UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRONOMICE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

Descrierea florei din regiunea Rusiei

Cuprins
Capitolul 1: Informatii despre Rusia
1.1. Istoria Rusiei
1.2. Geografia Rusiei
1.3. Demografia Rusiei
Capitolul 2: Flora din zona Rusiei si intrebuintarile ei
2.1. Zona de tundra
2.2. Campia Europeana de Est
2.3. Zona padurilor de taiga
2.4. Zona de stepa
Capitolul 3: Plante endimice din Rusia
Bibliografie
I. Informatii despre Rusia
1.1 Istoria Rusiei

Istoria Rusiei incepe cu venirea diferitelor triburi slavice de est care au ajuns sa
ocupe majoritatea zonei europene a Rusiei. Diferite studii au dus la concluzia ca
stramosii rusilor sunt originari din zonele impadurite ale mlastinilor Pinsk, care se
afla in Ucraina . Aceasta migratie a inceput din secolul 5 si a tinut pana in secolul
7, timp in care populatiile slave au asimilat celelalte populatii native la acea vreme,
iar unele triburi au migrat in peninsula Balcanica si in Europa Centrala.

Înființarea primelor state slave a inceput în secolul 9 si a coincis cu venirea

varangienilor, a comercianților, războinicilor și a coloniștilor din regiunea Mării
Baltice. Ei au fost vikingi de origine scandinavă, care s-au aventurat de-a lungul
căilor navigabile care se extind de la estul Marii Baltice până la Marea Neagra și
chiar si cea Caspica. Acest lucru a dus la crearea Rusiei Kiveana, un stat format din
diferitele popoare slavice care traiau in zone din Ucraina, Belarus si Rusia. Acest
stat a fost creat in secolul 10 si a fost cucerit de mongoli in secolul 13.

Dominatia mongola a tinut pana la jumatatea secolului 15, cand printul Ivan III a
alungat invadatorii mongoli de pe teritoriul Rusiei. De-a lungul urmatoarelor
secole Rusia si-a extins teritoriul, devenind un imperiu in 1721, ajungand ca in
secolele 16-17 sa controleze Siberia, o regiune populata de diferite popoare si chiar
Alaska, o regiune din America de Nord pe care a avut-o pana la jumatatea
secolului 19, cand a fost vanduta Statelor Unite ale Americii.

In secolul 20 Imperiul Rus a fost a fost distrus ducand la formara Uniunii

Sovietice, iar cateva dintre regiunile fostului imperiu, populate de diferite popoare,
si-au declarat independenta si au format noi tari. In timpul celui de-al Doilea
Razboi Mondial, partea europeana a Rusiei a fost devastata de catre conflict,
rezultand in moartea a 26 de milioane de persoane. Dupa razboi, Rusia alaturi de
celelalte republici sovietice a devenit una dintre marile puteri, din punct de vedere
politic si economic.In 1991, Uniunea Sovietica s-a destramat creandu-se noi tari
printre care si Federatia Rusa.

1.2. Geografia Rusiei

Rusia este o tara care se intinde pe o arie mare a Europei de Est si a Asiei de Nord.
Cuprinzând o mare parte din Eurasia de Nord, este cea mai mare țară din lume,
avand 17 125 192 km2. Datorită mărimii sale, Rusia are o mare diversitate atat
climatica, cat si vegetala.

Datorita dimensiunii sale mari si a configuratiei compacte, Rusia are in mare parte
un climat continental. Cea mai mare parte a terenului său se află la mai mult de 400
de kilometri de mare, iar centrul se află la 3.840 kilometri de mare. În plus,
lanțurile muntoase ale Rusiei, care predomina in sud și in est, blochează
temperaturile moderate care vin dinspre Oceanul Indian și cel Pacific, dar partea
europeana a Rusiei și Nordul Siberiei nu au o astfel de protecție fata de
temperaturile care vin dinspre Oceanul Arctic.

Deoarece numai cateva regiuni ale Rusiei se află la sud de latitudinea nordică de
50° și mai mult de jumătate din țară se află la nord de latitudinea Nordica de 60 °
latitudine, majoritatea regiunilor extinse sunt acoperire timp de sase luni cu zăpadă,
iar pamantul de sub zapda poate sa inghete pana la cateva sute de metri adancime.

