Îmbinări sudate cu piese suprapuse

a. cusătură frontală, b. cusături laterale

Îmbinări sudate ale pieselor asamblate în unghi

Aşezarea pieselor în vederea sudării
Transmiterea eforturilor prin cusăturile de colţ sau în relief
Suduri de colţ întrerupte

L0  min( 0,75b; 0,75b1 ),L1  min( 16t;16t1 ; 200mm ),

L2  min(12t;12t1 ; 0,25 b; 200 mm)
SUDURI ÎN CRESTĂTURI sunt cusături de colţ realizate în găuri circulare sau
alungite

d  4t1

lw = 2l + π  d - a 

Sudurile de colţ în găuri sunt recomandate numai pentru a transmite

eforturi de forfecare sau pentru a evita voalarea sau separarea pieselor
suprapuse.

SUDURI ÎN GĂURI UMPLUTE CU SUDURĂ (în buşon) se utilizează pentru

transmiterea unui efort de forfecare, pentru împiedicarea voalării sau
evitarea separării pieselor suprapuse sau pentru solidarizarea
componentelor elementelor metalice compuse. Aceste suduri nu se folosesc
pentru preluarea eforturilor de întindere.
Diametrele găurilor circulare sunt cu cel puţin 8mm mai mari decât
grosimile pieselor în care sunt realizate. Grosimea sudurilor în gaură este
egală cu grosimea piesei, pentru grosimi de până la 16mm şi min
(jumătate din grosimea piesei; 16mm) pentru grosimi ce depăşesc 16mm.
Sudura se numeşte cu pătrundere completă dacă fuziunea
metalului de adaos şi a metalului de bază are loc pe toată grosimea
îmbinării; în caz contrar sudura este cu pătrundere parţială.

Sudură cap la cap sau în adâncime

Transmiterea eforturilor prin cusăturile cap la cap sau în
adâncime
Dacă piesele metalice ce se îmbină au grosimi de până la 10 mm,
pentru a asigura pătrunderea completă, sudura se execută pe o
singură parte, pe ambele părţi sau se dispune sub piese o placă
suport în funcţie de grosime. Pot fi utilizaţi şi electrozi cu
pătrundere adâncă la piese cu grosimi mai mari, de până la 16 mm.

Suduri cap la cap fără prelucrarea marginilor pieselor:

a,b. - suduri executate de o singură parte, c. - sudură executată din ambele părţi,
d - reprezentare simbolică

 Rosturi între piese

Dacă piesele de îmbinat au grosimi diferite racordarea se face în

raport cu diferenţa grosimilor
Pentru sudarea pieselor cu grosimi sporite este necesară
prelucrarea marginilor acestora, dimensiunile fiind dependente de
procedeul de sudare utilizat

Prelucrarea marginilor pieselor de sudat

Prelucrarea marginilor pieselor metalice cap la cap şi forme
ale secţiunilor cordoanelor de sudură
 Îmbinările pieselor în formă de T

a. b.
Îmbinarea pieselor dispuse în T cu suduri cap la cap: a.-în K, b.-în 1/2V
Poziţia cusăturilor de sudură în timpul execuţiei poate fi: orizontală în plan
orizontal şi vertical, verticală sau înclinată în plan vertical, peste cap (de
plafon). Sudurile orizontale în plan vertical se execută greu şi marginile se
prelucrează, ca în det.1, pentru a evita scurgerea metalului topit.

Poziţia sudurilor în timpul execuţiei: a. - sudură orizontală în plan vertical, b.- sudură orizontală
în plan orizontal, c. - sudură peste cap, d. - sudură verticală în plan vertical.
Pozitiile principale de sudare

Obs. Notatiile pozitiilor de sudare

conform standardelor.

PA poziţie orizontală
PA orizontală în jgheab
PC orizontală pe perete vertical
PB orizontală cu perete vertical
PE peste cap
PD orizontală peste cap
PF verticală ascendentă cap la cap
PG verticală descendentă cap la cap
PF verticală ascendentă colţ
PG verticală descendentă colţ
Diverse cusături cap la cap şi în T, poziţionate pe orizontală sau verticală
Comportarea îmbinărilor sudate solicitate static este diferită de cea a
metalului din piesele asamblate datorită neuniformităţii tensiunilor,
prezenţei concentratorilor de tensiuni, efectelor de încrestare,
compactităţii mai reduse prin solidificare etc.

