Sunteți pe pagina 1din 36

Sold to

alimanrazvan5@gmail.com

NOTIȚE ADMITETRE
MEDICINĂ
după Corint
2020
Vol. I

TOPOGRAFIA CORPULUI UMAN,


CELULA, ȚESUTURILE

Cum învăț?
Cum învăț?

YouTube https://www.youtube.com/c/Cumînvăț

Salut!!!
Acesta este primul volum de notițe de biologie pentru admiterea la medicină.
Sunt făcute după manualul de Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu,
Carmen Sălăvăstru, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan Voiculescu,
Editura: Corint
Sper ca aceste notițe împreună cu videoclipurile de pe canalul de YouTube
să vă ajute în pregătirea voastră pentru examenul de admitere la medicină.
Succes!!!

2
Cum învăț?

Cuprins

Pagina

I. TOPOGRAFIA ORGANELOR ȘI SISTEMELOR 4


DE ORGANE
II. CELULA 10
A.Structura 10
1. Membrana celulară 10
2. Citoplasma 12
a. Citoplasma nestructurată 12
b. Citoplasma structurată 12
c. Incluziunile citoplasmatice 16
3. Nucleul 16
B. Proprietățile celulei 19
1. Transportul transmembranar 19
2. Potențialul de membrană 25
III. ȚESUTURI 30
A.Țesutul epitelial 30
B. Țesutul conjunctiv 32
C. Țesutul muscular 34
D.Țesutul nervos 35
Bibliografie 36

3
Cum învăț?

I. TOPOGRAFIA ORGANELOR ȘI SISTEMELOR DE


ORGANE

Celula este cea mai mică unitate de structură și funcție a corpului, mai multe celule
care au aceeași structură și îndeplinesc aceeași funcție formează țesuturi, țesuturile care au
funcții asemănătoare se alătură pentru a forma organe și sisteme de organe iar în final
organismul cu toate funcțiile sale.
Nivelurile de organizare ale corpului uman sunt:

Sisteme de
Celula Țesuturi Organe Organism
organe

Imagine anatomică = Imaginea în oglindă în ortostatism (în picioare)


Adică tot ceea ce este în dreapta voastră va fi stânga imaginii iar ceea ce este în stânga
voastră va fi dreapta imaginii.

Dreapta Stânga

4
Cum învăț?

Segmentele corpului uman:


1. cap
2. gât
3. trunchi
4. membre membre superioare, membre inferioare.

Capul împreună cu gâtul formează extremitatea cefalică


Capul format din:
1. neurocraniu - adică cutia craniană formată din oasele bolții cutiei craniene
2. viscerocraniu - adică fața cu organele de la nivelul feței (ochi, nas, gura etc)
Gâtul leagă capul de trunchi, are o parte anterioara și una posterioară(nucală) și e
format din:
1. Elemente somatice - mușchi, oase, articulații
2. Viscere = organe (laringe, trahee, esofag, tiroida, paratiroide etc.)

Trunchiul este format:


1. toracele cu cavitatea toracică
2. abdomenul cu cavitatea abdominală
3. pelvisului cu cavitatea pelviană
Este important să țineți minte că între cavitatea toracică și cea abdominală se află
mușchiul diafragma, adică diafragma separă cavitatea toracică de cea abdominală. În
schimb cavitatea abdominală și cea pelviană sunt continue adică nu există nimic care să le
separe. Cavitatea pelviană este limitată inferior de diafragma perineală.
Membrele se leagă de trunchi prin niște centuri avem membrul superior care se leagă
de trunchi prin centura scapulară iar membrul inferior care se leagă de trunchi prin centura
pelviană .

5
Cum învăț?

Membrul superior este împărțit în:


1. braț
2. antebraț
3. mână
Membrul inferior care este format din
1. coapsă
2. gambă
3. picior.

Axele si planurile sunt folosite ca elemente de orientare. ( fig. 1).


