Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Științe economice

Specialitatea: Marketing și ligistică

Lucrul individual la monedă și credit

Tema: Dolarull american –istorie, evoluție si
tendințe actuale

A elaborat: studentul anului I, gr. MK-221

Cuculescu Andrei
A verificat:

Chișinău 2022

1
 Cuprins

Informații generale
Istori

Etimologie și colocviale......................................................................................................................4
AL XVIII-  lea..........................................................................................................................................5

AL XIX-  lea............................................................................................................................................5

Începutul XX - lea  secol........................................................................................................................5
1944-1971: Gold Exchange Standard..................................................................................................6
1971-1973: perioada de tranziție.........................................................................................................6
Din 1973: regimul cursului de schimb variabil....................................................................................6
Septembrie 1985: acordurile Plaza......................................................................................................7
Februarie 1987: acordurile Luvru........................................................................................................7
Consecințele economice ale intervențiilor...........................................................................................7
2007: scăderea dolarului......................................................................................................................8
2008: cel mai scăzut dolar...................................................................................................................8
2010: creșterea dolarului.....................................................................................................................8

Monede și bancnote.....................................................................................................9

Utilizare artistică.......................................................................................................11

Lucruri interesante despre dolarul..........................................................................11

Bibliografia................................................................................................................12

2
Dolarul american este unitatea monetară a Statelor Unite. Este abreviat în mod normal folosind
simbolul $, USD, sau US$. Dolarul a fost adoptat de către Congresul Confederațiilor Statelor
Unite pe data de 6 iulie 1785. Este divizat în 100 de cenți.
Numele de „dolar” este derivat din „taler”, moneda din argint de „Joachimsthal” (în
prezent Jáchymov, Boemia). Prin extensie, realul spaniol, moneda de argint cu mare circulație pe
continentul nordamerican, a fost denumit de coloniștii americani tot „taler” („taler spaniol”), de
unde provine numele dolarului.
Simbolul $, de obicei scris înainte de suma numerică, este folosit pentru dolarul american
(precum și pentru multe alte monede). Semnul a fost rezultatul unei evoluții din secolul al XVIII-
lea din abrevierea scribală "ps" pentru peso, denumirea comună a dolarului spaniol care era în
circulație în Lumea Nouă din secolele XVI-XIX. Aceste pesos spaniole sau dolari au fost tocate
în America spaniolă, și anume în Ciudad de México; Potosí, Bolivia; și Lima, Peru. "P" și "s" în
cele din urmă au ajuns să fie scrise unul peste celălalt dând naștere la $.
Dolarul american pe parcursul a mai mult de 200 de ani a devenit cea mai tranzacționată și cea
mai dominantă valută din lume. La moment sunt prezente în circulație bancnotele de 1$, 2$, 5$,
10$, 20$, 50$ și cele de 100$. Bancnotele mai mari de 100$ nu au mai fost printate din 1946 și
au fost scoase din circulație în anul 1969. Bancnotele mai mari de 100$ au avut valoarea de
500$; 1,000$; 5,000$; 10,000$ și de 100,000$.
Istoria dolarului american a fost destul de complexă, de aceea istoricii nu pot răspunde până în
ziua de azi la unele întrebări legate de crearea dolarului american. Până în ziua de azi sunt
prezente sute de teorii conspirative față de dolarul american, însă nici una dintre ele nu a fost
acceptată pe plan internațional.
Mulți istorici consideră că încă de la fondarea dolarului american moneda a fost standardizată la
rată fixă în paritate cu argintul, însă nu există o evidență concretă despre o astfel de lege. Se
presupune că în acel moment dolarul american din 1792 până în anul 1873 a avut o relație dintre
argint față de aur la o rată de 15:1 după decizia lui Alexander Hamilton care era secretarul
trezoreriei pe atunci. În anul 1834 paritatea a fost schimbată la rata de 16:1 datorită faptului că
valoarea aurului a crescut în raport cu argintul. Aceasta schimbare a diminuat valoarea reală al
dolarului cu 6% față de valoarea de până la schimbarea proporțiilor.
În anul 1900 bimetalismul a fost refuzat printr-un act al președintelui american și de atunci
dolarul american era convertibil doar la 1.5g de aur. În perioada primului război mondial
standardul la aur a fost suspendat de 2 ori din motive economice, prima a fost faptul că multe
corporații din Europa la care corporațiile american aveau datorii cereau plățile în aur, iar al
doilea motiv a fost pentru a echilibra valoarea dolarului conform schimbului valutare care atunci
era fix cu alte valute. Mai târziu președintele Wilson a interzis exportul aurului de pe teritoriul
SUA și a suspendat standardul de aur la schimb valutar.
În perioada unei din cele mai mari crize din istoria omenirii, Marea Depresiune, dolarul american
a avut foarte mult de suferit ca și toate valutele din lume. Pe atunci doar două valute erau
considerate internaționale, lira sterlină și dolarul american. Banca Angliei care este și în ziua de
azi banca centrală a Marii Britanii a abandonat în anul 1931 standardul la aur datorită
speculatorilor și al cererilor mari de a schimba bancnotele în aur. Pe atunci oricine care avea o
bancnota de liră sterlină putea să viziteze Banca Angliei și să schimbe bancnota în aur pur. Ca
răspuns la cererea mare de a schimba bancnotele în aur din Europa, Rezerva Federală a mărit
dobânzile pentru a proteja standardul la aur însă aceasta doar a agravat situația economică. 
Aceasta decizie a înrăutățit încrederea populației în dolarul american, care deja preferau
monedele de aur față de bancnote.

