Cap.

1 Aspecte comparative ale sistemelor de prepress digital

Rolul jucat de tehnologiile de tipărire în dezvoltarea socio- economică şi culturală a

omenirii a fost sesizat de cărturarii vremii şi de cei care au avut preocupări în domeniu, încă de la
începuturile apariţiei acestora. Pe la 1893 culegătorul de litere- tipograf GEORGE IONESCU
spunea că “Tipografia este ….meşteşugul prin care comunicăm ideile nostre obştei…. este
factorul puternic cu ajutorul căruia cultura a pătruns în toate straturile sociale, civilizaţia
modernă a înlocuit ignoranţa în care zăceau popoarele vechi. Ingenioasele invenţiuni, care aduc
atâta folos omenirii încă n-ar fi putut vedea lumina, dacă ştiinţa care le-a născut n-ar fi avut şi
puternicul concurs al tipografiei...Numai cu ajutorul tiparului ştiinţa a putut atinge culmea la care
se află astăzi, mergând tot înainte…“
Tehnologia digitală a jucat rolul cheie în schimbarea infrastructurii industriei de la
sfârşitul secolului 20. Introducerea de echipamente digitale în procesele de muncă a modificat
natura relaţiilor de producţie, în principal, prin deschiderea de noi oportunităţi pentru relaţiile
dintre firme, crearea posibilităţilor de ocupare a forţei de muncă într-o gamă nouă de ramuri
industriale, asigurarea posibilităţii de participare a utilizatorilor la procesul de producţie.
Apariţia şi utilizarea calculatoarelor a reprezentat cea mai revoluţionară schimbare
tehnologică în noua structură economică, a permis treptat industriei să înlocuiască infrastructura
electromecanică cu cea computerizată.
Computerizarea şi tehnologiile digitale au crescut potenţialul economiei, au modificat
posibilităţile şi starea de ocupare a populaţiei, au încurajat cetăţenii la participare economică şi
politică.
Tipurile de tehnologii apărute în ultimele două secole au introdus în economie modele
organizaţionale destul de diferite. În ultima parte a secolului al XX- lea, digitizarea proceselor
industriale şi pătrunderea tehnologiilor digitale în toate domeniile de activitate au restructurat
economia transformând-o într-o reţea de servicii distribuite, aparţinând diverselor industrii.
Digitizarea a descentralizat procesele creând noi relaţii între firme şi meserii sau profesii şi, prin
urmare, structura industrială s-a transformat într-un sistem orizontal de firme şi industrii
independente, specializate. Firmele pot separa producţia în componente şi pot cumpăra materii
prime, materiale, subansamble sau servicii de la furnizori specializaţi. Aceştia realizează produse
sau servicii în domenii specifice, într-un mod mult mai eficient. Spre deosebire de producţia
analogică în care produsul final depinde de realizarea secvenţială a tuturor operaţiilor de pe flux,
producţia digitală permite operaţiilor să fie separate în module
distincte care pot fi realizate în funcţie de necesităţi şi asamblate la nevoie.
Dacă se compară perioada tehnologică anterioară cu era digitală, se constată faptul că
schimbările tehnologice produse în industria tipografică şi publicistică de la sfârşitul secolului
al XIX- lea până la sfârşitul secolului al XX-lea au jucat un rol major în restructurarea
economiei.
Modelele organizaţionale impuse de evoluţiile tehnologice şi digitizarea proceselor
industriale au produs schimbări semnificative în industria tipografică şi publicistică, au sporit
rolul acesteia în economie şi societate. Accentul crescând care se pune pe circulaţia informaţiilor
între furnizori, producători şi consumatori a fost accelerat de posibilitatea distribuirii rapide a
acestora, prin computerizare. Industria tiopgrafică şi publicistică, ca distribuitor major către
public a informaţiilor şi tehnologiile de tipărire, are un rol strategic deoarece asigură transferul
tehnologic şi informaţional rapid, cerut de piaţa competitivă de astăzi.
Pentru că tehnologiile noi sunt prea scumpe, s-a simţit nevoia intervenţiei guvernelor
în facilitarea introducerii schimbărilor tehnologice în industria publicistică şi tipografică.
Guvernele au încurajat asocieri între stat şi firmele din domeniul tipografic şi publicistic în
perioadele de schimbări tehnologice intense. Investiţiile guvernamentale masive de după cel
de-al doi-lea război mondial, dificultăţile de producţie a noilor utilaje tipografice şi speranţa
de profituri mai mari au sporit eforturile de inovaţie şi au dus la dezvoltarea cercetării în
domeniul calculatoarelor, lucru care a stimulat aparitia şi folosirea echipamentelor tipografice
computerizate de azi. Odată cu perfecţionarea procesului de producţie, noile tehnologii devin
mai ieftine şi mai uşor de utilizat, fiind accesibile chiar şi companiilor mici, cu mai puţine
resurse.
Politicienii au ghidat schimbările tehnologice prin politici guvernamentale adecvate care
au întărit economia, au susţinut competiţia pe piaţa lumii şi au asigurat participarea masivă a
cetăţenilor la modernizarea industriei şi societăţii. Sesizând importanţa utilizării pe scară largă a
tehnologiilor în economie şi societate, guvernele statelor mai dezvoltate au finanţat cercetara în
domeniul tipografic şi programe de educaţie tehnică în vederea promovării metodelor de
reproducrere a materialelor tipografice, ajutând astfel nu numai la întărirea infrastructurilor
tehnologice proprii ci şi la răspândirea acestor tehnologii în rândul statelor cu care acestea se află
în relaţii de economice şi culturale.
Evoluţiile din domeniul tehnologiilor de imprimare au fost determinate nu numai de
nevoia de progres şi dezvoltare socio-economică, ci şi de necesitatea omului de a reproduce căt
mai fidel frumuseţile din jurul lui şi de a exprima ceea ce simte când este înconjurat de
minunăţiile create de natură. Din cele mai vechi timpuri omul a căutat să reprezinte, mai întâi
prin cuvinte şi apoi prin desen, elementele din natura înconjurătoare, în toată măiestria lor. A
căutat să imite mama natură în construcţiile sale, încercând permanent să ajungă la perfecţiunea
acesteia. Pentru ca obiectele construite de mâna sa să se îmbine armonios cu cele din natură şi
să-i creeze emoţii la fel de puternice, omul a trebuit să înveţe să reproducă culorile pe care le
distinge, cu ochiul liber, în mediul înconjurător. A încercat permanent să descopere, şi în cele din
urmă a reuşit, cum este percepută culoarea şi cum poate fi ea reprodusă.
Industria tipografică şi publicistică ne pune la dispoziţie tipărituri mai expresive şi mai
eficiente din punctul de vedere al ideiilor care se vor transmise, folosind culorile. Calitatea şi
cantitatea materialelor color oferite clienţilor, cresc exponenţial. Pentru a satisface cerinţele
crescânde de tipărituri color pe piaţă, s-au introdus noi standarde de calitate şi s-au produs
echipamente de procesare şi reproducere a culorilor din ce în ce mai performante, pe care
specialiţtii în domeniu trebuie să ştie să le folosească.
Culoarea este cel mai plastic, cel mai emoţionant, cel mai cameleon-schimbător dintre
toate elementele de design. Auzim frecvent afirmaţii de tipul culoarea obiectelor cumparate se
schimbă afară sau acasă, culoarea de pe web- site nu e cea pe care a dorit-o clientul,
reproducerea color nu seamănă cu originalul, culoarea coperţii unei cărţi nu este cea solicitată de
editor etc. De aceea, se pune permanent întrebarea cum facem să obţinem culoarea dorită pentru
tipăriturile realizate, cum facem să reproducem o imagine color fără să sesizăm diferenţe de
culoare între original şi copie? Şi toate astea în condiţii de eficienţă maximă şi preţ de cost
minim, deci puţine probe de culoare, puţine rebuturi şi productivitate mare. Răspunsul la toate
aceste întrebări a fost dat progresiv, în timp, de rezultatul eforturilor depuse permanent în această
direcţie de om, rezultat concretizat în tehnologiile moderne de astăzi care pot reproduce imagini
color complexe.

1.1 Noţiuni privind procesul tipografic

În industria publicistică şi tipografică, fluxul de producţie care desemnează toate

