LIMBAJ

Nivel de Item Comportamentul

vârstă
0 – 1 an 1. Repetă sunetele făcute de alte persoane.
2. Repetă aceeaşi silabă de două, trei ori (ma, ma, ma).
3. Răspunde la gesturi cu gesturi.
4. Îndeplineşte comenzi simple, însoţite de gesturi.
5. Încetează activitatea cel puţin momentan, în 75% din cazuri, când i se spune
6. “nu”.
7. Răspunde prin gesturi la întrebări simple.
8. Combină două silabe diferite în jocul vocal.
9. Imită intonaţia vocii altora.
10. Foloseşte un cuvânt cu sens ca să denumească o persoană sau un obiect.
1 – 2 ani 11. Vocalizează ca răspuns la vorbirea altei persoane.
12. Spune cinci cuvinte diferite (poate folosi acelaşi cuvânt pentru obiecte diferite).
13. Poate cere “mai (mult)”.
14. Spune “Gata, nu e”.
15. Execută trei comenzi simple, fără a i se dea indicaţii prin gesturi.
16. Poate da sau arăta la cerere (când i se spune: “dă-mi” şi “arată-mi”).
17. Arată 12 obiecte familiare, când sunt numite.
18. Indică 3-5 imagini dintr-o carte, când acestea sunt denumite.
19. Arată 3 părţi ale propriului corp.
20. Îşi spune la cerere numele sau porecla (diminutivul).
21. Răspunde la întrebarea “Ce-i asta?”, dneumind obiectul.
22. Combină cuvinte şi gesturi pentru a-şi face cunoscute dorinţele.
23. Numeşte 5 alţi membrii ai familiei, inclusiv animalele preferate.
24. Numeşte 4 jucării.
Produce onomatopee pentru a imita glasul animalelor sau foloseşte aceste sunete
25. pentru a denumi animalele (vaca este “mu-mu”).
Cere un aliment care îi este cunoscut, folosind numele acestuia când îl vede
26. (lap-te, biscuit, prăjitură).
27. Pune întrebări folosind o intonaţie urcătoare la sfârşitul cuvântului sau al
28. propoziţiei.
2 – 3 ani 29. Numeşte 3 părţi ale corpului la o păpuşă sau altă persoană.
Răspunde afirmativ sau negativ la întrebări care cer răspuns de tip “da/nu”.
30. Alătură un substantiv şi un adjectiv sau 2 substantive în propoziţii de 2 cuvinte
31. “mingea mea, mingea masa”.
32. Alătură un substantiv şi un verb în propoziţii de două cuvinte “tata pleacă”.
Foloseşte un cuvânt anumit pentru a-şi exprima nevoia de a merge la toaletă.
33. Alătură un verb sau un substantiv cu “acolo” şi “aici” în propoziţii de două cu-
34. vinte (“scaun aici”).
35. Alătură 2 substantive ca să exprime posesia (“maşina tata”).
36. Foloseşte “nu” în vorbirea spontană.
37. Răspunde la întrebarea “Ce face?” pentru activităţi simple.
38. Răspunde la întrebarea “Unde este?”
39. Numeşte sursa unor sunete familiare din mediu.
40. Dă mai mult de un obiect, când i se cere, folosind pluralul (exemplu: “cuburi”).
41. În vorbire se referă la sine cu nume propriu.
42. Indică imaginea unui obiect uzual descris prin întrebuinţarea lui. (10)
43. Arată pe degete câţi ani are.
44. Îşi spune sexul când este întrebat.
45. Îndeplineşte 2 comenzi legate între ele.
46. Foloseşte forma continuă (pentru limba engleză).
Foloseşte forma obişnuită a pluralului (cub-cuburi).
47. Foloseşte câteva verbe neregulate la trecut - în mod consecvent (ex.”a fost, a ple-
cat, a făcut”).
48.

Nivel de Item Comportamentul

1
vârstă
49. Îşi controlează volumul vocii 90% din timp.
50. Foloseşte “asta” şi “aia” în vorbire.
51. Foloseşte “este sau e” în afirmaţii (“asta este minge”).
52. Foloseşte mai mult “eu, mie, al meu” decât numele propriu.
53. Indică un obiect care “nu este” (“nu este o minge”).
54. Răspunde la întrebările cu “cine?”, indicând numele.
55. Foloseşte forme de posesiv “a lui tata”.
56. Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât
57. Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât în vorbire (pentru masculin şi feminin
58. Foloseşte câteva substantive care desemnează categorii (animal, mâncare, jucărie).
59. Foloseşte uneori “pot” şi formele verbale de viitor.
60. Poate descrie lucrurile ca fiind “închise” sau “deschise”.
61 Construieşte propoziţii interogative cu “este” la început (când este necesar).
62 Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste.
63 Îndeplineşte o serie de 2 comenzi care nu sunt corelate.
64 Îşi spune numele întreg când i se cere.
65 Răspunde la întrebări simple, de tip “cum este”.
66 Foloseşte trecutul verbelor regulate (“sărit, lovit”).
67 Povesteşte despre lucruri care s-au întâmplat în trecut.
68 Spune la ce folosesc obiectele uzuale.
69 Exprimă acţiuni viitoare prin formulele “trebuie să...”, o să ...”.
70 Schimbă ordinea cuvintelor, în mod adecvat, pentru a pune întrebări “pot să merg la ?”
71 Foloseşte câteva plurale neregulate (din limba engleză).
72 Relatează 2 evenimente în ordinea apariţiei lor.
73 Îndeplineşte o serie de 3 comenzi.
74 Demonstrează înţelegerea propoziţiilor pasive :“băiatul a lovit fata”,“fata a fost lovită de băiat”
75 Poate alege o pereche de obiecte / magini, la cerere.
76 Foloseşte verbele la optativ (“aş putea, aş vrea”).
77 Foloseşte fraze ca: “Am lovit mingea şi ea a ieşit în stradă”.
78 Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte.
79 Foloseşte forme contrare ale negativului (specifice limbii engleze).
80 Poate să indice absurdităţile dintr-o imagine.
Foloseşte cuvinte ca: sora, frate, bunici, bunică.
81 Spune cuvintele corespunzătoare care lipsesc în construcţii se tip “analogii opuse” (ex.
82 “Fratele e băiat, sora e ...”).
83 Poate spune o poveste cunoscută, fără ajutorul imaginilor.
84 Numeşte imaginea care nu se încadrează într-o anumită categorie (cea care nu este animal).
85 Spune dacă 2 cuvinte rimează sau nu.
86 Foloseşte propoziţii complexe (“Ea vrea ca eu să intru pentru că ...”).
87 Poate spune dacă un sunet e tare sau încet.
88 Poate indica: câteva, multe sau mai multe obiecte.
89 Îşi spune adresa.
90 Îşi spune numărul de telefon.
91 Indică: “cel mai mult, cel mai puţin, câteva (puţine)” obiecte.
92 Spune glume simple.
93 Relatează întâmplări din experienţa sa zilnică.
94 Descrie locaţia sau mişcarea folosind prepoziţiile - de la, către, peste, departe de.
95 Răspunde cu o explicaţie la întrebarea “de ce?”.
96 Aşează 3-5 imagini în ordinea corectă, reprezentând o poveste şi spune povestea.
97 Defineşte cuvinte.
98 Poate să dea opusul (antonimul) unui cuvânt.
99 Poate răspunde la întrebări de genul:“Ce se întâmplă dacă...scapi un ou din mână?”
Foloseşte corect noţiunile de “ieri” şi “mâine”.
Întreabă ce înseamnă cuvintele noi sau nefamiliare lui.

2
 49. Îşi controlează volumul vocii 90% din timp.
6 Foloseşte “asta” şi “aia” în vorbire.
67 Foloseşte “este sau e” în afirmaţii (“asta este minge”).
68 Foloseşte mai mult “eu, mie, al meu” decât numele propriu.
69 Indică un obiect care “nu este” (“nu este o minge”).
70 Răspunde la întrebările cu “cine?”, indicând numele.
71 Foloseşte forme de posesiv “a lui tata”.
72 Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât
73 Foloseşte articolul hotărât şi nehotărât în vorbire (pentru masculin şi feminin
74 Foloseşte câteva substantive care desemnează categorii (animal, mâncare, jucărie).
75 Foloseşte uneori “pot” şi formele verbale de viitor.
76 Poate descrie lucrurile ca fiind “închise” sau “deschise”.
77 Construieşte propoziţii interogative cu “este” la început (când este necesar).
78 Este atent 5 minute în timp ce i se citeşte o poveste.
79 Îndeplineşte o serie de 2 comenzi care nu sunt corelate.
80 Îşi spune numele întreg când i se cere.
Răspunde la întrebări simple, de tip “cum este”.
81 Foloseşte trecutul verbelor regulate (“sărit, lovit”).
82 Povesteşte despre lucruri care s-au întâmplat în trecut.
83 Spune la ce folosesc obiectele uzuale.
84 Exprimă acţiuni viitoare prin formulele “trebuie să...”, o să ...”.
85 Schimbă ordinea cuvintelor, în mod adecvat, pentru a pune întrebări “pot să merg la ?”
86 Foloseşte câteva plurale neregulate (din limba engleză).
87 Relatează 2 evenimente în ordinea apariţiei lor.
88 Îndeplineşte o serie de 3 comenzi.
89 Demonstrează înţelegerea propoziţiilor pasive :“băiatul a lovit fata”,“fata a fost lovită de băiat”
90 Poate alege o pereche de obiecte / magini, la cerere.
91 Foloseşte verbele la optativ (“aş putea, aş vrea”).
92 Foloseşte fraze ca: “Am lovit mingea şi ea a ieşit în stradă”.
93 Poate indica, la cerere, partea de sus şi de jos a diferitelor obiecte.
94 Foloseşte forme contrare ale negativului (specifice limbii engleze).
95 Poate să indice absurdităţile dintr-o imagine.
96 Foloseşte cuvinte ca: sora, frate, bunici, bunică.
97 Spune cuvintele corespunzătoare care lipsesc în construcţii se tip “analogii opuse” (ex.
98 “Fratele e băiat, sora e ...”).
99 Poate spune o poveste cunoscută, fără ajutorul imaginilor.
Numeşte imaginea care nu se încadrează într-o anumită categorie (cea care nu este animal).
Spune dacă 2 cuvinte rimează sau nu.
Foloseşte propoziţii complexe (“Ea vrea ca eu să intru pentru că ...”).
Poate spune dacă un sunet e tare sau încet.
Poate indica: câteva, multe sau mai multe obiecte.
Îşi spune adresa.
Îşi spune numărul de telefon.
Indică: “cel mai mult, cel mai puţin, câteva (puţine)” obiecte.
Spune glume simple.
Relatează întâmplări din experienţa sa zilnică.
Descrie locaţia sau mişcarea folosind prepoziţiile - de la, către, peste, departe de.
Răspunde cu o explicaţie la întrebarea “de ce?”.
Aşează 3-5 imagini în ordinea corectă, reprezentând o poveste şi spune povestea.
Defineşte cuvinte.
Poate să dea opusul (antonimul) unui cuvânt.
Poate răspunde la întrebări de genul:“Ce se întâmplă dacă...scapi un ou din mână?”
Foloseşte corect noţiunile de “ieri” şi “mâine”.
Întreabă ce înseamnă cuvintele noi sau nefamiliare lui.

6262

LIMBAJ 1
3
 Vârsta: 0-1 an
TITLU: REPETĂ SUNETELE FĂCUTE DE ALTE PERSOANE.
Sugestii:
1. Faceţi sunete care pot acompania jocul sau activitatea fizică (bile care se ciocnesc - “poc, poc”).
2. Pronunţaţi “ah” şi cereţi copilului să spună “ah”. Repetaţi odată cu el şi recompensaţi-l cu o
bomboană sau o laudă “ai spus bine ah”, repetând sunetul. Plescăiţi din limbă, bateţi din palme,
umflaţi-vă obrajii, suflaţi puternic aerul.
3. Spuneţi-i mai multe vocale copilului. Repetaţi fiecare sunet de câteva ori şi lăsaţi copilului
răgazul să vă imite. Recompensaţi la început orice încercare de scoatere a unui sunet din partea
copilului.
4. Zâmbiţi şi faceţi activitatea plăcută pentru copil. Ridicaţi-l, îmbrăţişaţi-l sau rostogoliţi-l în acest
timp.
5. Începeţi cu vocale sau consoane labiale (p, b, m) care sunt mai uşor de pronunţat şi sunt
vizibile.
6. Începeţi cu sunetele pe care copilul le produce spontan în jocul său vocal. Spuneţi-i-le şi puneţi-
l să le repete. Când copilul poate face acest lucru puneţi-l să imite sunete pe care nu le emite
spontan.
LIMBAJ 2
Vârsta: 0-1 an
TITLU: REPETĂ ACEEAŞI SILABĂ DE DOUĂ, TREI ORI (MA, MA, MA).
Sugestii:
1. Repetaţi sunetele în continuu, tare şi apoi încet în urechea copilului.
2. Repetaţi o silabă asociată cu o activitate de joc sau o jucărie (“cu-cu bau”, “tu-tuu”, “ti-ti”).
3. După ce copilul a repetat sunetul, lăudaţi-l şi repetaţi la rândul dv. corect ce a spus.
4. După ce copilul a spus un sunet de exemplu “ma” imitaţi-l, repetând sunetul de două ori şi
încurajaţi-l să pronunţe sunetele odată cu dv.