Diagrame ale distribuţiei tensiunilor normale şi tangenţiale în diferite zone ale

îmbinărilor sudate: a. - sudură în adâncime, b. - sudură de colţ la piese suprapuse, c. -
suduri de colţ la elemente în cruce.
 În porţiunile de racordare a îngroşării (bombament) şi a
rădăcinii sudurilor în adâncime se formează concentrări de
tensiuni normale ale căror valori pot depăşi cu 60% tensiunea de
exploatare (a).
 Prin prelucrarea mecanică a suprafeţei cusăturii şi îndepărtarea
îngroşării până la nivelul pieselor metalice, comportarea la diverse
solicitări se îmbunătăţeşte mult.
 Concentrările de tensiuni apar şi în cazul unor defecte în
cordonul de sudură sau al unor nepătrunderi la rădăcină.
 În figura (b) este evidenţiată concentrarea substanţială a
tensiunilor normale la rădăcina sudurii de colţ care îmbină
elemente suprapuse, cauzată de devierea liniilor de forţă care
acţionează în planuri diferite. O distribuţie asemănătoare apare şi
la îmbinările sudate în cruce (c). Rădăcina cusăturii este solicitată
complex la întindere şi forfecare.
Comportarea îmbinărilor cu suduri de colţ diferă după modul cum este
realizată îmbinarea şi după natura solicitării. Ruperea cordoanelor de
sudură depinde de poziţia sudurii în raport cu direcţia efortului.

Ruperea cusăturilor de colţ la piese suprapuse: a,b.- cusături frontale, c.- cusături
laterale
 Metalul depus în zona cusăturii are o tenacitate ridicată şi în
consecinţă comportarea sudurii este plastică iar redistribuirea
tensiunilor în secţiune neutralizează efectul anumitor
concentrări de tensiuni.
 Redistribuirea tensiunilor nu mai este posibilă în zona
influenţată termic (ZIT) unde materialul poate deveni fragil şi se
formează fisuri care provoacă ruperea îmbinării.
La piesele sudate cu grosimi ce depăşesc 15 mm se
manifestă fenomenul de smulgere (desprindere) lamelară
atunci când se produc tensiuni perpendiculare pe direcţia
grosimii acestora.

Ruperea prin desprinderea lamelară a îmbinărilor sudate

Ruperea prin desprinderea lamelară a îmbinărilor sudate şi soluţii
de eviare a acesteia
Solicitarea îmbinării

RUPEREA PIESELOR DISPUSE ÎN

TE SUDATE CU CUSĂTURI ÎN
RELIEF SOLICITATE ÎN LUNGUL
ÎMBINĂRII (arii de rupere)

Ruperea prin forfecare a

materialului de bază (modul 1)

Ruperea prin forfecare a

materialului de bază (modul 2)
Solicitarea îmbinării

RUPEREA PIESELOR DISPUSE ÎN

TE SUDATE CU CUSĂTURI ÎN
RELIEF SOLICITATE ÎN PLAN
PERPENDICULAR PE PLANUL
ÎMBINĂRII (arii de rupere)

Ruperea prin forfecare a materialului de bază

(modul 1)

Ruperea prin forfecare a materialului de bază

(modul 2)
Solicitarea îmbinării

RUPEREA PIESELOR PLATE

DISPUSE SUPRAPUS SUDATE CU
CUSĂTURI ÎN RELIEF SOLICITATE
ÎN LUNGUL ÎMBINĂRII (arii de
rupere)
Ruperea prin forfecare a materialului de
bază (modul 1)

Ruperea prin forfecare a materialului de

bază (modul 2)
Solicitarea îmbinării

RUPEREA PIESELOR DISPUSE

SUPRAPUS (PROIFIL CORNIER PE
ELEMENT PLAT) SUDATE CU
CUSĂTURI ÎN RELIEF SOLICITATE
ÎN LUNGUL ÎMBINĂRII (arii de
rupere)
Ruperea prin forfecare a materialului de
bază (modul 1)

