Sunteți pe pagina 1din 5

Tema Metode de evaluare a riscurilor în activitatea de afaceri în condiții de certitudine

Metode de evaluare a riscului antreprenorial.


Metodele de evaluare a riscului pot fi grupate în trei categorii în dependenţă de gradul de certitudine:
– datele şi informaţiile utilizate în procesul de evaluare a riscurilor sunt complete, nu se modifică în
timp, pot fi uşor verificate (surse informaţionale: bilanţul contabil; raportul privind rezultatele
financiare a întreprinderii, raportul privind fluxul mijloacelor băneşti, rapoartele de audit intern/audit
extern; alte surse infomaţionale de ordin statistic.)
Metode de evaluare în condiţii de incertitudine parţială – datele şi informaţia utilizată este
incompletă şi are caracter de probabilitate;
Metode de evaluare în condiţii de incertitudine totală – datele şi informaţia necesară pentru adoptarea
deciziilor lipseşte complectamente sau nu poate fi verificată.

1. Metodele de evaluare în condiţii de certitudine. Cele mai des întîlnite metode de evaluare în
condiţii de certitudine sînt:
- Analiza statică a structurii activelor şi pasivelor
- Analiza riscului prin metoda scorurilor(modelul Altman, modelul Canon&Holder, etc.)

- Analiza statică a structurii activelor şi pasivelor.


Componentele şi structura bilanţului contabil:

Structura recomandată a unui bilanţ contabil:


Active Pasive
Active curente (AC) Capital propriu (CP)
55%-60% 40%-50%

Active pe termen lung Datorii pe termen scurt (DTS


(ATL) 30%-50%
40%-45% Datorii pe termen lung
(DTL) 0%-30%

Indicatori cu caracter general-fundamental:


1. Coeficientul lichidităţii curente:
Klc = Ac/OTS Val.opt. ≥2,0

2. Coeficientul asigurării cu resurse proprii:


Kasp = Cp – Atl/Ac Val.opt.≥0,1
Dacă macar unul din cei doi coeficienţi nu corespunde normativelor structura bilanţului se
consideră nesatisfăcătoare
Metoda analiza statică a structurii activelor şi pasivelor include patru etape de bază:
II. Structurarea activelor întreprinderii în dependenţă de lichiditate şi nivelul de risc aferent;
III. Structurarea pasivelor în dependenţă de termenul de scadenţă;
IV. Compararea valorii grupelor de active şi pasive;
V. Determinarea zonei de risc a întreprinderii.

I. Structurarea activelor întreprinderii în dependenţă de lichiditate şi nivelul de risc


aferent.
Structurarea activelor şi pasivelor întreprinderii are o importanţă deosebită în aprecierea riscurilor în
afaceri, în special al riscurilor economico-financiare. În dependenţă de structura activelor şi a pasivelor se
poate de determinat care este gradul de flexibilitate a întreprinderii:
- activele curente au pondere mai mare în totalul activelor - flexibilitatea întreprinderii este mare;
- activele pe termen lung au o pondere mai mare în totalul activelor – flexibilitatea întreprinderii este
redusă.
În dependenţă de termenul de trasformare a activelor în lichidităţi şi a nivelului de risc aferent
activele se împart în:
A1 – grupa ativelor cu risc minimal:
 mijloacele băneşti- Numerar (mijloacele de casă, mijloacele de pe contul de decontare;
depozitele la vedere);
 investiţii financiare pe termen scurt (pînă la 60 zile);
 creanţe pe termen scurt (pînă la 60 zile);
A2 – grupa activelor cu risc mic:
 investiţii financiare pe termen scurt (pînă la un an);
 creanţe pe termen scurt (pînă la un an);
A3 – grupa activelor cu risc mediu:
 stocul de marfuri şi material, OMVSD, producția în curs de execuție și produse ; active
biologice circulante
 creanţele pe termen mediu (cu termen de achitare mai mare de 12 luni şi mai mic de 24 luni);
 creanţe cu termen scurt compromise (creanţele cu termen mai mic de 12 luni (din grupa activelor
A2), care au depăşit termenul de achitare dar nu sunt încasate;
A4 – grupa activelor cu risc sporit:
 Imobilizări necorporale;
 Imobilizări corporale în curs de execuție;
 Terenuri;
 Mijloace fixe;
 Resurse minerale;
 Active biologice imobilizate
 activele financiare pe termen lung, investițiile impbiliare, creanţele pe termen lung (2-5 ani);

II. Structurarea pasivelor în dependenţă de termenul de scadenţă;


P1 – datorii curente (30 – 60 zile);
P2 – datorii curente (cu termen pînă la un an): datorii financiare, comerciale, datorii calculate pe termen
scurt;
P3 – datorii pe termen lung;
P4 – capitalul propriu: capitalul statutar şi suplimentar, rezerve, profit nerepartizat,etc.
III.Compararea valorii grupelor de active şi pasive.
Activele cu lichiditate sporită Pasivele cu scadenţă <60 zile
(A1) (P1)

Activele care pot fi Datorii cu t<12 luni (P2)


transformate în lichidităţi în
termen < 12 luni (A2)
Active care pot fi transformate Datorii pe termen lung (P3)
în lichidităţi în termen
rezonabil limitat (A3)
Active care pot fi transformate Capitalul propriu (P4)
în lichidităţi în termen
nelimitat (A4)

