 16
inch (0,87 × 0,40 m), iar cei de pe colturi de
sectiune patrata de 24 × 24 inch (0,61 x 0,61 m).
Stalpii acestia sunt confectioanati din tabla cu
grosimea de 102 mm la baza, si 25 mm la partea
superioara a cladirii.

82
83
 One-Ninety -One Peachtree, Atlanta, Georgia

Cladirea are 50 etaje si utilizeaza notiunea de tip tub compozit partial, asa cum se arata in figura
de mai jos. Tuburile partiale, care se extind neintrerupt de la fundatie la etajul 50, si formate din
stalpi metalici inglobati in beton cu grinzi de beton armat
turnat in situ. Structura interioara a cladirii
in intregime din otel cu grinzi de otel compozite si stalpi de
otel.

Deoarece cladirea nu a atins rezistenta laterala necesara,

pana cand betonul a trebuit sa atinga o anume rezistenta,
in timpul constructiei, un sistem de contravantuiri
temporar a fost instalat in nucleu. Structura de otel a fost
lasata sa se ridice cu 12 etaje deasupra cadrelor compozite
finalizate cu 6 etaje cu tabla cutata si 6 etaje de plansee
din beton.

84
 World Trade Center Towers, New York

Dintre cele 7 cladiri ale complexului World Trade Center (WTC) din New York City, turnurile
WTC 1 si WTC 2, au fost cladirile inalte cele mai vizibile si recunoscute in lume. Fiecare dintre turnuri
a avut 110 de etaje deasupra nivelului plaza si 7
niveluri subterane. WTC 1, turnul de nord, a
avut o inaltime de 417 m. Fiecare cladire a avut
un plan patrat cu latura de 63.14 m lungime, cu
colturile rotunjite la 2.10 m. Un nucleu de
serviciu dreptunghiular de aproximativ de 41.75
× 26.52m a fost prezent in centrul fiecarei
cladiri.

La un etaj curent, un total de 59 de stalpi erau

pe fiecare dintre fetele plate ale cladirii,
amplasati la 1.0 m (3 ft 4 inch) in centru. Stalpi
perimetrali adiacenti au fost conectati la fiecare
nivel tipic de grinzi-perete inalte de de 91.32cm
(52 inch). La etajele alternative, un stalp
suplimentar
a fost prezent la centrul fiecarui din colturile
tesite ale constructiei. Configuratia rezultata din
stalpii dispusi la distante foarte mici
interconectati cu grinzi-perete la perimtrul
cladirii a creat un structura de tip tub perforat.

85
86
 Douasprezece tipuri de otel, cu rezistente variind intre 191 - 455 kN, au fost utilizate pentru
fabricarea stalpilor perimetrali si a grinzilor-pereti exteriori. La etajele superioare grosimea grinzii -
perete a fost in general ¼ inch (6.35 mm), iar la baza, placi cu grosimea de 4 inch (101.6 mm) au fost
utilizate.

Sistemul structural a fost considerat ca fiind un sistem tubular perforat, care actioneaza in esena
ca o consola.

Planseele au constat in dala beton de 4 inch ( 101.6 mm ) turant pe tabla cutata de la 1 ½ - in ( 38,1
mm). In zona nucleului, grosimea planseului a fost de 5 inch ( 127 mm ). In afara nucleului central ,
dala mixta a fost sustinuta de o serie de ferme de otel compozite , de 29 inch
( 0,74 m ). Conlucrarea fermei compozite cu planseul a fost realizata prin extinderea diagonalelor
peste talpa superioara a grinzii, lucrand astfel ca niste conectori.

Fermele au fost fixate transversal cu bare transversale, obtinunandu-se astfel o mai mare
redundanta. Ferme plasate in perechi, la 6 ft - 8 inch ( 2,03 m ) intre ele, au deschiderile de 60 ft
(18.29 m) la partile laterale si de 35 ft ( 10.67 m) in dreptul nucleului. Tabla cutata de metal a fost
dispusa paralel cu grinzile principale si a fost sustinuta de catre ferme transversale continue la
distanta de 13 ft 4 inch ( 4,06 m ).

In aproximativ 10.000 de locuri, amortizoare viscoelastice au fost instalate intre talpile inferioare
ale grinzilor si guseele atasate la stalpii exteriori.