procesele, operaţiile, metodele şi tehnicile utilizate pentru obţinerea produsului final, este format
din trei fluxuri de lucru distincte:
PrePress-ul, care cuprinde toate operaţiile/tehnicile/metodele, forţa de muncă şi
echipamentele care fac parte din procesul de pregătire a tiparului<
Press- ul, procesul de tipărire propriu-zis<
PostPress-ul care cuprinde toate operaţiile/tehnicile/metodele, forţa de muncă şi
echipamentele care fac parte din procesul de finisare şi distribuire a produsului
finit.
În evoluţia procesului tipografic, cele trei fluxuri de producţie îniţial nediferenţiate,
s-au separtat fiind realizate, de obicei, de firme de sine stătătoare care au condus la apariţia
mai multor segmente de industrie distincte: ateliere de prepress, birouri de servicii tipografice,
tipografii şi ateliere de finisare. De multe ori fluxurile se întrepătrund şi sunt efectuate de
aceeaşi companie. Activitatea de creaţie şi design este inclusă, de regulă, în fluxul de prepress.
Apariţia noilor tehnologii de pregătire a tiparului şi de tipărit, mai scumpe decât cele
existente, a condus iniţial la dezvoltarea unor companii mari, capabile să achiziţioneze aceste
tehnologii şi să instruiască personalul în utilizarea lor, cu scopul de a oferi clienţilor o gamă cât
mai variată de lucrări de calitate ridicată complet-color sau nu, la momentul la care aceştia
doresc şi la un preţ de cost scăzut.
Întreaga industrie tipografică se schimbă, procesul de producţie se descentralizează odată
cu folosirea tehnologiilor digitale. Companiile trebuie să supravieţuiască integrând servicii de
comunicaţii specializate în reţeaua de servicii şi sistemul de firme şi industrii independente
generate de introducerea tehnologiilor digitale în procesele industriale.
Introducerea tehnologiilor digitale în pocesele industrale a determinat, inevitabil apariţia
unor ramuri industriale noi, pentru fiecare categorie de operaţii care s-a desprins din secvenţa
care, până nu demult, forma fluxul de producţie analogic. Hames Mauro de la Heidelberg
consideră că, cele trei fluxuri de lucru separate (prepress, press şi postpress) folosite de industria
tipografică în ultimii ani, fiind realizate, de obicei, de firme specializate separate, au generat mai
multe segmente de industrie şi tipuri de servicii distincte: ateliere de grafică, ateliere de prepress,
birouri de servicii tipografice, tipografii, ateliere de finisare şi puncte de distribuţie. Toate aceste
firme specializate comunică între ele şi îşi dau concursul în realizarea unui produs sau serviciu
tipografic. Noile tehnologii permit ca activităţile de PrePress color, traditional efectuate de
specialişti, să se desfăşoare şi în birouri mici sau chiar acasă, explozia în comunicaţii digitale via
internet făcând posibilă transmiterea aproape instantanee a unui material pregătit pentru tipar
oriunde în lume. Toate operaţiile de pe fluxul de producţie tipografic pot fi efectuate şi de o
singură companie care are puterea financiară de a achiziţiona ultimele tenologii în domeniu şi de
a instrui personalul în utilizarea acestora.
La începutul anilor 60, computerizarea a schimbat modul de pregătire şi de tipărire a
materialelor, modul în care designerul şi furnizorul de asemenea materiale sunt implicaţi în
tipărirea acestora. În această decadă, tehnologia digitală a oferit posibilitatea memorării
informaţiilor în alte locuri decat cele de tipărire şi trasnsmiterea acestora de la distanţă, către
marile tipografii şi birourile de servicii tipografice. În acest context, operaţiile de prepress de
tipul culegere text şi procesare imagini, aranjare în pagină şi montaj pentru crearea plăcii
tipografice, pot fi efectuate de editori şi designeri sau chiar de utilizatorii materialelor tipărite.
Apariţia calculatoarelor personale, pătrunderea lor în multe medii de lucru, şi dezvoltarea
software-ului care integrează text, fotografii şi grafice, care realizează imaginea plăcii
tipografice, au restructurat tehnologia de producţie în domeniul prepress. Posibilităţile de
utilizare a calculatoarelor personale chiar şi acasă, au transferat o parte importantă a
responsabilităţilor privind calitatea şi corectitudinea unei lucrări către autorii şi designerii de
materiale tipografice. Folosind calculatorul şi software-ul specializat, aceştia îşi pot realiza
singuri operaţiile PrePress până la impresionarea plăcii tipografice.
Atelierele de prepress şi birourile de servicii tipografice trebuie să fie competitive şi
eficiente, în condiţiile în care operaţiile de prepress tind să fie incluse în compartimentele
editoriale sau sunt efectuate de clienţi, când cererea de tipărituri în tiraje scurte şi dedicate a
crescut, cănd pe piaţă sunt disponibile produse înlocuitoare celor tipărite şi într-un ritm alert de
schimbari tehnologice. Reţinerea lor de a investi în tehnologiile noi, prea scumpe pentru ei, şi de
a reorganiza producţia, nu permite răspândirea acestora către public, privează publicul de acces
la aceste tehnologii şi reduce competitivitatea industriei.
Piaţa mică şi de competitivitate ridicată forţează companiile din domeniul tipografic şi
publicistic să selecteze tehnologia folosită în funcţie de preţul de cost şi, în consecinţă,
fabricanţii introduc pe piaţă, în principal, materiale şi echipamente tipografice de uz general.
Companiile mici, cu puţine resurse, oferă o piaţă pentru tehnologiile de tipărire de nivel redus şi
răspund rapid la cereri, serviciile oferite de ei fiind deschise către public. În schimb, tipografiile
mari, care dispun de resursele financiare necesare, pot să achiziţioneze tehnologiile noi pe care
publicul nu- şi poate permite să le cumpere, încurajând astfel producţia şi consumul de tipărituri
de calitate superioară, dar restrâng utilizarea acestor tehnologii la nivelul unei singure companii.
Între aceste două tipuri de firme tipografice, se află birourile care, pentru a oferi servicii
tipografice de calitate unui public cât mai larg, sunt deschise la inovaţii tehnologice pentru a
produce diferite tipuri de lucrări. Capacitatea acestor birouri de a investi în tehnologiile noi este
redusă de competiţia lor cu marile tipografii pentru producţia de calitate superioară şi preţul de
cost scăzut pe unitatea de produs oferit de companiile mici.
Cererea crescândă de produse tipărite de calitate superioară şi nevoia companiilor de
specialitate de a realiza profit, au stimulat cerceatarea în domeniul tipografic şi au condus la
apariţia de noi echipamente de prepress la preţuri de cost accesibile chiar şi companiilor mici.
Tehnologiile digitale au adus schimbări în fiecare din cele trei etape ale procesului de
producţie tipografic tradiţional care cuprinde trei categorii de operaţii: design, prepress şi
finisaj.
În prima etapă, design, tehnologiile digitale au schimbat atât materialul care poate fi
tipărit cât şi modul în care acesta e direcţionat către echipamentul de tipăire. Pe piaţă au
apărut firme de grafică specializate care pregătesc produsul de tipărit în format digital, pe care
îl trimit către birourile de tipărit sau tipografii, stocat pe suport magnetic sau prin internet. Au
apărut ateliere de prepress dotate cu aparate foto digitale, scannere şi imprimante performante,
care oferă clienţilor lor servicii de calitate folosind echipamente pe care aceştia nu-şi permit
să le cumpere. Odată cu apariţia pe piaţă a calculatoarelor personale, cu performanţe ridicate
şi preţ de cost scăzut, şi a aplicaţiilor Desktop Publishing, clienţii îşi pot pregăti singuri
materialul pentru tipar, dar apelează la serviciile unui atelier foto specializat pentru obţinerea
unor imagini de calitate, apelează la serviciile unui birou de prepress, pentru scanări şi tipăriri
pe echipamentele profesionale prea scumpe pentru ei, sau la serviciile unui birou de tipărire
offset.
Prepress este etapa industriei offset de tipărit unde se produc cele mai semnificative
schimbări asupra datelor. Deplasarea către eliminarea filmului prin sistemele direct-to-plate
reprezintă o schimbare rapidă a rolului prepressului în ciclul de producţie. Alte funcţii ale
prepress cum sunt trapping şi impoziţia sunt făcute digital, fie de designer, fie de specialistul în
prepress digital. Posibilităţile de creare a unor fişiere complete, cu imagini şi text, elimină funcţia
de stripping manual în procesul de prepress. Categoriile de operaţii care se efectuează într-un
birou prepress pentru prese offset se modifică odată cu evoluţiile tehnologice şi categoria de
servicii cerută pe piaţă. Se manifestă tendinţa ca operaţiile de design să fie înglobate în serviciile
de prepress sau să fie mutate la client.
Schimbările tehnologice în design şi prepress au influientat procesul de tiparire offset.
Cea mai semnificativă schimbare produsă de tehnologiile digitale în domeniul tipăririi offset e
dată de mutarea activitătilor de design şi prepress digital de la birourile de servicii prepress la
birourile de tipărire offset. Tehnologiile digitale au schimbat rolul biroului de tipărire
transformându-l în magazin de produse şi servicii de tipărire, print shop, care oferă acum
clienţilor lor toată gama de servicii şi produse tipografice. Pentru a oferi clientilor lor ce vor,
când vor, tipografii au integrat în configuraţiile preselor tradiţionale echipamentele de tipărire
digitală. Astfel, ei pot realiza atât tipăriri folosind prese offset, avantajoase pentru tiraje foarte
mari şi documente rare, cât şi tipăriri la cerere, complet-color în tiraje foarte mici folosind
presele digitale onset sau imprimantele cu laser.
O revistă de specialitate descria principalele avantaje oferite de tipărirea electronică:
realizează tiraje mici la cerere, ceea ce dă tipografilor posibilitatea de a efectua
comenzi mici pentru diversi clienţi;
partajând reţeaua de calculatoare comună cu clienţii lor, tipografii pot executa
lucrări de tipărire pentru un număr mare de birouri, parcuri industriale sau
afaceri comunitare;
utilizând tehnologia pentru tiraje mici, tipografii pot găsi căi noi de a oferi
servicii înrudite clienţilor lor şi în acest fel îşi pot crea un loc nou pe piaţa în
continuă schimbare.
 Evoluţiile în domeniul tipografic şi publicistic au redus, treptat, diferenţele dintre
componentele fluxului de producţie tipografic design - prepress - press - finisaj, au creat
categorii diferite de operaţii prin combinarea celor tradiţionale cu operţii noi şi au condus la o
reţea de firme care comunică între ele, via internet sau pe alte căi, cu scopul de a fi competitive şi
de a oferi populaţiei produsele şi serviciile de care are nevoie.
Tipografii pot intra uşor într-un sistem de management digital. Ideea potrivit careia
tipografiile pot redirecţiona sau reformata conţinutul materialelor de tipărit pentru o utilizare
următoare, de exemplu pe web site sau într-un pachet multimedia, este cunoscută sub
denumirea de re-purposability of content. Experţii în domeniu recomandă tipografilor să ofere
clienţilor nu numai servicii de tipărire pe echipamentele de care dispun, ci şi alte tipuri de
servicii asemanătoare, înrudite. Această mutare se face în aceeaşi direcţie cu mutările din
economie, economia bazată pe producţia de bunuri comută către o economie bazată pe
servicii.
Colateral, au apărut firme specializate care oferă tuturor celor interesaţi servicii
internet şi suportul tehnic necesar, au apărut firme specializate în instruirea celor care folosesc
aplicaţiile software de procesare grafică a imaginilor. Au apărut ateliere de multiplicat în
condiţiile în care cererea de materiale tipărite a crescut exponenţial. Au apărut birouri de
tehnoredactare computerizată. Au apărut firme specializate în web-design şi editare documente
în format electronic etc. Şi toate acestea, pentru a oferi servicii de specialitate clienţilor lor şi
pentru a comunica între ele, se bazează pe aparatura digitală, se folosesc de avantajele
tehnologiei digitale pentru a fi sau a deveni competitive pe piaţă, pentru a realiza profit.
Trecerea de la de la tehnologia analogică la cea digitală a restructurat procesul muncii.
Procesul de muncă analogic constă în realizarea unei succesiuni de operaţii, de regulă realizate
într-un singur loc, constă practic într-un flux continuu care nu poate fi întrerupt fără diminuarea
capacităţii de producţie. Unităţile de producţie tradiţionale se aseamănă cu modelul analogic, în
care oprirea unui segment din fluxul de producţie conduce la oprirea întregului proces. Prin
contrast, procesul de muncă digital poate fi împărţit în operaţii independente, completate şi
recombinate dintr-un şi într-un întreg, distribuite în diverse sectoare industriale, împarte
operaţiile în segmente care pot fi executate independent unul de altul, în funcţie de necesităţile
de producţie şi asamblate la nevoie. Distribuirea operaţiilor în diverse sectoare industriale se
aseamănă cu un proces digital, care împarte operaţiile în segmente conexe ce pot fi executate
independent unul de altul.
Tehnologiile digitale au modificat posibilităţile şi starea de ocupare a populaţiei. Dea
lungul tranziţiilor tehnologice din secolul al XX- lea s-a modificat nivelul de cunoştiinţe
necesare pentru realizarea şi utilizarea noilor echipamente, lucru care a produs modificări în
structura ocupaţiilor de pe piaţa forţei de muncă. La trecerea dintre secole, ocupaţiile
profesionale şi tehnice sunt reprezentate în mod tipic de birouri independente sau persoane
individuale care conduc firme mici. În ultima parte a secolului al XX- lea, creştera birocraţiei în
interiorul corporaţiilor a condus la o cerere mai mare de specialişti. Absorbirea acestora la
nivelul marilor companii a permis o înaltă specializare, a crescut cererea de specialişti cu înaltă
calificare, cum ar fi contabili, ingineri, jurişti. Specialişti din diverse domenii de activitate au
distribuit cunoştiintele stiinţifice în mediul de afaceri, iar tehnicienii şi specialiştii în domeniu
procesării îmaginilor color au mijlocit rapid schimbările tehnologice în secolul al XX- lea ( New
World of Work, pp 17-18.). Principalele meserii care au facilitat introducerea cunoştiinţelor
tehnice şi utilizarea noilor inovaţii în economie sunt reprezentate de tehnicienii şi de specialiştii
în domeniu.
Birourile de tipărire comerciale joacă un rol important în propagarea schimbărilor
tehnologice către societate şi în susţinerea accesului publicului la noile tehnologii deoarece,
pentru a oferi o gamă variată de servicii prepress şi tipografice clienţilor lor, încurajază o forţă de
muncă mai productivă şi mai de calitate. Şi la nivelul companiilor mari specializarea şi nivelul
de calificare al forţei de muncă permit utilizarea noilor tehnologii şi realizarea unor lucrări de
calitate ridicată. Pentru angajaţi, locurile de muncă în marile companii oferă stabilitate, beneficii
asociate cu posibilitatea de a se muta dintr-un loc de muncă în altul, fără să-şi piardă slujba ca
urmare a schimbarilor tehnologice. Cu toate acestea, odată cu pătrunderea tehnologiilor digitale
în industria tipografică şi publicistică, se observă o scădere a forţei de muncă angajate în marile
fabrici şi o creştere a acesteia în firmele mici şi mijlocii.
Pe durata perioadelor de schimbări tehnologice, societatea şi forţa de muncă sunt mai
puţin constrânse de ocupaţiile tradiţionale şi structura industrială. Industria tipografică şi
publicistică poate juca rolul crucial în eliberarea publicului de mentalităti, ca cetăţeni şi angajaţi,
în această perioadă de schimbări tehnologice. Guvernele şi statele îşi focalizează atenţia în a
susţine instruirea personalului, sporirea competitivităţii şi asistarea firmelor pentru a asimila
schimbările tehnologice.

