1.

Informații generale

1.1 Definiții
• Un nor este o masă vizibilă de picături de lichid condensat (apă pe planeta
Pământ) sau de cristale de gheață sublimate care se găsește în atmosferă deasupra
suprafeței Pământului sau deasupra unei alte planete ce posedă atmosferă.
• Există o ramură specială a meteorologiei care studiază norii, nefologia.
• Pe planeta Pământ, substanța care se condensează este apa, care formează picături
foarte mici de apă sau de cristale de gheață (de obicei de 0,01 mm în diametru),
care fiind înconjurate de un număr imens de alte picături asemănătoare, produc
efectul vizibil de nori având culori variind de la albul pur (când proporția de
cristale de gheață este mare) până la nuanțe foarte închise de gri (pentru norii ce
conțin picături de apă în proporție majoritară).
• O altă cauză a culorii norilor variind între alb și negru, trecând prin nenumărate
nuanțe intermediare de gri, este grosimea acestora, deoarece norii reflectă la fel
toate lungimile de undă ale luminii solare albe. Totuși, cu cât norul este mai gros
și mai dens, cu atât culoarea este mai închisă, din cauza absorbției luminii produsă
în interiorul norului.

1.2 Formarea norilor și precipitațiile

➢ Norii se formează când vaporii invizibili de apă din aer se condensează în picături de apă
vizibile sau în cristale de gheață. Acest fenomen se produce în trei modalități distincte.
I. Aerul este răcit sub punctul de saturație. Aceasta se întâmplă când aerul intră
în contact cu o suprafață rece sau cu o suprafață care se răcește prin iradiere,
sau în cazul în care aerul este răcit de expansiunea adiabatică, care este
datorată creșterii în altitudine. Aceasta se poate întâmpla:
1. de-a lungul fronturilor calde și reci, așa numita ridicare frontală;
2. când aerul se ridică în susul versantului unui munte și se răcește în timp
ce se înalță în atmosferă (ridicare orografică);

Pagină 2 din 9
 3. prin convecția cauzată de încălzirea unei suprafețe prin expunere la
soare, numită încălzire diurnă;
4. atunci când aerul cald trece pe de-asupra unei suprafețe mai reci cum ar
fi o suprafață de apă rece sau o platformă de eroziune, alpină sau nu.
II. Norii se pot forma atunci când se amestecă două mase de aer care sunt ambele
sub punctul de saturație. De exemplu respirația într-o zi rece, evaporarea apei
Oceanului Arctic, etc.
III. Aerul rămâne la aceeași temperatură dar absoarbe mai mulți vapori de apă,
până când ajunge la saturație.
➢ Apa dintr-un nor obișnuit poate avea o masă de câteva milioane de tone. În orice caz,
volumul unui nor este corespunzător de mare, iar densitatea vaporilor este de fapt destul
de scăzută încât curenții de aer dedesubtul și din interiorul norului să fie capabili să
susțină picăturile suspendate în aer. De asemenea, condițiile din interiorul unui nor nu
sunt statice: picăturile de apă se formează și se evaporă în mod constant. O picătură de
apă obișnuită are o rază de 1 x 0.00001 m și o viteză terminală de circa 1–2 cm/s. Aceasta
oferă picăturilor de apă destul timp să se reevapore când cad în aerul mai cald de sub nor.
➢ Majoritatea picăturilor se formează când vaporii de apă se condensează în jurul unui
nucleu de condensare, o particulă minusculă de fum, praf, cenușă sau sare. În condiții de
suprasaturare, picăturile de apă se pot comporta ca nuclee de condensare.
➢ Picăturile de apă care sunt destul de mari pentru a cădea pe pământ sunt produse în două
feluri. Cel mai important se presupune a fi Procesul Bergeron, descoperit de către Tor
Bergeron, care afirmă că picăturile de apă suprarăcite, împreună cu cristalele de gheață
dintr-un nor, interacționează și duc la creșterea rapidă a cristalelor de gheață, care
precipită din nor și se topesc în timp ce cad. Acest proces are loc de obicei în nori ai căror
vârfuri au temperaturi de mai puțin de -15 °C. Al doilea proces important este acela de
coliziune și captare, care are loc în nori cu vârfuri mai calde, în care coliziunea picăturilor
de apă care se ridică și coboară, produce picături din ce în ce mai mari, care sunt în final
destul de grele pentru a cădea pe pământ sub formă de ploaie.
➢ În timp ce o picătură cade printre alte picături mai mici care o înconjoară, ea produce o
“trezire” care atrage câteva dintre picăturile cele mici în coliziuni, ajutând astfel la

Pagină 3 din 9
 răspândirea procesului. Această metodă de
producere a picăturilor de ploaie reprezintă
mecanismul primar în norii stratiformi joși,
și în micii nori de tip Cumulus.
Nori cumulus deasupra Australiei

2. Clasificarea norilor

• Clasificarea norilor a fost inițiată de Luke

Howard în anul 1802, funcție de altitudine
și aparență.
• Howard a folosit patru cuvinte din limba
latină ca bază a clasificării sale:
a. Cirrus – fibros, asemenea părului;
b. Cumulus - grămadă;
c. Stratus – strat / nivel orizontal;
d. Nimbus – care aduc ploaia.
• Combinând acești patru termeni și
introducând prefixul alto Howard a ajuns la
clasificarea utilizată și în prezent a norilor.

