Introducere :

Aurul are un rol important în economie, atât în prezent, cât și în trecut. În trecut, aurul a fost
folosit ca monedă și etalon monetar, fiind un simbol al bogăției și al puterii. În prezent, aurul este
folosit ca activ de investiții, ca material industrial și ca obiect de lux. Aurul este considerat un
activ de refugiu, adică un activ care își păstrează valoarea în perioade de incertitudine economică
sau politică. Acest lucru se datorează faptului că aurul este un bun rar și durabil, care nu este
afectat de inflație sau de devalorizarea monedelor.
În perioadele de criză economică, investitorii caută să își protejeze economiile prin investirea în
aur. Acest lucru duce la o creștere a cererii pentru aur și, implicit, la o creștere a prețului acestuia.

Licitația:
Procesul Licitației Gold Fixing
Licitația Gold Fixing era o întâlnire zilnică a Băncii Angliei, a patru mari brokeri de
lingouri londonezi din acea perioadă și a băncii Rothschilds. În fiecare zi, președintele ședinței
stabilea un preț de deschidere pentru aur, urmat de oferte de cumpărare și vânzare de cantități de
aur din partea fiecărui broker la acel preț. Președintele ajusta apoi prețul până când oferta și
cererea erau în echilibru. Prețul Gold Fixing din această licitație servea drept referință pentru
contractele de aur la nivel mondial, traversând depresiuni, războaie mondiale și schimbări în
regimul monetar mondial.

Gold fixing: În cadrul istoriei sale, piața aurului din Londra a fost fundamentată într-o serie de
evenimente cheie. Înființată oficial în anul 1919, însă având rădăcini într-o întâlnire informală ce
datează din 1907, această piață a reprezentat un punct esențial în stabilirea prețului aurului pe
plan global.
Inițial, prețul aurului era dictat de guvern, dar presiunea din partea minerilor din Africa
de Sud, care doreau un preț liber pentru a compensa inflația, a dus la schimbări semnificative.
Astfel, prima licitație oficială a avut loc în septembrie 1919, marcând începutul unui proces de
stabilire a prețului aurului prin licitații zilnice.
Scopul acestei piețe a fost clar definit: stabilirea prețului aurului prin licitații zilnice,
oferind în același timp minerilor din Africa de Sud oportunitatea de a obține un preț mai
avantajos pentru aurul lor. De asemenea, această inițiativă a contribuit la menținerea supremației
Londrei ca centru financiar mondial.
Organizată inițial de Rothschilds și mandatată de Banca Angliei, piața aurului din Londra
a implicat participanți ai căror nume nu sunt cunoscuți cu certitudine. Licitațiile se desfășurau pe
baza standardului american de puritate a aurului, și anume 99.5%.
Contextul în care a luat amploare această piață a fost marcat de creșterea importanței
pieței de aur din New York, inflația postbelică și un interes crescut din partea traderilor și
speculatorilor.
Această piață a avut o importanță crucială în lumea financiară globală. A contribuit la
stabilirea unui preț transparent pentru aurul tranzacționat pe piețele mondiale, consolidând în
același timp poziția Londrei ca principal centru pentru aur. De asemenea, a generat un interes
semnificativ pentru acțiunile companiilor miniere din Africa de Sud, având un impact major în
peisajul economic al acelei perioade.