1.2 Tehnologii utilizate în prepress-ul digital

PrePress- ul analogic
În evoluţia tehnologică a sistemelor de PrePress se deosebesc mai multe etape.
Cioplirea literelor şi desenelor direct pe placa tipografică, din lemn, piatră şi mai apoi din
metal, poate fi considerată ca fiind prima formă de PrePress şi deci, strămoşul PrePressului de
azi. Culegerea (adunarea) manuală a literelor pentru realizarea tiparului reprezintă, practic,
strămoşul tehnoredactării computerizate de astăzi deoarece, aşa cum spune culegătorul de litere-
tipograf George Ionescu, în termeni tipografici a culege înseamă a aduna literele formând
cuvinte, rânduri şi pagini, care pot cuprinde şi clişee ale unor ilustraţii, culegătorii având
cunoştinţe suficiente de gramatică şi de aranjare în pagină.
Între anii 1870 - 1900 numeroase maşini automate au inundat piaţa şi a început
utilizarea maşinilor simple de calculat. Inventat în 1884, Linotype- ul a permis lucrătorilor să
selecteze, să toarne şi să spaţieze literele în linii care puteau fi uşor asamblate şi pregătite pentru
tipar. Mergenthaler a introdus pe piaţă maşina sa doi ani mai târziu şi Linotype- ul a reuşit să
toarne literele de plumb, putând livra spaţiere variabilă între cuvinte, şi să automatizeze
compunerea textului. Tipografii au considerat design-ul lui Mergenthaler din 1890 atât de
perfect, încat el a rămas aproape neschimbat în următorii 60 de ani. Progresele în domeniul
stereotyping-ului au permis apoi crearea unor forme de litere care permiteau turnarea unor plăci
solide.
Apariţia Linotype-ului, primul pas în automatizarea activităţii de creare a tiparului, şi
răspândirea folosirii lui, a condus la reducerea numărului de lucrători care culegeau litere cu
mâna. În aceeaşi perioadă, automatizarea maşinilor tipografice prin introducerea preselor tip
rotativă a redus numărul de tipografi. În plus, progresele în domeniul stereotyping- ului (creerea
de forme de litere din care se puteau turna plăci solide) au condus şi mai mult la scăderea
numărului de culegători. În Automation and Electronics Publishing (Washington:Spartan Books,
1965) Frank Cremonesi spunea că, după o decadă de automatizare intensivă în industria
tipografică şi în cea de hârtie, noul secol a adus o cerere crescută de materiale tipărite, care a avut
ca efect angajarea unui număr dublu de persoane faţă de numărul culegătorilor concediaţi. Noile
maşini au eliminat culegătorii manuali, dar au stimulat noi volume de lucru care au necesitat
locuri de muncă asociate.
Odată cu automatizarea typesetting-ului, s -a introdus şi culegerea mecanică de text.
Masina de scris de tip Remington cu tastatura sa Qwerty a câştigat tehnologic piaţa, tastatura
Qwerty fiind considerată strămoşul tastaturilor de la calculatoarele de azi.
Mecanizarea procesului de tipărit şi introducerea culegerii mecanice de text, odată cu
apariţia maşinii de scris, a redus costurile de producţie şi a crescut viteza de culegere a textului
alimentând astfel consumul crescut de ziare, reviste şi cărţi, de către o populaţie urbană mai
cultivată. Cererea crescută de materiale tiparite a determinat o cerere mai mare de servicii
tipografice şi de servicii auxiliare acestora, nelegate de culegerea de text decât prin numărul de
locuri de muncă desfiinţate prin apariţia mecanizării.
 Potrivit studiului prezentat de Haven Hawley la Seminarul din toamna anului 1997
privind Modernizarea Industrială, între anii 1900 şi 1940 cel mai mare număr de locuri de muncă
au fost create în domeniul funcţionarilor de birou. Folosirea tastaturii Qwerty şi a echipamentelor
automatizate bazate pe tehnologia electronică care a produs caractere la rece, mai uşor de
manevrat decât formele grele de plumb cald, au transferat sarcinile de typesetting în exteriorul
industriei de tipărire, apropiindu-le de munca de birou şi făcându-le astfel accesibile şi femeilor.
Maşina de scris de tip Remington cu tastatura sa Qwerty, a deschis calea pentru angajarea
femeilor ca operatori pentru folosirea maşinilor simple de adunat, de calculat, de reproducere şi
de distribuire a informaţiilor în interiorul companiilor.
Aparitia teletypesetterului a fost rezultatul efortului major de a modifica designul
Lynotipe- ului. Teletypesetter- ul foloseşte curentul electric pentru transmisia informaţiilor de
la tastatur Lynotipe-ului la o bandă perforată. Banda perforată se inserează într-o maşină de
turnat separată, platemaker, care decodifică mecanic informaţiile prin detectarea combinaţiilor
perforate şi turnă linia cu caracterele cerute, conform benzii. Typesettingul analogic a intensificat
procesele de compoziţie. Deşi iniţial tastele puteau fi apăsate şi repetate, datele nu puteau fi
revizuite fără dificultate. Schimbările în text trebuiau făcute în exterior, date la persoanele care
au creat textul să facă modificările şi apoi aduse la un operator pentru a fi reintroduse. Sarcinile
de typesetting au fost mutate în exteriorul industriei de tipărire odată cu folosirea tehnologiei
electronice care produce caractere la rece, mai usor de manevrat decât formele grele de plumb
cald.
Echipamente de fotocompoziţie care produc literele la rece şi folosesc tastaturi
QWERTY folosesc şi ele tehnologia analogică electro-mecanică. Acest proces utilizează
caractere “reci” sau hârtie fotografică. Deşi procedură chimică, fotocompoziţia este mai
compatibilă cu lucrul de birou din cauza tastaturii sale QWERTY, a eliminării caracterelor de
plumb formate la cald şi datorită noutăţii tehnologiei sale. Echipamentele de fotocompoziţie
avansate au ajutat la stabilirea legăturilor între prelucrările editoriale de text şi operaţiile de
prepress.
Transmisia analogică a informaţiei întregi printr-o bandă de hârtie sau impulsuri
electrice continue, practic prima formă de transmisie la distanţă a informaţiilor, a deschis
calea către transferul digital care reduce caracterele şi informaţiile la coduri uşor de manipulat.
De la sfârşitul secolului al XIX- lea până la mijlocul secolului al XX- lea, progresele
tehnologice şi noile cercetări în domeniul metalurgic au permis apariţia de materiale mai
rezistente şi mai uşoare pentru realizarea utilajelor de tipărit şi a plăcilor tipografice. Corodarea
fotochimică a imaginilor în metal a creat posibilitatea de a incorpora fotografii în materialele
tipărite, în locul schiţelor gravate manual. Tipografiile au început să realizeze plăci folosind o
procedură electrochimică pentru crearea de forme dintr-o altă formă asamblată manual, creând o
placă solidă care să reziste la vitezele mai ridicate ale rotativelor.
Pană la începutul anilor 1960 tipărirea litografică şi noile materiale pentru plăci au permis
introducerea culorii în industria tipografică.
PrePress- ul digital
După cel de- al doi- lea război mondial s-a dezvoltat cercetarea în domeniul
calculatoarelor care au permis preluarea informaţiei codificate şi convertirea acesteia într-un
material pentru tipărit, lucru care a favorizat folosirea echipamentelor computerizate.
Dificultăţile de automatizare a producţiei de typesettere şi speranţa de profituri mai mari prin
folosirea echipamentelor electronice au condus eforturile de inovaţie către typesetterul
computerizat. (New Era of Electronic Composition pag. 3,4).
Culegerea şi tehnoredactarea computerizată au condus, pe de o parte la reducerea
numărului de lucrători în domeniul culegerii de litere, iar pe de altă parte la creşterea gradului de
implicare al utilizatorilor în procesul de producţie, făcând domeniul tipografic mai accesibil
acestora. Astfel, calculatoarele personale şi Desktop Publishing- ul au permis utilizatorilor de
produse şi servicii tipografice să îşi facă singuri culegerea şi tehnoredactarea materialului
apelând la serviciile unui birou de tipărire numai pentru tipărirea propriu- zisă. Prin urmare, deşi
concentrarea în domeniul publicaţiilor şi ziarelor, revistelor şi cărţilor s-a accelerat, mărimea
birourilor de tipărit comerciale a continuat să scadă.
Introducerea desktop publishingului înseamnă o schimbare semnificativă a formatului
în care materialul este adus la presa offset. Desktop publishing a sporit numărul celor care, cu
puţine cunoştinţe de design şi tipărire, crează fişiere cu imagini care arată bine pe ecranul
calculatorului, dar nu sunt bune pentru tipar. The Digital Graphic Arts Technical Foundation
arată că 57% dintre fişierele digitale trimise pentru film sau placa tipografică conţin probleme
comune legate de fonturi lipsă, trapping incorect, definiţii incorecte de culoare ( RGB în loc
de CMYK) şi grafice nelegate. Prin urmare, birourile de tipărire offset, offset printshop,
trebuie să aibă resurse de rezolvare a problemelor pentru a avea clienti. Agenţii de vănzări, ca
şi angajaţii prepress, trebuie să cunoască bine diferitele platforme de lucru, software-ul utilizat
şi problemele legate de acestea. Până de curând, majoritatea tipografilor făceau numai anumite
lucrări cu fişierele clienţilor, eliminând astfel costurile de timp şi muncă. Procedurile standard
pentru birourile de tipărire offset, care oferă servicii de digital prepress, constau în utilizarea de
programe software care identifică problemele legate de fişierele digitale înainte de producţia
lucrărilor. Dacă fişierul nu este gata pentru tipărire, este dat înapoi clientului pentru corecţie sau
este corectat contra cost. Un raport industrial sugerează că următorul pas în creşterea eficienţei
va fi mutarea operaţiei de verificare a fişierului digital la client, care trebuie să facă şi corecţiile
necesare.
Analiştii în domeniu consideră anul 1984 ca fiind anul în care a apărut, în mod
semnificativ, desktop publishing- ul. Creşterea numărului aplicaţiilor software specializate care
permit utilizatorilor să aranjeze textul şi graficele împreună într-o singură pagină,
disponibilitatea calculatoarelor de a rula de la cele mai simple programe de paginare şi montaj
până la cele mai complicate, împreună cu apariţia posibilitatilor de utilizare a acestora acasă sau
la birou, au transformat procesul de tiparire. La acestea se adaugă sporirea performanţelor
echipamentelor de realizare a filmului tipografic şi a procesoarelor de plăci.
Apariţia Desktop Publishing deschide era publicaţiilor electronice, publicaţii procesate pe
calculator şi pentru început, listate la imprimantă sau tipărite în tipografiile tradiţionale. La acest
moment, lumea publicaţiilor electronice şi cea a tipografiilor tradiţionale greu se cunoşteau, nu
comunicau una cu alta.
Odată cu apariţia Desktop Publishing, linia de separare între procesul de creaţie şi cel de
prepress începe să dispară. Iniţial, designerul alege fonturile, face paginarea şi setează culorile,
dar cu timpul execută şi operaţiile tradiţionale care erau în sarcina tehnicianului prepress.
Apariţia DTP în industria tipografică impune implicarea clienţilor în procesul de tipărire, mult
mai devreme, pentru a elimina problemele înainte ca proiectul să ajungă la tipografie, reducând
astfel costurile de prepress asociate. În ciuda faptului că tipografii, publiciştii şi firmele de
specialitate primesc fişiere digitale de la clienţi de peste două zeci de ani, majoritatea ajung la
prepress cu probleme, ceea ce impiedică producţia.
Deşi computerizată, prima fotocompozitie rămâne analogică din cauza proceselor
mecanice folosite pentru controlarea echipamentului de ieşire şi a necesităţii ca o persoană să
asambleze secţiunile tipăriturii într-o pagină completă, gata pentru realizarea plăcii tipografice.
Prin anii 1970, fotocompoziţia a comutat complet de la tehnologia analogică la cea digitală.
Computerizarea a schimbat atât modul de pregătire a materialelor pentru tipărit, cât şi modul de
realizare a tiparului. Compozitia digitală a permis transferul informaţiilor la echipamentul de
realizare a filmului tipografic pe suport magnetic, sub formă de fişier electronic. Între anii 1960-
1970, perfecţionarea suportului de memorie digitală a permis stocarea unor fişiere foarte mari,
uşor de corectat sau reeditat pentru că puteau fi transmise fără dificultate de la autorul sau
designerul de materiale de tipărit la biroul de servicii de tipărire şi invers.
Primele sisteme de PrePress moderne utilizau atât tehnologia analogică cât şi pe cea
digitală. Pentru efectuarea operaţiilor de design, culegere de text şi tehnoredactare se foloseau
calculatoare din ce în ce mai performante în timp ce, pentru realizarea filmului şi impresionarea
plăcii tipografice tehnologia clasică, tradiţională era de neînlocuit. Lucrătorii prepress trebuie să
se instruiască în folosirea noilor tehnologii şi pentru a ocupa noile tipuri de locuri de muncă
create de acestea pentru a rămâne în industria de tipărire. Aptitudinile mecanice şi cunoştinţele
de calculatoare sunt cheia succesului. Acum industria este parte a computer age. Acum agenţiile
au nevoie de manageri care sa supravegheze producţia prepress pe loc, nu numai să facă propria
corecţie de culoare sau paginare, ei trebuie sa folosească reţelele de calculatoare pentru a
transfera date către o varietate de locuri de tipărire.
Apariţia calculatoarelor, care marchează începutul epocii digitale în economie şi, în mod
particular, în industria publicistică şi tipografică, a fost percepută ca cea mai vizibilă parte a
schimbării din punctul de vedere al cunoştiinţelor necesare pentru utilizarea noilor tehnologii şi a
meseriilor, ocupaţiilor sau profesiilor rezultate. Tendinţa accelerată de înlocuire a infrastructurii
electromecanice cu cea computerizată, de informatizare şi computerizare a societăţii, conduce la
necesitatea acumulării reapide de cunoştiinţe legate de conversia informaţiilor mecanice, electro-
mecanice şi chimice în informaţii digitale şi transmiterea acestora la distanţă, de utilizarea şi
dezvoltarea noilor tehnologii.
Marile companii dispun de resursele necesare pntru instruirea personalului în utilizarea
noilor tehnologii, dar companiile mici nu îşi pot permite şi, din acest motiv, renunţă la utilizarea
acestora reprezentând o frînă în calea evoluţiei tehnologice. Guvernele au sesizat importanţa
furnizării de educaţie tehnică în promovarea noilor tehnologii şi au decis să sprijine companiile
mici şi mijlocii prin finanţarea de programe de instruire. În ultima decadă a secolului al XX-lea
un număr mare de şcoli tehnice şi instituţii de învăţământ superior, din toate statele lumii, au
adoptat programe pentru pregătirea tehnicienilor şi specialiştilor care vor utiliza tehnologiile
existente, precum şi a acelora care vor dezvolta noile tehnologii. Instruirea populaţiei în
utilizarea calculatoarelor şi folosirea acestora pentru accesul la informaţii din cele mai diverse
domenii de activitate a devenit un fenomen de masă. Conectarea la internet facilitează transferul
informaţiilor tehnologice către public, contribuind astfel la ridicarea nivelului de pregătire
tehnică a acestuia.
Locuitorii marilor oraşe citesc mai mult decat cei din mediul rural şi echipamentele
pentru calculare, înregistrare şi multiplicare informaţii au ocupat corporaţiile şi birourile de
tipărire. După apariţia informaţiei electronice, societatea de azi continuă să ceară mai multe
produse tipărite. Succesul industriei tipografice a fost dat de satisfacerea cererilor de produse
multicolor în continuă creştere, în special în tipăriturile comerciale.
Activităţile care utilizează noile tehnologii necesită un nivel de calificare ridicat şi prin
urmare o plată ridicată. Pentru că există puţini specialişti în domeniu, serviciile de tipărire
comerciale, care includ typesettere şi platemakere, sunt cele mai bine plătite meserii în industria
tipografică şi publicistică. În acelaşi timp un număr mare de lucrători, necalificaţi pentru
utilizarea ultimelor tipuri de echipamente şi a softwere-ului aferent, concurează pentru activităţi
pe echipamente invechite, reducând salariile pentru aceste operaţii. Tehnologiile avansate sunt în
avantajul lucrătorilor cu calificare superioară, instruiţi în utilizarea acestora. Cei care operează
tehnologiile avansate câştigă în mod uzual mai mult decat restul fortei de muncă şi decât alţi
lucrători calificaţi din domeniul tipografic şi publicistic.
În perioada 1960-1990 creşterea productivitătii pe lucrător tipografic prin folosirea
typesetterelor automatizate şi a echipamentelor de fotocompoziţie avansate care ajută la
stabilirea legăturilor între prelucrările editoriale de text şi operatiile de prepress, a condus la
scăderea necesarului de fortă de muncă ocupată în acest domeniu. Dar numai barbaţii au părăsit
locurile de muncă, femeile, obişnuite să folosească maşinile de scris, fiind uşor instruite să
folosească maşinile care produc litere la rece.
Principalii factori care au accelerat comutarea genului în tipografii au fost:
- cresterea numărului locurilor de muncă pentru femei de pe piaţa forţei de muncă;
- fotocompoziţia care foloseşte tastatatura QWERTY, familiară femeilor care au
experienţă în folosirea maşinii de scris;
- delicatele echipamente electronice uşor de manevrat de către femei;
- mediul de birou fără căldură, gunoi şi chimicale în zona de presă;
- difuzia tehnologiei typesetting în afara tipografiilor, ceea ce face ca tipografii de
meserie să piardă controlul asupra întregului proces tipografic permiţînd femeilor să
execute o serie de operaţii în cadrul acestuia.
Maşinile automatizate au lăsat neatinse diferenţele care existau între ocupaţia de tipograf
şi ocupaţiile asociate acesteia. Tehnologiile electronică şi digitală fac din typeseting o parte a
unui proces mai amplu, permit sarcinilor de tipărire să fie executate în mai multe puncte ale
procesului de producţie de un număr variat de oameni cu ocupaţii şi profesii diferite. Permit
femeilor să execute munca de tipograf. Înainte de apariţia tehnologiilor digitale, adunătorii de
litere şi tipografii au format un grup social aparte care se consideră mai educat decât cei care
aveau alte meserii. Sporirea educaţiei şi utilizarea maşinilor pentru a înregistra şi transmite
informaţiile au crescut cererea de produse tipărite la sfârşitul secolului 19 şi începutul secolul 20.
Typesetterele de acum 100 de ani au fost abandonate odată cu debutul perioadei informatice.
În ciuda scăderii numărului locurilor de muncă ca urmare a introducerii automatizării,
noile tehnologii typesetting au crescut productivitatea, au creat locuri de muncă adiţionale şi au
produs o îmbunătăţire a performanţelor operaţiunilor typesetting.
 1.3 Noua generaţie tehnologică de echipamente prepress