2.1 Nori de altitudine mare Clasificarea norilor

Cu plafonul peste 6.000 m.
• Genul cirrus (Ci) - sunt albi, delicați, mătăsoși și fibroși la aspect și formează
pachete sau benzi înguste. Sunt acei nori super subțiri, tari, pe care îi vedeți
așezat parcă pe vârful cerului. Cuvântul „Cirrus” se
traduce de fapt prin „inel”, asemănător cu un inel
buclat de păr.
1. Specia cirrus fibrus (Ci fib);
2. Specia cirrus uncinus (Ci unc);

Pagină 4 din 9
 3. Specia cirrus spissatus (Ci spi);
4. Specia cirrus castellanus;
5. Specia cirrus floccus (Ci flo).
• Genul cirrocumulus (Cc) - sunt pachete subțiri stratificate încrețite sau
ondulate.
1. Specia cirrocumulus stratiformis (Cc str);
2. Specia cirrocumulus lenticularis (Cc len);
3. Specia cirrocumulus castellanus (Cc cas);
4. Specia cirrocumulus floccus (Cc flo).
• Genul cirrostratus (Cs) - sunt subțiri, transparenți, albi. Soarele se vede prin ei
și lasă umbre. Poate fi vizibil un halo (coroana luminoasă și colorată ce apare
în jurul soarelui și a lunii, în special al Lunii pline).
1. Specia cirrostratus fibratus (Cs fib);
2. Specia cirrostratus nebulosus (Cs neb).

2.2 Nori de altitudine medie

Cu plafonul între 2.000 și 6.000 m
• Genul altostratus (As) - sunt nori de culoare gri deschis, aspect fibros, uniform.
Suficient de subțiri să permită vizibilitatea Soarele, dar nu apare
halo.
1. Specie: Nu au (sunt nori nebuloși, fără alte
forme particulare).
• Genul altocumulus (Ac) - sunt albi sau gri, cu forme și texturi variabile.
1. Specia altocumulus stratiformis (Ac str);
2. Specia altocumulus lenticularis (Ac len);
3. Specia altocumulus castellanus (Ac cas);
4. Specia altocumulus floccus (Ac flo).

Pagină 5 din 9
2.3 Nori de altitudine mica
• Genul stratocumulus (Sc) - variază de la gri la alb și formează
rulouri rotunjite.
1. Specia stratocumulus stratiformis (Sc str);
2. Specia stratocumulus lenticularis (Sc len);
3. Specia stratocumulus castellanus (Sc cas).
• Genul stratus (St) - sunt tipurile de nori care acoperă cerul ca un strat. De fapt,
cuvântul „Stratus” în sine provine din cuvântul latin pentru
„strat”, ceea ce are sens de ce vedeți acest tip de nor peste
ceață. Norii Stratus au potențialul de a produce puțină ploaie
sau chiar niște zăpadă.
1. Specia stratus nebulosus (St neb);
2. Specia stratus fractus (St fra).

2.4 Nori de altitudine mică, cu întindere vertical

• Genul nimbostratus (Ns) - sunt de culoare gri închis, groși.
1. Specie: Nu au (sunt nori nebuloși și fără
alte forme particulare).
• Genul cumulus (Cu) - au aspect individualizat, de un alb
strălucitor sau gri, cu densitate mare și formă de vată cu margini foarte precise.
1. Specia cumulus fractus (Cu fra);
2. Specia cumulus humilis (Cu hum);
3. Specia cumulus mediocris (Cu med);
4. Specia cumulus congetus (Cu con).
• Genul cumulonimbus (Cb) - au aspect individualizat de nori
imenși, dezvoltați pe verticală, cu bază neagră și lateralele albe. Sunt asociați cu
precipitații puternice și furtuni. Adesea au forma de nicovală
la vârf.
1. Specia cumulonimbus calvus (Cb cal);
2. Specia cumulonimbus capillatus (Cb
cap).

Pagină 6 din 9
3. Curiozități despre nori

Fiecare planetă care are atmosferă are nori, precum Venus, Jupiter, Saturn sau Titan,
satelitul acestuia din urmă. Mai mult, pe Titan acești nori plouă în mod regulat (fapte
interesante despre Titan). Inclusiv luna are nori.
Culoarea albă a norilor se datorează reflecției luminii soarelui și ea se datorează
numărului mai mare de cristale din componența norilor.
Norii se formează într-un timp cuprins între câteva minute și o ora.
Un nor cântărește în medie 8-10 tone, dar un nor de tunete cântărește mult, mult mai
mult.
În 2004 a fost înființată Societatea Internațională a Iubitorilor de Nori. Membrii săi fac
poze cu acest fenomen natural, discută și visează să vadă cei mai rari nori. Include mii de
oameni din peste 120 de țări.

4. Fotografii captivante cu nori

Frumusețea norilor, dar și furia lor, au dat

naștere, de-a lungul istoriei, mai multor legende
și mituri. Oamenii sunt fascinați de formele lor
mereu schimbătoare și de nuanțele fascinante pe
care le capătă datorită luminii.
Norii sunt adevărate bijuterii ale cerului, sunt
accesoriile ce pun în valoare frumusețea
acestuia. Uneori aceștia au niște forme banale,
alteori au forme speciale, impresionante, pe
care le putem asemăna foarte ușor cu diferite
lucruri.

Pagină 7 din 9
Pagină 8 din 9
5. Bibliografie

• https://ro.wikipedia.org/wiki/Nor
• https://naturescu.com/stiinta/cum-se-formeaza-norii/
• https://bunadimineata.ro/de-dimineata/lucruri-interesante-despre-
nori/
• https://100-facts.com/ro/14-fapte-interesante-despre-nori/
• https://fasingur.info/15-fotografii-cu-nori-impresionante-natura-
este-uimitoare/

Pagină 9 din 9