Există trei axe și trei planuri.
Axele corpului sunt în număr de trei sunt perpendiculare unul pe celălalt adică la
intersecția lor se formează un unghi drept, un unghi de 90o .
Axul longitudinal
 pleacă din creștetul capului și merge până la suprafața delimitată de tălpile
picioarelor
 are un pol superior sau cranial și un pol inferior sau caudal
 este axul lungimii corpului
Axul transversal
 are un pol stâng și un pol drept
 este axul lațimii corpului
Axul sagital
 trece ca o săgeată prin corp
 are un pol anterior și un pol posterior
 este axul grosimii corpului

Planurile sunt în număr de trei sunt perpendicular unul pe celălalt adică formează un
unghi de 90o la intersecție. Fiecare plan este alcătuit din două dintre axele de mai sus.Țineți
minte că numele planului vine de la unul din axele din care acesta este format.

6
Cum învăț?

Planul sagital
 trece prin axul sagital și axul longitudinal.
 planul simetriei bilaterale (medio-sagital) adică el împarte corpul în două
jumătăți simetrice o jumătate dreaptă și o jumătate stângă
Planul transversal(orizontal)
 trece prin axul transversal și axul sagital
 planul metameriei corpului adică el împarte corpul în mai multe felii
 împarte corpul într o parte superioară(cranială) și una inferioară(caudală)

Planul frontal
 trece prin axul longitudinal și prin axul transversal.
 merge paralel cu fruntea
 împarte corpul într o parte anterioară (ventrală) și o parte posterioară(dorsală)
Termeni:
 cranial=superior
 caudal=inferior
 ventral=anterior(în față)
 dorsal=posterior(în spate)
 medial=spre mijloc, spre centru (ex.inima este medială față de plamâni)
 lateral=spre exterior (ex. plamanii sunt lateral față de inimă)
 proximal=mai aproape de centurile membrelor(ex. brațul este proximal de
mână)
 distal=mai departe de centurile membrelor (ex.mâna este distală față de braț)
 volar=palmar=palama
 dorsal(dosul mainii)=partea pe care se află unghile
 plantar=planta=talpa piciorului
 dorsal (dosul piciorului)=parte ape care se afla unghile
 superficial=spre suprafața corpului(ex. pielea)
 profund=spre profunzimea corpului(ex.organele interne)
7
Cum învăț?

Fig.1 Axele și planurile


8
Cum învăț?

Prin trasarea a două linii verticale și două linii orizontale putem împărți abdomenul în
9 cadrane.

Fig.2 Regiuni abdominale

Fig.3 Cavitățile trunchiului

9
Cum învăț?

II. Celula

-unitatea de bază morfo-funcțională și genetică a mateiei vii


-dimensiunea medie 20-30µ care variază în funcție de specializare, starea fiziologică,
vârsta, condiții de mediu extern
-forma este legată de funcție, inițial toate au forma globuloasă dar apoi pot deveni
fusiforme, stelate, cubice, cilindrice, (celulele sangvine, ovulul, celulele adipoase și
cartilaginoase rămân globuloase)
-exemple dimensiuni: -hematia 7,5 µ
-ovulul 150-200µ
-fibra musculară striată 5-15cm
-spermatozoidul 3µ
-trombocite < 3µ

A. Structura
Orice celulă are trei părți componente principale: membrana celulară, citoplasma și
nucleul.
1. Membrana celulară (plasmalema)
Formată din:
 un bistrat fosfolipidic cu porțiunea hidrofobă în interior care restricționează
pasajul transmembranar al moleculelor hidrosolubile și ionilor
 proteine (pe fața externă, internă sau transmembranare) care realizează funcțiile
specializate ale membranei celulare și mecanismele de transport
transmembranar
 gucide (glicoproteine sau glicolipide) sunt pe fața externă sunt puternic
încărcate negativ și au rol de receptori
-are structură trilaminară (3 straturi) (fig.4)
-se observa la microscopul electronic

10
Cum învăț?

Fig.4 Membrana celulară


11
Cum învăț?

Proteinele nu sunt uniform distribuite în cadrul structurii lipidice, modelul structural al


membranei celulare fiind modelul mozaicului fluid (bidimensional). La unele celule
citoplasma prezintă diferite prelungiri acoperite de membrană celulară (plasmalema):
-temporare și neordonate - pseudopodele (leucocite)
-permanente- microvili: epiteliul mucoasei intestinale, epiteliul tubilor renali
-cili -epiteliul mucoasei traheei
-desmozomi -corpusculi de legătură între celulele epiteliale

Rolul membranei celulare


separă celulele de mediul extracelular
înconjoară celula și îi conferă formă
controlează schimburile celulare cu mediul extracelular, membrana având o
permeabilitate selectivă.