Lichiditate Lichiditate Lichiditate Lichiditate


absolută normală anormală de criză
A1 ≥ P1 A1 ≤ P1 A1 ≤ P1 A1 ≤ P1
A2 ≥ P2 A2 ≥ P2 A2 ≤ P2 A2 ≤ P2
A3 ≥ P3 A3 ≥ P3 A3 ≥ P3 A3 ≤ P3
A4≤P4 sau
A4 ≤ P4 A4 ≤ P4 A4 ≤ P4 A4>P4

Lichiditate Lichiditate Lichiditate Lichiditate


absolută normală anormală de criză
Zona în
Zona riscului Zona riscului Zona riscului
afara
admisibil critic catastrofal
riscului
IV.Determinarea zonei de risc a întreprinderii.
Zonele de risc sînt determinate în dependenţă de tipul de lichiditate a întreprinderii. Astfel:
 Zona în afara riscului - reprezintă situaţia cînd întreprinderea are o lichiditate absolută şi îşi poate
respecta obligaţiunile de plată în orice moment.
 Zona riscului admisibil – întreprinderea are dificultăţi privind achitarea obligaţunilor de moment (2-3
luni) datorită fluxului de numerar instabil.
 Zona riscului critic – întreprinderea nu-şi poate onora obligaţiunie cu termen de scadenţă pînă la 6
luni.
 Zona riscului catastrofal – întreprinderea nu-şi poate onora obligaţiunile cu termen de achitare pînă la
un an.
Important de reţinut:
1. Zona riscului catastrofal nu semnifică inevitabilitatea falimentului;
2. Dacă A1<P1, A2<P2, A3<P3, A4>P4 - întreprinderea într-o perioadă relativ scurtă
de timp îşi pierde capitalul propriu, inclusiv poate demara procedura de faliment.

2. Analiza riscului prin metoda scorurilor (modelul Altman), modelul Canon&Holder, etc.)
Particularităţile utilizării metodei scorurilor
 Permit măsurarea performanţelor exacte la timpul trecut cu scopul de a informa viitorul;
 Datele, informaţia utilizată este certă la momentul calculelor (condiţii de certitudine totală) iar
rezultatele au caracter de probabilitate;
Modelul Altman.
Varianta I a modelului Altman a fost concepută pentru întreprinderile care sunt tranzacţionate la
bursă.
Z = 1,2 X1 + 1,4 X2 + 3,3 X3 + 0,6 X4 + 1,05 X5, unde:
X1 – ponderea capitalului circulant net în totalul activelor:
X1 = (AC-DTS)/AT
unde:
AC – active curente;
DTS – datorii pe termen scurt;
AT – valoarea medie a activelor.

X2 – capacitatea investiţională a întreprinderii pe termen mediu şi pe termen lung de timp:


X2 =Ben.nrp./AT
unde:
Ben.nrp - Beneficiul nerepartizat.

X3 – rentabilitatea economică a întreprinderii (ROA):


X3 = Ppgpi/AT
unde:
Ppgpi – profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare.

X4 – autonomia financiară a întreprinderii:


X4 = CB/DT,
unde:
CB – capitalizarea bursieră;
DT – datorii totale.

X5 – rotaţia activelor:
X5 = Vv/AT,
unde:
Vv- venitul din vînzări.
Interpretarea rezultatelor:
Z < 1,8 – risc sporit, pericol de faliment;
1,8 < Z < 3 - zona riscului critic, (Z = 2,675 – probabilitatea falimentului = 0,5);
Z > 3 – zona riscului acceptabil, zona în afara riscului de faliment.
Exactitatea modelului Altman:
 85-90% cu t<1 an;
 80-83% cu t <2 ani.

Varianta II a modelului Altman a fost concepută pentru întreprinderile care nu sunt tranzacţionate la
bursă. Majoritatea indicatorilor corespund modelului I, cu excepţia coeficientului X4:
Z = 0,717 X1 + 0,874 X2 + 3,10 X3 + 0,42 X4 + 0,995 X5
unde:
X4 – autonomia financiară a întreprinderii:
X4 = CP/DT,
unde:
CB – capitalul propriu;
DT – datorii totale.
Interpretarea rezultatelor:
Z < 1,23 – probabilitatea riscului de faliment foarte sporită (zonele riscului critic şi catastrofal);
Z > 1,23 - probabilitatea riscului de faliment redusă (zonele riscului acceptabil şi în afara riscului).

3. Analiza riscului prin metoda scorurilor ( modelul Canon&Holder, etc.)


Modelul Canon&Holder caracterizează zona de risc a întreprinderii reeşind din capacitatea întreprinderii
de a crea valoare adăugată brută (VAB), care este unul din indicatorii principali la formarea valorii
adăugate brute pe subramură, ramură, economie naţională şi, respectiv, la formarea PIB-ului ţării.
Deşi calcularea VAB-ului la nivel de întreprindere prespune un efort mai mare acest model, în
opinia noastră, caracterizează cel mai bine cauzele riscurilor economice şi aportul întreprinderii, ramurii
la crearea PIB-ului.
Modelul Canon&Holder are relaţia:
Z = 16 X1 + 22 X2 – 87 X3 – 10 X4 + 24 X5, unde
X1- rata solvabilităţii parţiale = (creanţe+inv. pe termen scurt+disponibilit.)/DTS
X2- rata solvabilităţii financiare = capital propriu / Total pasive
X3- rata cheltuielilor financiare = Cheltuieli financiare/CA
X4- rata chelt. de remunerare = Cheltuieli slariale/VAB
X5- rata profitului în VAB = Profit net/VAB
Interpretarea rezultatelor: Z<4 – zona cu risc sporit
4 < Z < 9 – zonă incertă (şanse 50:50)
Z > 9 – zona favorabilă
4.