Temperatura medie anuală in regiunea Siberiei este sub temperatura de îngheț, iar
in partea europeana este cuprinsă între 5 și 0 ° C . Cea mai mare parte a Rusiei are
doar două anotimpuri, vara și iarna, cu intervale de moderație foarte scurte între
ele. In unele zone precum Oblastul Kaliningrad, care se afla langa Marea Baltica,
climatul este moderat maritim, iar in Orientul Indepartat Rus, sub influenta
Oceanului Pacific, are un climat musonal care inversează direcția vântului vara și
iarna, iar in zonele de pe coasta Marii Negre climatul este subtropical.

Deoarece Rusia are o expunere redusă la influențele oceanice, majoritatea țării

primește cantități mici sau moderate de precipitații . Cele mai mari precipitații cad
în nord-vest, cantitățile scăzând de la nord-vest la sud-est în partea europeană.

     tundra      taiga
     paduri de foioase     stepa temperata

1.3. Demografia Rusiei

Cu o populatie de 144 milioane de locuitori, Rusia este a noua cea mai populate
tara de pe glob,cu o densitate de 9 locuitori pe kilometru patrat. Majoritatea
populatiei traieste in partea europeana, circa 111 milioane, iar in Siberia traiesc
doar 33 de milioane de oameni, chiar daca reprezinta 77% din suprafata totala a
Rusiei, conditiile fiind neprielnice pentru a sustine o populatie foarte mare pe o
suprafata extinsa. Din toata populatia, 110 milioane de oameni sunt rusi etnici, iar
restul de 34 de milioane sunt din diferite grupuri entice din Caucaz si Siberia, fiind
in total 185 de grupuri entice. Majoritatea acestor grupuri au un anume grad de
independent la nivel politic si economic in regiunile in care traiesc.

Religia predominant este cea crestina ortodoxa, la care adera majoritatea populatiei
ruse si alte grupuri etnice din Caucaz. Deasemnea in Caucaz unele grupuri au ca
religia islam, iar in Siberia se practica diferite religii spirituale si budism.

II. Flora din regiunea Rusiei si intrebuintarile ei

Datorita dimensiunii enorme a tarii si a izolarii unelor zone de langa mare, clima
predominanta in majoritatea partii europene si in unele regiuni din partea asiatica
este cea continentala umeda, in zona de nord predomina tundra, iar in sud
predomina climatul rece de stepa.

Lanturile muntoase din sudul tarii obstructioneaza fluxul maselor de aer cald care
vin dinspre Oceanul Indian, din cauza acestui lucru tara este foarte influentata in
nord de masele de aer rece dinspre zona Arctica, iar in vest este influentata de
masele de aer care vin dinspre Oceanul Atlantatic. Nordul partilor europene si
asiatice ale Rusiei au un climat subarctic, cu ierni extreme de reci. Din cauza
existentei mai multor tipuri de clima, flora Rusiei este foarte diversificata.

2.1. Zona de tundra

In extremitatea nordica a tarii, pe langa coasta Marii Arctice se afla zona de tundra,
din cauza temperaturilor foarte scazute solul este inghetat pana la adancimi de 15
metri tot timpul anului. In cea mai mare parte solul este gol si pietros putand
suporta doar cateva specii de plante.In cea mai mare parte vegetația este compusă
din licheni și mușchi si unele specii de plante cu flori din familia Ericaceelor
precum murele. Acestea cresc relativ aproape de sol.

In timpul iernii este foarte rece si intunecat, temperatura medie anuala fiind -28 de
grade Celsius, putand sa ajung pana la -50. In timpul verii cand cresc
temperaturile, stratul superior inghetat al solului se topeste, lasand pamantul foarte
umed, fomandu-se balti, mlastini, lacuri si paraie in lunile calduroase. Temperatura
pe timpul zilei poate sa ajunga la 12 grade Celsius, dar noaptea poate scadea pana
la 3 grade sau chiar sub temperature de inghet. Cantitatea de căldură disponibilă
pentru creșterea plantelor nu este foarte mare, din cauza acestui lucru sunt putine
specii de flori care pot creste in aceasta zona, una dintre ele fiind macul arctic
(Papaver radicatum).

În zonele cele mai nordice, plantele sunt la limitele lor metabolice, iar diferențele
mici în cantitatea totală de căldură de pe timpul verii fac diferențe mari în
cantitatea de energie disponibilă pentru întreținere, creștere și reproducere.
Temperaturile mai reci pe timpul verii determină scăderea dimensiunii, abundenței,
productivității și varietății plantelor.