LIMBAJ 3
Vârsta: 0-1 an
TITLU: RĂSPUNDE LA GESTURI CU GESTURI.
Sugestii:
1. Pentru ca să vă imite gesturile, arătaţi-i ce să facă. Luând mâinile copilului, mişcaţi-le ca pentru
“pa-pa” sau bateţi din palme. Reduceţi ajutorul pe măsură ce copilul îşi măreşte abilitatea şi
lăudaţi-l de fiecare dată când vă imită, cu sau fără ajutor.
2. Când spuneţi “nu, nu”, mişcaţi-vă capul în acelaşi timp.
3. Arătaţi copilului cum să execute o activitate, ajutaţi-l mişcându-i mâinile sau corpul şi spunându-
i ce să facă. Arătaţi-i copilului din nou ce are de făcut şi încurajaţi-l să o facă fără ajutor fizic,
dar spuneţi-i ce să facă. Arătaţi-i ce să facă şi spuneţi-i “Tu faci” (fără să-i spuneţi ce să facă şi
fără ajutor fizic).
4. Odată ce a învăţat să imite gesturi, încurajaţi-l să le folosească. Când întindeţi braţele către el
ca să-l luaţi în braţe, aşteptaţi mai întâi să imite şi el gestul şi apoi ridicaţi-l.
5. Când îi oferiţi un obiect, ţineţi-l în faţă ca să poată să răspundă prin prinderea obiectului sau
prin datul din cap.
LIMBAJ 4
Vârsta: 0-1 an
TITLU: ÎNDEPLINEŞTE COMENZI SIMPLE, ÎNSOŢITE DE GESTURI.
Sugestii:
1. Arătaţi-i copilului cum să execute o comandă şi apoi ajutaţi-l fizic dv. să o îndeplinească
(duceţi-l dv.). Înainte de a-i da comanda faceţi-l atent: “ fii atent”. După ce a executat comanda
dată spune-ţi-i: “foarte bine, ai venit aici”.
2. Alte activităţi pot fi:
a). “dă-mi mie mâinile tale” şi întindeţi mâinile dv.
b). “aruncă mingea” - arătaţi-i şi întindeţi apoi mâinile să o prindeţi
c). “închide uşa” şi arătaţi spre uşă
d). “stai jos” şi arătaţi-i scaunul
e). “adu-mi ...” şi arătaţi obiectul respectiv.

LIMBAJ 5
Vârsta: 0-1 an
4
 TITLU: ÎNCETEAZĂ ACTIVITATEA CEL PUŢIN MOMENTAN, ÎN 75% DIN CAZURI,
CÂND I SE SPUNE “NU”.
Sugestii:
1. Spuneţi: “Nu” hotărât şi cu convingere.
2. Îndepărtaţi-i mâinile sau chiar pe el de obiect în timp ce-i spuneţi “nu”.
3. Loviţi-i uşor mâna în timp ce-i spuneţi “nu”.
4. Lăudaţi copilul dacă ascultă de interdicţie. Făceţi-l să-şi dea seama că sunteţi mulţumită că v-a
urmat interdicţia.
5. Puneţi un alt membru al familiei să modeleze pentru copil atingerea unui obiect sau executarea
a ceva ce necesită un “nu” din partea părintelui. Când membru familiei a ascultat de “nu” atunci
lău-daţi-l. Acest fapt îi oferă copilului un comportament pe care să-l poată imita şi-i permite să
prevadă consecinţele.

LIMBAJ 6
Vârsta: 0-1 an
TITLU: RĂSPUNDE PRIN GESTURI LA ÎNTREBĂRI SIMPLE.
Sugestii:
1. Faceţi-l pe copil să vă imite: să atingă, să se uite, sau să arate cu degetul.
2. Când întrebaţi: “unde îţi este mingea?” mergeţi cu copilul şi i-o arătaţi: “aici este mingea ta”.
Dacă îi cereţi să vă arate nasul, luaţi mâna sau degetul copilului şi i-o duceţi la nas, spunându-i:
“Foarte bine, aici este nasul”.
3. Reduceţi din ajutor pe măsură ce copilul câştigă abilitate.
4. Înainte de a-l lua în braţe, întrebaţi-l: “vrei sus?” şi aşteptaţi ca el să vă întindă braţele înainte
de a-l ridica.
5. Când îi oferiţi mâncare sau o jucărie întrebaţi-l: “Vrei?”. Aşteptaţi ca el să vă arate că vrea
obiectul întinzând mâna după el. Lăudaţi-l.

LIMBAJ 7
Vârsta: 0-1 an
TITLU: COMBINĂ DOUĂ SILABE DIFERITE ÎN JOCUL VOCAL.
Sugestii:
1. Spuneţi copilului serii de două silabe diferite să le repete (ba, ca). Întăriţi prin îmbrăţişări, laude,
bomboane, atunci când copilul excută bine. După ce s-a obişnuit cu o pereche de silabe
introduceţi-i p altă pereche de silabe la fiecare încercare. Iniţial, întăriţi orice aproximare a
sunetelor şi gradat cereţi o redare cât mai fidelă din partea copilului.
2. Combinaţi această activitate cu activităţi de joc cum ar fi jucării care scot sunete sau activităţi
fizice.
3. Fiţi atenţi la vocalizările copilului în timp ce-i schimbaţi scutecele sau în timp cât este în pat,
ţarc sau scaunul lui. Când copilul combină două silabe diferite întăriţi-i comportamentul prin laude,
mângâiere şi repetarea silabelor imediat ce sunt spuse.

LIMBAJ 8
Vârsta: 0-1 an
TITLU: IMITĂ INTONAŢIA VOCII ALTORA.
Sugestii:
1. Spuneţi o poveste scurtă cu modificări de inflexiune ale vocii (câinele a spus “hau hau”).
2. Jucaţi “Imitaţi-l pe conducător”. Părintele va ţipa, va şopti, va murmura părţi din cântece de
leagăn şi-l va încuraja pe copil să imite aceleaşi variaţii ale vocii.
3. Lăudaţi-l pe copil când îşi modifică tonul şi intonaţia “Ai spus aşa de bine asta, Dan!”
4. Jucaţi jocuri cum ar fi cucu-bau şi exageraţi intonaţia vocii în timpul jocului.
5. Spuneţi “oh, oh” cu vocea mai ridicată la cea de-a doua silabă şi făceţi-l să repete.
6. Folosiţi cutii din care ies diferite păpuşi sau jucării piuitoare şi produceţi la rândul dv.
diferite inflexiuni ale vocii când cutia se deschide, etc.

LIMBAJ 9
Vârsta: 0-1 an

5
 TITLU: FOLOSEŞTE UN CUVÂNT CU SENS CA SĂ DENUMEASCĂ O PERSOANĂ
SAU UN OBIECT.
Sugestii:
1. Folosiţi 3-4 obiecte familiare (lapte, apă, îmbrăcăminte, jucărie). Numiţi-le. Cereţi-i copilului să
numească în timp ce i le arătaţi. Ascundeţi obiectele prin cameră, puneţi-l pe copil să le caute şi
să numească obiectul găsit. Acceptaţi aproximarea mai mult sau mai puţin corectă a denumirii.
2. Denumiţi clar obiectele din preajmă - laptele, cămaşa, pantoful, prăjitura.
3. Numiţi părţile corpului - ochii, nasul, dinţii, etc. Puneţi-l pe copil să le arate şi cereţi-i să le
numească.
4. După ce denumeşte obiectul în situaţii structurate, faceţi-l pe copil să-l spună nu numai la
cerere, ci să-l denumească atunci când el doreşte. Când întinde mâna după el, denumiţi obiectul şi
cereţi-i copilului să repete după dv.
5. Folosiţi jucării mici, care pot fi uşor manipulate. Ascundeţi-le şi scoateţi-le din nou denumindu-
le. Repetaţi jocul lăsând timp copilului să denumească el obiectul.
6. Alegeţi 3-4 obiecte care-i plac copilului. Scoateţi-le din câmpul vizual. Scoateţi-le pe rând şi de-
numiţi-le. Lăsaţi-l pe copil să se joace cu fiecare câte puţin. Apoi scoateţi un alt obiect şi
spuneţi-i: “Uite un ...”. Denumiţi obiectul. Continuaţi acest procedeu schimbând des jucăriile pentru
a vedea dacă copilul le denumeşte când îi sunt prezentate din nou, după ce le-aţi denumit dv.
pentru el de mai multe ori.

LIMBAJ 10
Vârsta: 0-1 an
TITLU: VOCALIZEAZĂ CA RĂSPUNS LA VORBIREA ALTEI PERSOANE.
Sugestii:
1. Vorbiţi copilului în timp ce vă desfăşuraţi activităţile zilnice, numiţi obiecte, mâncare,
îmbrăcămin-te. Denumiţi activităţile dv. şi cele ale copilului.
2. Uitaţi-vă la obiecte şi cărţi cu poze. Cereţi-i copilului să vă arate obiecte şi poze. Citiţi-i copi-
lului.
3. Cereţi-i copilului să vă spună ce s-a întâmplat: “Plecat pa, joacă mingea”.
4. Spuneţi-i “bună” şi “pa” ori de câte ori intraţi sau ieşiţi din raza lui vizuală.
5. Când vă jucaţi cu copilul recompensaţi suntele pe care le scoate scoţând dv. mai multe sunete
şi vocalizând ca răspuns.

LIMBAJ 11
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: SPUNE CINCI CUVINTE DIFERITE (POATE FOLOSI ACELAŞI CUVÂNT PEN-
TRU OBIECTE DIFERITE).
Sugestii:
1. Când vocabularul unui copil este redus, el adesea foloseşte acelaşi cuvânt pentru mai multe
obiecte, în funcţie de situaţie. Încurajaţi copilul să folosească cuvintele pe care le ştie,
recompensân-du-l atunci când le foloseşte.
a).Denumire: copilul spune: “tati”, când părintele intră în cameră. Spuneţi: “Da, este tata”.
b).Localizare: Dacă părintele este deja în cameră când copilul arată şi spune “ tata”, spuneţi: “da,
tata este aici”, sau ceva similar.
c).Posesia: Dacă găseşte un lucru al părintelui, copilul poate spune “ tata” arătând obiectul, spuneţi-i
atunci: “da, este pantoful lui tata”.
2. Folosiţi numai câteva cuvinte ca să ilustraţi aceste situaţii. Folosiţi cuvântul “mama” sau “tata”
pentru a exprima diferite înţelesuri pentru copil. Când răspunde la întrebarea “A cui este?”, “Cine
este aici?”, lăudaţi-l şi întăriţi-i răspunsul “Da, este al mamei”.
3. Dacă copilul poate spune “minge” sau “cuţu”, el poate astfel denumi orice obiect sau toate ani-
malele. Întăriţi-i limbajul spunându-i: “Da, arată ca o minge dar este un măr”. Spune “măr” şi
lăudaţi-l dacă reuşeşte.

LIMBAJ 12
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: POATE CERE “MAI (MULT)”.
6
 Sugestii:
1. Când copilul arată că vrea mai mult din ceva, spuneţi-i cuvântul “mai (mult)” şi nu-i daţi până
nu repetă şi el. Renunţaţi la acest procedeu când copilul începe singur să folosească cuvântul.
2. Folosiţi jucării care-i plac: cuburi, animale mici, baloane de săpun, etc. Daţi-i numai câteva şi
puneţi-l să vă ceară “mai (mult)” înainte de a i le da pentru activităţi cum ar fi: construcţii din
cuburi, suflatul baloanelor, etc.
3. Folosiţi activităţi fizice, ca: datul în leagăn de-a calul. Opriţi jocul şi nu-l continuaţi decât după
ce copilul cere “mai (mult)”.
4. După ce copilul foloseşte “mai (mult)” în mod spontan, încurajaţi-l să asocieze cu alt cuvânt.
De exemplu: “mai mult lapte”, “mai (multe) cuburi”, etc. Dacă se limitează la a spune doar “mai
(mult)”, specificaţi dv. “mai (mult) lapte” şi făceţi-l să repete. Gradat reduceţi ajutorul şi întrebaţi-l
“mai (mult) ce?”, până când va asocia spontan “mai (mult) cu alte cuvinte.

LIMBAJ 13
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: SPUNE “GATA, NU E”.
Sugestii:
1. La masă, când copilul termină de mâncat diferite mâncăruri, spuneţi-i “ gata”. Încurajaţi-l să
repe-te. Lăudaţi-l când o face spunându-i “da, laptele e gata”.
2. Folosiţi jucării care-i plac copilului. Jucaţi-vă cu ele, apoi ascundeţi şi spuneţi “nu e”.
Combinaţi jocul cu gestul de a-i arăta mâinile goale şi încurajaţi-l să repete “ nu e”. Iniţiaţi în
acest fel un joc până când copilul va spune singur, fără stimularea părintelui.
3. Când o persoană iese din cameră sau din casă, spuneţi-i copilului că a plecat şi “ nu e”. Cereţi-i
copilului să repete. Lăudaţi-l dacă o face. Când copilul poate spune uşor cuvântul şi tatăl sau altă
persoană a ieşit din cameră, întrebaţi-l: “unde e tata?” şi ajutaţi-l să vă răspundă: “nu e”.
4. Când copilul foloseşte cuvântul în mod spontan, încurajaţi-l să-l combine cu alte cuvinte.
Oferiţi-i modelul “nu e” (lapte, tata, mingea) şi apoi întrebaţi-l “ce nu e?”.
5. Iniţiaţi un joc cu diferite jucării folosind atât “nu e” cât şi “mai (mult)”. Ascundeţi un obiect
şi puneţi-l pe copil să vă spună “nu e” şi apoi readuceţi obiectul când vă spune “mai (mult)”.
6. Folosind expresiile amintite într-un joc (“cucu-bau”) sau “de-a v-aţi ascunselea”. Acoperiţivă-
faţa cu mâinile şi spuneţi “nu mai e ...(numele)”. Puneţi-l pe copil să spună “mai ...(nume)”,
înainte de a vă descoperi faţa. Puneţi-l şi pe copil să facă la fel.

