Peisagistica Anul IV Introducere Istoria și evoluția gradinilor utilitare este strâns legată de istoria și dezvoltarea horticulturii si a agriculturii. Ca atare, horticultura face parte din povestea omenirii si se refera la dorința de a câștiga controlul asupra naturii. In acest referat voi incerca sa analizez, in principal, progresele realizate de horticultura si mai ales de ramura sa-legumicultura, progrese care au evoluat ajungand in zilele noastre la nivel de disciplina bazata pe stiinta. Aceste progrese s-au produs incet si diferit in fiecare parte a lumii. Denumirea de horticultura provine din limba latina : “hortus” ce insemana gradina si “cultura” care inseamna a cultiva. Principalele ramuri ale horticulturii sunt pomicultura, viticultura, oenologia, legumicultura, floricultura, arhitectura peisagistica si dendrologia.
Inceputurile : Epoca Neolitica
Primele date oficiale asupra evolutiei horticulturii dateaza din
Epoca neolitica, atunci cand oamenii preistorici au fost initial vanatori care urmeareau migratia animalelor si coacerea fructelor si legumelor, pentru a se hrani singuri. Aceasta epoca a fost foarte importanta pentru dezvoltarea horticulturii. Savantii au descoperit dovezi care atesta faptul ca oamenii preistorici incercau sa domesticeasca animalele salbatice si sa faca primele demersuri pentru crearea gradinilor utilitare, aducand astfel o schimbare a stilului de viata din nomazi colectori de mancare in asezari stabile ca si producatori de alimente. Agricultura in sine dateaza incepand cu aroximativ 10 000 de ani in urma, dezvoltandu-se in principal in sapte centre majore, in vaile raurilor Tigru-Eufrat, Indus si Nil si in China, Mesoamerica, Africa de Est si de Vest. Mai mult de jumatate din culturile alimentare din lume, inclusiv napi, ceapa, morcov, salata, mere, pere, gutui, banana, piersici, citrice si migdale sunt originare din centrele de dezvoltare din Asia. De la centrele mediteraneene au venit varza, broccoli si conopida. Din Mesoamerica au venit porumb, fasole, rosii, cacao, dovlecei, cartof dulce, avocado si cartofi. Conform lui Huxley (1978) prima planta manipulata de om a fost vita de vie si acel vin a fost probabil realizat pentru prima in anii 6000-4000 i.Hr. Una dintre cele mai vechi scrieri despre proprietatile vindecatoare ale anumitor plante a fost descoperita pe un artefact creat in jurul anului 2100 i.Hr. in timpul civilizatiei Smeriene. De asemenea, una dintre primele liste scrise despre legume si ierburi se gaseste in artefactul lui Marduk-shumaiddin, datand probabil din secolul al VII-lea i.Hr. in Babilon, inainte de Gradinile suspendate ale Babilonului. Pe artefact se presupune ca gradinile suspendate ale Babilonului su fost de fapt gradini utilitare. Conform datelor traduse, apare o lista cu aproximativ 80 plante cultivate, printre care : usturoi, ceapa, praz, salata, sfecla, castravete, ridiche, ierburi si condiment, marar, menta, sofran, coriandru, cimbru, hisop si asafetida. La inceput gradinile utilitare au fost amplasate pe terenurile apropiate locuintelor, apoi treptat s-au raspandit in mediul rural. Nu este precizata o data concreta pentru cand casele au inceput sa aiba curti inchise unde se cultivau fructele si legumele. Cu toate acestea, pana in mileniul III i.Hr., sunt dovezi arheologice care arata ca gradinile utilitare din Sumeria erau ingradite, iar legumele erau cultivate in randuri si udate prin irigatii.
Egiptul si nasterea horticulturii
Unii istorici horticultori considera ca inceputul gradinilor
utilitare a avut loc in gradinile templelor egiptene unde erau amplasati pomi fructiferi, palmieri, legume si vita de vie. Tehnicile horticole au fost imprumutate de la predecesorii acestora din Orientul Mijlociu si au fost imbunatatite. Egiptului i se atribuie introducerea primei inginerii hidraulice si irigatiile sistemice. Sistemul egiptean de irigatie a incorporat o retea de canale, diguri, ecluze, bazine, etc. Egiptenii au cultivat o gama larga de produse alimentare : usturoi, ceapa, ridiche, salata, patrunjel, fasole si linte, pepeni si tartacute, curmale, smochine, struguri, si mai tarziu rodie, masline, mar, piersica si pere si o mare varietate de ierburi aromatice, condimente si plante medicinale. Gradina utilitara egipteana era formala, adesea simetrica, dreptunghiulara, un aspect care este inca recunoscut ca fiind cel mai efficient mod de irigare si care ofera acces usor pentru plivitul si recoltarea plantelor. Horticultura in perioada precolumbiana in America Centrala si de Sud
Centrele de dezvoltare horticola gasite in America au puternice
traditii horticole intre 8000 si 2000 i.Hr. si au fost documentate in timpul erelor celor trei mari civilizatii sud-americane : azteci, maiasi si incasi si a popoarelor anterioare, olmecii (800 i.Hr.pana la 600 d.Hr.). Arheologii au gasit ramasitele a trei canale de irigatii datand din mileniul IV i.Hr. Terasarea si irigarea au fost perfectionate de incasi, care au crescut o gama larga de legume si fructe pe ele. Se spune ca incasii erau horticultori de mare success, mai degraba decat agricultori la scara larga, care au cultivat si plante folosite pentru contraceptie, medicamente, coloranti si otravuri. Ca si in alte societati emergente, gradinile utilitare din America precolmbiana erau conduse de ritual religioase si sacrificiu. De exemplu, gradinile aztece precolmbiene erau locuri sacre, pline de plante ornamentale, aromatice si medicinale care simbolizau diverse mituri si zei, mai degraba decat plante alimentare. Plantele comestibile au fost cultivate doar in gradinile utilitare ale claselor inferioare, ajungand la clasele superioare sub forma de tribut. Populatia maiasa se concentra pe cultivarea porumbului, legumelor radacinoase cum ar fi cartofii si fructele locale. Maiasii sunt recunoscuti prin faptul ca au conceput practice unice de recoltare multipla, care este inca utilizata de gradinari din lumea occidentala : acesti vechi horticultori au plantat fasole, porumb si seminte de dovleac in acceasi gaura. Pe masura ce porumbul crestea, planta de fasole a urcat pentru a ajunge la soare si dovleacul a crescut pe sol, sufocand cresterea buruienilor. Putem sa multumim, de asemenea, maiasilor pentru raspandirea cultivarii si utilizarii plantei de cacao.