Copacii nu pot crește în zona arctică, dar în părțile mai calde, arbuștii sunt comuni
și pot atinge pana 2 m înălțime. Mușchi și licheni pot forma straturi groase.
Muschii supravietuiesc stocand diferiti nutrienti, folositi la formarea de noi frunze
la inceputul primaverii. Acestia sunt folositi de cele mai multe ori ca plante
ornamentale, dar unele specii precum Physcomitrella patens din familia
Funariaceae sunt folosite ca organisme model in studiul evolutiei, dezvoltarii si
fiziologiei plantelor.

Inafara de muschi se mai

gasesc si diferite specii
de licheni precum
Dactylina arctica.
Lichenii reprezinta o
simbioza intre o alga si
fungi. Alga
aprovizioneaza organismul cu mancare prin fotosinteza, iar fungii aprovizioneaza
organismul cu apa, fiind convertita din umiditatea prezenta in zona.

Lichenii sunt folositi de unele popoare bastinase pe post de mancare, iar

cercetatorii folosesc lichenii pentru a stabilii gradul de poluare din unele zone,
deoarece acestia adsorb diferiti factori poluanti din aer precum plumb, cupru si alte
substante toxice
2.2. Campia Europeana de Est

Campia Euroapeana de Est este o vasta campie interiora care se extinde din Europa
de Est si acopera tarile baltice (Lituania, Latvia si Estonia), Polonia, Belarus,
Ucraina, Romania, Moldova si toata partea europeana a Rusiei. Aceasta se intinde
pe o suprafata de 4 milioane de km2 si are o altitudine de aproximativ 170 de metri.
In aceasta zona se gasesc paduri de foioase, localizate in mare parte in centrul
regiunii, paduri de taiga care se afla in partea de nord a regiunii si zona de stepa
temperata care se afla in sudul regiunii. Dintre speciile de flori cele mai cunoscute
sunt laleaua lui Schrenck (Tulipa schrenkii), care face parte din familia Liliaceae si
se gaseste in partea europeana a Rusiei pana in zona Caucaz si Iris acutiloba, o
specie de iris din familia Iridaceae care se gaseste in muntii Caucaz, aceasta poate
provoca iritatia pielii sau o reactive alergica daca este atinsa.

Cel mai inalt punct al campiei este situat in Dealurile Valdai, la o inaltime de 346,9
metri. Aceasta regiune este situata in nord-vestul centrului a partii europene a
Rusiei, intre Moscova si Sankt Petersbug, unde predomina padurile de foioase si
coniferele. In nordul campiei predomina taigaua, iar in sud predomina stepa.
Padurile de foioase cresc in zona temperata, unde in timpul sezoanelor calde si
ploioase temperatura medie anuala este 3- 15,6 grade Celsius. Copacii din aceste
paduri pot atinge inaltimi de 25-40 de metri si sunt de doua feluri:

-copaci cu frunze largi: frunzele acestor copaci sunt de dimensiuni medii sau mari,
acestia cresc bine la lumina puternica, dar au nevoie si de soluri foarte fertile
pentru a creste, printre acestea se numără stejarul (Quercus spp.),, al carui lemn
este foarte rezistent la atacurile insectelor si al fungilor deoarece contine tanina, o
substanta care este toxica pentru animalele de ferma care consuma frunzele
stejarului; arțarul (Acer spp), al carui lemn este folosit la fabricarea mobilei,
pardoselilor din lemn si a instrumentelor muzicale; teiul (genul Tilia), florile uscate
ale acestui copac sunt ușor dulci și lipicioase, iar fructele sunt dulci, din florile sale
care contin uleiuri volatile aromatice se poate face ceai de tei, de asemenea florile,
frunzele, lemnul și cărbunele (obținute din lemn) sunt utilizate în scopuri
medicinal; frasinul (familia Oleeae), al carui lemn este rezistent, dar elastic si este
folosit la fabricarea manerelor pentru unelte, arcuri de tras sageti si bate de
baseball; ulmul (genul Ulmus),al carui lemn este rezistent la despicare, folosit la
fabricarea butucurilor rotilor pentru caruta, scaune si costiuguri; fagul (Fagus spp)