LIMBAJ 14
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: EXECUTĂ TREI COMENZI SIMPLE, FĂRĂ A I SE DEA INDICAŢII PRIN
GESTURI.
Sugestii:
1. Jucaţi un joc utilizând comenzi: să arunce mingea, să ridice braţele, să indice cu degetul sau să
mărşăluiască.
2. Jucaţi “Sandu spune”. Sandu spune: “stai jos, ridică-te, vino, dă-mi”. Arătaţi-i cum trebuie exe-
cutată activitatea, “vino, dă-mi”. Arătaţi-i cum trebuie executată activitatea, dându-i ajutor dacă este
necesar (ajutor fizic).
3. Combinaţi comenzile verbale cu gesturi, de exemplu, arătând cu degetul un scaun şi spunând
“stai jos”. Lăudaţi copilul când îndeplineşte comanda. Reduceţi gradat numărul gesturilor date şi
continuaţi să-l lăudaţi când reuşeşte.
4. Pe măsură ce copilul este în stare să execute aceste comenzi simple similare în activităţi zilnice.
de exemplu: “ia-ţi pantofii”. La început, va trebui poate să duceţi copilul la pantofii lui şi să-l
ajutaţi să-i ia. Pe măsură ce continuaţi exerciţiul câteva zile, lăsaţi-i timp copilului să iniţieze şi să
îndeplinească activitatea înainte de a-l ajuta. Lăudaţi-l dacă reuşeşte.
5. La început alegeţi un set de 5 - 6 comenzi şi folosiţi-le numai pe acestea. După ce ajunge să le
stăpânească mai adăugaţi una sau două comenzi noi.

LIMBAJ 15
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: POATE DA SAU ARĂTA LA CERERE (CÂND I SE SPUNE: “ DĂ-MI” ŞI “ARA-
TĂ-MI”).
7
 Sugestii:
1. Alegeţi 3 sau 4 obiecte pe care copilul le cunoaşte după denumire.
a).Puneţi-i în faţă numai un singur obiect odată şi spuneţi-i: “arată-mi sau dă-mi”. Luaţi apoi
mâna copilului şi ajutaţi-l fizic să apuce obiectul şi să-l arate sau să-l dea. Lăudaţi-l. Continuaţi
până când copilul face singur activitatea la cerere.
b).Puneţi apoi în faţa copilului 2 - 3 obiecte odată şi cereţi-i să le arate sau să vi le dea pe rând.
Când reuşeşte, răsplătiţi-l cu o bomboană sau cu o laudă.
2. Folosiţi jucăria preferată. Dacă execută cererile, lăsaţi-i-o mai mult să se joace cu ea.
3. Folosiţi felurile preferate de mâncare pe care copilul le cunoaşte pe nume. Cereţi-i să le arate şi
dacă reuşeşte, daţi-i puţin din ele să mănânce. Aveţi grijă să nu confunde verbele: “a da” sau “a
arăta” cu “a mânca”. De aceea, după ce copilul le-a arătat, spuneţi-i: “foarte bine mi-ai dat
(arătat), acum poţi să mănânci”.

LIMBAJ 16
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: ARATĂ 12 OBIECTE FAMILIARE, CÂND SUNT NUMITE .
Sugestii:
1. Începeţi cu 3 sau 4 obiecte familiare şi spuneţi copilului “ridică lingura” sau “dă-mi mingea”.
2. Cereţi-i să vă aducă câteva obiecte familiare din camera lui, cum sunt: pătura, ursuleţul sau
mingea.
3. Folosiţi cărţi cu poze, reviste sau cataloage. Cereţi-i copilului să vă indice obiectele cunoscute.
4. Când vă aflaţi într-un magazin, cereţi-i copilului să vă ajute luând din raft produse, cum ar fi:
“dă-mi sticla” sau “dă-mi bomboanele”.
5. Când vă plimbaţi pe afară vorbiţi-i despre ce vedeţi şi rugaţi-l apoi pe el să vă arate flori,
pietre sau un pom.
6. Nu uitaţi să numiţi obiectele cu care copilul vine zilnic în contact, folosind propoziţii simple.
Du-pă ce aţi numit un obiect şi i l-aţi arătat, numiţi-l din nou şi cereţi-i copilului să-l arate şi el,
imi-tându-vă.

LIMBAJ 17
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: INDICĂ 3-5 IMAGINI DINTR-O CARTE, CÂND ACESTEA SUNT DENUMITE.
Sugestii:
1. Începeţi cu imagini ale obiectelor cunoscute. Folosiţi cărţi cu numai o imagine pe pagină, apoi
treceţi la imagini cu două obiecte pe pagină dintre care îi cereţi copilului să aleagă una. Lăudaţi
reuşita.
2. Folosiţi imagini de jucării luate din reviste vechi şi alcătuiţi un album în care lipiţi obiectele
fa-miliare.
3. Folosiţi versuri scurte care să conţină denumire de obiecte cunoscute pe care copilul trebuie să
le indice şi să le numească.
4. Dacă nu există dificultăţi în indicarea obiectelor, dar apar greutăţi în indicarea imaginilor acelor
obiecte, lipiţi imaginea chiar pe obiectul respectiv. De exemplu, lipiţi imaginea unui măr pe un
măr adevărat şi astfel i se va uşura copilului asocierea.
5. Pentru a facilita trecerea de la cunoaşterea în planul tridimensional la recunoaşterea imaginii
bidimensionale, la obiectele mici de exemplu, acestea pot fi lipite pe o hârtie (lipiţi o bomboană).
6. Faceţi fotografii ale obiectelor din mediul copilului şi folosiţi-le pe acestea.

LIMBAJ 18
8
 Vârsta: 1-2 ani
TITLU: ARATĂ 3 PĂRŢI ALE PROPRIULUI CORP .
Sugestii:
1. Întrebaţi-l “unde este ...tău?”. Luaţi mâna copilului şi duceţi-i-o la respectiva parte a corpului
(de exemplu: la nas). Spuneţi: “acesta este nasul tău”. Repetaţi: “bravo, acesta este nasul tău”,
după care îl întrebaţi din nou: “unde este nasul?” Treptat reduceţi ajutorul fizic până când copilul
arată singur partea de corp cerută.
2. Făceţi-l pe copil să arate şi părţi ale corpului la mamă: “unde este nasul mamei?” Când copilul
execută comanda îi spunem: “da, bravo, acesta este nasul”. Repetaţi cuvântul.
3. Folosiţi o oglindă şi staţi lângă copil. La început făceţi-l să imite gesturile dv. când atingeţi
dife-rite părţi ale corpului, după care. îl lăsaţi pe el singur. Numiţi o parte a corpului şi aşteptaţi
ca el să o atingă.
4. Predaţi numai o singură partea din corp şi numai când sunteţi sigur că ştie bine părţile predate
anterior, adăugaţi şi alte părţi ale corpului.
5. Numiţi părţile mai importante ale corpului când îi faceţi baie copilului; aceasta îl va ajuta să se
obişnuiască mai bine cu cuvintele şi semnificaţia acestora.

LIMBAJ 19
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: ÎŞI SPUNE LA CERERE NUMELE SAU PORECLA (DIMINUTIVUL).
Sugestii:
1. Folosiţi o fotografie sau o oglindă şi întrebaţi: “cine-i aici?” Spuneţi apoi numele copilului şi
deter-minaţi-l să repete.
2. Înşiraţi câteva nume şi făceţi-l pe copil să bată din palme sau să se ridice când aude propriul
nume.
3. Întrebaţi-l pe copil “cum te cheamă?” Arătaţi spre copil sau atingeţi-i uşor pieptul. Spuneţi-i:
“numele tău este ...”. Reduceţi treptat ajutorul şi şoptiţi-i doar numele sau prima literă. Lăsaţi-l să
termine completându-şi singur numele.
4. Când copilul îşi spune numele, spuneţi-i: “Bravo, Doru!” repetându-i astfel numele.
5. Aveţi grijă ca porecla (diminutivul) să fie una care va putea să fie folosită şi când va fi mare
şi din când în când, numiţi-l cu numele întreg.
6. Folosiţi des numele copilului când îi daţi comenzi, când îi puneţi întrebări şi în general în
conversaţie.

LIMBAJ 20
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: RĂSPUNDE LA ÎNTREBAREA “CE-I ASTA?”, DENUMIND OBIECTUL.
Sugestii:
1. Folosiţi câteva obiecte pe care copilul le cunoaşte bine după denumire. Ridicaţi-i obiectul în faţa
lui şi întrebaţi-l: “Ce-i asta?”. Lăsaţi-i timp copilului să răspundă. Dacă nu o face, răspundeţi în
locul lui şi făceţi-l să repete. Continuaţi până cnd copilul va începe să răspundă singur.
2. Răsfoiţi o carte cu poze, opriţi-vă la una şi întrebaţi-i “Ce-ia asta?”
3. Recompensaţi copilul dacă a denumit corect, repetând denumirea şi lăudându-l.

LIMBAJ 21
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: COMBINĂ CUVINTE ŞI GESTURI PENTRU A-ŞI FACE CUNOSCUTE DORIN-
ŢELE.
Sugestii:

9
1. Alegeţi activităţi care-i plac copilului, de exemplu, jocul cu mingea. Dacă el spune “minge”,
între-baţi-l: “cine vrea mingea?” Arătaţi spre copil şi spuneţi: “mingea”. Aşteptaţi ca el să arate
spre sine şi să spună: “mingea”, înainte de a arunca-o. Dacă nu face aceasta, luaţi-i dv. degetul şi
îndrep-taţi-l către el spunând “minge”. Aruncaţi apoi mingea spre el. După ce copilul a înţeles ce
se aş-tea-tă de la el, lăsaţi-i răgaz să spună şi să arate înainte de a-i da mingea sau modelaţi-i din
nou.
2. Procedaţi la fel cu jocul cu baloane de săpun. Cereţi-i un cuvânt sau un gest înainte de a-l lăsa
să sufle baloanele.
3. Folosiţi jucării mici ( o fermă, casă-jucărie). Aşezaţi forma sau casa dar nu şi oamenii,
animalele, păsările, mobila, etc. Plasaţi 1-2 obiecte în fermă sau casă, lăsaţi-l pe copil să vadă că
aveţi mai multe. Dacă întinde mâna întrebaţi-l: “Ce vrei?” Spuneţi numele unui obiect dacă copilul
nu poate să-l spună şi ajutaţi-l să-l denumească sau să vă spună “mie”, arătând spre obiect, fie
lăsându-l să arate cu degetul spre sine sau spre dv. şi să denumească obiectul. De asemenea, poate
să denumeas-că obiectul şi să arate sau să spună unde îl vrea pus.
4. Când copilul înţelege ce i se cere, lăsaţi-l să-şi facă astfel cunoscute nevoile zilnnice. Acţiuni
ca: ieşitul la plimbare, oferitul unei prăjituri sau al unei jucării, trebuie îndeplinite, doar după ce
copilul şi-a exprimat dorinţa printr-o combinaţie de gest şi de cuvânt. Începeţi numai cu 3 - 4
situaţii specifice, la care, după ce au fost învăţate, adăugaţi altele noi.

LIMBAJ 22
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: NUMEŞTE 5 ALŢI MEMBRII AI FAMILIEI, INCLUSIV ANIMALELE
PREFERATE.
Sugestii:
1. Aveţi grijă să numiţi membrii familiei cu nume proprii, astfel încât copilul să aibă cât mai des
ocazia de a le auzi. Încurajaţi-l să distingă între diverşi membrii ai familiei. Repetaţi: “dă-i lingura
Sandei”, “dă-mi mingea lui Ionel”.
2. Puneţi-i pe membrii familiei într-un rînd. De fiecare dată când copilul numeşte corect un
membru al familiei, acesta îi aruncă mingea.
3. Membrii familiei să-i ceară copilului să le spună numele.
4. Timpul propice pentru aceste activităţi este la masă, când copilul aude mai multe nume şi le
poate repeta şi el.

LIMBAJ 23
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: NUMEŞTE 4 JUCĂRII.
Sugestii:
1. Cereţi-i copilului să pună la loc jucăriile. Le numiţi dv. mai întâi, după care îl faceţi să le
denu-mească el, pe măsură ce le pune la loc în cutia de jucării.
2. Jucaţi.vă “de-a v-aţi ascunselea” cu jucăriile. Ascundeţi o jucărie şi puneţi-l pe el să o caute,
spunând denumirea, de exemplu: “văd mingea”.
3. Când are o jucărie preferată, întrebaţi-l cu ce se joacă şi întăriţi-i răspunsul: “da, aceasta este
o ... păpuşă.
4. Cereţi-i copilului sa denumească jucăria înainte de a o avea şi a se juca cu ea.
5. Aveţi grijă să denumiţi orice jucărie nouă pe care o primeşte copilul.

LIMBAJ 24
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: PRODUCE ONOMATOPEE PENTRU A IMITA GLASUL ANIMALELOR SAU
FOLOSEŞTE ACESTE SUNETE PENTRU A DENUMI ANIMALELE (VACA
ESTE “MU-MU”).
Sugestii:
1. Alegeţi 2 - 3 animale pe care copilul le cunoaşte. Folosiţi imagini sau animale de jucărie,
spuneţi.i numele animalului şi cum face el. Determinaţi-l să repete.
2. Luaţi-i imaginile şi jucăriile şi reproducând sunetele emise de animal, puneţi-l pe copil să spună
ce animal face aşa.
3. Atrageţi-i atenţia asupra unui câine care latră, sau a unei pisici care miaună, etc. şi imitaţi-le ca
să le poată auzi din nou. Imitaţi împreună cu copilul, după care, îl lăsaţi numai pe el.

10
 LIMBAJ 25
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: : CERE UN ALIMENT CARE ÎI ESTE CUNOSCUT, FOLOSIND NUMELE
ACES-TUIA CÂND ÎL VEDE (LAPTE, BISCUIT, PRĂJITURĂ).
Sugestii:
1. Făceţi-l pe copil să numească mâncarea înainte de a fi pusă pe farfurie.
2. Spuneţi-i numele mâncării: “aceasta este...”. Întrebaţi-l: “Ce este asta?”. După ce răspunde, în-
tăriţi: “Da, tu poţi mânca...”.
3. Decupaţi din reviste imagini ale unor alimente obişnuite şi rugaţi-l pe copil să le denumească.
Pu-neţi-l să alăture imaginile de alimente adevărate.
4. Când copilul arată că doreşte o gustare, ridicaţi alimentul respectiv, numiţi-l şi nu i-l daţi până
nu obţineţi măcar o aproximare a cuvântului.
5. La masă daţi-i copilului porţii foarte mici, astfel încât să trebuiască să mai ceară. La început
rostiţi cuvântul rar, în aşa fel încât să-l poată repeta. După ce mai exersează, cereţi-i să
denumească alimentul pe care-l doreşte.