87
 La partea superioara a cladirii a fost prevazut un sistem outrigger pentru reducerea deplasarii din
vant.

88
 US Bank Tower First Interstate World Center, Library Square, Los Angeles, California

Acest cladire, placata cu granit, are 75 de etaje si multiple decalaje de volume pe inaltime.
Sistemul structural este un sistem dual constand intr-un nucleu cu sectiunea patrata de 22 m (73 ft
10 inch), ce interactioneaza cu cadrele perimetrale care sunt rigide si ductile. Nucleul este
contravantuit cu diagonale Chevron extinse pe 2 etaje.

Grinzi cu deschideri de 16.76 m, cuplate cu nucleul inaltime libera de 2 etaje descarca pe stalpii de
colt ai nucleului, astfel incat proiectarea structurala este guvernata in principal de proiectarea la
fortele gravitationale.

Pentru a realiza o economie de ansamblu si sa se profite de cresterea tensiunilor admisibile

permise sub sarcinile gravitationale si laterale combinate, stalpii sunt dispusi la distante mai mari
pentru a colecta sarcini gravitationale de pe arii mai intinse. Proiectarea stalpilor consta in primul
rand in calculul la sarcini gravitationale cu sarcini suplimentare datorate seismului si vantului, unde
avem o crestere a tensiunilor admisibile cu o treime. Criteriul seismic necesar in proiectarea
89
seismica, de “stalpi tari-grinzi slabe”, este mentinut in proiectarea ansamblurilor de grinzi si stalpi ce
fac parte din tubul perimetral.
Greutatea proprie a structurii este 972,272 kN, iar perioadele fundamentale de vibratie sunt
Tx = 7.46 s, Ty = 6.95 s, si Tz (s) = 3,57 s. Interactiunea dintre nucleul interior si cadrele perimetrale
ductile, este tipica sistemelor duale cu rezistenta la forfecare a nucleului crescand progresiv de la
partea de superioara spre a baza cladirii. Aproape 50% din momentul de rasturnare este rezistat de
nucleu. Deplasarea laterala din vant maxima calculata la ultimul etaj la 100 de ani
de 23 inch (584 mm). Acceleratia de varf la 50 de ani este 0.41g pentru locatia cladirii, dar pe aria
extinsa a Los Angeles County este de 0.69g.

Structura este fundata pe stanca de sist, cu o capacitate portanta admisibila de 7,5 ton/ft2 (720
kPa). Nucleul cladirii este incastrat intr-un radier de beton armat de 3.5 m, in timp ce cadrele
perimetrale sunt pe o fundatie continua inelara la perimetrul cladirii.

Sistemul de plansee este format din grinzi metalice W24 cu talpi late, la distanta de 3.96 m in
centru, cu deschideri de maxim de 16.76 m de la nucleu la perimetru.

90
8. Structura tip diagrid
Structura diagrid este o versiune variata a sistemului tubular, dezvoltandu-se ca un nou trend
estetic pentru cladirile inalte in aceasta era de stiluri pluraliste. Modelele timpurii de cladiri inalte au
recunoscut eficacitatea diagonalelor de a rezista fortelor orizontale. Cele mai multe dintre sistemele
structurale timpurii la cladiri inalte au fost cadrele metalice, cu contravantuiri de diferite
configuratii, cum ar fi X , K , si Chevron. Cu toate acestea, in timp ce importanta structurala a
diagonalelor a fost bine recunoscuta la sistemele interioare , potentialul estetic al ei nu a fost
apreciat, deoarece acestea au fost luate in considerare ca fiind obstructive pentru priveliste. Ca
atare, diagonalele au fost in general incorporate in nucleele cladirilor amplasate de obicei in
interiorul cladirii.

O distantare majora de aceasta abordare de proiectare a aparut pe la sfrasitul anilor 1960 cand au
fost introduse structurile tubulare. Pentru cladirea John Hancock Center din Chicago cu 100 de etaje,
diagonalele au fost amplasate de-a lungul suprafetelor exterioare la perimetrul cladirii, in scopul de
a maximiza eficienta structurala lor si de a valorifica inovatia estetica. Aceasta strategie este mult
mai eficienta decat limitandu- diagonalele amplasate doar in nuclee.