2. Citoplasma
-are o structură complexă
-la nivelul ei se desfășoară principalele funcții vitale ale celulei
-este un sistem coloidal în care mediul de dispersie este apa iar faza dispersată este
ansamblul de micelii coloidale care se găsesc în mișcare browniană(mișcare dezordonată și
continuă)
-din punct de vedere chimic este o soluție apoasă diluată în care se află substanțe
organice și anorganice
-din punct de vedere structural și funcțional este formată din citoplasma structurată,
citoplasma nestructurata și incluziunile citoplasmatice.

a. Citoplasma nestructurată/ hialoplasma


-are vâscozitate variabilă, e semitransparentă

b. Citoplasma structurată
-formată din organite celulare comune și organite celulare specifice
12
Cum învăț?

 Organite celulare comune- prezente în toate tipurile de cellule

Fig.5 Organitele celulare comune

 Reticulul endoplasmatic
-sistem canalicular care leagă plasmalema de stratul extern al membranei nucleare
-rețea de citomembrane cu aspect diferit în funcție de activitatea celulară
-2 tipuri: -reticul endoplasmatic neted (REN)
-reticul endoplasmatic rugos/ergastoplasma (RER)-reticul endoplasmatic
care pe suprafața externă a peretelui membranos prezintă ribozomi
-funcție - sistem circulator intracitoplasmatic
-rol important în metabolismul glicogenului (REN)
-rol în sinteza de proteine (RER)
13
Cum învăț?

 Ribozomi/corpusculii lui Palade


-particule mici, ovale sau rotunde formate din două subunități
-bogați în ARN și ribonucleoproteine
-pot fi liberi în citoplasmă sau atașați reticulului endoplasmatic neted formând
reticulul endoplasmatic rugos
-sunt sediul sintezei proteinelor

 Aparatul Golgi/dictiozomii
-se află în apropierea nucleului în zona cea mai activă a citoplasmei
-sistem membranar format din micro, macrovezicule și din cisterne alungite (un
teanc de cisterne aplatizate delimitate de membrane cărora li se asociază vezicule de diferite
mărimi)
-rol în procesele de excreție celulară, elaborarea, împachetarea și distribuția unor
substanțe

 Mitocondriile (fig.6)
-numeroase în celulele cu activitate intensă
-formă ovală, rotundă sau de bastonaș
-au o membrană dubla cu structură trilaminară(3 straturi):-extern-membrana externă
-mijloc -un interspațiu
-intern- membrana internă care
e plicaturată (cute transversale)
formând criste
-în interior se află matricea mitocondrială în care se află sistemele enzimatice care
realizează fosforilarea oxidativă (sinteza ATP la nivelul cristelor).
-rol în respirația celulară ,sediul fosforilarii oxidative(lanț de reacții chimice)
=energie= ATP= centrala energetică a celulei

14
Cum învăț?

Fig.6 Structura mitocondriei

 Lizozomii
-sunt corpusculi sferici delimitați de membrane simple și răspândiți în întreaga
hialoplasmă
-conțin peste enzime hidrolitice (enzime implicate în digestia unor substanțe)
-sunt în număr mare în celulele fagocitare: leucocite, macrofage, osteoclast etc
-rol în digestia intracelulară a unor substanțe proprii sau aduse din exteriorul celulei
(fragmente de celule sau țesuturi)