3
Conform conferinței de la Bretton Woods din anul 1944, unde au participat 730 de delegați din
44 de țări, a fost luată decizia ca dolarul american să fie recunoscut ca unica moneda
internațională și ca toate monedele din lume să fie legate de dolarul american care la rândul său
era legat la aur. Deci prin acest sistem se subînțelegea ca toate monedele din lume erau legate
indirect cu aurul. Din acea perioadă majoritatea statelor din lume vindeau SUA aurul în schimb
la dolari americani.
La începutul anilor ’70 inflația și costurile mari din războiul din Vietnam au cauzat o creștere
majoră al bunurilor importate, în special al petrolului, iar ca răspuns președintele Richard Nixon
a dispus anularea convertibilității directe al dolarului la aur. Acest act este cunoscut sub numele
„Nixon Shock”. Una dintre cele mai geniale mișcări ale lui Richard Nixon a fost să convingă
Arabia Saudită să vândă petrolul exclusiv în dolari americani. De atunci dolarul american a reușit
să devină cea mai importantă valută din lume, iar multe țări au început să folosească dolarul
SUA ca monedă de rezervă. Toate țările din lume aveau nevoie de petrol, iar unică posibilitate de
a cumpăra petrolul este prin dolari americani sau prin schimbul valutar direct.
De la începutul anilor ’70 pe piața internațională a apărut conceptul de „oil dollars”, datorită
vânzărilor imense de petrol. De atunci Banca Federală a creat dolari americani cu diferite serii
pentru a putea controla fluxul de dolari în SUA și înafara ei. Această strategie este prezentă și
până în ziua de azi, iar dolarii americani care au fost creați pentru cumpărarea petrolului și se află
pe teritoriul Statelor Unite ale Americii sunt transferați automat după granițele țării pentru a evita
masa monetară incontrolabilă și o creștere bruscă a inflației.
Pe data de 8 octombrie 2013 a fost pusă în circulație noua bancnota de 100 de dolari în
majoritatea țărilor lumii.
În Republica Moldova noile bancnote au ajuns pe 17 octombrie. Noile bancnote au încorporate
elemente de securitate noi care vin să readucă posibilitatea de falsificare. Principalele sisteme de
securitate încorporate sunt banda de securitate 3D și clopotul cu jgheabul. Bancnota de 100 de
dolari este cea mai falsificată valută din afara SUA. Consumatorii vor putea să utilizeze în
continuare bancnotele vechi, acestea nu vor fi devalorizate și nu vor fi demonetizate. SUA
modifică bancnotele sale periodic din măsuri de securitate și cu scopul de a crea bariere noi
tehnologice în privința falsificării bancnotelor. Bancnota nouă de 100$ trebuia să fie pusă în
circulație câțiva ani în urmă, însă din motive tehnice și economice aceasta a fost amânată până în
acest an.
Durata medie de viață al unei bancnote diferă în dependență de rata ei de folosire și de
velocitatea acesteia în circulație. Costul unei singure bancnote de asemenea diferă în dependență
de nominalul acesteia: de la 5,4 cenți pentru bancnota de 1$ până la 12,7 cenți pentru bancnota
de 100$. Toate bancnotele au aceleași sisteme de securitate în afară de bancnotele noi care au
fost adoptate la ultimele elemente de siguranță.

