Dolarul SUA se referă la moneda națională a SUA și este reprezentat de codul ISO USD.

Este
considerată o monedă standard și este cea mai utilizată monedă în tranzacțiile internaționale. În plus,
USD este utilizat ca monedă principală în multe regiuni, altele decât SUA. Cu toate acestea, mulți alții
îl folosesc împreună cu moneda națională ca monedă alternativă și neoficială.

Moneda Statelor Unite ale Americii, dolarul, s-a bazat inițial pe valoarea și aspectul monedei de opt
dolari spanioli, utilizată în mod obișnuit în America spaniolă între secolul al 16 - lea și 19 - lea. În anul
1792, Statele Unite ale Americii au înființat şi primele monede proprii. Monedele au fost similare ca
scară și compoziție cu dolarul spaniol tipărit în Peru și Mexic.

Monedele spaniole, pesosul mexican și monedele americane au fost tranzacționate în același timp în
Statele Unite până în anul 1857.

Primele bancnote în dolari ale Statelor Unite au fost tipărite iniţial ca bilete de cerere pentru
finanțarea războiului civil din 1861. Biletele au fost cunoscute sub numele de bancnote verzi din
cauza culorii lor verzi. Plata legală, numită Note din Statele Unite, a fost publicată pentru prima dată
în 1862, iar un sistem standardizat pentru tipărirea notelor a fost dezvoltat pentru prima dată în anul
1869.

Mulți istorici consideră că încă de la fondarea dolarului american moneda a fost standardizată la rată
fixă în paritate cu argintul, însă nu există o evidență concretă despre o astfel de lege. Se presupune că
în acel moment dolarul american din 1792 până în anul 1873 a avut o relație dintre argint față de aur
la o rată de 15:1.

În anul 1900 bimetalismul a fost refuzat printr-un act al președintelui american și de atunci dolarul
american era convertibil doar la 1.5g de aur. În perioada primului război mondial standardul la aur a
fost suspendat de 2 ori din motive economice, prima a fost faptul că multe corporații din Europa la
care corporațiile american aveau datorii cereau plățile în aur, iar al doilea motiv a fost pentru a
echilibra valoarea dolarului conform schimbului valutare care atunci era fix cu alte valute. Mai târziu
președintele Wilson a interzis exportul aurului de pe teritoriul SUA și a suspendat standardul de aur
la schimb valutar.

În perioada unei din cele mai mari crize din istoria omenirii, Marea Depresiune, dolarul american a
avut foarte mult de suferit ca și toate valutele din lume. Pe atunci doar două valute erau considerate
internaționale, lira sterlină și dolarul american. Banca Angliei care este și în ziua de azi banca centrală
a Marii Britanii a abandonat în anul 1931 standardul la aur datorită speculatorilor și al cererilor mari
de a schimba bancnotele în aur. Pe atunci oricine care avea o bancnota de liră sterlină putea să
viziteze Banca Angliei și să schimbe bancnota în aur pur.

Conform conferinței de la Bretton Woods din anul 1944, unde au participat 730 de delegați din 44 de
țări, a fost luată decizia ca dolarul american să fie recunoscut ca unica moneda internațională și ca
toate monedele din lume să fie legate de dolarul american care la rândul său era legat la aur. Deci
prin acest sistem se subînțelegea ca toate monedele din lume erau legate indirect cu aurul. Din acea
perioadă majoritatea statelor din lume vindeau SUA aurul în schimb la dolari americani.

La începutul anilor ’70 inflația și costurile mari din războiul din Vietnam au cauzat o creștere majoră
al bunurilor importate, în special al petrolului, iar ca răspuns președintele Richard Nixon a dispus
anularea convertibilității directe al dolarului la aur. Acest act este cunoscut sub numele „Nixon
Shock”. Una dintre cele mai geniale mișcări ale lui Richard Nixon a fost să convingă Arabia Saudită să
vândă petrolul exclusiv în dolari americani. De atunci dolarul american a reușit să devină cea mai
importantă valută din lume, iar multe țări au început să folosească dolarul SUA ca monedă de
rezervă. Toate țările din lume aveau nevoie de petrol, iar unică posibilitate de a cumpăra petrolul
este prin dolari americani sau prin schimbul valutar direct.

De la începutul anilor ’70 pe piața internațională a apărut conceptul de „oil dollars”, datorită
vânzărilor imense de petrol. De atunci Banca Federală a creat dolari americani cu diferite serii pentru
a putea controla fluxul de dolari în SUA și înafara ei.

Durata medie de viață al unei bancnote diferă în dependență de rata ei de folosire și de velocitatea
acesteia în circulație. Costul unei singure bancnote de asemenea diferă în dependență de nominalul
acesteia: de la 5,4 cenți pentru bancnota de 1$ până la 12,7 cenți pentru bancnota de 100$. Toate
bancnotele au aceleași sisteme de securitate în afară de bancnotele noi care au fost adoptate la
ultimele elemente de siguranță.