 Centrozomul
-situat în apropierea nucleului și se manifestă în timpul diviziunii celulare
-alcătuit din 2 centrioli cilindrici -centriolii sunt perpendiculari unul pe celălalt și
înconjurați de o zonă de citoplasmă vâscoasă (centrosfera)
-rol în diviziunea celulară (organizează fusul de diviziune)
-lipsește în neuroni

15
Cum învăț?

 Organite celulare specifice - prezente numai în anumite celule unde


îndeplinesc funcții speciale

 Miofibrilele - elemente contractile din sarcoplasma (citoplasma fibrei


musculare)
 Neurofibrilele - elemente ale citoscheletului neuronilor. Se găsesc în
neuroplasma(citoplasma corpului celular al neuronului) în axoplasma
(citoplasma axonului) și în dendrite.
 Corpusculii Nissl/corpii tigroizi - sunt echivalenți reticulului endoplasmatic
rugos pentru celula nervoasă. Se găsesc în corpul neuronal și la baza
dendritelor.

c. Incluziunile citoplasmatice
În afara organitelor comune și specifice în citoplasmă se mai găsesc și incluziuni
citoplasmatice care au caracter temporar și sunt reprezentate prin granule de substanțe de
rezervă, produși de secreție și pigmenți.

3.Nucleul
-are în general forma celulei
-poate fi central sau periferic/excentric (celulele adipoase, celule mucoase)
-dimensiuni între 3-20µ corespunzător ciclului de funcționare al celulei fiind în raport
de 1/3-1/4 cu citoplasma
-majoritatea celulelor sunt uninucleate (un nucleu) cu excepția:
 binucleate (doi nuclei)- hepatocitul
 polinucleate (mai mulți nuclei)- fibra musculară striată
 anucleate (nici un nucleu)- hematia adultă (eritrocitul)

16
Cum învăț?

a. Structura nucleului
 membrana nucleară dublă (anvelopa nucleară) cu structură trilaminară(3 straturi) și
este străbătută de pori prin care se realizează schimbul de substanțe dintre nucleu și
restul celulei
 membrana externă -prezintă atașați ribozomi și se continuă cu reticulul
endoplasmatic
 membrana internă -este în contact cu miezul nuclear
 interspațiu(spațiu perinuclear)-spațiu aflat între cele două membrane

Fig.7 Membrana nucleară

 carioplasma/nucleoplasma/citoplasma nucleului - se află sub membrana nucleară și


este o soluție coloidală cu aspect omogen. La nivelul ei există o rețea de filamente
subțiri formate din granulații fine de cromatină din care la începutul diviziunii
celulare se formează cromozomi alcătuiți din AND, ARN cromozomial, proteine
histonice și nonhistonice, cantități mici de lipide și ioni de calciu și magneziu.
-nucleul conține 1 sau 2 nucleoli sferici cu ARN

17
Cum învăț?

Fig.8 Nucleul

b. Rolul nucleului
-coordonează procesele biologice celulare prin controlarea metabolismului celular
-conține materialul genetic (AND) și transmite informația genetică
-este practic creierul celulei

18
Cum învăț?

B. Proprietățile celulei
-sinteza proteică
-reproducere celulară
-metabolism
-transportul transmembranar
-potențialul de membrană -ecxitabilitatea

1. Transportul transmembranar
Membrana celulară are permeabilitate selectivă adică permite trecerea bidirecțională
(în ambele sensuri) a anumitor molecule și ioni și oprește trecerea altor molecule și ioni.
Trecerea bidirecțională a ionilor prin membrana celulară determină apariția de curenți
electrici ceea ce duce la crearea potențialului de membrană.
Transportul transmembranar poate fi clasificat astfel :
1. După prezența sau absența proteinelor transportoare
Fără proteine Cu proteine
Difuziunea Difuziunea facilitată
Osmoza Transportul activ
o primar
o secundar
o spaecial

2. După consumul de energie


Pasiv Activ
Difuziune Primar
Osmoză Secundar
Difuziunea facilitată Special

19
Cum învăț?

Dacă combinăm cele 2 clasificări avem : (fig.9)


Transport fără proteine, pasiv Transport cu proteine, activ
Difuziune Primar
Osmoză Secundar
Difuziunea facilitată(pasiv cu proteine) !!! Special
Difuziunea facilitată(pasiv cu proteine) !!!