91
 Diferenta dintre structurile exterioare conventionale in cadre contravantuite si structurile diagrid
curente, este ca aproape toti stalpii verticali conventionali sunt eliminati. Acest lucru este posibil
deoarece barele diagonale din sisteme structurale
diagrid pot transfera atat incarcari gravitationale cat si
fortele orizonatale datorita configuratiei lor
triunghiulare intr-o maniera uniforma si distributiva.

Comparativ cu structurile tubulare conventionale in

cadre fara diagonale, structurile diagrid sunt mult mai
eficiente in reducerea deplasarilor din forta taietoare,
deoarece acestea transfera forta taietoare prin
actiunea axiala a barelor diagonale, in timp ce
structurile tubulare conventionale transfera forta
taietoare prin incovoierea stalpilor verticali si grinzile
de cuplare ( Moon , 2005).

Diagridul poate fi comparat cu sistemele structurale

cu outriggeri. O structura cu outriggeri corect
proiectata este eficienta in reducerea momentului de
rasturnare si deplasarii laterale a cladirii. Cu toate
acestea, adaugarea outriggerilor intre nucleul
diafragma si stalpii exteriori nu adauga rigiditate
laterala nucleului. In consecinta, cladirile inalte care au
outriggeri, mai au nevoie de nuclee cu rigiditate
laterala semnificativa. Structura diagrid ofera rigiditate
atat la incovoiere cat si la forta taietoare.

Spre deosebire de structurile cu outriggeri, structurile

diagrid nu au nevoie de o rigiditate mare la forta

92
taietoare deoarece forta taietoare poate fi preluata de catre diagonalele situate la perimetrul
cladirii, chiar daca cladirile super-inalte cu un sistem diagrid pot fi intarite in continuare prin
dispunerea nucleelor, creandu-se un sistem de similar cu un tub-in-tub.

Un exemplu timpuriu de structura diagrid este cladirea IBM din 1963 din Pittsburgh. Cu inaltime a
constructiei de 13 etaje, aceasta cladire nu a fost tinta atentiei arhitectilor si inginerilor, si nu a fost
conceputa ca un sistem tridimensional asa cum se face in prezent. La inceputul anilor 1980 la
competitia Humana Headquarters, o structura diagrid a fost propusa de Sir Norman Foster. Cu toate
acestea, castigatoare la acel moment a fost o cladire post-modernista, proiectata de Michael
Graves. Abia recent au inceput sa se construiasca cladiri inalte de tip diagrid.

Exemple sunt 30 St Mary Axe de la Londra si sediul Hearst din New York ambele proiectate de Sir
Norman Foster, si Guangzhou in Guangzhou Twin Towers de Wilkinson Eyre. O alta cladire ultra-
inalta proiectata in prezent de Skidmore , Owings and Merrill este Lotte Super Tower din Coreea ,
care are o fatada diagrid in planuri multiple.

Unghiul optim al diagonalelor pentru rigiditate maxima la forfecare:

Avand in vedere numai rigiditate la forfecare, unghiul optim pentru barele diagonale poate fi
estimat cu ajutorul modelului simplu de cadru contravantuit, asa cum arata in figura urmatoare.
Presupunerea cheie este ca barele transporta doar forte axiale. Forta taietoare in sectiune se
realtioneaza la fortele din diaginale:
93
 V = 2Fd cos𝜃

Presupunand comportamentul liniar elastic, fortele in bare sunt, de asemenea, legate de

deformatia diagonalei:

Fd = Ad𝜎d = AdEd𝜀 d
Deformatia datorita miscarii laterale relative intre 2 noduri adiacente este o functie de Δh
si 𝜃.

Neglijand deformatia in diagonala din cauza rotirii, Δ𝛽, si apropierea transversal si aproximand
deformatia 𝛾 din forfecare cu

obtinem aproximarea pentru deformatia totala:

Combinand relatiile de sus, rezulta forta taietoare:

Dar, prin definitie, rigiditatea la forfecare este in functie de deformatie si forta taietoare:

Rezulta cu ajutorul graficului ca unghiul optim pentru rigiditate maxima la forfecare este de 350.

94
 Cu toate acestea, pentru structurile diagrid care nu au stalpi verticali, incovoierea este
preluata de catre fortele axiale din diagonale. Deoarece unghiul optim al stalpilor
pentru rigiditate maxima la incovoiere este de 90 ° si unghiul optim de rigiditate maxima la forfecare
este de aproximativ 35 °, este de asteptat ca unghiul optim al barelor diagonale ale structurilor
diagrid sa fie intre.

