Dacia în timpul lui Burebista (82-44 î.Hr.

) era mai extinsă ca întindere decât Dacia din perioada lui

Decebal (87-106 d. Hr.)
Doar o parte din Dacia a fost transformată în provincie romană.
După retragerea romanilor din Dacia, aici s-au aşezat migratorii germanici (ostrogoŃii, vizigoŃii, gepizii,
sec. III-IV), turcici (avarii, sec. V) şi apoi slavi (sec. VI).
Poporul român s-a format la nordul şi sudul Dunării (spaŃiul carapato-danubiano-pontic şi Peninsula Balcanică).
Dialectele limbii române sunt: daco-român sau nord dunărean, aromân, meglenoromân şi istroromân
Autonomii locale în Transilvania:
Sec. IX: voievodatele lui Gelu, Grad şi Menumorut (sursa: Cronica lui Anonymus)
Sec. XI: voievodatele lui Ahtum şi Gyula (sursa: ViaŃa Sfântului Gerard)

Autonomii locale în łara Românească, Sec. XIII: voievodatele lui Litovoi şi Seneslau, cnezatele lui Ioan şi Farcaş
şi łara Severinului (sursa: Diploma Cavalerilor IoaniŃi).
Autonomii locale în Dobrogea, sec. XI: formaŃiunile politice ale lui Tatos, Seslv şi Sacea (posibil pecenegi).
Voievodatul Transilvaniei (sec. XII-1541) ocupa doar partea centrală a României de astăzi
(Maramureşul, Crişana, Banatul erau parte a Ungariei).
Organizarea administrativă a łărilor Române în Evul Mediu: łara Românească – judeŃe,
Moldova – Ńinuturi, Transilvania – comitate maghiare, scaune săseşti şi secuieşti, districte săseşti.

Transilvania era teritoriu autonom (voievodat) în cadrul Ungariei.

Comitatele maghiare, scaunele săseşti şi secuieşti şi districtele săseşti erau autonome în cadrul Transilvan
Districtele româneşti aveau o autonomie restrânsă deoarece peste ele se suprapuneau comitatele maghiare.
Bătăliile lui Mircea cel Bătrân: Rovine - 1394 sau 1395 (lângă Târgovişte sau lângă Craiova)
Nicopole – 1396 (la sudul Dunării)
Vlad łepeş (1456-1462), campania antiotomană: - iarna 1462, atacă cetăŃile turceşti de la sudul Dunării
- vara 1462, îl învinge pe sultanul Mehmed al II-lea, care atacase
łara Românească.

Ştefan cel Mare (1457-1504), cele mai importante bătălii:

cu maghiarii - Baia (1467), cu turcii - Vaslui (1475), Războieni (1476), Chilia şi Cetatea Albă (1484),
cu polonezii – Codrii Cosminului (1497), cu tătarii – LipinŃi (1476).
Mihai Viteazul (1593-1601): atacuri la sudul Dunării (1594, 1596), bătăliile de la Călugăreni şi Giurgiu (1595).
Expansiunea Imperiului Otoman:
Secolul XIV (după 1354): o mare parte din Peninsula Balcanică – teritorii bizantine (greceşti), Bulgaria,
Serbia-stat vasal;
Secolul XV: Constantinopolul (1453), Serbia, Albania, sudul Măriii Negre;
łara Românească şi Moldova-state vasale.
Secolul XVI: nordul Africii, teritoriile Persiei din Asia, o parte din Ungaria.
În 1541 Ungaria a fost împărŃită între Habsburgi şi Imperiul Otoman, dispărând ca stat;
Transilvania devine stat, având statutul de stat vasal Imperiului Otoman.

În 1699 Transilvania devine provincie a Imperiului Habsburgic. Imperiul Habsburgic şi Imperiul Romano-German
sunt conduse de aceeaşi persoană, un membru al familiei de Habsburg; istoricii numesc Imperiul Habsburgic doar
posesiunile ereditare ale Casei de Habsburg, care nu fac parte toate din Imperiul Romano-German (vedeŃi harta).
Pacea de la Karlowitz (1699): Imperiul Habsburgic primeşte Transilvania în urma unui război cu otomanii;
Pacea de la Passarowitz (1718), Imperiului Habsburgic primeşte Banatul şi Oltenia de la Imperiul Otoman;
Pacea de la Belgrad (1739), Oltenia este restituită łării Româneşti în urma unui război ruso-austro-otoman:
Pacea de la Kuciuk-Kainargi (1774): Rusia obŃine dreptul de a interveni pe lângă otomani în favoarea Principatelor.