 Difuziune = mișcarea moleculelor


Într-o soluție sau într-un volum dat de gaz, moleculele și ionii se află în mișcare
continuă și dezordonată datorită energiei lor. Această mișcare se numește difuziune și
conduce la răspândirea uniformă a moleculelor în soluție sau în volumul de gaz.
Dacă avem două soluții de concentrații diferite(gradient de concentrație) în două vase.
Aceste vase fiind separate printr-o membrană semipermeabilă. Mișcarea de difuziune va
determina trecerea moleculelor prin membrana semipermeabilă de la
concentrație mare spre concentrație mică

până când concentrațiile celor două soluții se vor egala astfel moleculele vor fi
distribuite în mod egal în cele două soluții. Acest lucru se întâmplă la nivelul membranei
celulare care separă mediul intracelular(care este o soluție) de mediul extracelular (care este
tot o soluție).

Datorită structurii lipoproteice a membranei celulare, aceasta nu împiedică difuziunea:


-moleculelor nepolarizate (liposolubile) ex. oxigen (O2), hormoni steroizi
-moleculelor organice cu legături covalente polare dar fără încărcare electrică ex.
dioxid de carbon (CO2), etanol, uree
Moleculele mari polarizate nu pot traversa membrana prin difuziune (glucoza).

20
Cum învăț?

Ionii vor trece prin membrana celulară numai prin canale ionice. Canalele ionice au
structură proteică și dimensiuni foarte mici încât nu pot fi văzute nici cu microscopul
electonic.

 Osmoza=difuziunea apei
Pentru ca osmoza să aibă loc membrana celulară trebuie să fie semipermeabila adică
să fie mai permeabilă pentru moleculele de apă (solvent) decât pentru moleculele dizolvate
în apă (solvit). Dacă în cazul difuziunii sunt moleculele cele care trec dintr o soluție în
cealaltă în cazul osmozei va fi apa cea care va trece dintre o soluție în cealaltă. Apa va trece
dinspre
solutia diluată spre soluția concentrată
(concentrație mică, apă multă) (concentrație mare, apă puțină)

până la egalarea celor două concentrații exact ca în cazul difuziunii. Apa va trece în
sens invers difuziunii.
Forța care trebuie aplicată pentru a preveni osmoza se numește presiune osmotică ea
fiind proporțională cu numărul de particule dizolvate în soluție .

 Difuziunea facilitată =difuziunea moleculelor cu ajutorul proteinelor


Moleculele se deplasează exact ca în cazul difuziunii simple, conform gradientului de
concentrație doar că va fi nevoie de proteine pentru ca aceste molecule să fie transportate.
Nu este necesară energie pentru transport. Este un tip de transport pasiv, specific și
saturabil(va exista un transport maxim pentru o anumită moleculă).

 Transportul activ
-asigură deplasarea moleculelor și ionilor împotriva gradientului de concentrație adică
dinspre concentrație mică spre concentrație mare

-este necesară energia (ATP)


-pentru molecule organice polarizate și cu greutate moleculară mare
21
Cum învăț?

-specific și saturabil (va exista un transport maxim pentru anumită moleculă)


-pentru aceeași proteina transportoare apare competiție între moleculele care trebuie să
fie transportate

 Transportul activ primar


-proteina care transportă o moleculă are nevoie de energie și hidrolizează
(descompune) direct ATP-ul.

ATP ADP+P

Energie

-aceste proteine se numesc pompe ex. pompa Na+/K+ care expulzeaza 3Na+ din celulă
și introduce 2K+

 Transportul activ secundar (cotransport)


-energia pentru a se transporta o moleculă sau ion împotriva gradientului de
concentrație se obține prin transportul unei alte molecule sau ion conform gradientului de
concentrație.