Istorie
Etimologie și colocviale
Numele „dolar” este o denaturare a numelui unei monede europene de argint, talerul . Această
piesă a suferit mai multe schimbări față de Joachimsthaler stabilit în Boemia în secolul  al XV- lea.
Thaler a fost utilizat în al XVI - lea și XVII - lea de  secole în diverse state germane la Thaler Maria
Tereza a lovit XVIII - lea de a XX - lea  secol. Este în cele din urmă moneda de opt reali a Imperiului
Spaniol, inspirată de Joachimsthaler și numită de dolarul englez spaniol, care va servi drept
standard pentru stabilirea dolarului american.

4
Francezii vor numi aceste monede de argint, aproximativ de aceeași titrare și aceeași greutate,
„  piastre  ”, termen care a rămas printre vorbitorii de franceză din America de Nord pentru a
desemna dolarul.
În cele din urmă, în Statele Unite, ca și în alte țări cu o monedă cu același nume, utilizarea
colocvială preferă adesea termenul „dolar” pe cel de dolar, care desemnează
un căprioar masculin ( colocvialism ). Această utilizare, atestată încă din 1856, poate provine
dintr-o abreviere de piele de curcani, „minge de piele de cerb”, a cărei utilizare ca unitate de
valoare datează din cel puțin 1748  : într-un moment în care numerarul era rar, o minge de pielile
ar putea fi folosite ca monedă în comerțul colonial dintre amerindieni și europeni; dacă această
practică a dispărut treptat de la introducerea dolarului în 1792, numele s-ar fi blocat, trecând la
noul mijloc de schimb. O altă posibilă origine este un termen de poker .
AL XVIII-  lea

Prima bancnotă care a fost tipărită pe solul american datează din 1690, de către colonia
britanică Massachusetts . A fost apoi exprimat în lire sterline . Din 1709 până în 1755, cele
treisprezece colonii au tipărit diferite tipuri de bancnote, întotdeauna în lire sterline. După
începerea războiului revoluționar american, din 1776, sub egida Congresului
continental, bancnotele exprimate în dolari continentali, dolarul continental ( dolarul
monedei continentale sau continentale ), au fost tipărite excesiv. Până în 1782, provocând
un faliment virtual atunci crearea Băncii Americii de Nord .
Dolarul a fost adoptat în cele din urmă de Congresul Confederației la6 iulie 1785și a devenit
moneda oficială a Statelor Unite în temeiul Mint Act în 1792 . Se alege apoi sistemul zecimal : 1
dolar = 10 dimes = 100 cenți = 1000 mii .
Valoarea nominală a primelor monede de dolar bătute în 1794 este indexată în argint  : 1 dolar
este echivalent cu 26,96  g de argint pentru 892/1000 e . Această greutate a fost modelată pe
bucata spaniolă de opt reali, numită și bucată de opt ( peso ocho ), cântărind 27,067 4  g de
argint sub 896/1000 e, care a fost folosită în mod obișnuit în comerțul internațional
în secolul  al XVIII- lea care circula pe solul american ca Dolar spaniol ( dolar spaniol ).
În 1800, prin comparație, moneda de 5 franci francezi cântărea 25  g pentru 900/1000, moneda
de 1 coroană britanică (5 șilingi sau 1/4 de lire sterline) cântărea 28.275 9 g pentru 925/1000  .
AL XIX-  lea

În 1861, au apărut primele dolari verzi. Maximul „  În Dumnezeu avem încredere  ” a apărut
pentru prima dată în 1864 pe moneda de 2 cenți. Aprobat în 1955 printr-un act al Congresului,
din 1957 a fost tipărit sistematic pe toate bancnotele americane.
Începutul XX - lea  secol
Ultimele monede de 1 dolar în argint, cunoscute sub numele de dolarul păcii, care au circulat cu
adevărat, sunt bănuite în 1935 și cântăresc 26,73 grame la o rată de 900/1000 e . Sub-multiplii de
1/2 (jumătate de dolar) 25 de cenți (sfert) și 10 cenți (monedă) au fost bătute până în 1964 ca
900/1000 e .
1944-1971: Gold Exchange Standard
Sistemul monetar mondial cunoscut sub numele de Gold Exchange Standard ( standardul de
schimb al aurului ) a fost instituit prin acordurile de la Genova în 1922 până în 1933 (Roosevelt
decide să suspende convertibilitatea dolarului în aur pentru a-l devaloriza) apoi prin acordurile
lui Bretton Woods în 1944 și acordă un loc preponderent dolarului . Se bazează pe doi piloni
principali:

5
 un sistem de cursuri de schimb fixe între valute (cu marje de fluctuație foarte mici)
 recunoașterea dolarului ca monedă internațională de rezervă (la fel de bună ca aurul ), care
rămâne convertibilă în aur, dar numai în cadrul schimburilor dintre băncile centrale .
Dacă sistemul a funcționat corect în anii 1950, acumularea în anii 1960 a deficitelor americane,
crescută în continuare de cheltuielile legate de războiul din Vietnam, chiar la începutul anilor
1970 a condus la o presiune foarte puternică asupra monedei americane. Cu toate acestea, funcția
sa de valută de rezervă mondială a deranjat foarte puțin Statele Unite și nu i-a încurajat să-și
controleze mai bine deficitele.
1971-1973: perioada de tranziție
Este 15 august 1971că președintele Richard Nixon decide inconvertibilitatea dolarului în raport
cu aurul, în urma tensiunilor permanente asupra acestei monede . Această decizie se ia fără
consultarea partenerilor (alte țări occidentale și Japonia). Se explică prin pericolul grav și din ce
în ce mai mare că alte țări vor necesita conversia surplusului lor de dolari în aur, deoarece
dolarul era convertibil în aur, cel puțin în schimburile dintre băncile centrale.
Cu acest „ diktat ” american,   sistemul Bretton Woods a intrat în agonie, deoarece valoarea
fiecărei valute a fost determinată prin referire la o greutate de aur. Presiunile asupra dolarului nu
s-au putut agrava decât, ceea ce s-a întâmplat. În ciuda deteriorării balanței sale comerciale, țara
nu se confruntă cu nicio criză a balanței sale de plăți din cauza statutului dolarului de monedă de
rezervă internațională. Valéry Giscard d'Estaing descrie acest lucru ca un privilegiu exorbitant al
dolarului .
Au avut loc mai multe întâlniri pentru a conveni asupra unei devalorizări a monedei SUA și
pentru a încerca să repare sistemul. Au condus la „Acordurile de la Washington”, cunoscute și
sub numele de „Acordurile instituției Smithsonian  ”, încheiate la data de18 decembrie 1971de
către miniștrii de finanțe și bancherii centrali ai „Grupului celor Zece” ( CEE, Suedia, Statele
Unite, Canada și Japonia ) care au stabilit parități centrale și marje de fluctuație de 2,25%.
Din acest moment datează formula atribuită secretarului american al Trezoreriei, John
Connally  : „  Dolarul este moneda noastră și problema ta  ” („Dolarul este moneda noastră și
problema ta”).
13 februarie 1973, slăbiciunea monedei americane a dus la o reajustare a parităților, dolarul fiind
devalorizat cu 10%, dar acest lucru s-a dovedit imediat insuficient.
Din 1973: regimul cursului de schimb variabil

Evoluția istorică a ratei overnight ( Fonduri Fed ) a pieței monetare din Statele Unite.