95
 O alta abordare de design a structurilor diagrid foloseste betonul armat, creand noi expresii
estetice arhitecturale, diferite de cele generate de structurile metalice. Atat COR Building din Miami
de Chad Oppenheim Architecture si Ysrael Seinuk de la YAS Consulting Engineers , cat si cladirea O-
14 in Dubai de RUR Architecture folosesc diagride de beton armat ca si sisteme de rezistente
principale pentru preluarea fortelor laterale.

9. Fermele spatiale (space trusses)

Fermele spatiale sunt un alt tip de structuri rezistente la sarcini laterale din categoria structurilor
exterioare. Acestea au fost folosite ocazional pentru cladiri inalte. Structurile de tip feme spatiale
sunt tuburi contravantuite modificate, cu diagonale ce conecteaza exteriorul de interior. Intr-o
structura tipica de tip tub contravantuit, toate diagonalele, care leaga barele talpii fermei - stalpii de
colt verticali, in general , sunt situate in planul paralel cu fatadele.

Cu toate acestea, la fermele spatiale, unele diagonale patrund in interiorul cladirii. Printre exemple
se numara Bank of China Tower cu 76 de etaje construita in 1990 de I.M. Pei in Hong Kong. Cladirea
este impartita in patru cadrane in plan si fiecare cadran se ridica dintr-o baza imbracata in granit.
96
 Fiecare cadran se ridica la diferite inaltimi, si doar unul
din cele patru ajunge la 76 de etaje. Sistemul de
rigidizare prevazut pentru turn este in acelasi timp o
solutie ingenioasa si economica si utilizeaza un sistem
de ferme spatiale pentru a prelua atat sarcinile
laterale cat si aproape intreaga incarcare
gravitationala a cladirii. De la cadranul de sus la
partea de jos, incarcarile gravitationale sunt sistematic
transferate la stalpii de colt ai cladirii. Grinzile cu
zabrele transversale infasoara cladirea la diferite
niveluri si ajuta la transferul incarcarilor la stalpii de
colt.

La etajul 25 ,stalpul central comun celor patru

cadrane este transferat la cele patru colturi de catre
sistemul de ferme spatiale, oferind o deschidere fara
stalpi interori, de 48 m (158ft) destinata sectorului
bancar.

Pentru a realiza o continuitate intre diferite bare ale

fermelor spatiale ale cadrului spatial, in loc de conexiuni tridimensionale complexe care necesita
imbinari sudate scumpe, barele sunt facute sa actioneze ca o singura unitate prin inglobarea lor in
stalpi de beton armat. Betonul care inglobeaza barele de otel actioneaza ca un mecanism de
transfer al fortei taietoare si, de asemenea, contracareaza excentricitatile din ferma metalica.
Sarcinile orizontale sunt astfel transferate in jos pana la etajul 4 prin sistemul statial si stalpii de colt.
La etajul 4, fortele taietoare sunt transferate la un
sistem de pereti compoziti dispusi in interior, prin
niste placi diafragma de otel cu grosimea de
12mm care actioneaza compozit impreuna cu
placa de beton. Desi o mare parte din forta
taietoare colectata de catre peretii interiori din
nucleu este transferata la peretii de beton de
beton grosi de 3 ft (0.9 m) de la perimtrul cladirii,
peretii din nucleu continua pana in fundatie
pentru a servi functiei duble de rezistenta la
forfecare, si pentru seiful bancii.

Stalpii de colt , care continua pana in fundatie,

rezista la momentele de rasturnare . Fundatia
consta din chesoane pe un strat solid de roci.
Unele din chesoane sunt de 30ft (9.1 m) in
diametru. O reprezentare schematica a planurilor
de etaj, impreuna cu conceptul de rigizare, este
prezentata in figura alaturata.
(descrierea sistemului structural este publicata in
ASCE Civil Engineering Journal, intr-un articol din
august 1986).

97
 10. Super-cadrele
Super-cadrele sunt compuse din mega-stalpi si cadre contravantuite de mari dimensiuni la
colturile cladirii, legate intre ele cu ferme zabrelite multitetajate dispuse la aproximativ la fiecare 15
la 20 de etaje.