22
Cum învăț?

Fig.9 Transportul pasiv și activ


23
Cum învăț?

 Transportul vezicular
-este o categorie specială de transport activ
Endocitoza- membrana celulară se invaginează și captează material aflat în afara
celulei și îl transportă în celulă sub formă de vezicule
Forme particulare: -fagocitoza=endocitoza unui solid
-pinocitoza=endocitoza unui lichid

Exocitoza- materialul intracelular va fi captat în vezicule și acestea vor fuziona cu


membrana celulară eliminând conținutul la exteriorul celulei.

Fig.10 Endocitoza și exocitoza

24
Cum învăț?

2. Potențialul de membrană -excitabilitatea


Se ia ca model neuronul
Reprezintă o distribuție inegală a sarcinilor electrice pozitive și negative de o parte și
de alta a membranei celulare. Această distribuție inegală a sarcinilor electrice este datorată
distribuției inegale a ionilor pozitivi și negativ de o parte și de alta a membranei celulare.
Distribuția inegală a ionilor este datorată permeabilității selective a membranei, prezenței
intracelulare a moleculelor nedifuzabile încărcate negativ și activității pompei Na+/K+
Potențialul de membrană este cel care conferă celulelor proprietatea de
excitabilitate.
Există un potențial membranar de repaus și un potențial membranar de acțiune.

 Potențialul membranar de repaus (fig.11)


-la exteriorul membrane predomină Na+, Cl-
-la interiorul membranei predomină K+, anioni proteici
În condiții de repaus membrana celulară este polarizată electropozitiv pe fața externă
și electronegativ pe cea internă.
Termeni
-diferența de potențial : -65mV -85mV
Ioni pozitivi= cationi ex.Na+ , K+
valoare ce poate fi masurată cu un
Ioni negativi = anioni ex.Cl- , anioni proteici
voltmetru prin plasarea unui electrod în
interior si altul la exteriorul celulei

Această diferență de sarcini electrice pe cele două fețe ale membranei se menține prin
pompa Na+/K+ care expulzează 3Na+ si reintroduce 2K+. Astfel se menține potențialul
membranar de repaus cu Na+ predominant în exterior și K+ predominant în interior.
-anionii proteici din cauza volumului mare nu pot trece prin membrana celulară și
rămân în celulă
- Cl- rămâne la exteriorul celulei fiind respins de anionii proteici din interiorul celulei

25
Cum învăț?

Fig.11 Potențialul de repaus

 Potențialul membranar de acțiune (fig.12)


Reprezintă modificarea temporară a potențialului de membrană în urma acțiunii unui
stimul. Aplicarea unui stimul de intensitate prag la nivelul membranei celulare duce la
creșterea permeabilității pentru Na+ (se deschid canale ionice voltaj-dependente pentru
Na+) și la apariția unor curenți electrici care modifică polaritatea membranei ea devenind
electropozitivă la interior și electronegativă la exterior.

Potențialul de acțiune are loc în următoarele faze:

a. Pragul

-reprezintă intensitatea minimă necesară unui stimul pentru a produce depolarizarea


membranei (potențial prag)
-intervalul de timp dintre momentul stimulării și inițierea potențialului de acțiune
-intervalul de timp necesar creșterii permeabilității pentru Na+

26
Cum învăț?

-pentru ca un stimul să producă un potențial de acțiune el trebuie să aibă o intensitate


egală cu pragul, funcționând după legea "totul sau nimic".
Stimulii cu o intensitate mai mică (subliminari) nu determină apariția unui
potențial de acțiune.
Stimulii cu o intensitate mai mare (supraliminari) nu produc un potențial de
acțiune cu amplitudine mai mare decât stimulii prag.

b. Panta ascendenta (depolarizarea)


-se declanșează în momentul în care potențialul de membrană atinge potențialul prag,
canalele de Na+-voltaj dependente sunt deschise și Na+ intră în celulă
-membrana se depolarizează adică devine pozitivă la interior și negativă la exterior
valoarea fiind de +40mV

c. Panta descendentă (repolarizarea)


-se deschid canalele voltaj-dependente pentru K+ și K+ iese din celulă acest lucru
determină repolarizarea membranei adică revenirea la valorile potențialului de repaus
- canalele voltaj-dependente de Na+ se închid