Tehnologia Computer - to - Plate (CTP)

În ultima decadă a secolului al XX- lea, creşte cererea de tipărituri color complexe, de
calitate ridicată, iar tehnologiile şi tehnicile de reproducrere e află într-un proces radical şi
continuu de transformare. Creşterea semnificativă a numărului de tiraje mici complet- color se
face chiar şi în condiţiile în care metodele de tipărire color digitale sunt mai scumpe decât cele
tradiţionale, datorită investiţiilor în noile echipamente.
Evoluţiile tehnologice au condus iniţial la procesarea digitală a filmului tipografic şi,
treptat, la eliminarea completă a acestuia prin utilizarea tehnologiei Computer - To - Plate.
Procesarea directă a plăcilor tipografice a redus timpul de producţie şi pierderile materiale de
pe fluxul de fabricaţie, a crescut calitatea, consistenţa şi complexitatea materialelor tipărite
prin eliminarea surselor de eroare intermediare. Practic, sistemele CTP şi presele digitale
offset au produs o ruptură între cele două moduri de tipărire, tradiţional şi digital. Există prese
offset mult mai automate decât a prezis Marshall în 1983. Astăzi tipografii preselor hibride
offset/digital au posibilitatea de a regla cantitatea de cerneală asistaţi de calculator, obţinând
astfel rezultate mult mai precise decât prin probe manuale. Schimbările automate de plăci,
noile tipuri de plăci şi sistemul de reglare automată, înseamnă viteză mare, operaţii curate şi
muncă precisă. Operatorii noii presse Heidelberg Speedmaster cu şase culori laudă noile prese
offset digitale şi opţiunea de autoreglare a acestora, care sporeşte calitatea tipăriturii şi reduce
timpul de lucru.
Părerile diferiţilor furnizori cu privire la calitatea tehnologiilor CTP sunt contradictorii şi
de aceea, pentru ca utilizatorul să poată aprecia singur, plăcile tipografice utilizate de sistemele
CTP (tehnologie cu Ag sau termice) au fost testate comparativ, iar rezultatele au fost puse la
dispoziţia utilizatorilor au tras singuri următoarele concluzii:
ambele tipuri de plăci permit impresionare şi imprimare de cele mai înalte
performanţe, lucru confirmat de numărul mare de utilizatori;
calităţile şi capacităţile ambelor tehnologii sunt peste capacităţile preselor;
afirmaţiile unor furnizori potrivit cărora plăcile termice oferă calitate mai înaltă a
imprimării nu sunt justificate.
Alegerea între tehnologiile CTP Silver Halide şi termic se face, de regulă, în funcţie de
alţi factori, decât cei de calitate care includ lungimea tirajului, productivitatea plăcilor, preţul de
cumpărare a unui sistem CTP, costul de exploatare a acestua etc. Fecare tip de tehnologie CTP
oferă avantaje care corespund necesităţilor anumitor utilizatori. Astfel, CTP care folosesc lumina
vizibilă au anumite avantaje, ca de exemplu viteza mare a impresionării şi durată mai lungă de
viaţă a laserului. Tehnologia termică oferă avantajul „coacerii” plăcilor pentru tiraje foarte mari.
Cheia către o implementare de succes a unui sistem CTP începe cu obţinerea de sfaturi
neinteresate asupra diverselor tehnologii disponibile.