-copaci cu frunze mici: in padurile de copaci cu frunze mici predomina

mesteacanul (Betula spp), scoarta acestuia este bogat in betulina si acid betulinic,
acestia sunt fitonutrienti care au potential farmaceutic, de asemenea se mai gasesc
si alte substante care au potential de a fi folosite ca lubrifianti industriali; arinul
este o planta cu flori din genul Alnus, care apartine familiei Betulaceae,
inflorescenta ei racemoasa este comestibila, iar lemnul este folosit la afumarea
carnii de somon si a altor fructe de mare; plopul (Populus) din familia Salicaceae,
din care se pot face biocarburanti, un proces care este ieftin in comparatie cu la alti
coapci

Copacii din aceste paduri nu sunt pretentiosi cand vine vorba de calitatea solului si
sunt mai rezistenti la inghet decat coapcii cu frunze largi.
 Padure de foioase

2.3. Zona padurilor de taiga

Padurile de taiga sunt cel mai mare biom existent, acoperind 17 milioane de km2,
ceea ce reprezinta 11,5% din toata suprafata globului. Acestea cresc la nord de
zona temperata unde temperatura anuala medie este intre 10 si -6 (pana la -50 in
partea siberiana) grade Celsius. Exista doua categorii de paduri de taiga:

-taiga din partea sudica: copacii din paduri sunt strans distantati, iar solul este de
cele mai multe ori acoperit cu muschi, cea mai comuna specie fiind Ptilium crista-
castrensis; in poienele din aceste paduri se pot gasi diferite specii de arbori si flori;
aceasta zona poate fi folosita pentru agricultura, datorita temperaturile mai ridicate.

-taiga din partea nordica: padurile au o acoperire mult mai mica, copacii sunt si
mai distantati decat cei din partea sudica, iar solul este acoperit de licheni.
Deasemenea exista si multe tipuri de fructe de padure specifice celor 2 zone. Spre
exemplu in partea sudica se gaseste capsunul salbatic, iar in partea nordica se
gasesc afine si murul salbatic. Unele specii precum merisorul de munte se pot gasi
in ambele zone.

Padurile de taiga sunt in mare parte formate din diferite specii de conifere, care
constau in mare parte din zada, molid, brad si pin. Speciile cu frunze verzi precum
molidul, bradul si pinul au o serie de adaptari specifice supravietuirii iernilor foarte
reci. Desi zada este extrem de toleranta la frig, frunzele acesteia incep sa pice in
perioada toamnei. In padurile de taiga din Orientul Indepartat Rus predomina
speciile de zada. Majoritatea copacilor din padurile de taiga au de obicei radacini
superficiale pentru a profita de solurile subtiri, dar unii dintre ei isi pot modifica
sezonial biochimia pentru a deveni mai rezistenti la frig, proces numit intarire.
Forma conica si ingusta a coniferelor din regiunea de nord si membrele lor care
coboara in jos ajuta ca zapada sa pice mai usor de pe ei.

Din cauza faptului ca soarele nu este puternic pentru aproape toata perioada anului,
este dificil pentru plante sa faca fotosinteza. Pinul, bradul si molidul nu isi pierd
frunzele sezonial si sunt capabile sa fotosintetizeze cu frunzele vechi la sfarsitul
iernii sin in primavara cand lumina soarelui este mai puternica, dar temperaturile
scazute nu permit cresterea noi frunze.

Acele acestor copaci s-au adaptat astfel incat apa pierduta prin tanspiratie este
limitata, iar culoarea lor de verde inchis creste absorbtia luminii. Desi plantele se
pot folosi de precipitatiile existente, in timpul lunilor de iarna solul ingheata si
radacinile plantelor nu pot absorbi apa de pe urma acestor precipitatii, astfel
desicarea poate sa fie o problema majora pe la sfarsitul iernii pentru aceste plante.

De la caderea Uniunii Sovietice zonele mari de taiga din Siberia au fost defrisate
pentru cherestrea. Anterior padurile erau protejate prin lege de defrisari, dar odata
cu caderea comunismului au disparut si restrictiile privind comertul cu natiunile
occidentale.

Chiar daca coniferele predomina in padurile de taiga, se pot gasi si copaci cu

frunze largi precum mesteacanul, salcia; plopul tremurator, lemnul acestei specii
este alb si moale, dar destul de rezistent si nu este foarte inflamabil, lemnul este
folosit pentru a fabrica chibrituri si hartie pentru ca sunt sigur de utilizat datorita
inflamabilitatii scazute; si scorusul de munte (Sorbus aucuparia), o specie de planta
care se poate intalnii avand aspect de tufa sau copac, fructele acestei plante au fost
folosite ca momeala in trecut pentru a prinde pasari,contin vitamina C, putand sa
previna scorbutul, dar acestea contin acid parasorbic care irita mucoasa gastrica
provocand indigestie si greata, dar expunerea la umiditate sau la temperaturi mari il
poate transforma in acid sorbic, folosit in pastrarea unora mancaruri precum
compot, jeleu, sirop si chiar in unele vinuri si lichiori .