LIMBAJ 26
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: PUNE ÎNTREBĂRI FOLOSIND O INTONAŢIE URCĂTOARE LA SFÂRŞITUL
CUVÂNTULUI SAU AL PROPOZIŢIEI.
Sugestii:
1. Modelaţi-i pentru a imita întrebări din unul sau două cuvinte exagerând ridicarea intonaţiei de la
sfârşitul cuvântului sau al ultimului cuvânt. Arătaţi către obiect şi întrebaţi: “mingea?” sau “Mingea
lui Dănuţ?”. Cereţi-i copilului să repete cuvintele dv. şi dacă o face, lăudaţi-l şi recompensaţi-l.
Repetaţi întrebarea de mai multe ori dacă copilul nu răspunde.
2. Când copilul cere ceva prin unul sau două cuvinte de care vă daţi seama că reprezintă o
întrebare (de exemplu: “lapte”, când doreşte lapte) spuneţi-i cuvântul ridicând intonaţia. Cereţi-i apoi
să-i spună cum l-aţi spus dv. Pretindeţi cel puţin o aproximare înainte de a-i da copilului obiectul
dorit. Lăudaţi-l când încearcă.
3. Răspundeţi la intonaţia ridicată chiar numai a unui singur cuvânt ca şi cum ar fi pus o
întrebare. Dacă de exemplu copilul spune: “minge” ridicând tonul, răspundeţi: “Da, aceasta e o
minge”.

LIMBAJ 27
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: NUMEŞTE 3 PĂRŢI ALE CORPULUI LA O PĂPUŞĂ SAU ALTĂ PERSOANĂ .
Sugestii:
1. Începeţi prin a întreba: “Unde este nasul păpuşii?”. Când copilul arată partea de corp cerută,
încurajaţi-l să o denumească, întrebându-l: “ce este aceasta?” şi arătând spre nas. Lăudaţi orice răs-
puns corect.
2. Lăsaţi copilul să spele păpuşa într-o cădiţă. Îi numiţi părţile corpului pe care să le spele. Când
atinge corect fiecare parte numită, spălaţi dv. păpuşa şi cereţi-i lui să numească părţile respective.
3. Dacă are dificultăţi, ajutaţi-l pe copil indicând o acţiune pe care să o îndeplinească utilizând
par-tea de corp respectivă: “loveşte mingea cu piciorul”, “dă mâna”, “închide ochii”, etc. După ce
poate executa aceste mişcări, repetaţi dv. acţiunea şi spuneţi-i: “am lovit mingea cu ...” şi lăsaţi-l
pe el să numească partea corpului folosită în mişcare.
4. Cereţi-i să arate alternativ la nasul lui, la nasul dv., la ochii lui, la ochii dv.

LIMBAJ 28
Vârsta: 1-2 ani
TITLU: RĂSPUNDE AFIRMATIV SAU NEGATIV LA ÎNTREBĂRI CARE CER
RĂSPUNS DE TIP “DA/NU”.
Sugestii:
1. Oferiţi-i modelul unor astfel de întrebări şi răspunsuri, discutând în faţa lui cu un adult.
Folosind întrebări despre persoane şi lucruri foarte cunoscute din lumea copilului ca de exemplu:
“este aceas-ta o cană?”, “îţi este foame?”, etc.
11
2. Puneţi-i copilului întrebări simple legate de activitatea lui zilnică sau de nevoile curente. Oferiţi-i
răspunsul corect fie cu “da” fie cu “nu”, însoţite de mişcarea corespunzătoare a capului; acceptaţi
la început numai răspunsul afirmativ sau negativ din cap.
3. Când copilul poate să vă imite corect, încetaţi să-i mai oferiţi modelul răspunsului. Întrebaţi-l în
timpul jocului “vrei mingea?”. Nu i-o daţi până nu face semn din cap sau spune “da sau nu”.
4. La masă când îi oferiţi copilului o porţie de mâncare întrebaţi-i “vrei ...?” Aşteptaţi până când
copilul răspunde, înainte de a-i da sau nu. Aveţi grijă să-l întrebaţi numai în legătură cu lucruri
din care doriţi ca el să aleagă.

LIMBAJ 29
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ALĂTURĂ UN SUBSTANTIV ŞI UN ADJECTIV SAU 2 SUBSTANTIVE ÎN
PROPOZIŢII DE 2 CUVINTE “MINGEA MEA, MINGEA MASA”.
Sugestii:
1. Când copilul spune un singur cuvânt ca: “mingea”, alăturaţi-i un alt cuvânt şi spuneţi-i de
exem-plu: “mingea mea”, “mingea pe scaun”. Încurajaţi copilul să spună cuvintele împreună.
2. Dacă alătură cuvintele cu “încă” sau “gata”, încurajaţi copilul să folosească aceste cuvinte şi cu
alte substantive, în acelaşi fel ca mai sus.
3. Când copilul asociază 2 cuvinte el poate inteţionează să spună (comunice) mai mult decât ce
spune de fapt “mingea scaun” poate însemna “mingea este pe scaun” sau “pune mingea pe
scaun”. De aceea, lărgiţi propoziţia fără a cere copilului să vă imite. De exemplu, când copilul
spune: “ca-na lapte” şi arată spre cană, îi răspundeţi: “da, este lapte în cană” sau: “of, vrei
lapte în ca-nă?”, sau ceea ce credeţi că a dorit copilul să comunice.
4. Aveţi grijă să folosiţi proproziţii simple când vă adresaţi copilului; folosiţi cuvinte pe care
sunteţi sigur că le înţelege.

LIMBAJ 30
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ALĂTURĂ UN SUBSTANTIV ŞI UN VERB ÎN PROPOZIŢII DE DOUĂ CUVIN-
TE “TATA PLEACĂ”.
Sugestii:
1. Referiţi-vă la ceea ce face copilul zilnic. Începeţi cu proproziţii de 2-3 cuvinte ca: “Nicu papă
supa”, după care întrebaţi: “Ce face Nicu?”. Dacă este nevoie repetaţi “Papă supa” sau “Nicu
papă supă”.
2. Transformaţi activităţi mici în jocuri (să închidă uşa, să-şi pieptene părul, să-şi spele mâinile, să
lovească mingea) şi întrebaţi: “Ce faci?” sau “Ce fac eu?”
3. Începeţi prin a privi imagini cu acţiuni simple sau desenaţi desene simple şi întrebaţi: “Ce
face?” sau “Ce se întâmplă?”
4. Folosiţi evenimente sau întâmplări desfăşurate în timpul zilei pe care le numiţi pentru copil cu
proproziţii de câte două cuvinte şi încurajaţi-l să le repete, recompensându-l când imită.

LIMBAJ 31
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE UN CUVÂNT ANUMIT PENTRU A-ŞI EXPRIMA NEVOIA DE A
MERGE LA TOALETĂ.
Sugestii:
1. Alegeţi un cuvânt şi folosiţi-l în mod constant pentru necesităţile de toaletă. Când copilul este
schimbat de chiloţi, folosiţi aceleaşi cuvinte pentru a-i explica copilului ce a făcut.
2. Când copilul foloseşte gesturi ca trasul pantalonilor sau ţinutul cu mâna când doreşte să urineze
sau să defece, repetaţi cuvântul şi făceţi-l să repete şi el.
3. Când copilul foloseşte gesturi sau să indice nevoia de a se duce la toaletă, întrebaţi-l “vrei
să ...?” Dacă indică numai “da” insistaţi “spune...”. Lăudaţi-l dacă o face.
4. Alegeţi un cuvânt care să aibă acelaşi înţeles şi pentru persoanele care nu cunosc copilul. În
felul acesta va fi mai uşor să-şi comunice nevoile şi când nu este cu membrii familiei.

LIMBAJ 32
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ALĂTURĂ UN VERB SAU UN SUBSTANTIV CU “ ACOLO” ŞI “AICI” ÎN PRO-
POZIŢII DE DOUĂ CUVINTE (“SCAUN AICI”).
12
 Sugestii:
1. Când copilul foloseşte unul sau 2 cuvinte şi arată obiectele desemnate, făcând astfel o afirmaţie
sau punând o întrebare spuneţi-i: “aici este ...” sau “acolo este...”. Apoi întrebaţi: “Poţi să spui?
aici ...? Lăudaţi-l dacă o face bine.
2. Jucaţi-vă cu copilul ascunzând-i una din jucăriile sau păpuşile preferate şi întrebaţi-l “Unde e?”
Aşteptaţi să vă răspundă copilul. Dacă nu o face, spuneţi dv. “Aici e...” şi făceţi-l să repete.
Lăuda-ţi-l când repetă şi el sau când spune singur.

LIMBAJ 33
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ALĂTURĂ 2 SUBSTANTIVE CA SĂ EXPRIME POSESIA (“MAŞINA TATA”).
Sugestii:
1. Alegeţi obiecte pe care copilul le recunoaşte uşor ca aparţinând unui membru al familiei.
Spuneţi-i copilului “rochia mamei”, “pantofii lui tata”, etc. Apoi indicaţi obiectul şi întrebaţi “Al
cui este pantoful?”, când copilul vă răspunde “tata”, lăudaţi-l. Nu vă aşteptaţi să decline cuvântul
corect. Dacă nu vă răspunde repetaţi-i “pantoful tatii” şi stimulaţi-l să vă imite.
2. Aşezaţi doi sau mai mulţi membrii ai familiei în jurul copilului. Arătaţi-le nasul sau ochiul şi
spu-neţi: “nasul lui mama, ochiul lui tata”. După mai multe exemple de acest tip, daţi-i copilului
ocazia să spună: “nasul lui mama” (arătând spre aceasta) etc. Dacă nu răspunde, determinaţi-l să
repete după dv. Răsplătiţi-l cu o bomboană când spune cuvintele dorite.

LIMBAJ 34
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE “NU” ÎN VORBIREA SPONTANĂ.
Sugestii:
1. Când copilul clatină din cap în semn de negaţie, mişcaţi la rândul dv. capul şi spuneţi “ nu”.
Apoi făceţi-l să imite cuvântul. Treptat reduceţi ajutorul spunându-i “spune” atunci când doar mişcă
din cap.
2. Arătaţi-i diferite obiecte şi numiţi-le în faţa copilului. Apoi luaţi-le din câmpul vizual şi spuneţi
“nu e...”. Făceţi-l pe copil să repete expresia. După mai multe exerciţii de acest fel, lăsaţi-l pe
copil să spună: “nu e...”. Dacă nu spune singur, puneţi-l să repete după dv.
3. Indicaţi mai multe obiecte sau părţi ale corpului să spuneţi arătând de exemplu, la ochi:“nu (e)
nasul”, sau la o cană: “nu (e) furculiţă”. Arătaţi-i apoi altă parte de corp şi întrebaţi-l: “mâna?”,
dacă nu răspunde făceţi-l să repete: “nu (e) mâna”. Daţi-i copilului posibilitatea să spună şi încura-
jaţi-l să o facă înainte de a interveni dv.
4. Continuaţi exerciţiile până când copilul poate spune “nu, nu este”, în limbaj spontan.

LIMBAJ 35
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: RĂSPUNDE LA ÎNTREBAREA “CE FACE?” PENTRU ACTIVITĂŢI SIMPLE.
Sugestii:
1. Numiţi copilului activităţi obişnuite din casă. Verbalizaşi acţiunile dv. în timpul zilei (mănânc,
gătesc, dorm, sar, alerg, mă pieptăn, mă spăl).
2. Începeţi prin a întreba copilul: “Ce fac eu?”, “Ce faci tu?”. Dacă el nu răspunde spuneţi-i dv.
numele activităţii desfăşurate. Nu vă aşteptaţi să vă dea forma verbală în conjugare, ci numai rădă-
cina corectă a cuvântului, cum ar fi: sare, doarme, etc.
3. Uitaţi-vă împreună la cărţi cu poze şi spuneţi-i copilului ce fac personajele din imagini. Apoi,
puneţi-l pe el să vă spună dv. ce fac eroii povestirii.

LIMBAJ 36
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: RĂSPUNDE LA ÎNTREBAREA “UNDE ESTE?”
Sugestii:
1. Alegeţi câteva recipiente în care se pot introduce lucruri - cutie, cană, castron, precum şi un
obiect mic. Spuneţi-i copilului să fie atent când introduceţi obiectul mic în diferite recipiente. După
aceea, întrebaţi copilul “unde e...?” şi făceţi-l să răspundă.
2. Când membrii familiei pleacă din cameră sau de acasă, spuneţi-i copilului unde se duc, după
care, îl întrebaţi: “unde este ... (tata)?” şi puneţi-l să răspundă.

13
3. Aşezaţi mai multe obiecte în cameră, astfel încât copilul să le poată vedea şi întrebaţi-l: “unde
e ...?”. Puneţi-l întâi să vă răspundă şi apoi să vă aducă obiectul.

LIMBAJ 37
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: NUMEŞTE SURSA UNOR SUNETE FAMILIARE DIN MEDIU.
Sugestii:
1. Când auziţi un zgomot, întrebaţi-l pe copil: “ce-i asta?”. Duceţi-l apoi la sursa de sunet ca să
descopere ce a produs sunetul. Numiţi animalul sau obiectul care a făcut sunetul.
2. Înregistraţi o bandă cu astfel de sunete şi cereţi-i copilului să alăture imaginile obiectelor cu
sune-tele pe care le produc.
3. Imitaţi sunete şi zgomote familiare şi puneţi copilul să le identifice.