6
Reconstrucția cursului de schimb euro-dolar din ianuarie 1972 până în ianuarie 1999 de la
cursurile de schimb ale francului francez și ale mărcii Deutsche .
19 martie 1973, „Grupul celor zece” a decis să abandoneze cursurile de schimb fixe ale
diferitelor valute față de standardul dolarului, ceea ce a permis băncilor centrale din alte țări să
nu mai cumpere dolari pentru a-și menține paritatea, conform regulilor jocului sistemului în
forta.  Prin urmare, a apărut un nou sistem monetar internațional cunoscut sub numele de
„  cursuri de schimb variabile ”. Este încă în vigoare.
În acordurile din Jamaica entérinèrent în mod oficial această situație8 ianuarie 1976.
Din 1973 până în 1979, dolarul și-a continuat ritmul și s-a depreciat în mod regulat și
considerabil față de Deutsche Mark, pierzând aproape 50% din valoare ( vezi graficul din
stânga ).
Creșterea violentă a ratelor dobânzii a decis la sfârșitul anului 1979 de noul guvernator al băncii
centrale americane, Paul Volcker, să lupte - cu succes - inflația, a inversat tendința. Remediul
este sever: pentru inflația de ordinul ratei anuale de 9% în 1980, ratele dobânzii pe termen scurt
cresc la 19%. Ratele reale ale dobânzii la niveluri record și, în prețurile severe ale recesiunii,
inflația dispare: în 1983, ea este acum doar de 3,2% (a se vedea graficul de mai jos împotriva ).
Aceste rate reale ale dobânzii provoacă un aflux de capital în Statele Unite, iar dolarul se
apreciază timp de cinci ani, până când revine la Martie 1985, la nivelul său anterior anului 1973,
care este clar exagerat.
Septembrie 1985: acordurile Plaza
La Hotelul Plaza din New York, hotelul22 septembrie 1985, așa-numitele țări G5 (adică cele
din G7 minus Canada și Italia) sunt de acord public să intervină pe piața valutară și să organizeze
o scădere a dolarului. Se cheltuiesc astfel 10 miliarde de dolari SUA, cu un efect imediat și
spectaculos. În abia cincisprezece luni, dolarul și-a șters toate câștigurile față de marca Deutsche
Mark și, la sfârșitul anului 1986, era la cel mai scăzut nivel al său vreodată, cel din 1979.
Februarie 1987: acordurile Luvru
Dornic să oprească mașina infernală care le - au început, țările G5, alături de Canada, conectați -
vă la Paris22 februarie 1987acordurile de la Luvru, destinate stopării declinului dolarului. Numai
de data aceasta nu funcționează și, după o pauză în cursul anului 1987, dolarul va continua timp
de zece ani, tendențial, pentru a se deprecia.
Consecințele economice ale intervențiilor
Într-un mod foarte vizibil și destul de rapid, dezechilibrele rezultate din cacofonia acordurilor
Plaza și Louvre duc la o creștere accentuată a ratelor dobânzilor pe termen lung și
la prăbușirea comună a piețelor de obligațiuni și a piețelor din 19 octombrie 1987. acțiuni .
Pe termen lung, cele mai importante consecințe ale acordurilor Plaza sunt asupra economiei
japoneze  : foarte dependent de exporturi, acesta este imediat și deosebit de sensibil la căderea
dolarului și, pentru a lupta împotriva unei recesiuni pe care o face. Consideră inevitabilă., Banca
Japoniei scade de 5 ori rata sa de actualizare întreIanuarie 1986 și Februarie 1987, reducându-l
de la 5,0 la 2,5  % .
Dar economia japoneză este, de asemenea, sensibilă la condițiile de scădere a dolarului: țara a
acumulat economii externe semnificative, în principal în dolari, exact, iar repatrierea sa, pe
parcursul anului 1986, în timp ce ratele dobânzii interne scad. prețul altor investiții

7
disponibile: acțiuni și imobile . Japonez bule financiare de la sfârșitul anilor 1980 este în curs de
dezvoltare.
Întrucât episodul nefericit și mai ales slab controlat din 1986-1987, G7 a devenit prudentă și
intervenția concertată pe piața valutară nu mai este de conceput decât pentru a asigura
„stabilitatea pieței”, conform frazei stabilite, și nu pentru a încerca să inversează o tendință.
2007: scăderea dolarului

Modificarea cursului de schimb euro-dolar al Ianuarie 1999 la octombrie 2009.

Datorită crizei creditelor ipotecare subprime, a deficitului dublu al SUA, precum și a reducerii
ratei Fed, dolarul a scăzut până la punctul în care 1 euro valorează 1,45 USD,1 st luna
noiembrie 2007 de.
2008: cel mai scăzut dolar
Datorită persistenței turbulențelor economice citate mai sus, dolarul a atins cea mai scăzută rată
istorică față de euro 15 iulie 20081  € = 1.603 $ 8  . De la acea dată, dolarul a crescut, iar cursul
de schimb euro / dolar se stabilizează în jurul valorii de 1  EUR = 1,45  USD spre sfârșitul anului
(a se vedea graficul opus ).
2010: creșterea dolarului
Degradarea ratingului datoriei publice grecești determină scăderea euro față de dolar. La mijlocul
lunii februarie, cursul de schimb euro / dolar s- a situat la 1  EUR = 1,36  USD, pentru a scădea
la 1,191 7 pe7 iunie.
Potrivit jurnalistului Myret Zaki, dolarul a pierdut 97% din valoare din 1913. Comparativ cu
aurul, dolarul pierde 98% din valoarea sa între 1971 și 2010. Uncia de aur a scăzut în 40 de ani
de la 35 la 1.250 USD.