Multe plante erbacee mici, precum ferigile sau prazul salbatic (Allium tricoccum)
cresc aproape de sol. Foarte multe plante care cresc langa copaci nu se pot dezvolta
bine pentru ca de cele mai multe ori sunt acoperite de ei, pentru ca absorb cea mai
mare parte a luminii solare. Pentru unele dintre aceste specii, incendiile din paduri
sunt necesare pentru ciclul vietii lor.

Unele specii de pin au conuri care se deschid pentru a elibera semintele doar dupa
un incendiu, dispersendu-si semintele pe solul liber. In vestul Rusiei cea mai
comuna specie de pin este pinul de padure. Unele specii de ciuperci precum
zbargiocul (Morchella) isi elibereaza sporii doar dupa un incendiu. Ierburile de pe
sol cresc in orice loc in care bate lumina, iar muschii si lichenii se cresc pe terenul
umed si pe partile laterale ale trunchiurilor coapcilor. In comparatie cu alte
biomuri, padurile de taiga au o diversitate biologica scazuta.
 Padure de taiga in timpul iernii

2.4. Zona de stepa

In partea de sud a Rusiei se afla zona de stepa, care face parte din Stepa
Euroasiatica. Aceasta zona se intinde din Romania pana in nordul Chinei. Este
caracterizata de campiile intinse si ierboase lipsite de copaci, care se cresc de cele
mai multe ori pe langa rauri si lacuri. Climatul din aceasta stepa este semi arid
rece, unde temperatura medie anuala este de 18 grade Celsius. In timpul verii
temperatura poate sa depaseasca 30 de grade, iar in timpul iernii poate sa ajunga
pana la -10 grade Celsius. Zonele cu climat semi arid rece tind sa se afle la
altitudini mari si prezinta variatii majore de temperatura intre zi si noapte, uneori
fiind o diferenta de 20 de grade.

Datorita precipitatiilor moderate si solurilor bogate cu diferiti nutrienti, zona de

stepa este prielnica pentru cultivarea cerealelor precum graul, porumbul, ovazul
sau meiul. Din cauza lucrarilor agricole multe specii de flori au fost extirpate si
doar putine mai exista precum salvia (Salvia officinalis) sau scaiul vanat
(Eryngium planum).

III. Plante endemice din Rusia

Pe langa speciile enumerate anterior, in Rusia mai exista si specii de plante care nu
se gasesc in alte aprti ale globului:

-feriga de Dagestan: este o specie de feriga din familia Aspleniaceae, care se

gaseste numai in republica Dagestan, pe o suprafata de 546 km2, aceasta creste la
altitudini de 1800-2300 de metri, este o specie pe cale de disparitie critica pentru ca
este foarte mult afectata de schimbarile climatice, in prezent exista intre 1500-2000
de plante mature;

-papura rusa de sud: aceasta specie de papura apartine genului Typha si este o
planta cu flori, aceasta se gaseste numai in zonele umede de apa dulce din sudul
Rusiei, cercetatorii cred ca este o planta hibrida ce a rezultat din incrucisarea
speciilor de papura Typha latifolia, care se gaseste pe toate continentele si Typha
laxmannii care se gaseste in Europa si Asia
-margareta rusa de est: este o planta cu flori care apartine genului Endocellion din
familia Asteraceae, purtand denumirea de Endocellion glaciale, este singura specie
din acest gen si se gaseste doar in regiunile Krasnoyarsk, Khabarovsk si Magadan
din estul Rusiei;

-lamaia verde a lui Nasczokin: numita si Tilia nasczokinii, este o specie de lamaie
verde care apartine genului Tilia si se gaseste numai in padurile de conifere din
regiunea siberiana a Rusiei, a fost numita dupa un botanist rus Vladimir D.
Nashchokin care a descoperit-o; copacii pot atinge dimensiuni intre 20-65 de metri
inaltime, trunchiul copacului este de culoare gri, iar frunzele sunt largi si ovale cu
dimensiuni de pana la 15 centimetri, florile sunt de culoare galben-albicioase, cu
dimensiuni intre 0,8-1 centimetri in diametru, o inflorescenta poate avea intre 1-3
flori, fructele care rezulta din aceste flori sunt mici si de culoare verde, in ciuda
numelui, aceste fructe nu sunt lamai verzi; din cauza defrisarilor de paduri este o
specie amenintata;