LIMBAJ 38
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: DĂ MAI MULT DE UN OBIECT, CÂND I SE CERE, FOLOSIND PLURALUL
(EXEMPLU: “CUBURI”).
Sugestii:
1. Puneţi-i în faţă grupuri de obiecte mici. Cereţi-i copilului alternativ mingea/mingile,
cubul/cuburile, cana/cănile. Lăudaţi-l dacă a executat corect. Dacă nu, arătaţi-i un obiect şi spuneţi-i
“cub”, după care, arătaţi grămada: “cuburi”, subliniind terminaţia de plural.
2. Folosiţi imagini ale unui obiect şi ale unui grup din aceleaşi obiecte. Spuneţi-i copilului să vă
arate alternativ imaginea pentru plural şi singular.
3. La masă se oferă un prilej bun pentru înţelegerea singularului şi pluralului. De exemplu: “mama
are numai un şervet, dar pe msă sunt mai multe şervete”.

LIMBAJ 39
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ÎN VORBIRE SE REFERĂ LA SINE CU NUME PROPRIU.
(NU-L ÎNVĂŢAŢI ASTFEL DACĂ FOLOSEŞTE DEJA PRONUMELE “ EU, MIE, AL MEU” PEN-
TRU A SE REFERI LA SINE)
Sugestii:
1. Când copilul cere de mâncare spunând: “vrea prăjitură”, spuneţi-i “Ion vrea prăjitură” şi spu-
neţi-i să repete.
2. Întrebaţi-l “Cine vrea ...?” când îşi exprimă o dorinţă. Încurajaţi-l să-şi spună numele împreună
cu restul propoziţiei.
3. Când îl îmbrăcaţi întrebaţi-l “A cui este (cămaşa) asta?” Cereţi-i să răspundă cu numele lui (şi
restul propoziţiei).
4. Folosiţi lucrurile preferate ale copilului şi întrebaţi-l ale cui sunt (jucăria, pătura, etc.)
5. Staţi cu copilul în faţa oglinzii, arătaţi spre dv. şi spuneţi-vă numele, după care puneţi-l să arate
spre el şi să-şi spună numele.

LIMBAJ 40
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: INDICĂ IMAGINEA UNUI OBIECT UZUAL DESCRIS PRIN ÎNTREBUINŢAREA
LUI. (10)
Sugestii:
1. Denumiţi un obiect şi cereţi-i copilului să spună la ce foloseşte.
2. Mimaţi acţiuni ca: spălatul dinţilor, mâinilor, măturatul podelelor şi cereţi-i copilului să vă spună
ce faceţi.
3. Puneţi pe masă diferite obiecte cum ar fi: o minge, o lingură, o cană, un săpun, etc. Cereţi-i
co-pilului să vă indice obiectul cu care mâncaţi, care sare, din care beţi apa, etc. Când poate
răspunde uşor la aceste întrebări, indicaţi pe rând obiectele şi întrebaţi ce se face cu fiecare.
Lăudaţi copilul dacă poate să asociere obiectul cu întrebuinţarea lui.
4. Decupaţi imagini de obiecte uzuale - cană, minge, pălărie, şi alte cunoscute de copil şi lipiţi-le
pe un carton. Numiţi o funcţie sau o întrebuinţare şi cereţi-i copilului să indice imaginea corectă.
Lău-daţi orice răspuns bun ajutaţi-l să-şi corecteze greşelile.

LIMBAJ 41
14
 Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ARATĂ PE DEGETE CÂŢI ANI ARE.
Sugestii:
1. Întâi arătaţi copilului; spuneţi-i “ai 3 ani”, după care ridicaţi numărul de degete şi număraţi-le.
Încurajaţi-l să vă imite sau ajutaţi-l să indice pe degete numărul corect. Treptat reduceţi ajutorul şi
lăsaţi-l pe copil să arate singur pe degete câţi ani are. Lăudaţi succesul.
2. Câteodată este mai uşor dacă copilul foloseşte ambele mâini ridicând două degete de la o mână
şi unul de la cealaltă.
3. Poate fi mai uşor dacă-l învăţăm pe copil să-şi ţină îndoite degetele de care nu are nevoie (cu
ajutorul celeilalte mâini).
4. Când stăpâneşte procedeul, întrebaţi-l cât mai des ca să-i daţi posibilitatea să exerseze şi reactua-
lizeze câţi ani are.

LIMBAJ 42
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ÎŞI SPUNE SEXUL CÂND ESTE ÎNTREBAT.
Sugestii:
1. Daţi-i haine şi jucării corespunzătoare cu care să se îmbrace şi cu care să se joace.
2. Spuneţi-i copilului că este băiat ca tata sau fată ca mama. Întrebaţi-l dacă este băiat sau fată.
3. Spuneţi-i copilului “eşti un băiat drăguţ care fuge repede”, sau “eşti o fată frumoasă cu
rochia asta”.
4. Masa este un prilej potrivit în care putem să modelăm întrebându-i pe ceilalţi membri ai
familiei dacă sunt băieţi sau fete.
5. Când îl întrebaţi, inversaţi ordinea în proporţie (eşti băiat sau fată), astfel încât copilul să nu re-
pete ultimul cuvânt auzit.

LIMBAJ 43
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ÎNDEPLINEŞTE 2 COMENZI LEGATE ÎNTRE ELE.
Sugestii:
1. Iniţiaţi un joc din îndeplinirea unor comenzi simple. Începeţi cu o comandă şi apoi adăugaţi
alta. Dacă copilul nu execută comenzile, atunci îndepliniţi-le împreună ajutându-l fizic. Lăudaţi-l în
timp ce le faceţi împreună.
2. Punându-l pe copil să repete comenzile înainte de a începe să le execute îl ajutăm să-şi
aminteas-că ce are de făcut.
3. Pentru a-i creşte capacitatea de a-şi aminti lucrurile în ordine, folosiţi indicii, cum ar fi: “întâi
bea-ţi laptele apoi şterge-te la gură”. Cu timpul diminuaţi “întâi şi apoi” şi daţi numai comenzile.
4. Alte activităţi: a).pune mingea pe podea şi loveşte-o cu piciorul; b).bea-ţi laptele şi pune pe
bufet cana; c).du-te la fereastră şi spune-mi ceva ce vezi afară, etc.

LIMBAJ 44
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE FORMA CONTINUĂ (PENTRU LIMBA ENGLEZĂ).
Sugestii:
1. Desfăşuraţi activităţi sau demonstraţi-i copilului o acţiune. Spuneţi-i copilului că vă uitaţi (în
limba engleză forma cu “ing”, accentuând terminaţia. Întrebaţi-l pe copil ce faceţi sau ce face el.
Dacă nu răspunde corect îi spuneţi dv. şi îl faceţi să repete.
2. Folosiţi acelaşi procedeu cu imagini din acţiuni.
3. Continuaţi până ce copilul foloseşte formele cu “ing” pentru acţiuni ce se desfăşoară în prezent.

LIMBAJ 45
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE FORMA OBIŞNUITĂ A PLURALULUI (CUB-CUBURI).
Sugestii:
1. Arătaţi-i copilului un cub şi întrebaţi-l ce vede. Arătaţi-i altul şi procedaţi la fel “ce vezi? două
cuburi”, “Da, sunt două cuburi” se indică pe rând câte un cub şi apoi cele două cuburi.
2. Ridicaţi un deget şi spuneţi: “uite un deget”, după care ridicaţi 3 degete. Folosiţi astfel mai
multe feluri de obiecte.

15
3. Ori de câte ori vedeţi două sau mai multe obiecte menţionaţi-le copilului. Procedaţi astfel când
sunteţi în maşină (arătându-i tot ce vedeţi, accentuând forma pluralului: casele, pomii, maşinile,
etc.)
4. Accentuaţi uşor pe terminaţia de plural.
5. Amestecaţi mai multe categorii de obiecte, cuburi, căni, imagini, furculiţe, etc. cereţi-i copilului
să vă dea o minge/mingi, etc.

LIMBAJ 46
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE CÂTEVA VERBE NEREGULATE LA TRECUT - ÎN MOD CONSEC-
VENT (EX.”A FOST, A BĂUT, A AVUT,”).
Sugestii:
1. Cele trei verbe sunt des întâlnite. Când vă adresaţi copilului găsiţi cât mai multe ocazii să le
fo-losiţi.
2. Aranjaţi astfel de situaţii, încât copilul să participe la unele acţiuni. Ascunzând, de exemplu, o
cană, îi spunem: “cana a fost aici” şi îi cerem să repete “cana a fost aici”. Simulaţi astfel de
situa-ţii şi pentru verbele a bea şi a avea.
3. Aşezaţi membrii familiei în cerc în jurul copilului. Puneţi-i să răspundă la întrebări ca: “cine a
fost?”, “cine a băut?”, “cine a avut?”, cu replica: “eu am fost la magazin”. Când se formulează în-
tre-barea: “cine a fost la magazin?”, daţi-i răspunsul copilului şi puneţi-l ulterior să imite.

LIMBAJ 47
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: PUNE ÎNTREBĂRI “CE E ASTA / AIA”.
Sugestii:
1. Exemplificaţi dialogul prin întrebare şi răspuns într-o convorbire cu un adult sau cu un copil
mare.
2. Făceţi un joc de identificare a obiectelor din cameră, a animalelor după sunetele pe care le scot,
a unor obiecte ascunse într-un sac, întrebând pe rând “ce este asta?”.
3. Întrebaţi-l pe copil “ce este asta?” în timp ce-i indicaţi o parte a corpului sau un obiect care
este al lui.
4. Puneţi pe masă obiecte, acoperiţi-le, lăsaţi-l pe copil să spună: “ce este asta?” şi descoperiţi-le
numind obiectul.

LIMBAJ 48
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: ÎŞI CONTROLEAZĂ VOLUMUL VOCII 90% DIN TIMP.
Sugestii:
1. Jucaţi-vă folosind mari diferenţe de volum ale vocii, astfel încât copilul să-şi dea seama de
schim-bările produse: voce tare sau şoptită.
3. Numiţi vorbirea tare “voce de afară” şi pe cea joasă “voce din-năuntru”. Ieşiţi şi intraţi în
cameră folosind vocea corespunzătoare. Cereţi-i copilului să facă la fel.
4. Şoptiţi-i copilului “secrete” la ureche şi iniţiaţi un joc făcând să vă şoptească şi el.
5. Arătaţi-i copilului poze sau creaţi situaţii în care trebuie să folosim voce tare sau scazută.
Cereţi-i să selecteze poze în teancuri adecvate celor două situaţii. Dacă folosiţi situaţii reale, puneţi-
l pe copil să vă arate ce volum al vocii va folosi în fiecare situaţie.

LIMBAJ 49
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE “ASTA” ŞI “AIA” ÎN VORBIRE.
Sugestii:
1. Alegeţi câteva obiecte pe care sunteţi sigur că le cunoaşte copilul după denumire. Puneţi pe
masă două odată şi întrebaţi-l “care este...”. Dacă îl indică doar cu degetul spuneţi-i “asta” sau
“aia”. Lău-daţi-l şi răsplătiţi-l când repetă. Treptat faceţi-l să repete expresia fără să-l mai ajutaţi
prin repetare.
2. Daţi-i ocazia să aleagă între mai multe obiecte de îmbrăcăminte, mâncare şi jucării. Cereţi-i să
vă spună dacă vrea “asta” sau “aia” înainte de a putea continua activitatea.
3. Continuaţi cu activităţi similare până când copilul va folosi “asta” sau “aia” în mod spontan în
vorbire.
16
 LIMBAJ 50
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE “ESTE SAU E” ÎN AFIRMAŢII (“ASTA ESTE MINGE”).
Sugestii:
1. Folosiţi o varietate de obiecte şi denumiţi-le în propoziţii de felul următor: “mingea e a mea”,
“mărul e pe masă”. Daţi-i copilului obiecte şi puneţi-l să spună despre acestea propoziţii similare
cu “este”. Dacă nu se poate, făceţi-l să repete după dv.
2. Folosiţi jucării cu părţi detaşabile cum sunt cele care reproduc o fermă, o cameră. Jucaţi-vă cu
copilul şi comentaţi activităţile cu afirmaţii care să conţină “ este”. De exemplu, puneţi păpuşa pe
un scaun şi spuneţi “păpuşa e pe scaun”. Daţi-i copilului numai o jucărie odată: lăsaţi-l cu ea şi
comentaţi ce face. Puneţi-l să verbalizeze acţiunea. Exemplificaţi şi puneţi-l să repete şi să adauge
alte cuvinte. Dacă copilul spune “e pe scaun” întăriţi “da, băiatul e pe scaun”.
3. Va fi de ajutor dacă în exemplul dv. veţi accentua “ este”. Acest lucru va atrage atenţia
copilului asupra cuvântului şi a întrebuinţării sale.

LIMBAJ 51
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE MAI MULT “EU, MIE, AL MEU” DECÂT NUMELE PROPRIU.
Sugestii:
1. Întrebaţi copilul “a cui e jucăria, patul, haina”, etc. “Cine vrea o prăjitură?”
2. Folosiţi cheile sau îmbrăcămintea dv. specificând că “sunt ale mele”. Indicaţi copilului “pălăria
asta este a mea”, “pantoful ăsta e al meu”.
3. Cereţi pe rând mai multe lucruri, spunând “dă-mi mie...”.
4. Jucaţi un joc cu “tu” de genul: “tu te duci până la uşă, tu îmi dai mie”, etc. La început când
îl jucaţi, puteţi arăta cu degetul persoana când spuneţi “tu”. Solicitaţi apoi copilului să vă adreseze
cereri folosind pronumele.
5. Ascultaţi cu atenţie vorbirea copilului şi lăudaţi-l când foloseşte acest pronume.
6. Când verbalizaţi exemplele, accentuaţi pronumele ca să atrageţi atenţia copilului asupra lor.