8
Monede și bancnote
Monede și bancnote utilizate în prezent în Statele Unite

Unitate ($) Figura de pe avers Figura pe revers

Camere

0,01
Memorialul Lincoln sau Union
( penny, cent  Abraham Lincoln
Shield (în funcție de vintage)
)

Monticello, casa lui Thomas

0,05 ( nichel ) Thomas Jefferson (2 tipuri diferite)
Jefferson din Virginia

Figura care comemorează cucerirea

0,05 ( nichel ) Thomas Jefferson
Occidentului (4 tipuri diferite)

O făclie, o ramură de stejar, o ramură

0,10 ( bănuț ) Franklin D. Roosevelt
de măslin

0,25
George Washington Vultur
( trimestru )

0,25
George Washington Tambur colonial
( trimestru )

0,25 Embleme de stat (50 de tipuri

George Washington
( trimestru ) diferite)

0,50
( jumătate de John F. Kennedy Sigiliul președintelui Statelor Unite
dolar )

1,00 Sacagawea Vultur în zbor

Președinte al Statelor Unite (39 de

1,00 Statuia Libertății .
tipuri)

Bancnotele Rezervei Federale

1 George Washington Marele Sigiliu al Statelor Unite

9
 Thomas Jefferson Declarația de independență

Abraham Lincoln Memorialul Lincoln

Alexander Hamilton Sediul Trezoreriei SUA

10

Andrew Jackson casa Alba

20

Ulysses S. Grant Capitol

50

10
 Benjamin Franklin Sala Independenței

100

De 18 decembrie 1934 la 9 ianuarie 1935, Au fost emise facturi de 100.000 de  dolari . Au fost

folosite de băncile Rezervei Federale pentru tranzacții între ele. Biletele 500, 1000, 5000 și 10
000 $ nu au fost tipărite din 1946.

Utilizare artistică
Dolarul american a fost folosit ca simbol al bogăției, în special de Salvador Dalí (pe care André
Breton îl poreclise și anagramatic Avida Dollars ) în Apoteoza dolarului .
În 1994, artistul francez Klaus Guingand a transformat cuvântul dolar în dolari pentru a crea
lucrării sale  bancnota de 100  de dolari 

Lucruri interesante despre dolarul american:

- Dacă am aranja toate bancnotele dolarilor americani una lângă alta acestea ar înconjura
Ecuatorul de 24 de ori.
- Pentru crearea unei bancnote Banca Federală cheltuie 4.1 cenți.
- Primele note de hârtie aveau valoarea de 1 cent, 5 cenți, 25 cenți și 50 de cenți.
- 1.000.000 de dolari americani în bancnote de 100$ cântăresc 9.25 kg.
- Zilnic Biroul de gravură și Imprimare printează bancnote în valoare de 541 milioane de dolari,
48% din toate bancnotele sunt de 1 dolar.
- Durata medie de viață al unei bancnote de 5$ este de 15 luni, bancnotele de 20$ circa 2 ani,
bancnotele de 50$ și 100$ pot fi păstrate în circulație până la 8 ani.
- Bancnota de 2$ a fost emisă pentru ultima dată în 2003.
- Pe wheresgeorge.com oricine poate urmări o bancnotă folosind doar seria bancnotei. Aceasta
poate fi urmărită dacă a fost suficient timp în circulație.
- Conform ultimelor date în noiembrie 2013 se aflau în circulație circa 1.22 trilioane de dolari
americani.

Bibliografia
1. https://www.bancamea.md/news/fotovideo-dolarul-american-istoria-aparitiei-si-
dezvoltarii-celei-mai-importante-valute-din-lume
2. https://ro.frwiki.wiki/wiki/Dollar_am%C3%A9ricain
3. https://upwikiro.top/wiki/United_States_dollar

11
4. https://www.zf.ro/business-international/de-ce-va-ramane-dolarul-american-cea-
mai-importanta-moneda-chiar-daca-ii-scade-influenta-5064819
5. https://www.wall-street.ro/tag/dolarul-american.html#gref

12