CURS NR.2. IGIENĂ Prof.

Stanciu Maria

IGIENA AERULUI
TRĂIM, NE MIȘCĂM ȘI RESPIRĂM pe fondul unui imens ocean de aer, numit atmosferă.
Aerul este un amestec invizibil de gaze, format dintr-o masă densă de milioane de gaz, care se
mișcă foarte repede și la întâmplare, Fără aer, Pământul ar fi o planetă lipsită de viață, deoarece
gazele conținute în el sunt vitale pentru plante și animale.
Compoziția aerului.
Orice cantitate de aer pur, uscat, conține 78,09% azot, 20,95% oxigen, 0,93% argon și 0,03%
bioxid de carbon.
Oxigenul -este gazul cel mai important dintre constituenții normali ai atmosferei. Pentru un
organism în repaus, cantitatea de oxigen consumată în 24 de ore este de 250 litri.
Oxigenul nu arde dar întreține arderea. Oamenii și animalele folosesc oxigenul din aer pentru “a
arde “ mâncarea în interiorul corpului și a produce energie.Scăderea oxigenului din aer se poate
produce în camera închise ermetic ( de exemplu în submarine) sau în locuri declive ( joase) unde
au loc fenomene de aedere sau de fermentație cu consum mare de oxygen și eliminarea unei
cantități mari de CO2.Viața este posibilă într-o atmosferă cu 15-16% și chiar 12% oxygen, sub
care apar tulburări grave și moartea ( la valori de 7-8%). În cazul ascensiunilor pe munte așa
zisul rău de mare se poate instala la 3000- 4000m, manifestându-se prin:
• Oboseală, somnolență, cefalee, amețeli, piele cianotică( albăstruie) sau palidă,
• Transpirații reci, vărsături, greutate în respirație, tahicardie ( creșterea frecvenței pulsului)
Persoanele care locuiesc permanent la înălțimi mari s-au adaptat condițiilor de presiune scăzută,
aer rarefiat, mai sărac în oxygen, prin dezvoltatea unr mecanisme compensatorii, cum ar fi:
creșterea numărului de globule roșii, cresterea frecvenței respiratorii și accelerarea pulsului.
Bioxidul de carbon – ia naștere din:
• Respirația animală, care constituie sursa principală; un om adult elimină 15- 220 litri
bioxid de carbon pe oră, provenit din arderile celulare.
• Respirația nocturnă a vegetalelor
• Produsele naturale de combustie din sol
• Combustiile artificiale ( industriale, menajere, ale mijloacelor de transport)
• Produsele de descompunere ( fermentații, putrefacții) ale substanțelor organice
• Transformarea biocarbonaților în carbonați la suprafața mărilor și oceanelor
• Izvoarele de ape minerale carbogazoase
• Acumulări subterane de CO2 care se elimină prin fisuri ale solului sau prin craterele
vulcanilor
CO2 este vital pentru , care absorb bioxidul de carbon din aer și îl combină cu apa atrasă prin
rădăcini, formând hidrați de carbon, pe care îi folosesc pentru a se dezvolta.
Azotul ( N2)- este conținut în orice celulă vie.Plantele nu își pot lua azot din aer, așa că îl iau din
sol.El nu participă la respirație ( a= fără, zoo= viață) eliminându-se în aerul expirat în aceeași
proporție în care se găsește în aerul inspirat.
Argonul – este un gaz inert pentru că este lipsit de reactivitate, Becurile electrice sunt deseori
umplute cu argon, fapt ce împiedică filamentul becului să se ardă, așa cum s-ar întâmpla în aer, și
conferă becului o durată mult mai lungă de viață.
Utilizările aerului.
Scufundătorii la mică adâncime folosesc aer comprimat pentru a respira sub apă. Gazele din aer
pot fi folosite și separat. Azotul se folosește la explozivi, iar oxigenul în medicină. Gazele se
extrag din aer printun proces numit distilare fracționată. Aerul este răcit și comprimat până când
devine un lichid albastru. Atunci când lichidul se dilată și se încălzește, fiecare gaz vaporizează
la altă temperatură și este colectat separat.
Presiunea aerului.