LIMBAJ 52
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: INDICĂ UN OBIECT CARE “NU ESTE” (“NU ESTE O MINGE”).
Sugestii:
1. Alegeţi câteva obiecte a căror denumire copilul o cunoaşte. Scoateţi câte un singur obiect şi
spu-neţi: “nu este un / o ...”. Scoateţi apoi 2 obiecte şi cereţi-i să arate cu degetul pe cel care “nu
este ...”. Lăudaţi-l şi recompensaţi-l când o face corect.
2. Când desfăşuraţi o activitate şi copilul vă priveşte, folosiţi “nu” în vorbirea dv. Când gătiţi sau
spălaţi rufe, întrebaţi-l de exemplu: “unde e cana?” Luaţi un alt obiect şi spuneţi: “asta nu e
cană”, apoi puneţi-l la loc, luaţi cana şi spuneţi: “asta e cana”.

LIMBAJ 53
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRILE CU “CINE?”, INDICÂND NUMELE.
Sugestii:
1. Iniţiaţi întrebări şi răspunsuri cu “cine” cu un copil mai mare sau cu altă persoană adultă în
timp ce sunteţi sigur că vă observă copilul.
2. Folosiţi cărţi cu poze şi întrebaţi copilul de exemplu “cine conduce maşina?”, etc. El poate răs-
punde “ursul” sau alt nume de animal.
3. În timpul activităţilor zilnice, întrebaţi-l pe copil “cine...?” numind activitatea în curs. Lăudaţi-l
când vă răspunde.

LIMBAJ 54
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE FORME DE POSESIV “A LUI TATA”.
Sugestii:
1. Alegeţi câteva obiecte din casă pe care copilul le poate recunoaşte uşor ca aparţinând unui
membru al familiei. Întrebaţi copilul “al cui este (pantoful) acesta?” Răspundeţi în locul lui “al lui

17
ta-ta”. Accentuaţi pe “al lui”. Cereţi-i să repete. Treptat faceţi-l să spună fără sprijinul exemplului
dv.
2. Folosiţi poze cu animale sau obiecte sau persoane. Alegeţi un obiect sau articol de îmbrăcăminte
şi întrebaţi-l “a cui e?” Cereţi-i să vă răspundă folosind: “al lui”.
3. Arătaţi diferite părţi ale corpului şi denumiţi-le: “nasul lui mama, gura lui tata”, etc.
4. Jucaţi un joc cu mai mulţi copii. Daţi mai multe obiecte fiecărui copil şi arătând câte unul
între-baţi: “a cui e?” Puneţi un alt copil să răspundă folosind “al lui (Dan)”.

LIMBAJ 55
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE ARTICOLUL HOTĂRÂT ŞI NEHOTĂRÂT ÎN VORBIRE (PENTRU
MASCULIN ŞI FEMININ).
Sugestii:
1. Folosiţi articolul hotărât şi nehotărât în propoziţii scurte, astfel încât copilul să le poată repeta
sau să le spună împreună cu dv. Întrebaţi-l “ce este aceasta?”, după care răspundeţi “este o
jucărie (o carte)”. Indicaţi diferite obiecte şi spuneţi “aceasta este masa” sau “masa e neagră”.
După ce aţi repetat de mai multe pri aceste exerciţii, formulaţi întrebări astfel încât copilul să
folosească în răspunsul lui articolul hotărât şi nehotărât. Întrebările pot suna în felul următor: “ce
culoare e cerul, mărul, iarba, soarele?”
2. Arătaţi spre obiecte, spunând: “masa, scaunul, mărul”, apoi determinaţi copilul să le indice şi el,
să le denumească.

LIMBAJ 56
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE CÂTEVA SUBSTANTIVE CARE DESEMNEAZĂ CATEGORII (ANI-
MAL, MÂNCARE, JUCĂRIE).
Sugestii:
1. Amestecaţi poze din diferite categorii şi cereţi-i copilului să vă dea toate animalele, sau tot ce e
de mâncare, etc. Dacă nu le alege pe toate, spuneţi “mai văd un / o...” şi făceţi-i să le găsească.
2. Daţi-i ocazia să aleagă. Ridicaţi un obiect sau o poză şi întrebaţi-l ”este animal sau mâncare?”
3. Folosiţi poze, obiecte sau jucării din mai multe categorii. Denumiţi-le pe fiecare spunând
“câinele e un animal, brânza e mâncare”. După aceea ridicaţi câte un obiect şi întrebaţi-l dacă e
animal, jucărie sau mâncare.

LIMBAJ 57
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: FOLOSEŞTE UNEORI “POT” ŞI FORMELE VERBALE DE VIITOR.
Sugestii:
1. Folosiţi verbul “a putea” precum şi viiitorul când vă adresaţi copilului pentru a exprima eveni-
mente viitoare sau posibilitatea de a îndeplini o activitate.
2. Când se iveşte ocazia, întrebaţi-l pe copil dacă “poate” sau “va face” acest lucru, după care
puneţi-l să vă spună aceasta.
3. Puneţi în faţa copilului mai multe imagini şi întrebaţi-l “cine poate să latre?” Făceţi-l să
răspundă “câinele poate lătra”. Folosiţi imagini de animale sau de oameni.
4. Vorbiţi-i copilului despre activităţi care vor avea loc în următoarele 1-2 ore. Spuneţi-i: “noi
vom pleca la magazin”. Mai apoi găsiţi prilejul să-l întrebaţi: “cine va pleca?” şi “unde va pleca?”
şi făceţi-l să dea răspunsurile corecte.
5. Ascultaţi cu atenţie vorbirea copilului şi de câte ori foloseşte în mod spontan formele amintite,
lăudaţi-l.

LIMBAJ 58
Vârsta: 2-3 ani
TITLU: POATE DESCRIE LUCRURILE CA FIIND “ÎNCHISE” SAU “DESCHISE”.
Sugestii:
1. Folosiţi obiecte cum sunt: borcane, cutii, sertare, uşi, etc. Luaţi-le pe rând şi demonstraţi
copilului ce înseamnă “deschis” şi “închis”.
2. Deschideţi şi închideţi lucrurile amintite şi întrebaţi pe copil “e închis sau deschis?” Lăudaţi
răs-punsurile bune. Dacă nu reuşeşte, daţi dv. răspunsul şi făceţi-l pe copil să-l repete.

18
3. Spuneţi-i să închidă sau să deschidă diferite lucruri. Lăudaţi-l dacă îndeplineşte corect. Folosiţi
obiecte de acelaşi fel (unul închis şi celălalt deschis), astfel încât să trebuiască să le diferenţieze
pentru a îndeplini cererea.
4. Improvizaţi un mic joc ascunzând o jucărie sau bomboană într-o cutie. Făceţi-l să vă spună să
deschideţi sau să închideţi mai multe recipiente ca să găsiţi obiectul ascuns. Daţi-i o bomboană ca
răsplată dacă vă indică corect să deschideţi cutia.
5. În timpul zilei căutaţi prilejuri în care copilul să vă spună să deschideţi sau să închideţi diferite
lucruri.

LIMBAJ 59
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: CONSTRUIEŞTE PROPOZIŢII INTEROGATIVE CU “ ESTE” LA ÎNCEPUT (CÂND
ESTE NECESAR).
Sugestii:
1. Când copilul face propoziţii interogative, doar ridicând tonul, fără să schimbe ordinea cuvintelor,
formulaţi dv. corect întrebarea. Dacă el întreabă: “tata e acasă?” dv. îi explicaţi “esta tata acasă?
Da, tata este acasă.” Cereţi-i să repete după dv.
2. Cu un grup de copii sau membrii familiei formulaţi pe rând întrebări. De exemplu daţi fiecărei
persoane mai multe obiecte şi întrebaţi ce are fiecare.

LIMBAJ 60
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: ESTE ATENT 5 MINUTE ÎN TIMP CE I SE CITEŞTE O POVESTE.
Sugestii:
1. Citiţi-i copilului o poveste scurtă şi captivantă. Explicaţi-i imaginile. Cereţi-i să vă descrie ce
vede în poze.
2. Întrebaţi-l lucruri simple despre poveste ca să vedeţi dacă v-a ascultat într-adevăr.
3. Înainte de începerea lecturii spuneţi-i copilului întrebările pe care i le veţi pune după aceea.
4. Citiţi-i zilnic copilului aproximativ la aceeaşi oră. Făceţi din aceasta un moment de destindere şi
distracţie pentru amândoi. Lăsaţi-l pe el să aleagă povestea.
5. Dacă nu e doritor să asculte poveşti, luaţi un ceas deşteptător şi puneţi-l să sune după 1-2 mi-
nute. Dacă a fost atent în acest timp, daţi o recompensă copilului. Treptat lungiţi intervalul în care
copilul trebuie să fie atent pentru a primi recompensă.

LIMBAJ 61
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: ÎNDEPLINEŞTE O SERIE DE 2 COMENZI CARE NU SUNT CORELATE.
Sugestii:
1. Daţi-i copilului comenzi simple referitoare la obiecte şi acţiuni obişnuite: “dă-mi mie cartea şi
închide cutia de jucării”, “adu mingea şi închide uşa”. Recompensaţi-l pe copil cu o laudă sau cu
o gustare pentru executarea comenzilor. Dacă nu execută ajutaţi-l şi îndepliniţi sarcinile împreună
cu el, lăudându-l în acelaşi timp.
2. Începeţi cu o singură comandă şi când copilul poate executa o comandă, adăugaţi-o pe a doua.
3. Cereţi-i copilului să fie atent şi să facă întocmai cum i se cere. Făceţi activităţile amuzante şi
includeţi în ele şi sărituri şi rostogoliri.
4. Cereţi-i copilului să spună ce are de făcut înainte de a trece la îndeplinire.

LIMBAJ 62
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: ÎŞI SPUNE NUMELE ÎNTREG CÂND I SE CERE.
Sugestii:
1. Întrebaţi-l pe copil: “cum te cheamă?” sau “cum te cheamă Doru?”, “care e numele tău
întreg?”, “Doru P...Doru?”, “Doru şi mai cum?”, “Doru Po..., Ah, Doru Popa!”
2. Numiţi-i pe rând toţi membrii familiei cu ambele nume, de exemplu: “Pe mine mă cheamă
Oana Dumitriu, pe tine cum te cheamă?”
3. Numiţi-l pe copil cu ambele nume când vorbiţi cu el.

LIMBAJ 63
Vârsta: 3-4 ani
19
 TITLU: RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI SIMPLE, DE TIP “CUM ESTE”.
Sugestii:
1. Când vă desfăşuraţi activitatea zilnică, puneţi copilului astfel de întrebări: “ cum ajungem la ma-
gazin, cum deschidem uşa”, etc. Dacă copilul nu răspunde sau foloseşte gesturi, daţi-i răspunsul dv.
şi făceţi-l să repete. Răspunsul nu trebuie să fie mai lung de 2-4 cuvinte.
2. Treptat creşteţi dificultatea întrebărilor. Folosiţi exemple mai puţin obişnuite.
3. Folosiţi poveşti din poze. În timpul lecturii opriţi-vă la diferite pasaje şi întrebaţi : “cum a ...”
sau “cum va...”. Daţi-i copilului ajutor, indicându-i imaginea care ilustrează răspunsul. Treptat
reduceţi acest ajutor şi lăsaţi-l pe copil să răspundă independent.

LIMBAJ 64
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: FOLOSEŞTE TRECUTUL VERBELOR REGULATE (“SĂRIT, LOVIT”).
Sugestii:
1. Folosiţi verbe la trecut în covorbirea cu copilul pentru acţiuni care s-au încheiat. Subliniaţi con-
strucţia din 2 cuvinte a trecutului, de exemplu: “a mâncat”.
2. Folosiţi astfel de verbe ca: a sări, a lovi, a ţopăi, etc. Făceţi-l pe copil să execute acţiunea sau
executaţi-i dv. Întrebaţi-l apoi ce a făcut el sau dv. Dacă nu foloseşte trecutul spuneţi-l dv. şi fă-
ceţi-l să repete.
3. Plănuiţi o activitate cum ar fi plimbarea într-un parc sau la magazin. După ce vă întoarceţi
între-baţi copilul ce aţi făcut şi făceţi-l să folosească timpul trecut. Lăudaţi-l dacă reuşeşte, iar în
caz de nereuşită daţi-i dv. răspunsul şi puneţi-l să-l repete.
4. Folosiţi păpuşi pentru a demonstra o activitate şi puneţi copilul să descrie apoi activitatea
încheiată.

LIMBAJ 65
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: POVESTEŞTE DESPRE LUCRURI CARE S-AU ÎNTÂMPLAT ÎN TRECUT.
Sugestii:
1. În timp ce copilul este ocupat cu ceva, întrebaţi-l ce face. După ce a terminat întrebaţi-l ce a
făcut.
2. Dacă copilul se uită la ce fac alţi membri ai familiei, aşteptaţi până când aceştia termină şi
întrebaţi-l ce au făcut ei. Lăudaţi-l dacă dă răspunsuri bune. Când nu ştie ajutaţi-l, de exemplu:
dacă tata citea o carte, întrebaţi-l pe copil ce făcea tata cu cartea.
3. După ce tocmai a văzut un program TV, rugaţi-l pe copil să vă spună ce s-a întâmplat.

LIMBAJ 66
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: SPUNE LA CE FOLOSESC OBIECTELE UZUALE.
Sugestii:
1. Arătaţi copilului un obiect (ciocan, minge, aţă, foarfece, etc.) şi întrebaţi-l: “ ce facem cu
acestea?”
2. Folosiţi acelaşi procedeu cu imagini în locul obiectelor reale.
3. Când copilul nu cunoaşte răspunsul, spuneţi-i dv. După aceasta întrebaţi-l din nou: “ce facem cu
acesta?”
a).Gătim pe plită. Ce facem pe plită? Gătim pe ea.
b).Ce facem cu o maşină, cu o cană, un creion, un scaun?
4. Vorbiţi cu copilul în timp ce vă desfăşuraţi activităţile obişnuite; întrebaţi-l ce face cu anumite
obiecte şi nu uitaţi să-l lăudaţi dacă vă dă răspunsuri bune.