Conceptul de super-cadre poate fi utilizat in diferite moduri la cladiri inalte, cum ar fi Parque
Central Complex Towers cu 56 de etaje, din 1979 din Caracas, Venezuela si Chicago World Trade
Center cu 168 de etaje propus de Fazlur Khan in 1982 pentru Chicago (Ali, 2001; Iyengar, 1986 )
nerealizat inca.

Deoarece elementele verticale sunt concentrate in zonele de colt ale cladirii, se obtine eficienta
maxima in rezistenta la actiunea vantului.

Picioarele verticale si legaturile orizontale sunt la randul lor cadre cu dimensiuni mari in
planul cadrelor.

Mega-structurile ultra-inalte vor trebui sa continue ideea de spatiu flexibil sau spatii modulare,
unde fiecare spatiu poate fi planificat in mod eficient pentru uz propriu si introdus intr-un super-
cadru. Super-cadrele permit aceasta modularizare a spatiului sa apara cu libertatea maxima fata de
forma si obstacolele structurale.

Figura urmatoare arata o aranjare a spatiilor interioare, cu un atrium in fiecare modul spatial.

98
 Efectul net al asocierii acestor sisteme, ar fi sa produca o structura echivalenta cu structura de tip
consola si eficienta ca un sistem tubular. O diagonalizare adecvata a structurii este reprezentata de
un cadru modularizat diagrid, in care barele structurale ale portalului sunt eliminate (figura a).
Figura (a) prezinta, de asemenea, adoptarea conceptului de super-cadre la o cladire de 80 etaje in
cea mai simpla forma rectilinie.

Figura urmatoare prezinta un studiu al conceptului de super-cadre aplicat la o cladire de 170 de

etaje si o inaltime de 655 m.

99
 Eficienta structurala se obtine din concentrarea materialului in apropierea colturilor cladirii.
Este necesar ca fiecare dintre aceste picioare verticale sa fie rigide in planul propriu. Picioarele vor
lua, apoi, forma diagonalizata a fermelor zabrelite verticale. Picioarele din colturile cladirii, formate
din fermele zabrelite, au nevoie de conexiuni orizontale puternice
la intervale modulare, ca sa toata structura sa lucreze ca o consola verticala.

11.Structuri exoschelet
In structurile exoschelet, sistemele rezistente la sarcini laterale sunt plasate in afara liniilor de
constructie, la o distanta de fatadele lor. Un exemplu este Hotel de las Artes din Barcelona. Izolarea
la foc a sistemului nu este o problema grava, deoarece sistemul structural este localizat in afara
cladirii. Cu toate acestea, dilatarea /contractia termica a sistemului, expus in aer liber la continua
schimbare a vremii, si puntile termice ale sistemlui ar trebui sa fie luate in considerare cu atentie in
timpul proiectarii.

100
 12. Peretii diafragma si peretii cuplati
Peretii diafragma si peretii diafragma cuplati au fost unul dintre cele mai populare sisteme utilizate
la constructii inalte si rezista la forte laterale cauzate de vant si cutremure. Ele sunt tratate ca o
consolaverticala incastrata la baza.

Cand doi sau mai multi pereti diafragma in acelasi plan sunt legati intre ei prin grinzi sau placi, asa
cum este cazul peretilor diafragma cu goluri de usi sau ferestre, rigiditatea totala a sistemului
depaseste suma rigiditatilor peretilor individuali . Acest lucru este asa, deoarece grinzile de cuplare
forteaza peretii pentru a actiona ca o singur perete prin limitarea actiunilor lor individuale in
consola. Acestia sunt cunoscuti ca pereti diaframa cuplati .

Peretii diafragma utilizati in cladiri de birouri inalte sunt in general situati in jurul nucleelor de
servicii si lifturi, si casa scarilor . De fapt in multe cladiri inalte, peretii verticali ai nucleelor ce
incadreaza serviciile cladirii pot fi folositi pentru a stabiliza si intari cladirea impotriva incarcarilor
laterale. Exista mai multe posibilitati de configurare structurale, in ce priveste forma, numarul si
aranjarea nucleelor unice sau multiple. Peretii nucleului sunt, in esenta, pereti diafragma de beton
armat care pot fi analizati ca elemente plane in fiecare directie principala sau ca elemente
tridimensionale cu ajutorul programelor de calculator .

