Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire al cerului cu nori.

Norul constituie un sistem coloidal

format din picaturi de apa sau cristale de gheata de diferite dimensiuni, aflate in suspensie la diferite
inaltimi.
Nebulozitatea se exprima in optimi din bolta cereasca (1/8...8/8). Astfel, daca pe bolta cereasca
exista doar "urme" de nori, gradul sau de acoperire este mai mic de 1/8. Nebulozitatea este maxima
atunci cand, intr-o regiune, cerul este acoperit in intregime cu nori (gradul de acoperire este de 8/8).
In functie de plafonul norilor, adica de inaltimea bazei lor deasupra suprafetei solului, putem vorbi
de nori josi, medii si inalti. Partea atmosferei in care se observa de obicei norii a fost impartita in
acest sens in trei "etaje" (superior, mijlociu si inferior). Spre exemplu, la latitudini mijlocii, inaltimile
aproximative ale limitelor etajelor sunt urmatoarele: - etajul superior: de la 5 la 13 km;
- etajul mijlociu: de la 2 la 7 km;
- etajul inferior: de la suprafata terestra la 2 km.

Formarea unui nor este determinata de trei conditii :

1. In atmosfera trebuie sa existe o anumita cantitate de umiditate, necesara atingerii

punctului de saturatie;
2. In atmosfera trebuie sa se gaseasca asa numitele nuclee de condensare (care sunt
particule de mici dimensiuni care se gasesc in suspensie in atmosfera - praf,
microorganisme etc.);
3. Trebuie sa aiba loc o racire suficienta a atmosferei pentru realizarea sublimarii.
In functie de etajul altitudinal in care se dezvolta, s-au definit mai multe tipuri de
nori:

A) Etajul superior, dezvoltat între 4 şi 12 km, cuprinde genurile:

Deşi poartă prefixul cirrus, aceşti nori sunt diferiţi din punct de vedere structural.
Astfel, cirrocumulus sunt asemănători celorlalte formaţiuni cumulus, formaţi prin
convecţie, iar cirrostratus sunt stratiformi, asemenea norilor altostratus.

1
 Cirrus (in latina, cirrus=buclă de păr) - Ci

 se formează la peste 5 km altitudine, în zona temperată;

 apar într-una din următoarele forme: castellanus, fibratus, spissatus, and uncinus;
 se pot forma în mod cel mai frecvent prin avansarea vaporilor de apă la mare
altitudine, dar şi din dâra lăsată de avioane, în urma cicloanelor sau a norilor
cumulonimbus;
 culoare alb sau gri stralucitoare, structura filamentoasa (forme de suvite,
vertebre, fulgi);
 se deosebesc de cei din etajul mijlociu prin grosimea mica (în medie 1500 m),
transparenţa, structura filamentoasa clar pronuntata;
 prevestesc schimbarea de vreme, fiind mesageri ai timpului ploios, deşi, ei înşişi
nu produc precipitaţii.

Cirrocumulus - Cc

2
 se formează la peste 6km altitudine;
 apar în următoarele forme: stratiformis, lenticularis, castellanus, and floccus;
 ca şi celelalte formaţiuni cumuliforme (cumulus, stratocumulus) denotă convecţia
atmosferică;
 spre deosebire de cirrus, au o structura ondulata sau in forma de smocuri,
gramezi, dispuse in siruri;
 au o durată de viaţă redusă, de multe ori transformându-se, datorită cristalelor de
gheaţă din care sunt formaţi, în cirrostratus;
 formează, uneori, fenomenul numit virga (precipitaţii foarte fine care nu ating
suprafaţa terestră);
 se pot forma în faţa unui front atmosferic, caz în care prevestesc inrautatirea
vremii în circa 10 ore.

Cirrostratus - Cs

3
 se dezvlotă la altitudini de peste 5.5 km;
 apar sub două forme: fibratus and nebulosus;
 formează deseori halo;
 dau cerului, când sunt prezenţi, un aspect lăptos;
 au forma de panza continua, fiind relativ transparenti, omogeni si compacti;
 sunt formaţi din cristale de gheaţă;
 deseori preced un front cald şi prevad vreme ploioasă în 12 - 24 ore sau chiar mai
repede.

B) Etajul mijlociu, dezvoltat intre 2 si 6 km:

Altocumulus - Ac

4
 se formează între 2 şi 6 km, asemenea genului altostratus, având o dezvoltare
orizontală de ordinul miilor de kilometri pătraţi;
 apar sub una din următoarele forme, asemenea genului cirrocumulus: stratiformis,
lenticularis, castellanus, floccus;
 de culoare albă sau cenuşiu deschis, se prezinta sub forma de valuri, bulgări sau
plăci desparţite prin spărturi prin care se vede cerul;
 se deosebesc de forma superioară, cirrocumulus prin umbrele pe care le crează,
dimensiunile mai mari şi relieful variabil;
 de stratocumulus se deosebesc prin inaltimea si transluciditatea mai mare.
 sunt prezenţi, de obicei, între două fronturi (unul cald, unul rece);
 altocumulus castellanus denotă frecvent dezvoltarea unei furtuni, fiind semn al
instabilităţii atmosferice în mijlocul troposferei, loc în care se pot transforma în
cumulonimbus - aceştia sunt, alături de cumulus şi cumulonimbus cele trei forme de
nori care dau fenomene meteo periculoase; 
 o formă specială, lenticularis, este la orginea multor raportări de fenomene OZN.

 Altostratus - As

5
 aspect de panza continua omogena, cenuşiu - albăstruie, care acopera treptat tot
cerul (ecranând soarele mult mai bine decât cirrostratus);
 sunt formaţi prin ridicarea unor mase mari şi stabile de aer, fapt ce determină
condensarea vaporilor în nori;
 produc precipitatii slabe, mai ales iarna, uneori sub formă de virga;
 prevestesc schimbarea vremii (invazie de aer rece, care produce furtuni), mai ales
sub forma fibratus, care semnifică apropierea unui front cald;
 se deosebesc de nimbostratus prin densitatea mai mica si plafonarea mai mare.