Ruperea prin forfecare a materialului de

bază (modul 2)
 RUPERE LAMELARĂ

 RECOMANDĂRI PRIVIND EVITAREA RUPERII LAMELARE

 CUSĂTURI CUSĂTURI
CAP LA CAP DE COLŢ

grosimea grosimea
a = tmin 3mm  a  0,7tmin

lungimea
lungimea lw = l - 2a
lw = l - 2a lw  (6a; 40mm)
 CUSĂTURI CAP LA CAP/ÎN ADÂNCIME
Lungimea de calcul a unui cordon de sudură este lungimea sa reală
redusă cu de două ori grosimea teoretică (cratere finale) pentru a ţine
seama de faptul că extremităţile cordonului au în general o penetrare
şi o secţiune diferită de restul cusăturii
Lungimea de calcul se ia egală cu lungimea efectivă în cazul când
ambele extremităţi sunt realizate cu piese de prelungire
Lungimea lw = l - 2a
cusăturii

Grosimea
cusăturii a = tmin
 CUSĂTURI CAP LA CAP/ÎN ADÂNCIME

Pentru  II  0 :
 CUSĂTURI CAP LA CAP/ÎN ADÂNCIME

 Rezistenţa de calcul a sudurilor cap la cap, se stabileşte după cum

cusăturile sunt cu pătrundere completă sau parţială.

 Sudurile cu pătrundere completă asigură continuitatea metalului din

piese pe toată grosimea acestora. Dacă metalul de adaos din cordonul de
sudură are aceleaşi caracteristici mecanice cu metalul de bază, verificate
prin încercarea la tracţiune pe epruveta integral sudată, nu mai este
necesară verificarea rezistenţei deoarece secţiunea piesei este
reconstituită în dreptul cusăturii.

 Rezistenţa unei cusături cap la cap cu pătrundere parţială se determină

ca în cazul unei suduri de colţ cu penetraţie mare adoptând pentru
grosimea sudurii valoarea nominală redusă cu 2mm
Aria CUSĂTURI CAP LA CAP
efectivă
/ÎN ADÂNCIME

Îmbinare cu pătrundere completă

Aria
efectivă

Îmbinare cu pătrundere parţială

 Îmbinare cu sudură a pieselor aşezate în T

a. pătrundere completă, b. pătrundere parţială

anom,1 + anom,2  t a1 = anom,1 - 2mm

cnom  min( t / 5; 3mm ) a2 = anom,2 - 2mm
 CUSĂTURI DE COLŢ/ÎN RELIEF

Cusăturile de colţ pot avea secţiunea transversală dreaptă,convexă

sau concavă în funcţie de tipul electrodului.

Aria efectivă[

Grosimea de calcul reprezintă înălţimea în triunghiul dreptunghic

isoscel înscris în secţiunea transversală a cusăturii
 Figura 4.7. Geometria îmbinarii sudate de colt
a1 – grosimea practica; a2 – grosimea de calcul

CUSĂTURI DE COLŢ/ÎN RELIEF

Grosimea cusăturii de sudură Lungimea cusăturii de sudură

3mm  a  0,7tmin lw = l - 2a

lw  (6a; 40mm)
 CUSĂTURI DE COLŢ/ÎN RELIEF
 Când sudura este realizată prin procedeul automat cu arc
acoperit sub flux, a = min(1, 2a; a + 2mm)

 La sudarea cornierelor şi a profilelor se admite îngroşarea cu

20% a sudurilor aşezate la muchia (cotorul) acestora:

a1  0,7tmin ; tmin = min( t1 ,t2 )

a2  0,85t1 ; t1 < t2
a2  0,7t2 ; t2 < t1

 Lungimea de calcul a cordonului de colţ se consideră egală cu

lungimea totală a sudurii, inclusiv întoarcerile de la extremităţi, în
toate locurile unde această întoarcere este posibilă în acelaşi plan.
 CUSĂTURI DE COLŢ/ÎN RELIEF