Cadrele rigide pot fi combinate cu structuri din otel verticale zabrelite sau pereti din beton armat
pentru a crea interactiunea cadru rigid-perete diafragma (sau ferma metalica diafragma ce preia
forte orizontale).

Cadrele rigide nu sunt eficiente pentru cladiri mai mari de aproximativ 30 de etaje, deoarece
componenta orizontala deformatiei datorita forfecarii produsa de incovoierea stalpilor si riglelor
produce deplasari prea mari.

Pe de alta parte , fermele metalice diafragma sau peretii diafragma din beton aramt sunt suficienti
sa asigure o rezistenta a cladirilor de pana la aproximativ 10 sau 35 de etaje, respectiv, in functie de
raportul inaltime-latime al sistemului structural (vezi Tabelul 3.1). Cand fermele diafragma (sau de
forfecare) sau peretii diafragma sunt combinati cu cadre rigide (MRFs), rezulta interactiunea cadru
rigid-perete diafragma.

Curba de deplasari aproape liniara a cadrelor rigide combinata cu linia parabolica de deplasari a
consolei verticale formata din peretii diafragma rezulta intr-o forma comuna a structurii in care cele
doua sisteme sunt nevoite de catre planseele diafragma rigide sa se deplaseze in acelasi mod. Partea
superioara a fermei este limitata de cadrul rigid, iar la partea inferioara, peretele diafragma (sau
diagonalele) limiteaza deplasarea cadrului.

101
 Acest efect produce cresterea rigiditatii laterale a cladirii. Acest tip de sistem are aplicatii largi
pentru cladiri de pana la aproximativ 40 la 70 de etaje in inaltime. O lucrare de reper de Kazlur Khan
si Sbarounis (1964) prezinta mecanica interactiunii dintre pereti diafragma si cadre rigide, care a dus
la dezvoltarea unor sisteme structurale inovatoare, care sunt mult mai rentabile (Ali , 2001) .

102
Bibliografie
1. Eurocode 3-1-1, 3-1-8
2. P100/1-2013
3. Eurocode 8
4. UBC 97
5. Building Code Requirements for Structural Concrete (ACI 318-08) and Commentary, An ACI
Standard, 2008
6. Bungale Taranath, “Analysis and design of tall buildings”, 1988 by McGraw-Hill, Inc, USA
7. Bungale Taranath, “Reinforced conncrete design of tall buldings”, 2010, Los Angeles,
USA
8. Bungale Tarantah, “Analysis and design of tall buildings – Steel and composite systems” ,
2012, Los Angeles, USA
9. Bungale S. Taranath, Wind and Earthquake Resistant Buildings, Structural Analysis and
Design. Boca Raton, FL: CRC Press, Taylor & Francis Group, 2005.
10. Bryan Stafford Smith, Alex Coull, “ Tall buildings structures –Analysis and design” McGill
University, Canada
11. Structuring tall buildings, Progressive Architecture, 61(12), December 1980.
12. T. Y. Lin and S. D. Stotesbury, Structural Concepts and Systems for Architects and Engineers.
New York, Wiley, 1981
13. E. H. Gaylord, Jr., and C. N. Gaylord, Design of Steel Structures, 2nd ed. New York: McGraw-
Hill, 1972.
14. N. M. Newmark and E. Rosenblueth, Fundamentals of Earthquake Engineering. Englewood
Cliffs, NJ: Prentice-Hall, 1971.
15. M. Wakabayashi, Design of Earthquake Resistant Buildings. New York: McGraw-Hill, 1986
16. W. Schueller, High-Rise Building Structures. New York: John Wiley & Sons, 1977.
17. S. K. Ghosh, Seismic design using structural dynamics, in 2000 International Building Code.
ICC Publications
18. M. J. N. Priestly, G. M. Calvi, and M. J. Kowalsky, Displacement-Based Seismic Design of
Structures. Pavia, Italy: IUSS Press, 2007.
19. Buick Davison & Graham W. Owens, “Steel designers manual” – 6th edition - by SCI,
2003, Blackwell Publishing, UK
20. A. K. Chopra, Dynamic of Structures, Theory and Applications to Earthquake Engineering,
2nd ed. Upper Saddle River, NJ: Pearson Education, Inc., 2001
21. NEHRP Recommended Provisions for Seismic Regulations for New Buildings and Other
Structures, Part 1, Provisions, Part 2, Commentary, FEMA 450 Parts 1 and 2, 2003.

103