Perioada 1919-1925 : Aur cu preț liber

În această perioadă, prețul aurului a fost permis să plutească liber, ceea ce înseamnă că era
determinat de oferta și cererea de aur, nu de intervenția guvernamentală.
Prețul aurului a fluctuat semnificativ în perioada 1919-1925, din cauza unei serii de factori,
inclusiv:
Cererea și oferta de aur:
Cererea de aur a crescut în această perioadă, pe măsură ce economia mondială se recupera din
Primul Război Mondial. Oferta de aur a crescut și ea, dar nu în același
ritm ca cererea. Acest lucru a dus la o creștere a prețului aurului.
Politica monetară: Băncile centrale din întreaga lume au început să cumpere aur în această
perioadă, pentru a-și susține monedele. Acest lucru a dus la o creștere a cererii de aur și, prin
urmare, la o creștere a prețului aurului.
Instabilitatea economică: Instabilitatea economică din această perioadă a determinat investitorii
să cumpere aur ca refugiu sigur. Acest lucru a dus la o creștere a cererii de aur și, prin urmare, la
o creștere a prețului aurului.Concluzie:
Fluctuația aurului în această perioadă a avut un impact semnificativ asupra economiei globale.
Creșterea prețului aurului a dus la o creștere a costurilor de producție pentru multe companii,
ceea ce a contribuit la inflație.
Cauze specifice ale fluctuațiilor prețului aurului în perioada 1919-1925:
Septembrie 1919: Prețul aurului a scăzut la £4 18s 6d pe uncie fină, în urma unei vânzări mari
de
aur de către Rothschilds.
4 Octombrie 1919: Prețul aurului a crescut la £5 1s 6d pe uncie fină, în urma unei cereri
puternice
din partea Indiei.
Decembrie 1919: Prețul aurului a scăzut la £4 19s 6d pe uncie fină, în urma unei scăderi a
cererii
din partea Indiei.
Iunie 1920: Prețul aurului a crescut la £5 11s 6d pe uncie fină, în urma unei cereri puternice din
partea SUA.
Decembrie 1920: Prețul aurului a scăzut la £4 19s 6d pe uncie fină, în urma unei scăderi a
cererii
din partea SUA.
Septembrie 1921: Prețul aurului a crescut la £5 3s 6d pe uncie fină, în urma unei cereri
puternice
din partea Indiei.
Decembrie 1921: Prețul aurului a scăzut la £4 15s 6d pe uncie fină, în urma unei scăderi a
cererii
din partea Indiei.
Iunie 1922: Prețul aurului a crescut la £5 5s 6d pe uncie fină, în urma unei cereri puternice din
partea SUA.
Decembrie 1922: Prețul aurului a scăzut la £4 17s 6d pe uncie fină, în urma unei scăderi a
cererii
din partea SUA.
Septembrie 1923: Prețul aurului a crescut la £5 7s 6d pe uncie fină, în urma unei cereri
puternice
din partea Indiei.
Decembrie 1923: Prețul aurului a scăzut la £4 19s 6d pe uncie fină, în urma unei scăderi a
cererii
din partea Indiei.
Iunie 1924: Prețul aurului a crescut la £5 9s 6d pe uncie fină, în urma unei cereri puternice din
partea SUA.
Decembrie 1924: Prețul aurului a scăzut la £4 21s 6d pe uncie fină, în urma unei scăderi a
cererii
din partea SUA.
1925-31
Începând cu 1928, Uniunea Sovietică a contribuit la piața londoneză cu exporturi semnificative
de aur, crescând oferta și generând o scădere a prețului. Criza economică globală din 1929 a
accentuat cererea de aur ca refugiu sigur, stimulând astfel o nouă creștere a prețului. În 1930,
achizițiile masive de aur de către Franța au redus oferta pe piață, determinând o creștere
ulterioară a prețului. Abandonarea standardului aur de către Marea Britanie în 1931 a avut un
impact semnificativ, generând o scădere a cererii și, implicit, o diminuare a prețului aurului.
Astfel, analiza fluctuației prețului aurului în această perioadă relevă că factori precum
schimbările în cerere și ofertă, crize economice și decizii politice majore au fost determinante în
evoluția prețului aurului.

Cauzele fluctualităților
Incertitudinea: Anii 1930 și 1940 au fost o perioadă de mare incertitudine, inclusiv Marea
Depresiune și cel de-al doilea război mondial. Această incertitudine i-a determinat pe oameni să
tezaurizeze aur, ceea ce a crescut prețul.
Tezaurisirea: Tezaurisirea este acumularea de aur ca stoc de valoare. A devenit din ce în ce mai
comună în anii 1930 și 1940, deoarece oamenii au căutat să își protejeze averea de instabilitatea
economică și politică.
Intervenția guvernamentală: Guvernele au intervenit pe piața aurului în diferite grade în
această perioadă. De exemplu, Statele Unite au suspendat standardul aur în 1933, iar Banca
Angliei a controlat piața aurului din Londra din 1939 până în 1954. Intervenția guvernamentală
poate contribui, de asemenea, la volatilitate, deoarece poate crea incertitudine cu privire la
viitorul pieței aurului.
Hoarding: În anii 1930, a existat o creștere semnificativă a acumulării de aur, deoarece
investitorii au devenit din ce în ce mai îngrijorați de situația economică și politică.