- Gymnostomum boreale: este o specie de muschi din familia Pottiaceae, aceasta

specie de muschi este comuna in toata tara, dar se gaseste in abundenta in
Republica Karelia, un subiect federal al Rusiei, acesta creste pe roci sedimentare
de calcar si sist;

-fierea de Murmansk: numita si Scapania sphaerifera este o specie de planta din

familia Scapaniaceae, aceasta a fost descoperita in anul 1936 in regiunea
Murmansk, creste in zonele stancoase acoperite de umbra cu umiditatea mare in
aer, este de culoare galben-verzui sau rosu-brun;

-muschiul din muntii Altai: Numit si Orthodontopsis bardunovi este o specie de

muschi din genul Orthodontiaceae, aceasta atinge pana la 1cm inaltime si este de
culoare verde, creste pe bustenii putreziti din regiunile forestiere unde predomina
zada , este o specie de muschi amenintata de deforestiere;
-muschiul din Orientul Indepartat Rus: numit si Mamillariella geniculata este o
specie de muschi din familia Leskeaceae, este de culoare brun-verzui si creste pe
trunchiruile copacilor putand sa acopere o suprafata de 3 metrii, se gaseste numai
in regiunea Primorsky;

-planta ornamentala siberiana: numita si Microbiota decussata este un arbust

conifer din genul Microbiota si singura specie din familia Cupressaceae, arbustul
poate sa atinga o inaltime de 20-50 de centimetri si poate sa acopere o suprafata
intre 2-5 metri, are cele mai mici conuri dintre toate speciile de conifer avand doar
2-3 milimetrii, datorita rezistentei la seceta si tolerantei la temperaturile scazute de
pe timpul iernii este folosita ca planta ornamentala in gradini si parcuri;

Multe dintre aceste plante sunt amenintate de schimbarile climatice globale, de

alterarile habitatului lor de catre oameni, care includ lucrarile agricole, urbanizarea,
mineritul si exploatarea forestiera alaturi de poluare si potentialul de introducere a
speciilor invazive.

Feriga de Dagestan Tilia nasczokinii

Bibliografie
Flora of Russia de An. A. Fedorov
Christian, David, A History of Russia, Central Asia and Mongolia, Volume 1
Chibilyov, Alexander (2002). "Steppe and Forest-steppe"
Maria Shahgedanova: The Physical Geography of Northern Eurasia (2003)
"Russia". Encyclopædia Britannica
David E. Reichle (1981) Dynamic Properties of Forest Ecosystems
Nationsencyclopedia. Russia-FLORA-AND-FAUNA
"Endemic Plants Of Russia" de Amber Pariona
Blinnikov, Mikhail S. A geography of Russia and its neighbors (Guilford Press,
2011)
Catchpole, Brian. A map history of Russia (1983)
Parker, William Henry. An historical geography of Russia (University of London
Press, 1968)
McCannon, John. A History of the Arctic: Nature, Exploration and Exploitation.
Reaktion Books and University of Chicago Press, 2012
Natural Resources Conservation Service PLANTS Database
Buck, William R. & Bernard Goffinet. (2000). "Morphology and classification of
mosses", pages 71-123 in A. Jonathan Shaw & Bernard Goffinet (Eds.), Bryophyte
Biology. (Cambridge: Cambridge University Press)
Tundra de Allaby, Michael; Peter D Moore; Trevor Day; Richard Garratt (2008)
,,Scapania sphaerifera’’ Encyclopaedia of Life
Taiga de Day, Trevor; Richard Garratt (2006)
Wood, Alan. The History of Siberia, (London: Rutledge, 1991)
"Pinus banksiana" de Conifer Specialist Group (1998)
World Checklist of Selected Plant Families (WCSP)
"Sorbus aucuparia" Rivers, M.C.; Beech, E. (2017)
McAllister, H.A. 2005. The genus Sorbus: Mountain Ash and other Rowans
Editura Kew
Earle, Christopher J., ed. (2011) "Larix (larch) description" The Gymnosperm
Database
Wild Russia (Centre for Russian Nature Conservation)
Sciencing.com