Perioada refractară- odată ce un potențial de acțiune este generat celula intră în


perioada refractară (interval de timp pe parcursul căruia este dificil de obținut un nou
potențial de acțiune). Există două perioade refractare:
Perioada refractara absolută- indiferent de intensitatea stimulului nu se poate obține
un nou potențial de acțiune datorită inactivării canalelor pentru Na + (panta ascendentă
și prima porțiune din cea descendentă)
Perioada refractara relativă- se poate iniția un al doilea potențial de acțiune dar cu o
viteză și amplitudine mai mică decât în mod normal (restul pantei descendente

27
Cum învăț?

Fig.12 Potențialul de acțiune


28
Cum învăț?

Un potențial de acțiune generat în orice punct al unei membrane excitabile va stimula la


rândul său zonele adiacente ale acestei membrane și se va propaga în ambele sensuri până
la depolarizarea completă a membranei. Transmiterea depolarizării în lungul unei fibre
nervoase sau musculare se numește impuls (influx) nervos sau muscular.

În funcție de tipul de celulă, mecanismele de producere, aspectul grafic și durata


potențialului de actțiune pot fi diferite. (Fig.14).

Unele celule au proprietăți speciale


-contractilitatea= proprietatea celulelor
musculare de a transforma energia
chimică a unor compuși, în energie
mecanică
-activitatea secretorie= producerea de
substanțe care sunt exportate în mediul
intern (secreție endocrină) sau
extern(secreție exocrină)

Fig.14 Aspectul potențialului de acțiune


în diferite celule
29
Cum învăț?

III. Țesuturi

-grupări de celule interdependente cu aceeași origine, structură și cu funcții


asemănătoare
-celulele sunt unite între ele printr-o substanță celulară
 în cantitate mică substanță de ciment
 în cantitate mare substanță fundamentală
Există 4 tipuri mari de țesuturi: epitelial, conjunctiv, muscular și nervos.

A. Țesutul epitelial

-aoperă suprafața corpului sau căptușește cavități (mucoase)


-celulele sunt unite între ele prin joncțiuni (desmozomi) și prin substanța de ciment
-prezintă : - o suprafață apicală (la unele celule cu cili sau microvili)
- o suprafață bazală care se sprijină pe membrana bazală
-sunt nevascularizate dar bogat inervate

Din punct de vedere funcțional se clasifică în :

30
Cum învăț?

1.Epitelii de Subclasificare Caracteristici Localizare


acoperire
Unistratificate Pavimentoase -celule turtite cu nucleu -tunica internă a vaselor
(un strat de central și citoplasmă puțină sangvine și limfatice
celule) -permit trecerea
substanțelor prin difuziune -pleură, pericard
și filtrare -epiteliul alveolar
-glomerulii renali
Cubice -celule cubice cu nucleu -mucoasa bronhiolelor
sferic central

Cilindrice -celule înalte cu nucleu -mucoasa


sferic sau oval tubului digestiv de la
orificiul cardia la rect
-unele pot avea cili sau
microvili
Pluristratificate Pavimentoase -celulele de la suprafață Keratinizat(încărcat cu o
(mai multe sunt turtite substanță impermeabilă
straturi de celule) numită keratină)-
epidermul

Nekeratinizat-mucoasa
bucală
Cubice -celulele superficiale sunt -canalele glandelor
cubice exocrine
Cilindrice -celulele superficiale sunt -canalele glandelor
cilindrice exocrine
De tranziție -celule cu diferite mărimi -uretere
(uroteliul) -vezica urinară
Pseudostratificat -un tip particular de epiteliu -mucoasa traheală
unistratificat
-celule înalte cilindrice cu
nuclei la diferite niveluri
-ciliat sau neciliat

2. Epitelii glandulare
-celulele au capacitatea de a elabora produși de secreție
-se clasifică în :

31
Cum învăț?

a. Exocrine
-secretă produși la suprafața corpului sau în cavități prin canale de secreție
Simplu tubular
acinos
Compus tubulo-acinos

b. Endocrine
-produsul se numește hormon și este eliminat direct în sânge sau limfă
-intră în alcătuirea glandelor endocrine
Dispuse sub formă de: cordoane – adenohipofiza, paratiroidele
foliculi - tiroida

c. Mixte
- au și epitelii glandulare exocrine și endocrine
Ex. -pancreasul
-testicule
-ovarul
Ovarele și testiculele poartă și denumirea de gonade.