LIMBAJ 67
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: EXPRIMĂ ACŢIUNI VIITOARE PRIN FORMULELE “TREBUIE SĂ...”, O SĂ ...”.
Sugestii:
1. Folosiţi aceste expresii în convorbirea cu copilul. Cu 5-10 minute înainte de desfăşurarea unei
activităţi, spuneţi-i “o să facem baie”, “o să mergem la magazin”, etc. Chiar înainte de începerea
activităţii puneţi-l pe copil să spună ce urmează să se întâmple. Dacă va folosi expresia, lăudaţi-l
Dacă nu, daţi-i dv. răspunsul corect.
2. Folosiţi acelaşi procedeu în jocul cu păpuşile sau în istorisirea unor poveşti familiare copilului.
20
3. Folosiţi o jucărie gen Hopa Mitică şi când i-o daţi întrebaţi “ce urmează să facă Mitică?”
4. Când copilul dă semne că vrea să facă un anumit lucru, modelaţi-i astfel fraza: “Da, tu vrei să
(mergi afară)”. Cereţi-i copilului să folosească singur, fie să repete după dv. expresia, după care îi
daţi voie să facă ceea ce doreşte.

LIMBAJ 68
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: SCHIMBĂ ORDINEA CUVINTELOR, ÎN MOD ADECVAT, PENTRU A PUNE ÎN-
TREBĂRI “POT SĂ MERG LA ?”
Sugestii:
1. Când copilul foloseşte pentru întrebare ordinea obişnuită, ridicând numai tonul: “eu merg la
maga-zin?”, modelaţi forma corectă spunându-i: “pot să merg la magazin?”; “Da, poţi să mergi la
magazin”.
2. Improvizaţi un joc cu ceilalţi membri ai familiei sau cu alţi copii. Daţi-i fiecărui copil
participant câteva obiecte. Cereţi pe rând obiectele unul de la altul. În felul acesta puteţi să
insistaţi pe formele de interogaţie şi să daţi copilului posibilitatea de a pune întrebări. Daţi obiectul
cerut numai după ce forma interogativă a fost folosită în mod spontan sau cel puţin repetată corect
(Exemplu: “poţi să-mi dai ...?”).
3. Folosiţi procedee similare pentru propoziţiile interogative obişnuite (excluzând ideea de
permisiune), pentru asimilarea ordinii corecte a cuvintelor în interogaţii. Când copilul greşeşte,
formulaţi dv. între-barea corectă.
4. Reluaţi jocul de improvizaţie cu câţiva participanţi. Puneţi-vă pe rând întrebări despre imagini
sau obiecte: “are el o jachetă?”, “merge el la şcoală?”, “poate peştele să alerge?”

LIMBAJ 69
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: FOLOSEŞTE CÂTEVA PLURALE NEREGULATE (DIN LIMBA ENGLEZĂ).

LIMBAJ 70
Vârsta: 3-4 ani
TITLU: RELATEAZĂ 2 EVENIMENTE ÎN ORDINEA APARIŢIEI LOR.
Sugestii:
1. Făceţi-l pe copil să vă urmărească în timp ce desfăşuraţi 2 activităţi. De exemplu, atingeţi-vă
fruntea cu palma şi apoi băteţi din palme. După aceea, cereţi-i copilului să vă spună cele 2
activită-ţi pe care le-aţi făcut. Ajutaţi-l spunându-i: “întâi am ..., apoi am ...”.
2. Daţi-i o comandă formată din 2 secvenţe. După ce la îndeplineşte, întrebaţi-i ce a făcut mai
întâi şi mai apoi.
3. După ce copilul vă poate relata 2 evenimente care s-au încheiat, treceţi progresiv la întâmplări
oarecum mai îndepărtate, de exemplu să spună ce a făcut în cursul zilei, sau citiţi-i o poveste cu-
noscută, inversaţi ordinea întâmplărilor şi lăsaţi-i pe copil să vă corecteze.
4. Daceţi fiecare câte un lucru şi cereţi-i copilului să le spună în felul următor: “tu ai făcut un
ba-lon de săpun şi eu l-am spart”.

LIMBAJ 71
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: ÎNDEPLINEŞTE O SERIE DE 3 COMENZI
Sugestii:
1. Când copilul are dificultăţi la seria de 3 comenzi începeţi cu un stadiu intermediar de două
comenzi.
2. Cereţi-i copilului să repete comanda înainte de a o executa.
3. Începeţi cu comenzi privind un singur obiect. De exemplu “ia-ţi pantofii, stai jos şi încalţă-te”.
Treptat măriţi dificultatea, adăugând comenzi fără legătură între ele. Lăudaţi-l pe copil la fiecare
reuşită.

LIMBAJ 72
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: DEMONSTREAZĂ ÎNŢELEGEREA PROPOZIŢIILOR PASIVE (“BĂIATUL A
LOVIT FATA”, “FATA A FOST LOVITĂ DE BĂIAT”).
Sugestii:
21
1. Folosiţi păpuşi marionete. Daţi fiecăreia un nume. Demonstraţi ce faceţi povestiţi despre ceea ce
se întâmplă (câinele a gonit vaca, vaca a gonit câinele, etc.). Instruiţi copilul să demonstreze
acţiuni similare. Lăudaţi-l dacă execută bine. Când nu reuşeşete, arătaţi-i dv. cum să procedeze.
2. Folosiţi acelaşi procedeu cu alte păpuşi sau alte animale - jucării.
3. Folosiţi şi imagini perechi, ilustrând acelaşi gen de acţiuni. Cereţi copilului să vă indice
imaginea numită.
4. Folosiţi acelaşi procedeu cu cuvinte cum ar fi: a săruta, a goni, a lovi, a hrăni, a arunca, etc.

LIMBAJ 73
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: POATE ALEGE O PERECHE DE OBIECTE / MAGINI, LA CERERE.
Sugestii:
1. Folosiţi cuvântul “pereche” în vorbirea dv., referindu-vă la două obiecte identice: pantofi,
mănuşi, cărţi, etc.
2. Aşezaţi pe masă mai multe obiecte perechi. Amestecaţi-le şi cereţi-i copilului să vă aleagă o pe-
reche de ... .
3. Amestecaţi diferite perechi de obiecte şi cereţi-i copilului să regrupeze toate perechile, punând
dv. câte l obiect.
4. Folosiţi metodele 2 şi 3 cu perechi de imagini ale unor obiecte.
5. Folosiţi imagini ale unor obiecte singure şi ale unor perechi de aceleaşi obiecte. Cereţi-i
copilului să vă indice imaginea care arată o pereche de ... .

LIMBAJ 74
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: FOLOSEŞTE VERBELE LA OPTATIV (“AŞ PUTEA, AŞ VREA”).
Sugestii:
1. Întrebuinţaţi mai întâi dv. aceste forme verbale în vorbire, referindu-vă la acţiuni posibile.
2. Improvizaţi astfel de jocuri verbale: “dacă aş fi un iepure, aş putea să ţopăi, să sar, să mişc
din nas”. Apoi lăsaţi-l pe copil să aleagă ce animal sau obiect ar dori să fie şi să spună ce
anume ar putea face. Procedaţi la fel pentru alte verbe. De exemplu: “dacă aş fi în parc, m-aş da
în leagăn, aş călări căluşeii”, etc. Fiţi atenţi că la rândul său copilul să-şi înceapă propoziţiile cu
“aş putea...”.
3. Puneţi întrebări de genul: “cine ar putea/ar vrea să facă acest lucru pentru mine?”. Încurajaţi-l
pe copil să răspundă “eu aş putea, Costel ar vrea”, etc.

LIMBAJ 75
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: FOLOSEŞTE FRAZE CA: “AM LOVIT MINGEA ŞI EA A IEŞIT ÎN STRADĂ”.
Sugestii:
1. Ascultaţi-l cu atenţie pe copil vorbind. Dacă observaţi că a folosit o conjucţie (“şi, sau”) sau un
alt verb, înseraţi-le şi formaţi o frază. De exemplu: “am fost la magazin şi am cumpărat
bomboane”.
2. Când vorbiţi cu copilul prezentaţi-i întâmplări folosind fraze.
3. Cereţi-i copilului să vă relateze 2 lucruri la care le-a făcut la ... .

LIMBAJ 76
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: POATE INDICA, LA CERERE, PARTEA DE SUS ŞI DE JOS A DIFERITELOR
OBIECTE.
Sugestii:
1. La început alegeţi obiecte cu extremităţile bine delimitate (o sticlă, o cămaşă, etc.). Arătaţi-i
copilului care e partea de sus şi cea de jos. După aceea cereţi-i să le arate.
2. În loc să le arate, puneţi-l să aşeze obiecte la partea de sus sau la partea de jos.
3. Folosiţi o imagine de scară şi cereţi copilului să plaseze imagini de oameni în susul sau josul
scării.
4. Luaţi o coală de hârtie şi alcătuiţi o imagine, punându-l pe copil să plaseze sau să deseneze
lucru-ri în partea de sus sau în partea de jos. Folosiţi diferite abţibilduri pentru a mări motivaţia
copilului

22
 LIMBAJ 77
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: FOLOSEŞTE FORME CONTRARE ALE NEGATIVULUI (SPECIFICE LIMBII ENGLEZE).

LIMBAJ 78
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: POATE SĂ INDICE ABSURDITĂŢILE DINTR-O IMAGINE.
Sugestii:
1. Faceţi-l pe copil să spună ce este greşit în imagine.
2. Arătaţi-i copilului care este absurditatea şi întrebaţi-l despre ea, de exemplu: “fac găinile ouă ro-
şii?”, “câinele zboară?”, “au casele picioare?”

LIMBAJ 79
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: FOLOSEŞTE CUVINTE CA: SORA, FRATE, BUNICI, BUNICĂ.
Sugestii:
1. Folosiţi aceste cuvinte de denumire în locul numelor proprii, atunci când vă adresaţi acestor
persoane. De asemenea spuneţi: “du jucăria aceasta fratelui tău” sau întrebaţi-l “unde e fratele
tău?” Dacă copilul nu răspunde, atingeţi cu mâna persoana vizată şi spuneţi-i: “Iată-l pe fratele
tău, Doru”.
2. Includeţi cuvintele amintite în conversaţia cu copilul, spunând de exemplu: “ Uită-te cum
mănâncă fratele tău” sau “Vezi dacă s-a sculat sora ta”.

LIMBAJ 80
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: SPUNE CUVINTELE CORESPUNZĂTOARE CARE LIPSESC ÎN CONSTRUCŢII
SE TIP “ANALOGII OPUSE” (EX. “FRATELE E BĂIAT, SORA E ...”).
Sugestii:
Copilul trebuie să completeze corect următoarele analogii:
a). Fratele este băiat, sora este ... .
b). Vara este cald, iarna este ... .
c). Suntem treji în timpul zilei, dormim ... .
d). Un pom este mare, un tufiş este ... .
1. Dacă copilul are dificultăţi începeţi prin a folosi imagini în timp ce-i spuneţi analogia.
2. Schimbaţi ordinea de prezentare a analogiei, de exemplu: “sora este fată, fratele este ...” .
3. Dacă copilul are dificultăţi în a răspunde, daţi-i ocazia să aleagă între două răspunsuri, unul co-
rect şi celălalt incorect. Lăudaţi-l în caz de reuşită.

LIMBAJ 81
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: POATE SPUNE O POVESTE CUNOSCUTĂ, FĂRĂ AJUTORUL IMAGINILOR.
Sugestii:
1. În timp ce-i citiţi copilului povestea, puneţi-l să vă descrie imaginile.
2. Repovestiţi-i un basm, omiţând cuvintele cheie şi folosindu-vă de imagini; cereţi-i copilului să
vă completeze cuvintele omise.
3. Începeţi cu o poveste scurtă şi simplă, pe care i-o povestiţi de mai multe ori. Încurajaţi-l să v-o
povestească dv sau fraţilor săi. Lăudaţi-l pe măsură ce îşi aduce aminte mai multe amănunte. Trep-
tat măriţi gradul de complexitate şi lungimea povestirii citite, apoi îndemnaţi-l să o povestească şi
al-tora din casă.

LIMBAJ 82
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: NUMEŞTE IMAGINEA CARE NU SE ÎNCADREAZĂ ÎNTR-O ANUMITĂ CATE-
GORIE (CEA CARE NU ESTE ANIMAL).
Sugestii:
1. Folosiţi fie obiecte, fie imagini. Prezentaţi 2-3 obiecte, întrebând care sunt animale, unelte, ali-
mente, obiecte pentru scris, etc. şi un obiect care nu se încadrează în nici una din aceste categorii.
Cereţi-i copilului să aleagă obiectul care nu se aseamănă cu celelalte. Ca să-l ajutaţi, întrebaţi-l ce

23
face cu fiecare, sau cărei categorii aparţine fiecare obiect. Treptat reduceţi ajutorul până când
copilul poate indica singur obiectul respectiv.
2. La început puneţi-l pe copil să indice toate obiectele cu care scrie, cu care mănâncă, etc. după
care întrebaţi-l cu care nu ... . Lăudaţi-i succesul: “foarte bine, nu mâncăm cu creionul, el nu se
aseamănă cu celelalte”. Treptat reduceţi întrebarea la numai “care obiect nu se potriveşte?”

