Presiunea atmosferică reprezintă presiunea exercitată de aerul din atmosferă asupra scoarței terestre.

Atmosfera, care înconjoară globul pământesc, exercită o presiune anumită asupra suprafeței pământului
și asupra tuturor oamenilor, animalelor și obiectelor, care se află pe el. Presiunea se măsoară cu
barometrul și valoarea ei poate fi exprimată în mai multe unități de măsură, cel mai adesea în milimetri
coloană de mercur (torr), dar și în kiloPascali sau atmosfere. Presiunea atmosferică la nivelul mării este
de cca. 760 mm coloană de mercur (101325 Pa). De la valoarea de 760 mmHg provine denumirea de
atmosferă fizică.

În condiții obișnuite, pe suprafața pământului oscilațiile presiunii atmosferice pot fi extrem de mici: 10-
30 mm și oamenii sănătoși le suportă ușor și nu le percep. Dar unii bolnavi sunt foarte sensibili chiar și la
astfel de oscilații neînsemnate de presiune. În cazuri aparte se observă devieri considerabile, care pot să
apară ca un motiv direct de alterare a sănătății omului.

Aerul este un amestec de azot în proporție de 78,08%, oxigen 20,93%, dioxid de carbon 0,03-0,04%,
gaze inerte 1% și cantități variabile de vapori de apă.

Schimbările de gaze dintre organism și atmosferă se efectuează în funcție de presiunea atmosferică la

locul respectiv. La variația presiunii, fiecare gaz din acest amestec își va păstra proporția față de
celelalte, însă în același volum de aer, numărul moleculelor se va mări atunci când presiunea va crește,
sau se va micșora - dacă presiunea va scădea.

Modificările presiunii parțiale a diferitelor gaze ce intră în compoziția aerului atmosferic au consecințe
asupra solubilității lor în lichidele și țesuturile organismului și, de rând cu alte modificări, duc la
tulburările care apar la acțiunea presiunii atmosferice crescute și scăzute.

Compoziția chimică a atmosferei, componența gazoasă:

Azot (N2) - 78,0 %;

Oxigen (02) - 20,93 %;

Dioxid de carbon (C02) - 0,03 %;

Argon (Ar) - 0,937 %;

Activitatea muncitorilor cere în unele cazuri efectuarea unor procese în condiții de presiune atmosferică
ridicată sau scăzută care depășesc cu mult limitele obișnuite la care organismul este adaptat. Presiuni
atmosferice mici se întâlnesc la altitudini mari, astfel că exemple de persoane afectate de astfel de
presiuni sunt aviatorii și alpiniștii. Presiuni atmosferice superioare celor de la nivelul mării se întâlnesc
doar în mine. Un studiu privind presiunea în minele foarte adânci[1] arată că într-o mină cu adâncimea
de 5000 m presiunea este echivalentă cu cea de la o scufundare în apă la adâncimea de 7 m, ceea ce nu
produce efecte de decompresiune, narcoză sau intoxicație și nu creează nicio problemă pentru o
persoană sănătoasă.