1931-1939:
• Prețul aurului a crescut semnificativ după ce Marea Britanie a abandonat standardul aur în
1931.
• Incertitudinea și tezaurisirea au determinat creșterea prețului aurului.
• Statele Unite au suspendat standardul aur în 1933, ceea ce a crescut și mai mult
incertitudinea.
• Prețul aurului la fixare a fost adesea peste prețul de paritate al SUA.
• Paritățile cursului de schimb au fost încă cel mai comun factor determinant al prețurilor
aurului, dar incertitudinea politică a determinat fluctuarea semnificativă a prețurilor.
• Piața aurului s-a închis la izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939.
1940-1954:
• Banca Angliei a controlat piața aurului din Londra și a fixat prețul aurului la 168s.
• Aurul deținut privat era în curs de a fi transferat către Banca Angliei.
• Fixarea prețului aurului nu a fost redeschisă până în 1954.
Achizițiile private de aur au depășit vânzările în fiecare an după 1943.

Concluzie
Prețul aurului a fluctuat semnificativ din 1931 până în 1954, determinat de incertitudine,
tezaurisire și intervenția guvernamentală. Piața aurului s-a închis la izbucnirea celui de-al doilea
război mondial și nu a fost redeschisă până în 1954.
Fluctuațiile prețului aurului din perioada 1931-1954 au avut un impact semnificativ asupra pieței
financiare globale. Creșterea incertitudinii economice și politice a determinat investitorii să se
îndrepte spre aur ca o formă de refugiu sigur, ceea ce a dus la creșterea prețului aurului. În
același timp, intervenția guvernamentală în piața aurului a contribuit la volatilitate, determinând
fluctuații semnificative ale prețului.

Piața aurului din Londra a fost redeschisă în 1954 cu un preț fix, dar a devenit mai volatilă în anii
1960. Prețul aurului a crescut brusc în octombrie 1960 din cauza îngrijorării că SUA vor crește
prețul oficial al aurului, a creșterii „banilor fierbinți” din Europa și a lipsei de intervenție din
partea băncilor centrale. Prețul aurului a crescut din nou în 1967 din cauza presiunii din partea
tezaurisatorilor și a crizei monetare internaționale. În 1968, prețul aurului a crescut la un maxim
istoric, din cauza lichidării Fondului Aurului (Gold Pool), un acord internațional prin care
băncile centrale s-au angajat să mențină prețul aurului la un nivel fix.
• În 1954, prețul aurului din Londra a fost stabilit la 35 de dolari SUA pe uncie troy. Acest preț
a fost stabilit în conformitate cu sistemul Bretton Woods, care a stabilit un curs de schimb fix
între dolarul SUA și aurul.
• În 1960, prețul aurului din Londra a crescut la 37,50 de dolari SUA pe uncie troy. Această
creștere a fost cauzată de o serie de factori, inclusiv îngrijorarea că SUA vor crește prețul oficial
al aurului, creșterea „banilor fierbinți” din Europa și lipsa de intervenție din partea băncilor
centrale.
• În 1967, prețul aurului din Londra a crescut la 42,25 de dolari SUA pe uncie troy. Această
creștere a fost cauzată de presiunea din partea tezaurisatorilor și a crizei monetare internaționale.

Cauzele fluctuațiilor
• Lipsa unui adevărat preț liber de piață, deoarece rezidenții din zona Sterlingului puteau vinde
aur, dar nu puteau cumpăra decât pentru uz industrial.
• Creșterea „banilor fierbinți” în Europa care căutau oportunități de speculație.
• Lipsa de intervenție din partea băncilor centrale pentru a menține prețul oficial al aurului.
• Creșterea îngrijorării cu privire la viitorul sistem Bretton Woods.
Impactul fluctuațiilor:
• Fluctuațiile prețului aurului au arătat slăbiciuni în sistemul Bretton Woods și au pus sub
semnul întrebării capacitatea băncilor centrale de a menține prețul oficial al aurului.
• Au contribuit la creșterea incertitudinii economice și politice, care a dus la o creștere a cererii
de aur ca refugiu sigur.

Concluzie:
Redeschiderea pieței aurului din Londra în 1954 a fost un pas important în reabilitarea Londrei
ca centru financiar internațional, dar piața nu a fost la fel de liberă ca în anii 1930. Fluctuațiile
prețului aurului în anii 1960 au semnalat slăbiciuni în sistemul Bretton Woods și au contribuit în
cele din urmă la prăbușirea acestuia în 1971.

Tabelul 1 de mai jos evaluează eficiența Gold Fixing în timpul diferitelor regimuri sub care a
funcționat pe durata existenței sale, așa cum a fost discutat mai sus. O caracteristică aparte a
datelor în comparație cu piețele financiare moderne sunt zilele frecvente în care nu există
modificări de preț. 14% dintre zile prezintă un randament zero, majoritatea acestora apărând în
perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial.

Pretul aurului contemporan

cel mai mare preț vreodata
60.17 1 decembrie 2023
1. 01 ianuarie 2014 28.23 euro