LIMBAJ 83
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: SPUNE DACĂ 2 CUVINTE RIMEAZĂ SAU NU.
Sugestii:
1. Puneţi în rimă mai multe cuvinte pentru copil. Spuneţi “loc, foc, cioc, ele rimează”. În afară de
cuvinte folosiţi şi silabe: “u-bu-tu-tu”. După ce a înţeles, puneţi copilul să vă spună treptat el că
ri-mează ... cuvintele. Apoi urmaţi aceeaşi metodă, incluzând cuvinte care nu rimează.
2. Prezentaţi copilului perechi de imagini dintre care unele rimează iar altele nu. Fie dv., fie
copilul denumiţi imaginile. Spuneţi-i care cuvinte rimează şi care nu.
3. Folosiţi imagini de obiecte. Alegeţi una. Puneţi-l pe copil să o numească, după care, îi mai ară-
taţi alte 2-3 imagini cerându-i să o arate pe aceea care rimează cu cea aleasă iniţial. Încurajaţi-l să
numească singur imaginea. Ajutaţi-l cu indicaţii verbale, dar progresiv retrageţi ajutorul

LIMBAJ 84
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: FOLOSEŞTE PROPOZIŢII COMPLEXE (“EA VREA CA EU SĂ INTRU PENTRU
CĂ ...”).
Sugestii:
1. Improvizaţi un joc de genul “tu spui ce spun eu”. Astfel puneţi copilul să folosească propoziţii
complexe prin imitaţie. Dacă are greutăţi, repetaţi o parte din frază şi îi cereţi să o termine el.
2. Uitaţi-vă la poze împreună şi puneţi-l să le descrie. Repetaţi propoziţia copilului spunând “da, şi
adăugând cuvintele corespunzătoare pentru a forma o frază.

LIMBAJ 85
Vârsta: 4-5 ani
TITLU: POATE SPUNE DACĂ UN SUNET E TARE SAU ÎNCET.
Sugestii:
1. Folosiţi diferite obiecte care produc sunete: instrumente muzicale, loviţi masa sau lăsaţi să cadă
într-o cutie metalică mai multe lucruri care fac zgomot. Întrebaţi-l apoi pe copil dacă sunetul
produs a fost tare sau slab.
2. Produceţi diferite zgomote puternice sau slabe şi numiţi-le ca atare copilului. Faceţi apoi un
zgo-mot şi puneţi-l pe copil să vă spună dacă a fost tare sau încet. Ajutaţi copilul prin indicii
gestuale. Acoperiţi-vă urechile sugerând un zgomot intens sau duceţi degetul la gură ca pentru a se
auzi în linişte cea mai slabă vibraţie. Puteţi să-l ajutaţi pronunţând consoana iniţială a cuvintului.
Treptat reduceţi ajutorul, până când copilul răspunde fără ajutor.

LIMBAJ 86
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: POATE INDICA: CÂTEVA, MULTE SAU MAI MULTE OBIECTE.
Sugestii:
1. Folosiţi aceste cuvinte când vorbiţi cu copilul, opriţi-vă la predarea unui singur cuvânt odată,
într-cât termenii au sensuri apropiate.
2. Alegeţi grupuri de obiecte şi prezentaţi-le ca având multe, câteva, etc. Puneţi-l pe copil să le
arate în timp ce le denumiţi.
3. Începeţi cu grupuri de obiecte care diferă substanţial ca număr. Treptat treceţi la grupuri apro-
piate ca număr.

LIMBAJ 87
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: ÎŞI SPUNE ADRESA.
Sugestii:
1. Spuneţi-i copilului adresa şi puneţi-l să repete după dv.

24
2. Începeţi prin a-i cere copilului să spună numai o parte din adresă. Spuneţi-i “ numărul 31” şi
lăsaţi-l pe copil să completeze numele străzii. Spuneţi-i numele oraşului, iar copilul să spună ţara.
Treptat îi cereţi să spună singur cât mai mult din adresă.

LIMBAJ 88
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: ÎŞI SPUNE NUMĂRUL DE TELEFON.
Sugestii:
1. Spuneţi-i copilului numărul de telefon. Puneţi-l să-l repete. Continuaţi până când copilul vă
poate spune la cerere numărul de telefon.
2. La început daţi-ui un mic ajutor. Spuneţi-i dv. primele trei cifre şi cereţi-i să le spună pe
celelalte trei. Cu timpul pretindeţi să vi-l reproducă întreg.
3. Dacă recunoaşte cifrele scrise, scrieţi numărul de telefon pe bucăţele de hârtie. Lăsaţi-l să le
folo-sească când are nevoie şi retrageţi treptat ajutorul, până când poate spune numărul fără să se
uite.
4. Jucaţi-vă “de-a telefonul”. Copilul vă indică un număr să-l formaţi. Dacă e în stare puneţi-l pe
el să formeze numărul dorit.
5. Improvizaţi jocul “de-a telefonul” cu un grup de copii, în care fiecare să-şi spună numărul şi
să fie “chemat” pe rând la aparat.

LIMBAJ 89
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: INDICĂ: “CEL MAI MULT, CEL MAI PUŢIN, CÂTEVA (PUŢINE )” OBIECTE.
Sugestii:
1. Folosiţi aceste expresii în conversaţia cu copilul.
2. Dacă are dificultăţi de înţelegere, lucraţi numai cu câte un termen odată.
3. Formaţi grupuri de obiecte mici. Puneţi copilul să arate, care grămadă are cele mai multe, mai
puţine sau numai câteva obiecte, după care învăţaţi-l să le numească în timp ce i le arătaţi dv.
4. Jucaţi-vă cu un grup de mai mulţi copii. Lăsaţi-i să-şi dea unul altuia mai multe şi mai puţine
obiecte, etc., apoi făceţi-i să spună care are cele mai multe etc.
5. Folosiţi la început grupuri foarte diferenţiate în ceea ce priveşte cantitatea, după care reduceţi
treptat diferenţa între “cei mai mulţi” şi “cei mai puţini”, la numai 1-2 unităţi.

LIMBAJ 90
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: SPUNE GLUME SIMPLE.
Sugestii:
1. Spuneţi-i copilului o glumă scurtă. Încurajaţi-l să o repete prietenilor şi rudelor.
2. Citiţi-i copilului o carte de ghicitori. Lăsaţi-i timp să răspundă înainte de a-i da răspunsul.
Exemple de glume:
a).”De ce zboară păsările către sud?” Răspuns: “Pentru că e prea departe să meargă pe jos”.
b).”Ce se înalţă când ploaia cade?” Răspuns: “Umbrelele”.

LIMBAJ 91
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: RELATEAZĂ ÎNTÂMPLĂRI DIN EXPERIENŢA SA ZILNICĂ.
Sugestii:
1. După ce încheiaţi o activitate cu copilul (cumpărăturile, înot, etc.) puneţi-l să vă povestească dv.
sau unei alte persoane ce a făcut. La început îl puteţi ajuta cu întrebări.
2. Începeţi prin a-i cere copilului să vă povestească întâmplări din cele mai recente. Treceţi apoi
traptat la evenimente mai îndepărtate.
3. Stabiliţi o anumită oră (înainte de masă, etc) când copilul îşi va face obiceiul să povestească ce
i s-a întâmplat părinţilor care s-au întors acasă.
4. Acceptaţi la început şi relatări mai scurte ale evenimentelor importante. Stimulaţi-l prin întrebări,
pentru a da mai multe amănunte. Treptat reduceţi ajutorul pe măsură ce copilul dă amănunte în
mod spontan.

LIMBAJ 92
Vârsta: 5-6 ani
25
 TITLU: DESCRIE LOCAŢIA SAU MIŞCAREA FOLOSIND PREPOZIŢIILE - DE LA, CĂ-
TRE, PESTE, DEPARTE DE.
Sugestii:
1. Improvizaţi jocuri cu cuburi, maşinuţe, tunele, poduri, staţie de benzină, etc. Începeţi prin a-i
ex-plica pe unde se deplasează vehicolul său, după care cereţi-i copilului să treacă maşina peste
pod, prin tunel, departe de... . Cu timpul, puneţi-l pe copil să spună pe unde merge maşina.
2. Folosiţi acelaşi procedeu şi cu alte obiecte. Iniţiaţi un joc prin care să indicaţi pe rând, dv. şi
copilul, aşezarea şi direcţia de mişcare a obiectelor şi precizaţi-vă reciproc dacă acţionaţi bine.

LIMBAJ 93
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: RĂSPUNDE CU O EXPLICAŢIE LA ÎNTREBAREA “DE CE?”.
Sugestii:
1. Duceţi o conversaţie - model cu răspunsuri şi întrebări de tip “ de ce” cu un alt copil sau adult.
După care adresaţi-vă copilului dv. punându-i întrebări de acest gen.
2. Dacă nu răspunde decât parţial, de exemplu prin “aşa”,“pentru că” mai puneţi-i întrebări
ajutătoare.
3. Adresaţi-i copilului întrebarea, daţi-i o parte din răspuns şi lăsaţi-l pe el să termine. Treptat ce-
reţi-i să dea singur răspunsuri cât mai complete.
4. Folosiţi păpuşi, improvizaţi cu ele o poveste, după care puneţi-i copilului întrebări cu “de ce?”
legate de jocul în cauză.
5. Folosiţi poveşti ilustrate. Spuneţi-i copilului povestea după care puneţi-i întrebări cu “de ce”.
Arătaţi-i poza care dă răspunsul respectiv. Cu timpul restrângeţi ajutorul, astfel încât copilul să se
poată descurca singur.
6. Când copilul poate răspunde uşor la astfel de întrebări - în situaţii structurate - începeţi să apli-
caţi acelaşi procedeu, referindu-vă la experienţa sa zilnică (Exemplu: “De ce se duce mama la ma-
gazin? Pentru că avem nevoie de lapte pentru masă”).

LIMBAJ 94
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: AŞEAZĂ 3-5 IMAGINI ÎN ORDINEA CORECTĂ, REPREZENTÂND O POVESTE
ŞI SPUNE POVESTEA.
Sugestii:
1. Folosiţi poveşti ilustrate pe secvenţe. Spuneţi-i copilului povestea. Lăsaţi ultimele două bucăţi
nepuse şi cereţi copilului să le aşeze în ordine. Povestiţi-i cele ilustrate cât el asamblează
imaginile. Când jocul e terminat, puneţi-l pe el să spună povestea.
2. Dacă aveţi povestiri din 5-6 imagini, începeţi prin ordonarea celor mai importante 3 imagini. Cu
timpul, pe măsură ce copilul devine mai experimentat, folosiţi mai multe secvenţe ilustrate.
3. Ajutaţi copilul să povestească, punându-i întrebări (exemplu: “şi mai apoi ce s-a întâmplat?”).

LIMBAJ 95
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: DEFINEŞTE CUVINTE.
Sugestii:
1. Folosiţi cuvinte care definesc obiecte. Cereţi copilului să vă spună ce este “o/un ...”. Când
copilul are dificultăţi, arătaţi-i o imagine a obiectului şi cereţi-i să-l descrie. Ajutaţi-l prin întrebări
refe-ritoare la întrebuinţarea obiectului, la culoare, la mărime, etc.
2. Daţi definiţia unor obiecte şi cereţi-i copilului să ghicească obiectul în cauză. Dacă i se pare
greu, amestecaţi imagini ale mai multor obiecte şi descrieţi unul dintre ele. Puneţi-l pe copil să-l
aleagă pe cel descris de dv.

LIMBAJ 96
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: POATE SĂ DEA OPUSUL (ANTONIMUL) UNUI CUVÂNT.
Sugestii:
1. Folosiţi câteva seturi de cuvinte opuse. Spuneţi-i copilului că opusul lui rece e cald, etc.
Folosiţi imagini şi cereţi-i să alcătuiască perechi opuse. Explicaţi-i de ce să procedeze aşa.
2. Întrebaţi copilul “care e opusul lui...?” Dacă nu poate răspunde, folosiţi imagini pentru a-l
corecta.
26
3. Folosiţi imagini de antonime. Daţi-i câte una din 2-3 perechi de imagini opuse; cereţi-i să vă
dea opusul lui ... . Cu timpul, pe măsură ce devine mai experimentat, lucraţi fără să mai recurgeţi
la imagini.

LIMBAJ 97
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: POATE RĂSPUNDE LA ÎNTREBĂRI DE GENUL:“ CE SE ÎNTÂMPLĂ
DACĂ...SCAPI UN OU DIN MÂNĂ?”
Sugestii:
1. Regizaţi situaţii în care copilul vede rezultatul unei acţiuni, sau alegeţi lucruri pe care a avut
ocazia să le observe în mediul său de mai multe ori: căderea unui ou, a unui pahar, răsturnarea
unui pahar, sau neîncheierea pantalonilor, etc. După aceasta, întrebaţi-l ce se întâmplă dacă ... . Dacă
nu vă poate răspunde sau nu dă răspunsul corect, executaţi activitatea şi puneţi-l pe copil să vă
relateze ce s-a întâmplat.

LIMBAJ 98
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: FOLOSEŞTE CORECT NOŢIUNILE DE “IERI” ŞI “MÂINE”.
Sugestii:
1. Planificaţi mai multe activităţi câteva zile la rând. Înainte de a le începe, spuneţi-i copilului:
“mâine vom...”. A doua zi relataţi şi discutaţi ce s-a întâmplat “ieri” şi faceţi planuri pentru
“mâine”.
2. Puneţi-l pe copil să vă spună ce a făcut ieri şi ce va face mâine.
3. Numiţi diferite activităţi şi cereţi-i copilului să vă spună dacă au avut loc ieri sau se vor des-
făşura mâine.
4.

LIMBAJ 99
Vârsta: 5-6 ani
TITLU: ÎNTREABĂ CE ÎNSEAMNĂ CUVINTELE NOI SAU NEFAMILIARE LUI.
Sugestii:
1. Când vorbiţi sau citiţi copilului, întrebaţi-l “ştii ce înseamnă acest cuvânt?” Explicaţi-i înţelesul
cuvântului şi pentru a-l fixa, folosiţi-l din nou, într-o altă propoziţie.
2. Spuneţi-i copilului o poveste care să-l intereseze foarte mult. Întrebuinţaţi cuvinte necunoscute
copilului şi aşteptaţi să fiţi întrebaţi ce înseamnă. Lăudaţi-l dacă procedează astfel şi apoi rugaţi-l
să explice şi altor membri ai familiei înţelesul noului cuvânt învăţat.

27