Tehnologia Computer-To-Press sau Dgital Offset Printing (DOP)

Apariţia tehnologiei Computer - To - Press elimină complet impresionarea plăcilor
tipografice într-un departament separat, imaginea de imprimat fiind transmisă, direct, dintr-un
echipament computerizat specializat, la maşina de tipărit: presă offset, rotativă, imprimantă de
mare viteză etc.
Noua tehnologie digitală de tipărire color face posibilă realizarea de tipărituri de
calitate ridicată, complet-color, în cantităţi foarte mici, în condiţii de rentabilitate. Deoarece
documentul este trimis direct la echipamentul de tipărire, nu pe film sau placă, aceasta fiind
creată chiar pe presă, costurile de producţie şi durata fiecărui tiraj sunt semnificativ scăzute,
deci condiţiile de eficienţă economică oferite sunt maxime. Presele digitale nu necesită
schimbarea plăcilor, potrivitea zonelor de cerneală şi alte reglaje cunoscute la tipografiile
tradiţionale, prin urmare ciclul de producţie poate fi extrem de redus. E posibil să se termine o
lucrare şi să se înceapă alta, fără oprirea presei, întrucât lucrările în aşteptare sunt memorate pe
servere dedicate.
Un alt avantaj oferit de tiparul digital sunt probele de tipar, digital press proof, care se pot
obţine în câteva minute sau chiar secunde, iar produsul final va arăta exact ca proba digitală
făcută. O nouă direcţie de evoluţie a tehnologiei digitale o reprezintă probele de tipar realizate la
distanţă, remote proofing, când operatorul tipograf apasă pe buton la presă şi, în câteva minute, o
probă pleacă spre biroul clientului, prin e-mail. Wilf Maier de la Benwell Arkins sugerează că
vor apărea şi alte aplicaţii creative ale tehnologiei digitale de tipărire la distanţă, comunicarea
între tipografi şi clienii lor realizându-se prin internet.
Mulţi tipografi investesc în prese digitale, deşi aceste noi maşini nu vor elimina tipărirea
offset tradiţională în următorii câţiva ani. Presele digitale sunt agreate la nivel industrial ca fiind
calea către viitor, către noi categorii de lucrări de tipărire. Un articol on-line afirma că nu numai
Xerox, ci şi Heidelberg, tradiţional un mare nume în producţia de prese offset, se orientează în
viitor către producţia de prese digitale. Presele digitale sunt mai scumpe / tiraj dar, pentru că
elimină filmul şi procesarea plăcilor tipografice, se reduce timpul de lucru. Ele sunt extrem de
cost-eficiente pentru lucrări de tipărire complet -color în tiraje mici de mare calitate. Posibilitatea
de producţie a tirajelor mici complet- color se datorează dezvoltării tehnologiei de tipărire
digitală; înainte de apariţia preselor digitale, costul acestor tiraje era prohibitiv.
 Într-un articol scris pentru National DTP Trade Jurnal Richard Terra scria: “ Noile
tehnologii digitale de proofing şi tipărire reprezintă culmea revoluţiei în Desktop Publishing.
Noile prese digitale care permit tipărirea color în condiţii de calitate ridicată la un preţ de cost
scăzut, cu un ciclu de producţie de durată foarte scurtă, oferă posibilităţi nesperate designerilor,
tipografilor şi clienţilor lor”. El a scris o serie de articole despre ultimele tehnologii digitale
pentru graphic design, prepress şi color printing fiind imputernicit de DTP Jurnal să prezinte, la
timp, informaţii tehnice precise specialiştilor în domeniu pentru a-i ajuta să înceapă folosirea
avantajelor acestor inovaţii în producţia color.
Într-o lume în care marja de profit scade continuu, în care competiţia vine nu numai de la
alte tipografii, dar şi de la noile mijloace media, supravieţuirea unei tipografii depinde de:
viteza de lucru, care constă în comprimarea ciclului de producţie, de la idee până
la livrarea produsului finit;
calitatea produsului finit, care este determinată de furnizarea constantă a unei
tipărituri de înaltă calitate;
cost de producţie, care depinde de optimizarea operaţiilor / tiraje mai mici de 500.
O tipografie bine organizată trebuie să fie capabilă să producă lucrări cu tiraj mic, într-
un timp de producţie scurt, la o înaltă calitate a tipăriturii şi un preţ redus.
DOP integrează prelucrarea de imagini şi imprimarea într-o singură maşină şi face
posibil să se ajungă într-un singur pas, de la fişierul de date la hârtia tipărită. Conceptul este
simplu: fişierele digitale sunt livrate direct către presă, unde generarea imaginii are loc în paralel
cu ciclul normal de pregătire a presei.
De când Heidelberg a comercializat presa GTO-DI acum 10 ani, alţi vânzători de sisteme
DOP s-au alăturat şi mii de prese cu sistem de generare a imaginii pe presă au fost instalate în
toată lumea. Vânzătorii de astfel de sisteme oferă o gamă largă de opţiuni date de:
sistemul de generare a imaginii utilizat- majoritatea folosesc sistem termic, fără
developare de plăci;
mărimea presei - de la două la opt pagini;
numărul de grupuri de tipărire - de la patru la douăsprezece.
sistemul de umezire -sistem convenţional de umezire sau fără umezire;
manevrarea hârtiei - toate ofertele, cu excepţia uneia, sunt maşini plane.
CREO furnizează fabricanţilor de prese capete laser pentru generarea imaginii,
electronică de mare viteză, aplicaţii software specializate şi tehnici de integrare a fluxului de
tipărire, necesare dezvoltării de prese DOP. Prin lucrul împreună cu fabricanţi de prese, CREO a
atins pe prese DOP performanţele de calitate a imaginii solicitate de utilizatori, calitate care a
făcut din platesetterele CREO un standard în industrie. Din acest motiv, primii patru mari
fabricanţi de prese din lume, Heidelberg, MAN Roland, KBA şi Komori, au adoptat tehnologia
CREO pentru presele lor DOP.
La ora actuală, pe piaţa tipăriturilor color în tiraje scurte, sunt disponibile trei opţiuni
tehnologice: DOP, Offset convenţional cu CTP şi sisteme cu jet de cerneală sau toner. Dintre
acestea, opţiuniea de preferat pentru tipografiile cu tiraje scurte este presa DOP care oferă
următoarele avantaje:
 permite simplificarea şi eficientizarea operării;
 scurtează timpul de obţinere a produsului finit pentru clienţi;
 oferă o calitate superioară a tipăriturii;
 furnizează un cost de pagină redus pentru tipărituri de bună calitate cu tiraj mic;
 minimizează impactul întreruperilor de producţie;
 permite modificări de conţinut până în ultimul moment;
 facilitează proofingul pe presă.
DOP simplifică semnificativ operarea, prin introducerea digitizării în tipografie şi
extinderea revoluţiei introduse de sistemele CTP. Generarea imaginii pe presă elimină paşii de
manevrare manuală a plăcilor, reducând astfel posibilităţile de apariţie a erorilor, a zgârieturilor
şi a timpului pierdut. Eliminarea paşilor respectivi determină, în plus, reducerea timpului de
producţie. De exemplu, pentru a tipări 3000 de copii pe o presă cu şase culori, sunt necesare
numai douăzeci de minute, în timp ce folosirea unui platesetter convenţional, necesită încă
treizeci de mininute pentru pregătirea plăcilor şi montarea lor pe presă. În cazul folosirii DOP,
acest timp de pregătire poate fi eliminat aproape complet.
Aşa cum s-a dovedit în mod repetat, în multe domenii industriale, simplificarea
operaţiilor şi reducerea ciclurilor îmbunătăţesc eficienţa producţiei. Fabricanţii cu cicluri de
producţie reduse, în mod constant, elimină competitorii care nu pot atinge acelaşi nivel de
eficienţă. Acesta este ocazia oferită de sistemele DOP tipografiilor.
DOP reduce ciclul de producţie, lucru impus de nevoia producătorilor de a oferi rapid
tipărituri, în condiţiile în care schimbul de informaţii se intensifică şi diversele sisteme media
interacţionează cu tipografiile din ce în ce mai mult. Unul din avantajele cheie ale sistemului
DOP este abilitatea de a reduce drastic timpul cerut unei tipografii să răspundă clientului, timpul
de la „fişier gata” până la „lucrare livrată”. Într-o lume în care totul se întâmplă rapid, capacitatea
de a oferi timpi de producţie scurţi este un avantaj faţă de competiţie.
Calitatea superioară a tipăriturii şi a fidelităţii acesteia face ca imaginile obţinute pe
presele DOP să egleze în calitate imaginile obţinute pe sistemele performante cu plăci
tipografice, tipărirea offset continuând să fie un standard, în condiţiile în care anumite maşini
care folosesc toner ating acum o bună calitate a imaginii. Poate că mai important decât calitatea
este flexibilitatea furnizată de tipărirea offset în ce priveşte formatul, culoarea, hârtia folosită şi
finisajul.
Cerinţele clienţilor sunt:
tipărire pe hârtii speciale, din orice fel de material, texturi şi greutăţi;
tipărire pe formate mari;
folosire de cerneluri specializate;
pete de culoare;
tipărire în şase culori;
finisaje speciale (lăcuire, embosare etc.)
Toate aceste nevoi pot fi îndeplinite uşor prin tipărire offset, flexibilitatea care poate fi
obţinută prin tipărirea pe bază de toner fiind mult mai redusă.
O presă DOP bine proiectată poate furniza calitatea şi flexibilitatea tipării offset, având
un avantaj clar faţă de sistemele bazate pe imprimarea cu toner.
Costul de producţie redus pentru tiraje mici oferit de tehnologia DOP este obţinut
prin eliminarea operaţiilor necesitate de crearea plăcilor. Pentru o presă DOP bine proiectată,
generarea imaginii are loc în paralel cu alţi paşi esenţiali de pregătire a presei, cum ar fi spălarea
cauciucurilor şi setarea cernelii. Practic, generarea imaginii pe presă nu necesită nici o manoperă
suplimentară. Acest lucru permite sistemelor DOP să aibă un avantaj în privinţa costului de
operare pentru tiraje mici. Poate fi luată în considerare şi economia rezultată din productivitatea
crescută a tipografiei, precum şi din reducerile determinate de folosirea plăcilor care nu necesită
developare.
Reducerea impactului întreruperilor este determinată de tehnologia POD prin reducerea
numărul de întreruperi dintr-un ciclu de producţie şi prin reluarea uşoară a procesului după o
întrerupere, ca urmare a eliminării plăcilor din procesul de tipărire.
POD permite modificări de conţinut până în ultimul moment datorită faptului că
generarea imaginii are loc direct pe presă. Atunci când toată lumea este sub presiunea unor
cicluri de producţie scurte, clienţii apreciază tipografiile care se acomodează uşor cu schimbările
de plan şi schimbările de conţinut de ultim moment. De exemplu, o tipografie poate să ofere
clienţilor săi posibilitatea specificării preţurilor într-un anunţ publicitar, chiar în momentul
dinaintea începerii tipăririi. Offset- urile tradiţionale formează cozi de lucrări la platesetter şi la
presă. Formarea de coadă de lucrări la presă asigură o încărcare maximă a acesteia, dar asta vine
cu un preţ - forţează închiderea ediţiei mai devreme şi are consecinţe de cost în termeni de
manoperă şi materiale atunci când clientul cere schimbări de ultim moment. Conversia cozii
tradiţionale într-o coadă electronică salvează bani şi ajută tipografiile să fie mai flexibile şi să se
adapteze mai bine întreruperilor generate de clienţi.
 Proofing- ul pe presă (probe de tipar) oferit de tehnologia DOP este mai bun şi mai
economic. Prooful poate fi tipărit rapid folosind hârtia care va intra în producţie, cerneala şi
presa care vor fi folosite pentru lucrarea finală. Practic, acest lucru elimină lucrul pe ghicite
asigurând o precizie maximă a culorii. În plus, reducerea duratei ciclului de producţie şi a paşilor
de producţie face posibilă întoarcerea uşoară la etapa de prepress pentru implementarea
schimbărilor de ultim moment. De exemplu, o presă poate să facă o ajustare de culoare life sau
un retuş în timp ce clientul verifică produsul finit. Acest lucru elimină nevoia de abandon a
încercării şi planificarea unei alte încercări în altă zi. Impactul pozitiv asupra clientului este
considerabil.
Tehnologia de tipărire DOP prezintă avantaje de utilizare pentru diferite tipuri de
companii care oferă servicii tipografice. Spre exemplu, face posibil ca tipografiile comerciale-
tipografii la minut- să răspundă mult mai rapid cerinţelor clienţilor lor, menţinând în acelaşi
timp calitatea şi flexibilitatea tipăriturii offset. Abilitatea de a produce tiraje scurte în mod
economic şi rapid poate, de asemenea, să aducă beneficii tipografiilor dedicate, permiţându-le
să reducă costurile, să crească diversitatea şi să reducă timpii de livrare a materialelor pe care
le tipăresc.
În tabelul următor sunt prezentate, sintetic, principalele avantaje oferite de tehnologia
DOP diferitelot ripuri de tipografii.
Tip tipografie Avantaj oferit de tehnologia DOP
Tipografii - oferă tirajul necesar şi timpi de execuţie scurţi, clienţilor cu tiraje mari;
comerciale - oferă posibilitatea de atragere clienţi cu lucrări în tiraje scurte;
- permite creşterea utilizării capacităţii sistemului de prepress existent;
- creşterea profitului;
- reducerea costurilor.
Tipografii - creşterea vitezei de execuţie;
rapide - abordarea de lucrări cu tiraje mari şi nevoi de calitate crescute;
- extinderea activităţii într-un nou segment de clienţi;
- reducere costuri.
Birouride - extinderea activităţii în domeniul tipăriturilor;
servicii - îmbunătăţirea serviciilor de proofing.
Tipografii - reducerea costului inventarului;
dedicate - obţinerea de lucrări în timp scurt
- reducerea costurilor.
O tipografie care dispune de o presă DOP are posibilitatea să beneficieze de comenzi cu
tiraj mic, chiar foarte mic, şi timp de execuţie redus. Instalarea unei prese DOP este numai unul
din paşii către profitabilitate. Pentru a face tranziţia de la tiraje mari, cu preţ de cost redus, la
tipărirea de tiraje scurte, tipografiile au nevoie de deschiderea sau de înţelegerea şi de necesitatea
implementării unui flux şi a unor practici de operare corespunzătoare. O tipografie care foloseşte
o presă DOP:
 are timp resus de răspuns la cerinţele clienţilor;
 se adresează unei baze de clienţi care doresc tiraje scurte, executate rapid sau care
lucrează cu termene de predare dinamice şi scurte;
 oferă clienţilor o gamă largă de posibilităţi de tipărire şi calitatea bună asociată cu
tipărirea offset;
 beneficiază de un ciclu de vânzări eficient, care permite lucrărilor să fie plasate
rapid şi eficient;
 permite clienţilor să livreze fişiere gata de tipărit;
 în mod constant, livrează lucrarea semnificativ mai repede decât competiţia;
 prezintă flexibilate în operare care permite schimbări de ultim moment în
conţinutul unei lucrări;
 înţelege şi administrează costurile şi operarea în timp real.
Studiile de cost publicate de National Association for Printing Leadership (NAPL) arată
că presele DOP reprezintă soluţia ideală pentru tirajele mici şi foarte mici, oferind economii de
peste 10% la tirajele scurte. În mod evident, economiile se reduc pe măsură ce tirajul creşte.
Preţul de cost mai mare al unei prese DOP este compensat de reducerea costurilor de manoperă,
care sunt dominante în cadrul CTP. În plus, datorită timpilor de producţie reduşi, acest avantaj
este amplificat deoarece o presă DOP poate să realizeze mai multe tiraje pe schimb decât o presă
şi CTP.