 C) Etajul inferior se intinde de la cateva zeci (sute) de metri pana la 2 km:
Nimbostratus (în latină nimbus înseamnă ploaie)

6
 se întind între nivelul solului şi 3 km şi au o grosime medie de 2 km;
 se dezvoltă, de obicei, din altostratus şi, preponderent, la latitudini medii;
 formeaza un strat amorf de straturi de culoare cenusie - sumbră, ce intuneca
stralucirea soarelui;
 dupa cum ii tradeaza numele, acesti nori dau precipitatii extinse, care, uneori, pot
dura zile in sir, în funcţie de activitatea vânturilor;
 spre deosebire de cumulonimbus, nu produc descărcări electrice, deşi este posibil,
în situaţii excepţionale, să cuprindă nori cumulonimbus. Descărcările electrice, pe care
aceştia le produc, interacţionează cu norii nimbostratus, dar doar în imediata
vecinătate.

Stratus

7
 norii cei mai de jos, cenuşii (se aseamana cu ceaţa înaltă);
 acoperă, in general, întreaga boltă cerească; soarele şi luna nu se văd;
 se formează, de obicei, în fronturi reci, asemănător ceţei, prin răcirea aerului şi
creşterea umidităţii relative;
 apar sub două forme: nebulosus şi fractus, fiecare având varietăţile: opacus,
translucidus, undulatus;
 se caracterizează prin dispunerea orizontală a straturilor, deosebit de formaţuinile
cumuliforme, care se formează prin convecţie;
 nu dau niciodata precipitatii insemnate (din ei ploua marunt sau burniteaza, iar in
cursul iernii cade ninsoare slaba)

Stratocumulus

8
 au aspectul unor paturi groase sau sunt dispusi in gramezi ori 
 in rulouri, fie de culoare albicioasa (cand sunt in calea razelor soarelui), fie sumbri
si opaci (cand acopera discul sau stralucitor);
 cateodata au aspectul unor placi sau al unor imensi bolovani de rau;
 rar dau precipitatii slabe de scurta durata;
 de altocumulus se deosebesc prin dimensiunile componentelor si inaltimea
inferioara;
 de nimbostratus se deosebesc prin structura ondulata si lipsa precipitatiilor, iar
fata de stratus prin inaltimea mai mare si structura clar proeminenta;
 Norii stratocumulus, translucizi, care trec dimineata, anunţă timp frumos în timpul
zilei (a) iar seara coloreaza cerul la apus în galben-portocaliu. Daca soarele apune
mascat între acesti nori (b) a doua zi va ploua.

Cumulus 

 nori grosi cu baza orizontala cenusie sau albastruie si varful albicios, apar frecvent
sub forma unor ghemotoace de bumbac;
 apar sub altitudinea de 2km;
 sunt precursori, de multe ori, ai altor nori, precum cumulonimbus, sub influenţa
unor factori precum instabilitatea, umiditatea sau temepratura;
 apar izolati sau în salbe cu bazele aflate la acelasi nivel cu marginea norului, mai
luminate decat centrul;
 au margini bine delimitate;
 apar sub una din formele: humilis, mediocris, congestus, and fractus;

9
 cumulus humilis şi mediocris indică vreme bună, deşi, cei din urmă, din cauza
dezvoltării verticale, pot evolua în cumulus congestus sau chiar în cumulonimbus;
 cumulus congestus, ce apar sub forma unor turnuri, se dezvoltă, frecvent în
cumulonimbus, producând furtuni;
 acest tip de nori pot produce ploi acide sau tornade

D) Norii cu dezvoltare verticala, au baza in etajul inferior si varful in cel superior:

10
 Cumulonimbus (300m –17 km)

 nori grosi, de culoare inchisa la baza si albi la varf, inaltandu-se ca niste mase
enorme in forma de munti cu varful fibros;
 acopera, in general, cerul complet;
 c. calvus, c. incus, c. mammatus
 din ei cad precipitatii sub forma de averse, insotite adesea de descarcari electrice,
vijelii si caderi de grindina. 

Pyrocumulus

  produsi de incalzirea intensa a aerului pe o suprafaţă;

 asociati de obicei cu fenomenele vulcanice, se pot naste si din incendiile de padure
sau din cauza activitatii industriale

E) Nori orografici:
Categorie aparte de nori ce apar pe crestele muntilor sub forma de "caciula de nori",
care prevestesc timpul ploios, sau "steaguri de nori", uneori aducand ploaie.

Relieful muntos imprima proceselor generatoare de nori unele particularitati locale

astfel: circulatia aerului umed si cald din vai spre culmile muntoase formeaza norii de
briza, care apar însirati deasupra culmilor, ca adevarate salbe de nori albi, stralucitori,
indicând timp frumos si stabil. Alteori, când curentii ascendenti de aer sunt mai
puternici, norii îmbraca vârfurile izolate, dominante în zona, ca o caciula, boaghe,
prevestind timp ploios.

11
 Sub vârful muntilor de mare altitudine, la peste 2000 m, în partea opusa vântului se
desfasoara formatii noroase orizontale – steaguri de nori, care sunt de fapt mase de
ceata. Uneori ele anunta timp ploios.

La adapostul culmilor de mare altitudine se observa formatii noroase de forme ovoid-

alungite, relativ plate, care dispar brusc, numite ochiul furtunii si care prevestesc
înrautatirea vremii.

Bibliografie:
  www.nephology.eu
 www.wikipedia.org

12