3. Epitelii senzoriale
-formate din celule epiteliale cu rol de receptor și celule de susținere care protejează
celulele receptoare; intră în alcătuirea organelor de simț

B. Țesutul conjunctiv
--este cel mai răspândit tip de țesut din organism
-sunt bine vascularizate (excepție țesutul cartilaginos)
Se clasifică în :

32
Cum învăț?

1.Țesut conjunctiv Localizare


moale (are substanța
fundamentală fluidă)
Lax -însoțește alte țesuturi
-leagă uele organe
Reticulat -ganglioni limfatici
-splina
Adipos -hipoderm (stratul profund al pielii)
-în jurul unor organe (rinichi, ochi)
Fibros -tendoane, ligamente,
aponevroze
Elastic -tunica medie a arterelor și venelor

2. Țesutul conjunctiv semidur (cartilaginos)

-nu este vascularizat


-celulele se numesc condroblaste(tinere) și condrocite (mature)
-acoperit de pericondru cu rol în nutriția cartilajului

2.Țesutul cartilaginos Localizare


Hialin -cartilaje costale
- cartilaje laringeale
- cartilaje traheale
Elastic -epiglota
-pavilionul urechii

Fibros -discurile intervertebrale


-meniscuri articulare

33
Cum învăț?

3. Țesutul conjunctiv dur (osos)

a.Țesut osos compact/haversian


-format din unități morfofiziologice numite osteoane (sisteme haversiene)
-localizare: -diafiza oaselor lungi
-epifiza oaselor scurte și late
b.Țesut osos spongios/trabecular
-are aspect buretos
-localizare: - epifizele oaselor lungi
- interiorul oaselor scurte și late

4.Sângele
-este un tip particular de țesut conjunctiv fluid

C. Țesutul muscular
-este alcătuit din celule care au proprietatea de a se contracta sau relaxa
-celulele se numesc fibre musculare și realizează contracții datorită miofibrilelor
După aspectul miofibrilelor țesutul muscular se clasifică în :
Caracteristici Localizare
Țesut muscular -celulele au formă alungită, cilindrică cu -mușchii scheletici
striat mai mulți nuclei periferici
-aspect striat
Țesut muscular -celulele au formă de fus cu un nucleu -pereții organelor
neted central interne
- -nu prezintă striații -mușchiul multiunitar
al irisului
Țesut muscular -țesut unic prezent numai în pereții inimii -miocard
striat de tip -celulele sunt mai scurte ca cele striate, au
cardiac formă alungită, ramificată, uninucleate
-celulele sunt striate dar striațiile sunt mai
puțin evidente

34
Cum învăț?

D. Țesutul nervos
-format din neuroni și celule gliale
-recepționează stimuli

1. Neuronul
-unitatea structurală și funcțională a sistemului nervos capabilă să genereze și să
conducă impulsuri nervoase
-nu se divide excepție neuronii olfactivi și câțiva din hipocamp (implicați în
memorizare)
-format din corp neuronal și prelungiri (axon și dendrite)

2. Celulele gliale /nevroglii


-celule inexcitabile ce se găsesc printre neuroni
-au capacitatea de a se divide
-sunt de 10 ori mai multe ca neuronii
-ex. astroglia/astrocite, microglii, oligodendroglia/oligodendrocite, celule
Schwann, celule satelit, celule ependimare

35
Cum învăț?

Bibliografie

 Biologie clasa a XI-a, Autori: Dan Cristescu, Carmen


Sălăvăstru, Cezar Th. Niculescu, Radu Cârmaciu, Bogdan
Voiculescu, Editura: Corint

36