Tehnologia de tipărire la cerere- POD

În domeniul tipografic şi publicistic, schimbările tehnologice merg în direcţia potrivit
căreia industria trebuie să dea clienţilor ceea ce ei vor, când vor. O soluţie oferită autorilor,
designerilor, tehnoredactorilor, editorilor, tipografilor şi clienţilor lor de ultima generaţie
tehnologică o reprezintă tipărirea la cerere. Tipărirea color la cerere a creat posibilitatea de
utilizare, pe scară largă, a publicaţiilor complete- color, în condiţii de eficienţă maximă.
Tehnologia de tipărire la cerere face posibilă efectuarea unei lucrări color de calitate superioară
într-un timp foarte scurt, câteva ore chiar, şi în condiţii de preţ accesibile unui număr mare de
cititori. Această tehnologie modernă, care permite editorilor să tipărească cărţi competitive din
punct de vedere economic într-un tiraj oricât de mic, reprezintă o adevărată revoluţie în industria
tipografică şi publicistică.
 Comparaţia între tehnologia de tipărire tradiţională, bazată pe prese offset, şi tehnologia
modernă de tipărire la cerere, se face în termeni economici: producţie, distribuţie, depozitare,
legătorie. De aceea, pentru a înţelege avantajele oferite de utilizarea tehnologiei moderne de
tipărire la cerere în industria tipografică şi publicistică, trebuie caracterizată iniţial tehnologia
tradiţională, prin aspectele sale care o definesc din punct de vedere economic:
- tirajele mari impuse de folosirea preselor offset, care necesită investiţii iniţiale mari şi
prezintă riscul creării unor stocuri substanţiale de carte greu vandabilă sau nevandabilă;
- discountul mare pe care editorii trebuie să îl facă distribuitorilor, pentru a obţine o
distribuţie adecvată (aproximativ 50% din preţul de vânzare);
- retururile de carte nevândută, care trebuie acceptate de editor.
În domeniul tipografic şi publicistic, tehnologia de tipărire la cerere, „Print-
OnDemand” sau „Publishing- On- Demand”, pentru care se foloseşte, în mod uzual, abrevierea
POD, se identifică cu două posibilităţi de utilizare distincte, tipărirea la cerere şi tipărirea cu date
variabile, care aduc editorilor avantaje economice majore. Practic, există două tipuri de POD:
tiraje scurte (short-run) şi tipărire unitară (one-off).
Utilizarea tehnologiei POD pentru tipărirea de cărţi şi diverse publicaţii oferă editorilor
posibilitatea să producă, la cerere, tipărituri policromie de calitate ridicată, în tiraje mici şi foarte
mici. Tipografii şi clienţii lor au descoperit astfel că tirajele mici şi foarte mici, tipărite la cerere,
elimină blocările de capital în stocuri greu vandabile, reduc sau chiar elimină costurile de
depozitare, tipărind numai cantităţile comandate de client. Tirajele mici şi foarte mici necesită
costuri de producţie scăzute deoarece elimină investiţiile iniţiale ridicate ale editorilor, impuse de
tirajele relativ mari care trebuie realizate prin metodele de tipărire tradiţionale pentru a obţine un
preţ de vânzare rezonabil. Aceste investiţii sunt formate, în principal, din costurile aferente
producţiei de materiale tipărite depozitate în stocuri şi din costurile spaţiilor de depozitare
aferente. La acestea se adaugă şi costurile de reeditare, în eventualitatea unei revizuiri a
conţinutului materialului tipărit. Echipamentele digitale, moderne, care pot tipări şi lega rapid
fiecare document, permit obţinerea unei singure copii sau a unui număr mai mare de copii, la
acelaşi preţ de cost pe unitate. Folosind tehnologia POD, editorul poate tipări, la un moment dat,
numai numărul de exemplare solicitat de client şi, dacă efectuează livrarea imediat, nu are nevoie
de spaţiu de depozitare. Din moment ce fiecare carte se tipăreşte numai la comandă, noul sistem
de tipărire elimină complet returnările de carte nevândută, coşmarul editorilor. În plus, costuri de
reeditare nu există pentru că tehnologia modernă de tipărire la cerere permite modificarea
conţinutului materialului de tipărit pentru fiecare comandă în parte, chiar şi pentru fiecare
exemplar. Astfel, se elimină rata pierde-rilor pentru publicaţiile al căror conţinut se schimbă sau
trebuie actualizat frecvent şi pentru publicaţiile cu valabilitate limitată în timp (out-of-date).
 Tehnologia POD elimină complet stocurile de carte şi de materiale tipărite, de cele mai
multe ori formate din volume mari de carte în curs de distribuţie sau greu vandabile, eliminându-
se astfel toate cheltuielile asociate. Drept urmare, se reduce spaţiul fizic de depozitare,
proporţional cu volumul tipăriturilor stocate, micşorându-se substanţial cheltuielile aferente de
întreţinere. Depozitele fizice de carte şi de materiale tipărite sunt înlocuite cu aşa-numitele
biblioteci virtuale, biblioteci de materiale gata pentru tipar, în format electronic, folosite pentru
tipărirea la cerere, a fiecărei comenzi primite de la un client. Crearea, actualizarea şi întreţinerea
bibliotecilor virtuale pentru depozitarea de materiale gata de tipărit necesită costuri infinit mai
mici decât costurile depozitelor fizice de carte tipărită.
Tehnologia POD se transformă rapid într-o tehnologie de tipărire cu date variabile dacă
se foloseşte pentru producerea de publicaţii personalizate, în condiţiile în care marketingul, care
a devenit o afacere la ora actuală, este un mare consumator de literatură de publicitate
personalizată, cercetările de marketing efectuate conducând la mai multe modalităţi de
individualizare a unui document.
Un avantaj, unic pentru procesul de tipărire digital, este capacitatea de personalizare a
fiecărui exemplar al publicaţiei cu conţinut variabil, în timpul procesului de tipărire, lucru dificil
sau imposibil de realizat folosind presele tradiţionale offset. Asta înseamnă că anumite elemente
ale publicaţiei se schimbă de la exemplar la exemplar, în timp ce altele sunt comune tuturor
exemplarelor dintr-un tiraj. Astfel, o broşură publicitară poate conţine numai elementele care-l
interesează pe fiecare cititor în parte şi-i poate fi adresată direct. Chiar şi imaginile pot fi
personalizate, de la exemplar la exemplar, în funcţie de preferinţele fiecărui cititor. Acest avantaj
oferă editorilor, tipografilor şi clienţilor lor posibilitatea de a realiza, fără dificultate, o nouă
categorie de lucrări: publicaţii personalizate sau individualizate.
Modele de tipărire la cerere, pe care le poate folosi un editor profesionist, sunt: preediţii
(ediţii de promovare şi testere piaţă), editarea cărţilor sau publicaţiilor de specialitate, reeditări,
republicări a unor titluri epuizate, asociate cu un preţ de vânzare ridicat, teste de lucru, tipărire în
librărie etc.
În condiţiile în care evoluţia tehnologică a condus la apariţia pe piaţă a echipamentelor şi
a aplicaţiilor software specializate, prin integrarea cărora se pot obţine fluxuri de producţie
tipografică distribuite în spaţiu, la preţuri de cost accesibile publicului larg, editorii s-au adaptat,
schimbându-şi modul de lucru astfel încât să beneficieze de avantajele economice oferite de
noile tehnologii. Acum, ei transmit manuscrisele materialelor de editat, primite de la clienţii lor,
pe suport de hârtie sau în format electronic, unor colaboratori externi, pentru tehnoredactare
computerizată şi design. Tehnoredactorii şi designerii le prelucrează, în condiţiile de culoare şi
calitate specificate, folosind echipamentele şi aplicaţiile software din dotarea proprie şi le
transmit editorilor gata pentru tipar, într-un format electronic recunoscut de majoritatea
echipamentelor din tipografiile sau din birourile de tipărire specializate. După ce obţin bunul de
tipar de la clienţii care le-au comandat, editorii stochează (depozitează în format electronic, sub
formă de fişiere) materialele respective pe suporţi de tipul discurilor magnetice (HardDisk,
FloppyDisc, CD-ROM, CD-RW, DVD- R, DVD-RW), formând biblioteci virtuale organizate pe
criterii care permit identificarea rapidă a acestora, în vederea tipăririi, la cererea formulată de
clienţi. Şi, dacă nu şi-au creat propriul flux de tipărire sau dacă nu şi-au permis achiziţionarea
unor echipamente ultramoderne de tipărit de tipul preselor digitale, prea scumpe încă pentru ei,
editorii fac comenzi către birourile de tipărire dotate cu echipamente care permit realizarea
tipăriturilor în condiţiile de calitate, culoare şi tiraj cele mai avantajoase din punct de vedere al
costurilor de producţie.
Singură, tehnologia POD nu rezolvă totuşi problema distribuţiei, destul de costisitoare
atât pentru autori, cât şi pentru mulţi editori. Da, se poate tipări şi lega cartea în timp record, dar
e greu de expediat în librăriile din toate colţurile ţării sau din întreaga lume pentru a ajunge în
mâinile cititorilor.
În prezent, comunicarea rapidă între toţi cei implicaţi în procesul de producţie tipografică
distribuit se face via internet, preţul de cost foarte scăzut făcând internetul accesibil tuturor.
Autorii, editorii, tehnoredactorii, designerii şi tipografii, aflaţi fizic oriunde în lume, pot colabora
şi efectua schimburi de date, în vederea obţinerii de tipărituri în condiţiile de culoare, calitate,
tiraj şi preţ cerute de piaţa competitivă de astăzi.
Tehnologia POD permite tipărirea la distanţă, via internet, a cărţilor sau publicaţiilor
chiar şi una câte una, practic la cerere, în librăria, biroul de tipărit sau la sediul distribuitorului
indicat de fiecare cititor. În condiţiile în care echipamentele digitale de tipărire şi aplicaţiile
software dedicate au devenit accesibile publicului larg ca preţ de cost, cheltuieli de întreţinere şi
mod de utilizare, tipărirea se poate face chiar şi acasă la cititor, dacă acesta are un sistem POD
format din calculator conectat la internet, imprimantă digitală şi software specializat.
POD a revoluţionat munca de editare. Mulţi editori care folosesc această tehnologie o
percep ca fiind cea mai eficientă cale de a ţine permanent cartea sau publicaţia sub tipar şi, drept
urmare, ca pe cea mai eficientă tehnologie de tipărire, din punct de vedre economic. Cartea nu se
epuizează practic niciodată de pe piaţă, deci nu se pierd clienţi pe motiv că ediţia s-a epuizat. Se
poate tipări nelimitat în timp. Este foarte benefic pentru editori să acopere permanent lista de
cărţi dispo-nibile. Practic, cărţile de care dispun se află continuu în curs de tipărire. După
procesare, editorul stochează cartea sau publicaţia, inclusiv coperta, în format gata pentru tipar,
ca fişier digital într-o bibliotecă virtuală. La fiecare cerere formulată, calculatorul selectează
fişierul corespunzător şi dă comanda de tipărire pe o imprimantă POD. La preţul de cost setat în
fişierul digital, format din costurile de editare şi o taxă pentru păstrarea fişierului în biblioteca
virtuală se adaugă, după caz, costurile de imprimare. Deoarece costurile iniţiale de editare sunt
foarte reduse, pierderile tehnologice au dispărut aproape complet şi ciclul de producţie este
foarte mic, editorii pot onora foarte multe comenzi de la scriitori sau alţi clienţi, caz în care
activitatea devine mai sigură şi mult mai profitabilă, decât dacă ar folosi tehnologiile tradiţionale
de tipărire.
Tehnologia POD şi internetul au stimulat şi munca de creaţie a autorilor cărora le-a oferit
şansa unică de a se afirma şi de a-şi tipări cărţile sau publicaţiile continuu, cât timp sunt cerute pe
piaţa competitivă de astăzi. Această tehnologie dă posibilitatea fiecărui autor să-şi editeze şi
singur lucrările, nu numai prin intermediul unei edituri. În acest scop, el poate apela la serviciile
unui birou de editare şi tipărire, la serviciile unei librării sau chiar îşi poate procesa singur
lucrările, dacă are puterea financiară, dotarea tehnică şi priceperea necesare. În condiţiile în care
tehnologia POD oferă posibilitatea obţinerii de costuri de editare accesibile tuturor, preţul de cost
obţinut pe unitatea de produs foarte scăzut creşte numărul cititorilor, sporind totodată şi
veniturile autorilor.
Tehnologia POD şi internetul permit autorilor să comande tipărirea de publicaţii
policromie sau color în tiraje foarte mici şi în timp de editare foarte scurt, folosind în acest scop
serviciile editurii preferate, oriunde ar fi ea situată pe glob. Pe de altă parte, aceste tehnologii
moderne permit editorilor să primească comenzi, via internet, de la clienţi aflaţi la mare distanţă,
să proceseze materialele folosind cei mai buni specialişti în domeniu din lume şi să folosească
pentru tipărire tipografia situată cel mai aproape de utilizator, dacă nu chiar la sediul acestuia,
atunci când este dotat cu echipamentul de tipărire corespunzător. În condiţiile actuale, autorii,
editorii şi agenţii de distribuţie pot folosi POD prin internet şi tipărirea la distanţă. Da, teoretic,
toţi cei implicaţi în procesul de producţie editorial şi tipografic pot face acest lucru, dar practic
numai editurile mari şi unii agenţi de distribuţie folosesc, cu prudenţă încă, noile tehnologii,
beneficiind astfel de avantajele oferite de acestea.
Tehnologia POD şi internet-ul au revoluţionat industria tipografică şi publicistică, oferind