Aerul exercită o forță asupra obiectelor, pentru că moleculele aflate în mișcare se ciocnesc mereu
între ele.Presiunea aerului măsoară această forță. Presiunea din aerul liber se numește presiune
atmosferică. Este mai mică la altitudini mai mari,scăzând cu cca 1mm Hg pentru fiecare 11
m înălțime. Presiunea aerului poate fi mărită și prin comprimare, respectiv pompând mult aer
într-un spațiu limitat ( roți de bicicletă de exemplu).
La nivelul mării și la 0 grade C, presiunea atmosferică este de 760 mmHg.
O coloană de Hg de 760 mm exercită o presiune de 1,033 kg pe o suprafață de 1 cm2. Deci ,
la presiunea atmosferică normală, presiunea totală suportată de om este de 20 000 kg, suprafața
medie a corpului fiind de 1,5 – 1,8 m2. Această presiune, care pare enormă, reprezintă presiunea
la care oamenii sunt adaptați, ea fiind contrabalansată de presiunea din interiorul corpului .atm
Presiunea atmosferică crește la adîncimi ( sub apă) cu cca 1 atm la fiecare 10 m. Oamenii și
animalele nu pot suporta presiuni mai mari de 10- 15.
La presiuni mari , azotul din aer se dizolvă în sânge, fiind transportat in tot corpul dar, mai ale ,
în tesuturile bogate în grasimi. După 4 0re de expunere la presiuni atmosferice ridicate , 90% din
organismul uman este saturat în azot.Dacă trecerea de la presiune mare la presiune normală se
face treptat, azotul dizolvat în sânge este eliminat odată cu aerul expirat. Dacă decompresiunea
se face brusc, el iese din soluție în cantitate mare, chiar in interiorul vaselor sanghine, realizând
ceea ce se numește embolia gazoasă ce poate duce la deces.
Fenomenele patologice legate de compresiunea și decompresiunea la care sunt supuși cei care
lucrează sub apă poartă numele de boală de cheson.
Microclimatul ( ambianța termică).Reprezintă un complex de factori fizici ai mediului ce
influențează schimbul de căldură între organism și mediul extern:
• Temperatura
• Umiditatea
• Viteza de mișcare a aerului
 • Temperatura obiectelor
Microclimatul încăperii influențează, în mod direct termoliza ( pierderea de căldură) și
indirect,termogeneza ( producerea de căldură)
Tipuri de microclimat: cald, rece și optim.
Microclimatul cald- se caracterizează prin:
• Radiație pozitivă
• Temperatura și umiditatea aerului crescute
• Viteza de mișcare a aerului scăzută, absența curenților de aer, șoc termic la temperaturi
foarte mari ( 41- 42C)
Reacții din partea organismului:
• Vasodilatație periferică
• Transpirație abundentă
• hipertermie, insolație, șoc termic, deshidratare
Microclimatul rece – se caracterizează prin :
• radiație negativă
• taerului scăzută
• umiditatea și viteza de mișcare a aerului crescute
Reacții din partea organismului:
• vasoconstricție periferică
• apariția contracției musculaturii netede și a tremuratului
• hipertermie
• favorizează infecțiile respiratorii, bolile reumatismale
Microclimatul optim- caracteristici:
• mecanismul de termoreglare este puțin solicitat
• confort termic asigurat prin reacții fiziologice, fără suprasolicitări funcționale
Valori normale pentru factorii de microclimat:
• umiditatea relativă: 55- 65%
• t: 20 - 22C
• viteza de mișcare a aerului: 0,1 – 0,15m/s la o temperatura de 20- 22 C
• zgomot, în sălile de clasă:40 dB
Vicierea aerului- este reprezentată de modificarea proprietăților fizice ale aerului în spații
închise, aglomerate de prezența oamenilor. Cel mai folosit indice de apreciere a gradului de
viciere a aerului este CO2.Oamenii dintr-o încăpere elimină, în afară de vapori de apă și căldură,
și o cantitate de CO2.
Tulburări acute produse în organism de aerul viciat:
- cefalee, stare de rău general, diminuarea atenției și a concentrării
- somnolenșă, vărsături, uneori chiar lipotimie
Tulburări cronice:
• scade capacitatea de muncă
• inapetență, dureri frecvente de cap
• anemie, tulburări circulatorii, scăderea rezistenței organismului la boli cu germeni banali