Pieta

Michelangelo Buonarroti a fost unul dintre cei mai mari artiști din toate timpurile. În timpul
carierei sale impresionante, a sculptat Pieta la Roma și David la Florența, a pictat tavanul
Capelei Sistine și chiar a proiectat cupola pentru Basilica Sf. Petru. Însă, în spatele acestui
artist de renume mondial se afla un om cu totul special și ciudat.

Michelangelo di Ludovico Buonarroti Simoni a fost al doilea din cei cinci fii ai lui Lodovico
di Buonarroti Simoni și ai Francescăi di Neri di Miniato del Sera. După întoarcerea
la Florența, de unde provenea familia lor, Michelangelo este lăsat în grija unei doici. Aceasta
fiind fiică și soție de pietrar, i-a insuflat micului Michelangelo dragostea pentru marmură.
Această pasiune timpurie îl determină să părăsească școala, deși părinții lui ar fi dorit ca el să
studieze  gramatica și să se consacre studiilor umaniste. Datorită prietenului său,
pictorul  Francesco Granacci, Michelangelo descoperă pictura și, în 1488 este dat la ucenicie
în cel mai vestit atelier de pictură din Florența aparținând lui Domenico Ghirlandaio. În
acea perioadă, acesta, împreună cu fratele său  David, executa  frescele din biserica Santa
Maria Novella. Totuși, dorința de a lucra în marmură nu-l părăsește; are paisprezece ani
când începe să studieze sculptura pe lângă Bertoldo di Giovanni, un elev al lui Donatello, pe
baza statuilor antice aflate în grădina lui Lorenzo de Medici, supranumit Il Magnifico,
conducătorul politic al Florenței. În palatul acestui bogat mecena, protector al artelor, are
posibilitatea de a cunoaște pe artiștii care veneau la curte, devenită un centru important de
 cultură umanistă. Printre aceștia sa afla și poetul Angelo Poliziano, cu care Michelangelo
poartă discuții despre Homer, Virgiliu, despre Dante și Petrarca.

Sculptura a reprezentat totdeauna marea pasiune a lui Michelangelo. În anul 1504, grație
grupurilor statuare Pietà și David, dobândise deja renumele de sculptor atât la Roma cât și
la  Florența.

Pietà (1499), realizată de Michelangelo la vârsta de 24 de ani, se îndepărtează cu mult de