autorilor şi editorilor cele mai eficiente posibilităţi de a se face cunoscuţi în domeniu şi de a-şi
comercializa cărţile sau publicaţiile. Astăzi, graţie tehnologiei POD, autorii şi editorii, începători
sau consacraţi, pot realiza materiale tipărite cu costuri de producţie şi de distribuţie mici, în
vederea vânzării sau promovării acestora pe piaţă. Totodată, pot folosi web- site-uri dedicate sau
îşi pot crea propriul web- site pentru prezentarea activităţii lor sau pentru promovarea cărţilor sau
a publicaţiilor aflate pe piaţă. În plus, accesul la noile tehnologii permite librarilor să fie
permanent informaţi cu privire la cărţile şi publicaţiile disponibile la un moment dat, să facă şi să
primească comenzi on-line, pe baza cărora să efectueze livrări, clasice sau on- line, cititorilor.
În industria tipografică şi publicistică marketingul este orientat către internet. Toţi cei
implicaţi în procesul de producţie editorială, autori, editori, tehnoredactori, designeri, tipografi,
librari sau distribuitori autorizaţi, precum şi toţi cei care le asigură acestora suportul tehnic,
serviciile de specialitate şi de întreţinere, sursele de materii prime şi materialele consumabile,
sunt devotaţi marketingului pe internet. Toţi sunt preocupaţi de crearea unui web-site prin care să
îşi promoveze imaginea sau produsele, toţi fac eforturi să înţeleagă cum se face comerţ
electronic, e-commerce, cu produse tipografice sau cum se poate comercializa o carte printr-o
librărie electronică de tipul Amazon.
S-a apreciat teoretic şi s-a constatat practic că profitul, obţinut de autori, editori, librari
sau distribuitori din vânzările de produse tipografice, folosind tehnologia POD şi tipărirea la
distanţă, prin internet, este mult mai ridicat decât cel obţinut din vănzările prin librării
tradiţionale sau metode clasice de distribuţie. Şi acest lucru a devenit posibil nu numai datorită
eliminării complete a stocurilor, reducerii substanţiale a costurilor de distribuţie şi a eliminării
rebuturilor care, însumate, conduc la cheltuieli mai mari decât cele necesare pentru achiziţia
noilor tehnologii, ci şi pentru că mijloacele de promovare moderne au dat acces cititorilor la
ofertele de carte şi la publicaţiile existente pe piaţă, influenţând, în mod favorabil, vânzările. Prin
urmare, autorii pot obţine venituri mai mari prin vânzarea cărţilor lor dacă folosesc tehnologia
POD şi dacă nu apelează la serviciile editurilor tradiţionale, pe care trebuie să le convingă să le
publice cărţile, ştiut fiind că acestea acceptă, cu mult mai mare uşurinţă, lucrările autorilor
consacraţi sau publicaţiile de renume pentru care sunt siguri că recuperează cheltuielile de
producţie şi distribuţie, dacă nu realizează şi ceva profit. Rezultă că autorii tineri şi editurile noi
au mai multe şanse de afirmare şi supravieţuire dacă folosesc metodele moderne de tipărire în
locul celor tradiţionale. Cu popularitatea internet- ului şi tehnologia POD lumea editorilor mici
nu va mai fi niciodată aceeaşi. Combinaţia celor două tehnologii le oferă calea de creştere a
vânzărilor şi a eficienţei, cu un risc financiar minim.
Tehnologia POD a transformat birourile de tipărire în magazine de produse tipărite, care
oferă pe loc clienţilor lor o gamă largă de publicaţii şi materialele publicitare. Şi consumatorii
de produse tipărite au avut de câştigat de pe urma acestei tehnologii noi, pentru că găsesc în
orice moment cărţile dorite, nemaiexistând practic noţiunile de ediţie epuizată sau ediţie
depăşită moral, conţinutul publicaţiilor de specialitate fiind actualizat continuu. Practic, fiecare
utilizator poate obţine pe loc, cartea sau publicaţia de care are nevoie, personalizată după
preferinţele sale.
 La ora actuală, utilizând tehnologia POD şi internet- ul, fiecare cititor poate descărca
materialul de tipărit, în format electronic, de pe serverul editorului şi îl poate tipări într-un
magazin de produse tipărite, aşa-numitul printshop. Astfel, se elimină complet costurile cu
spaţiile de depozitare şi de vânzare, reducându-se substanţial costurile de distribuţie, dar cresc
costurile de achiziţie a echipamentelor şi programelor necesare pentru că tehnologia POD nu este
ieftină şi trebuie să respecte câteva standarde internaţionale.
Acum cărţile şi publicaţiile pot fi disponibile în unul din următoarele formate:
tipărit, clasic: sub formă de carte sau publicaţie tipărită pe suport de hârtie, accesibilă
cititorilor prin librării sau biblioteci;
on- line: sub formă de carte sau publicaţie electronică accesibilă cititorilor prin biblioteci
virtuale, via internet;
pe suport magnetic: sub formă de carte sau publicaţie în format electronic, stocată sub
formă de biblioteci virtuale pe HardDisk, FloppyDisk, CD- ROM, CD-RW.
Suntem la începutul unei revoluţii a cărţilor electronice, cu cititori care găsesc mai
confortabil cititul cărţilor tipărite pe hârtie decât cititul cărţilor on- line. Prin urmare, majoritatea
cărţilor sau publicaţiilor solicitate sunt în format tipărit pe suport de hârtie.
În concluzie, POD a dat editorilor posibilitatea de a tipări cărţile sau publicaţiile,
indiferent
de complexitatea lor şi de calitatea cerută, în cantitatea dorită, nu în tiraje fixe. Dacă publicaţia
sau cartea este stocată în format electronic, practic tirajul nu se epuizează niciodată. Tehnologia
POD deschide drum către integrarea unui sistem automat de comandă şi vânzare materiale
tipărite prin intermediul căruia cititorul merge la un aşa-numit printshop, comandă cărţile sau
publicaţiile care îl interesează, via internet, aşteaptă tipărirea acestora la o imprimantă de mare
viteză sau la o presă digitală ultraperformantă, plăteşte şi pleacă mulţumit.
Tehnologia POD, considerată tehnologia viitorului în industria tipografică şi publicistică,
datorită avantajelor economice majore aduse tuturor celor implicaţi în procesul de editare şi
tipărire, revoluţionează radical modul de producere, distribuire şi vânzare a tipăriturilor. Ea
creează autorilor posibilitatea să scrie şi să publice orice când doresc, iar cititorilor le asigură
accesul la orice titlu scris oricând, care nu se epuizează niciodată şi pentru care pot obţine o
copie când doresc la un preţ de cost semnificativ redus.