Pentru  II  0 :
 CUSĂTURI DE COLŢ/ÎN RELIEF
Verificare aplicând metoda direcţională care ţine seama de starea
complexă de solicitare şi care consideră că ruperea se produce în
secţiunea de grosime minimă datorită solicitării de forfecare
(planul bisector al secţiunii cusăturii de sudură sau planul
rezistent).
fu
σ + 3( τ + τ
2 2 2
)
βw  γ M2
L L II

fu
şi σ L  0.9
γ M2
Fσ L Fτ L Fτ II
σ;L = ; τL = τ II =
a  lw a  lw a  lw
unde :
- fu este valoarea nominală a rezistenţei la rupere prin întindere a materialului
piesei cele mai slabe din îmbinare,
- βw este un factor de corelare între rezistenţa la rupere a metalului depus şi cea a
metalului de bază: β  0.8 pentru oţel S235,
w
- γ M2 este coeficient parţial de siguranţă pentru îmbinări sudate γ M2 = 1.25
Metoda simplificată de verificare are la bază rezultate
experimentale potrivit cărora cordoanele laterale de sudură
solicitate rezistă cel mai puţin. Constă în verificarea tuturor
cusăturilor de colţ (frontale, laterale sau oblice) ca şi cum ar fi
supuse numai la tensiuni τ II.

Fw,Ed  Fw,Rd
unde:
- Fw,Ed este efortul ce solicită cusătura,
- Fw,Rd este efortul capabil la forfecare al cusăturii, pe unitatea de
lungime, dat de relaţia:
Fw,Rd = a  f vw,d

- f vw,d este rezistenţa de calcul la forfecare a sudurii:

fu 3
f vw,d =
βw  γ M2
 SOLICITARE TENSIUNI ÎN CUSĂTURA DE SUDURĂ

Întindere

Forfecare

Încovoiere

Încovoiere

Răsucire

Întindere

Întindere

Forfecare

Încovoiere
 SUDURI ÎN CRESTĂTURĂ

Efortul capabil Fw,Rd al unei suduri în gaură este dată de relaţia:

fu 3
Fw,Rd = Aw  f vw,d = Aw
βw  γ M2

unde Aw este aria de calcul a sudurii, egală cu aria găurii.

1. Îmbinare prin suprapunere, cu cusături de colţ laterale şi
frontale, solicitată de un efort axial
3mm  a  0,7tmin
tmin = min  t,t1 
lw = 2(b - a)+ s
lw  6a
lw  40mm

N Ed N Ed
τ= =  f vw,d
Aw a  lw
unde:
- f vw,d este rezistenţa de calcul la forfecare a sudurii:
fu 3
f vw,d =
βw  γ M2
- βw  0.8 pentru piese din oţel S235
- γ M2 = 1.25
2. Îmbinare prin suprapunere cu cordoane de colţ laterale şi
frontale, solicitată la moment încovoietor şi forţă tăietoare în
planul îmbinării
 Tensiunea de forfecare din moment: M Ed  d max
τM =
I w, y + I w,z
unde:
- I w, y , I w,z sunt momentele de ineţie ale tuturor cusăturilor de colţ în raport
cu axele y şi z,
- d max este distanţa maximă GA.

 Componentele tensiunii de forfecare τ M după axele y-y şi z-z :

τ Mo = τ M sinα τ Mv = τ M cosα
 Tensiunea de forfecare din forţă tăietoare
VEd VEd
τV = =
Aw a(2l w,1 + l w,2 )
 În final, se verifică rezultanta tensiunilor în punctul A:
12
τ rez =  τ Mo
2
+ (τ Mv + τVEd )2   f vw,d

cu f vw,d rezistenţa de calcul la forfecare a sudurii: fu 3

f vw,d =
βw  γ M2
3. Îmbinare cu cusătură în adâncime solicitată la moment
încovoietor, forţă axială şi forţă tăietoare în planul îmbinării
Cusătura de sudură executată cu pătrundere completă, având
caracteristicile geometrice a şi l w , se verifică cu relaţiile
următoare:

N Ed M Ed fy N Ed 6M Ed fy
σ= +  sau σ= + 
Aw Ws γ M0 a  lw a  lw γ M0
2

VEd fy 3 VEd fy / 3
τ=  sau τ= 
Aw γ M0 a  lw γ M0

fy
σec = σ + 3τ 
2 2

γ M0
 II  0