modul tradițional de prezentare a Fecioarei Maria, care apare foarte tânără, cu trăsături
imaculate. Suferința ei înobilează dragostea și frumusețea, cufundată în durere, stă cu capul
ușor aplecat, ținând tragic în brațe trupul inert al fiului, care pare să curgă ca o undă de pe
genunchii ei. Sculptura s-a dovedit a fi o capodoperă a genului și contemporanii au
recunoscut imediat geniul artistului.
Statuia lui  David (1501-1504) a fost realizată din însărcinarea consiliului municipal al
Florenței. David apare ca un personaj plin de energie și forță, chipul minunat finisat și
privirea îndreptată către stânga îi conferă un aspect hotărât și brav. Cioplit într-un bloc de
marmoră având o înălțime de patru metri, personifică forța și siguranța. A fost nevoie de trei
zile pentru a transporta statuia în piața Signoria din centrul Florenței. În anul 1873, pentru
a-l proteja de intemperii, originalul va fi mutat în interiorul Muzeului Academiei de Belle-
Arte, locul lui din piață fiind ocupat de o copie. Alte opere sculpturale ale lui Michelangelo
sunt Moise  (în biserica San Pietro in Vincoli,  Roma),  Sclav înlănțuit  și Sclav
murind  (prevăzuți pentru mausoleul papei Iuliu al II-lea, în prezent în Muzeul
Luvru  di  Paris), grupul statuar Ziua și Noaptea, Amurgul și Aurora la mormântul
lui Giuliano de Medici, Il Pensioroso (Gânditorul) reprezentându-l pe Lorenzo Magnificul,
grupul de sclavi (așa zișii Giganți), sculpturi neterminate aflate în Muzeul Academiei din
Florența. Ultimele sculpturi cu tema  Pietà  se deosebesc de cea din tinerețe printr-un
dramatism impresionant.
Pietà este o sculptură  creată în anii 1498-1499  de artistul Michelangelo Buonarroti.
În prezent această capodoperă de o valoare inestimabilă a sculpturii  renascentiste se află
la Vatican, în Bazilica Sfântul Petru. Este singura lucrare semnată de Michelangelo.
Semnătura poate fi văzută pe centura care îi încinge pe diagonală pieptul Fecioarei. [1]
Statuia a fost realizată pentru cardinalul francez Jean de Billheres, care fusese repartizat
în  Roma. Statuia a fost făcută ca monument funerar al cardinalului, dar a fost mutată în
prima capelă pe partea dreaptă de la intrarea în bazilică, în secolul XVIII, unde se găsește
actualmente.
Această faimoasă operă de artă o întruchipează pe Fecioara Maria ținând în brațe trupul
lui Isus  după crucificare. Această temă este de origine nordică, populară la vremea respectivă
în  Franța, însă nu și în Italia. Interpretarea dată de Michelangelo lui Pietà este unică. Este o
lucrare de o deosebită importanță întrucât împletește idealurile de  frumusețe renascentiste cu
cele naturaliste.
O copie a statuii Pietà, realizată de sculptorul István Toth, a fost amplasată în 1906
fața Bisericii Sfântul Spirit din Oradea. Lucrarea a fost renovată în 1959 dar la 22 mai 1961 a
fost mutată în curtea bisericii, în locul ei fiind amplasat bustul lui Alexandru Moghioroș,
îndepărtat și el după  Revoluția Română din 1989. Pentru prima dată, Pietà a fost găzduită la
capela  Santa Petronilla, un mausoleu roman aflat lângă transeptul sudic al bazilicii Sfântul
Petru, pe care cardinalul o alesese drept capela unde vor avea loc funerariile sale. Capela a
fost demolată de către arhitectul Donato Bramante în timpul reclădirii bazilicii.

Conform spuselor lui Giorgio Vasari, la scurtă vreme după instalarea Pietà în capelă,

Michelangelo a auzit unele remarci cum că ar fi lucrarea unui alt sculptor, Cristoforo Solari,
nu a sa. De supărare, Michelangelo a sculptat MICHAELA[N]GELUS BONAROTUS
FLORENTIN[US] FACIEBA[T] (Michelangelo Buonarroti, Florența, a făcut-o) pe centura
de pe pieptul Fecioarei Maria. A fost singura lucrare pe care a semnat-o vreodată. Mai târziu
și-a regretat gestul, considerându-l o aroganță și a jurat că nu-și va mai semna niciodată vreo
lucrare. După Pieta s-au făcut numeroase copii. O asemenea copie (prezentată și aici) se
găsește chiar foarte aproape, în Muzeul de la Vatican. Altele sunt în biserici catolice din
întreaga lume.
După Michelangelo, tema a devenit populară în arta catolică și există chiar și variațiuni pe
marginea ei, cum e cea aflată în  catedrala din Malaga. Pieta a fost cioplită în doi ani, din
marmură de Carrara, aleasă personal de Michelangelo, după căutări meticuloase. Ea trebuia
să fie parte din monumentele funerare, cărora Michelangelo le-a dedicat o bună parte din
viață. Timp de 40 de ani, artistul a sculptat statuia lui Moise și alte monumente ce decorau
mormântul cu ambiții de mausoleu al papei Iuliu al II-lea, cu întreruperi pentru alte lucrări
istorice, cum ar fi Capela Sixtină. Pietà, plăsmuirea artistică înfăţişând trupul lui Iisus
coborât de pe cruce, ţinut în braţe de Fecioara Maria, devenea o temă populară în cea de-a
doua jumătate a secolului al XIII-lea, mai ales în spaţiul gotic germanic. Un exemplu mult
preţuit de istoricii de artă este Röttgen Pietà, o lucrare în lemn pictat, aparţinând unui
sculptor anonim, care, în mod neaşteptat pentru veacul său, pune accent pe umanitatea
personajelor.

Presing Malvina