Platforme de tipărire distribuite

Odată cu dezvoltarea infrastructurii digitale, a reţelelor ultrarapide şi a tehnologiilor de
comunicaţie, s-a creat posibilitatea de integrare a fluxurilor de producţie PrePress, Press şi
PostPress într- un singur flux tehnologic de producţie (“workflow”). În industria tipografică şi
publicistică, fiecare vânzător de produse sau servicii tipografice oferă o soluţie tehnică proprie,
bazată pe echipamente de tipărire care definesc, măsoară şi redau parametrii de culoare şi
imprimare într-un mod specific. Aceste fluxuri de producţie se înlocuiesc, treptat, cu platforme
deschise - distribuite în cadrul cărora se folosesc echipamente de tipărire de la mai mulţi
producători, Sistemele de Operare Mac, Windows şi Unix coexistă, sunt folosite Aplicaţii
Desktop Publishing diverse ca Adobe, Corel, QarckXpress etc. În aceste condiţii, succesul
platformelor deschise - distribuite este puternic dependent de standarde ca ICC, CMYK, RGB,
PostScript, TrueType, PDF etc. Pentru a realiza tipărituri de calitate superioară, fluxurile de
repreducere color distribuite trebuie să folosească sisteme de management de culoare
compatibile, CMS, care să asigure inercomunicarea şi schimbul consistent de date între
componentele lor hardware şi software. A apărut astfel necesitatea unor standarde universale
pentru formatul fişierelor şi schimburile de date. Toate aplicaţiile Desktop Publishing
profesioniste suportă un CMS bazat pe standardele ICC, în timp ce
Adobe Portable Document Format (PDF) şi plug-ins-urile Adobe Acrobat s-au impus în acest
sens. Agfa şi CreoScitex au construit o soluţie prepress completă bazată pe formatul de fişier
PDF care incorporează informaţii despre procesul de producţie al unei lucrări tipografice
începând cu faza de design. PDF-ul, care oferă posibilitatea ca orice document să fie expediat
via Internet şi reprodus cu exactitate, şi tehnologia DOP deschid calea pentru fluxul de
tipărire distribuit, elimină barierele geografice şi permit industriei tipografice să beneficieze
de toate avantajele reţelelor digitale. Astăzi tipografiile primesc lucrările fie pe disc optic sau
magnetic, fie via internet, creându-se astfel o comunicaţie între atelierul de tipărire şi clientul
său.
International Cooperation for Prepress, Press and Postpress (CIP3) a dezvoltat Print
Production Format (PPF) care permite realizatorilor de lucrări tipografice să comunice unul cu
altul pe fluxul tipografic schimbând informaţii importante cu privire la parametrii produsului de
realizat, ajustând automat procesul de producţie.
Şi pentru că nici una din aceste soluţii nu reprezintă o soluţie de control integral a
procesului de producţie tipografică, Agfa, Adobe, Man Roland şi Heidelberg s-au constituit în
International Cooperation for the Integration Processes in Prepress, Press and Postpress (CIP4) şi
au introdus Job Definition Format (JDF). Un eveniment important in istoria industriei tipografice
s-a produs în 2001, când a fost implementat primul sistem bazat pe JDF.
Fluxurile de producţie digitale, cel mai adesea percepute ca fiind de tip prepress, au
evoluat în două direcţii:
către “front-end”, odată cu creşterea numărului de materiale obţinute on-line, a
producţiei de noi,materiale, accesorii şi utilitare pentru managementul activităţii;
 către sectorul de tipărire şi finisare, odată cu implementarea CIP3/4 care
furnizează date pentru reglarea zonelor de cerneală, setarea parametrilor de
tipărire şi finisare.
1.4 Comparaţie între sistemele moderne de prepress digital
Pentru că există aplicaţii şi soluţii tehnologice diverse, standardele elaborate vor afecta
fluxurile de producţie în viitor, implementarea lor făcându-se în etape. În particular, producţia
prepress foloseşte sitememe tehnologice mixte. Multe companii implementează sisteme prepress
complet digitale şi CTP în etape, învăţă cum să manevreze noile tehnici şi fluxuri digitale, dar şi
cum să integreze aceste componente în sistemele pe care le au deja. (Julie Shafer- Digital Output,
the bussiness guide for electronic publishers). Pentru perioada care urmează, fluxurile de
producţie rămân mixte şi integrarea lor rămâne cea mai dificilă problemă.
Japan Association of Graphic Arts Technology a analizat influienţa tehnologiilor
digitale şi dinamica pieţei în industria publicistică şi tipografică şi a efectuat un studiu care
reflectă principalele tendinţe de evoluţie a acestui domeniu. Potrivit acestui studiu, ca efect al
schimbărilor tehnologice, produsele tipărite în mod tradiţional se reduc continuu, creşte numărul
celor tipărite prin reţea, iar publicaţiile pe Internet şi World Wide Web cresc exponenţial.
Tipărirea convenţională nu dispare de pe piaţă, dar trebuie să fie competitivă şi să
devină cât mai economică. Un timp, cele două tehnologii, cea tradiţională şi cea digitală,
bazată pe calculatoare, vor coexista. Tehnologia digitală nu va elimina complet metodele de
tipărire tradiţionale. Calculatoarele vor schimba organizarea tradiţională a procesului de tipărire
în toate fazele sale de prepress, efectele în restul procesului de fabricaţie constând
într-o ordine total diferită. Atât metodele de tipărire la cerere cât şi metodele de tipărire
competitive cu presa offset traditionala sunt o realitate în industrie ca rezultat al tehnologiei
digitale.
Clienţii îşi schimbă continuu cerinţele pentru a deveni mai competitivi pe piaţă, caută
continuu noi căi de comunicare. Sistemele electronice puternice, digital imaging, digital
comunications, software-ul specializat în prepress şi image-to-plate sau image-to-press, oferă
soluţii pentru calitate ridicată, preţ de cost scăzut şi servicii rapide către aceşti clienţi.
Noua generaţie tehnologică folosită în industria tipografică şi publicistică oferă deci,
producătorilor şi utilizatorilor de materiale tipărite, următoarele avantaje:
creşterea diversităţii şi calităţii tipăriturilor pentru a răspunde cererilor, din ce in ce
mai pretenţioase, ale utilizatorilor;
creşterea productivităţii, prin scăderea duratei ciclului de producţie şi eliminarea
pierderilor de timp de pe fluxul de producţie;
reducerea sau eliminarea surselor de eroare pe fluxul de fabricaţie;
 creşterea eficienţei economice prin eliminarea pierderilor materiale de pe fluxul de
producţie;
scăderea preţului de cost pe unitatea de produs pentru a face tipăriturile accesibile
unui public cât mai larg, contribuind astfel la distribuirea rapidă a informaţiilor
tehnologice, economice şi politice în societatea modernă.
Îmbunătăţirea tehnologiilor de fabricaţie şi reducerea costurilor de producţie conduc la
scăderea continuă a preţului de cost al echipamentelor tipografice digitale făcându-le accesibile
unui număr din ce în ce mai mare de producători care trebuie să ofere clienţilor lor cantitatea
crescândă de materiale tipărite cerută pe piaţă. Cercetările în domeniul producţiei de
echipamente tipografice urmăresc continuu:
îmbunătăţirea performanţelor;
reducerea costurilor de fabricaţie;
reducerea cunoştiinţelor de specialitate necesare utilizatorilor.

Impactul tehnologiilor digitale asupra industriei tipografice şi publicistice e uriaş.

Istoria a demonstrat că lumea este constant afectată de continuitate şi schimbare. Inovaţia
functionează un timp simultan cu ceea ce eventual trebuie să înlocuiască. Odată ce schimbarea
este completă, vechea metodă este eliminată şi face parte din istorie.
Un exemplu modern este schimbarea produsă de trecerea de la tehnologia analogică la
cea digitală. Ca toate revoluţiile, revoluţia digitală afectează totul în societate în următoarele
decade şi, în particular, aplicaţiile invenţiilor umane. Deşi trecerea la era digitală s-a produs
rapid, ea a început pentru majoritatea populaţiei în 1980 şi e departe de a fi completă. Trăim într-
o lume digitală, dar încă nu am abandonat munca manuală şi procesele analogice. Viitorul poate
arăta foarte diferit.
Schimbările aduse de noua tehnologie afectează, în mod firesc, şi metodele de
comunicaţie, producţia şi mediile de tipărire din industria tipografică. Transformările produse de
tehnologiile digitale în această industrie sunt diferite de schimbările fundamentale produse în
acest domeniu în 500 de ani de istorie. Mulţi nu cunosc implicaţiile tehnologiilor digitale în
design şi prepress în ultimii 15 ani. Utilizarea calculatoarelor în design, paginare şi pre-
producţie e o parte familiară a procesului pentru multi designeri, editori, agenţi de publicitate şi
pentru mulţi alţii care se implică în activităţi de tipărire. Putini oameni sunt însă familiari cu
modul în care tehnologia digitală a schimbat producţia fizică a materialelor de tipărire şi
industria care le produce.
 În concluzie, se poate spune că utilizarea tehnologiilor digitale reprezintă cea mai
fundamentală schimbare în istoria industriei tipografice, dar trebuie înţeles cât de mult trebuie
schimbat în această industrie.
Cunoştiinţele despre calculatoare devin parte a oricarei meserii, mai mult ca niciodată.
Fie că vrem, fie că nu vrem, nu putem lăsa noile tehnologii deoparte. Viteza şi eficienţa pe care
le aduc acestea în industria tipografică şi publicistică nu vin fără costuri. Pe lângă schimbarea
produsă pe piaţa forţei de muncă, se schimbă şi condiţiile de calitate. Suntem în epoca
tipăriturilor fine, în care designer-ii creează opere de artă pe care trebuie să le reproducem.
Astăzi clienţii îşi produc singuri lucrările fără utilizarea unor resurse externe şi fără instruire în
tehnici de tipărire sau artă graafică.
Industria este în continuă schimbare. Schimbările tehnologice creează pe de o parte
teamă, pe de alta bucurie pentru cei care se impică în aceste schimbări la timp.
Pe măsură ce industria devine intens digitală, omenirea percepe conceptul de
tehnologie digitală ca pe o serie de instrumete de lucru, acceptă ideea unui flux de lucru
digital şi a unui întreg sistem digital. Tipografiile offset sunt complet obişnuite acum să aibă o
infrastructură digitală care include designul, crearea documentelor şi importul acestor fişiere
de la surse aflate la distanţă. Deoarece echipamentul digital depăşeste zona de presă, conceptul
digital va desemna în industria tipografică şi publicistică mai mult un proces decât un
echipament.
Un articol din Print Action Magazine On-line despre predicţiile în industria tipografică
afirmă că British Printing Industry Federation a identificat trei chei de tranziţie în această
industrie:
transferul de la fizic la digital;
transferul de la graphic arts la graphic engineering;
transferul de la echipament la sistem.
Tipografii sunt împărţiţi în trei mari categorii (De Franco 2):
the leaders= conducatorii care au înţeles era digitală şi ştiu s-o manevreze;
the laggards= întârziaţii care se încăpăţânează să stea în acest domeniu;
the lost= pierduţii care vor dispărea în următorii câţiva ani.
E dificil de spus ce va urma. Se pare că se caută continuu noi căi de a elimina paşii
procesului de tipărire.