Tratatul de pace de la Bucureşti (1812): Rusia primeşte Basarabia în urma unui război ruso-otoman.
Tratatul de la Adrianopol (1829): Rusia devine protectoarea Principatelor Române, Imperiul Otoman cedează łării
Româneşti cetăŃile, Turnu, Giurgiu şi Brăila, se acordă libertatea comerŃului pentru Principate.
Tratatul de Pace de la Paris (1856): Principatele trec de sub protectorat rusesc sub garanŃia colectivă a celor şapte
Mari Puteri, Rusia cedează Principatelor cele trei judeŃe din sudul Basarabiei: Cahul, Ismail şi Bolgrad.
Tratatul de Pace de la San Stefano (anulat de Marile Puteri) şi Tratatul de Pace de la Berlin (1878) prevedeau:
independenŃa României, România cedează Rusiei cele trei judeŃe din sudul Basarabiei, România primeşte de la
Imperiul Otoman Dobrogea, Delta Dunării şi Insula Şerpilor.
Tratatul de Pace de la Bucureşti (1913): România primeşte Cadrilaterul, după Al Doilea Război Balcanic.

România aderă în secret la Puterile Centrale (1883), alături de Germania, Austro-Ungaria şi Italia.
România intră în Primul Război Mondial alături de Antanta (1916). Italia trecuse şi ea de partea Antantei în 1915.
Antanta: Marea Britanie, FranŃa, Rusia (1907), la care se adaugă în timpul războiului Serbia, Grecia, Italia, Japonia, S.U.A. etc.
Puterile Centrale: Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria, Imperiul Otoman (Turcia).
La 14 august 1916 trupele române au trecut CarpaŃii şi au înaintat, până în septembrie, în Transilvania.

În septembrie germanii, bulgarii şi turcii au atacat în Dobrogea şi au câştigat bătălia de la Turtucaia.

În septembrie-noiembrie trupele austro-germane au contraatacat în Transilvania, respingând armata română dincolo
de CarpaŃi, apoi au ocupat Oltenia şi Muntenia, dar nu au reuşit să spargă frontul românesc din Moldova.
Tratatul de la Saint Germain cu Austria (1919): recunoaşterea unirii României cu Bucovina.
Tratatul de la Trianon cu Ungaria (1920): recunoaşterea unirii României cu Transilvania.
Mica ÎnŃelegere (1921): România, Iugoslavia, Cehoslovacia.
ÎnŃelegerea Balcanică (1934): România, Iugoslavia, Grecia, Turcia.
Pierderile teritoriale din 1940: URSS ocupă Basarabia şi nordul Bucovinei, prin ultimatum, Ungaria
ocupă nord-vestul Transilvaniei prin Dictatul de la Viena, Bulgaria ocupă Cadrilaterul, prin Tratatul de la Craiova.
Tratatul de pace de la Paris (1947) de la finalul celui de-al Doilea Război mondial a restituit României
nord-vestul Tranislvaniei.

Al Doilea Război Mondial (1939-1945) – confruntarea între:

Axa Berlin-Roma-Tokio: Germania, Italia, Japonia, Ungaria, Bulgaria, România (în 1940-1944)
NaŃiunile Unite: Marea Britanie, SUA, URSS, FranŃa, China plus 50 de alte state; România din 1944.
Bibliografie:
Majotitatea hărŃilor sunt preluate din:
Gabriel I. Stan, Nicolae I. DiŃă, Atlas şcolar. Istoria Românilor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002;
Angela Bălan, Ovidiu IoniŃă, Atlas şcolar de istorie universală, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2003;

Harta voievodului Vlad łepeş este preluată din Minodora Perovici, Istoria României. Atlas şcolar ilustrat, Editura
Corint, Bucureşti, 2007;
HărŃile românilor sud-dunăreni şi dialectelor limbii române sunt preluate de pe site-ul wikipedia, articolele români,
limba română.