Temă seminar Scriere Academică

I.Citiți textul atașsat intitulat “Nu-l blama pe cel care mănâncă” de David Zinczenko(pp.211-213) din
Manualul de Scriere Academică de G.Graff și C Birkeinstein.Faceți un rezumat concis al acestui articol
(dar amintiți-vă ce am spus la curs-un rezumat trebuie să fie și cuprinzător)

În articolul intitulat “Nu-l blama pe cel care mănâncă” de David Zinczenko se pune în discuție
problema responsabilității chiar prin întrebarea retorică pusă de însuși David Zinczenko “Ce s-o fi
întâmplat cu responsabilitatea personală?’
Această discuție este pusă cu privire la responsabilitatea persoanelor, cât și a influenței Fast-food-
ului asupra oamenilor.
David Zinczenko ne amintește faptul că și el a fost unul dintre copiii care apela de cele mai multe ori
la restaurantele McDonald’s,făcând apel la responsabilitatea față de sănătatea noastră,cât și la
dezavantajele Fast-food-ului.
Acesta a crescut ca un copil tipic al miljocului anilor 80,având părinții despărțiți.Acesta ne confirmă
faptul că pentru el prânzul și cina erau o alegere zilincă între McDonald’s ,Taco Bell,Kentucky Fried
Chicken și Pizza Hut.
De asemenea, susține faptul că acestea erau singurele opțiuni accesibile pentru ca un copil american
să se hrănească.
Datorită excesului de consum al mâncărurilor de la Fast-Food, acesta ajunsese pe la 15 ani la 95 de
kilograme,pe statura acestuia deșirată de 178 de cm. Cu ajutorul unei reviste de sănătate, acesta a
învățat cum să-și regleze dieta, pentru un stil de viață sănătos.
David Zinczenko susține faptul că cei mai mulți dintre adolescenți nu își vor schimba viața cu fast-
food.Cu siguranță,majoritatea adolescenților ,datorită fast-food-ului au trecut spre obezitate, dar
această problemă nu este doar a adolescenților,ci a noastră, a tuturor persoanelor.
Înainte de 1994, diabetul zaharat era cauzat la copii de anomalii genetice, doar 5% dintre cazuri erau
cauate de obezitate. În prezent,diabetul zaharat reprezință 30% din toate cazurile noi de diabet de
diabet la majoritatea copiilor.
De asemenea, cu privire la acest aspect,David Zinczenko adresează din nou o întrebare retorică:”N-ar
trebui să avem mai multă minte decât să mâncâm două mese pe zi la restaurantele de fast-food?”
Această întrebare pune din nou o discuție despre o PROBLEMĂ majoră.
Zinczenko susține faptul că pe orice drum adolescenții vor da peste unul dintre cele 13.000 de
restaurante McDonald’s din țară.
Pe de altă parte, din cele spuse de David Zinczenko, noi,oamenii, nu avem idee despre ceea ce
consumăm de la restaurantele McDonald’s:”Absența alternativelor este complicată de absența
informațiilor în legătură cu ce anume mâncăm,exact.”
Pe fiecare dintre ambalajele fast-food nu găsim niciun fel de tabel cu informații privind caloriile.
Ne-am întrebat vreodată de ce ?David Zinczenko face comparație între reclamele la tutun, care
poartă etichete de avertizare,și cele de la fast-food ,unde nu găsești niciun fel de etichetă.
În urma celor spuse, concluzia acestui este articol este faptul că toate companiile fast-food vând
tuturor copiilor produse cu pericole probate pentru sănătate și fără etichete de avertizae.
Aceste companii ar trebui să se protejeze atât pe ele, cât și pe clienții lor, oferind informații despre
nutriție,de care toți oamenii au nevoie pentru alegerile corecte în legătură cu toate produsele pe
care le consumă.
Lipsa acestor avertismente duce la creșterea îmbolnăvililor,obezității, dar și cât mai mulți părinți
furioși și revoltați pe aceste procese.
David Zinczenko, la sfârșitul acestui articol încheie cu o așa zisă “morală”:”Eu zic să lăsăm chipsurile
prăjite în ulei să cadă unde pot”.
II.Faceți exercițiul 1 de la pagina 28-29 din același Manual de Scriere Academică.