GEOELEMENTELE (ELEMENTELE FLORISTICE) ŞI

SEMNIFICAŢIA LOR ECO-CENOTICĂ ŞI FITOGEOGRAFICĂ

a) Definitie şi clasificare

► Populaţiile vegetale tind spre o continuă cucerire de noi suprafeţe,

atunci când factorii de mediu le sunt favorabili, sau se retrag în areale
adăpostite, când aceştia acţionează cu forţe entropice crescute.

► Din această confruntare permanentă dintre tendinţa populaţiilor de a-şi

mări plasticitatea ecologică (prin mutaţii, restructurări arhitecturale şi
numerice ale cromozomilor etc) şi rezistenţa mediului la aceste înnoiri, s-
au născut procesele evolutive primare, s-au delimitat arealele de
răspândire ale speciilor.

► In cadrul acestor areale de răspândire ale speciilor (areal geografic),

fitoindivizii nu ocupă în totalitate suprafaţa respectivă, ci numai acele
staţiuni care răspund cerinţelor ori capacităţii lor de suport.

► Pe un teren oarecare se vor întâlni specii cu areale mai mult sau mai puţin
diferite, cu origini geografice deosebite şi cu exigenţe ecologice din cele
mai variate.

► Vor convieţui specii pătrunse în timpuri foarte îndepărtate, alături de

altele ajunse aici relativ recent.

► Flora şi vegetaţia unei regiuni apar ca un adevărat mozaic, considerate sub

aspectul:

a) originii lor genetice,

b) al migraţiei lor,

c) al arealului actual de răspândire.

► Definiţie:

Geoelementele desemnează categorii de specii vegetale, mai mult sau

mai puţin îndepărtate filogenetic, care, în decursul procesului de speciaţie, au
ocupat aceeaşi regiune geografică, de unde au migrat şi s-au integrat cenotic în
actualele areale.
Principalele categorii de geoelemente:

1. CIRCUMPOLARE - Cp sau Circ

Sunt speciile cu origine situată dincolo de limita nordică a pădurilor

de taiga, caracteristice tundrelor. Se subîmpart în:

a. circumpolare propriu-zise - Cp sau Circ

b. circumpolare boreale – Cp(bor)

c. circumpolare arctic-alpine-Circ (Arct-alp)

Ligularia sibirica
(curechi de munte) - Cp

► Se întâlneşte în zone umede, mlăştinoase, pajişti înmlăştinite tinoave,

buruienişuri în lungul văilor. În Argeş a fost identificată la Brusturet, în
Cheile Dâmbovicioarei

► Plantă relictă

Andromeda polifolia
(Ruginare) - Cp

► Ericacee rară, întâlnită în mlaştini şi turbării oligotrofe

► Relict boreal

Betula humilis
(Mesteacănul pitic) – Cp(bor

Betula nana
(mesteacăn pitic) – Cp(bor)

► Arbust de cca 60 cm înălţime,

► Întâlnit în tinoave oligotrofe

► Relict: tinovul Luci (Sâncrăieni)

Pinus cembra
(Zâmbru) – Cp(bor

► Arbore întâlnit în subalpin, printre jnepeni. Este singurul arbore care

înfruntă, aici, vânturile puternice şi predominante. Are 5 ace pe
brachiblast.

► Este monument al naturii

Pinus mugo(jneapăn) – Cp(Arct-alp) -întâlnit în subalpin ;Cerastium

alpinum (cornuţ) – Cp(Arct-alp) -frecventă în etajul alpin
2. EURASIATICE – Eua

► au origini şi areal actual pe o mare parte din Europa şi Asia

► constituie categoria cea mai bine reprezentată din cormoflora ţării noastre

► se subîmpart în:

 eurasiatice propriu-zise - Eua

 eurasiatice continentale - Eua(cont)

Festuca pratensis(păiuşul de livadă) – Eua; Anthoxanthum

odoratum(Viţelar) – Eua; Plantago media(pătlagina) – Eua;Chrysanthemum
leucanthemum(margarete) – Eua; Festuca valesiaca(păiuş) – Eua(cont);
Stipa capillata(năgară) – Eua(cont); Linaria genstifolia(linariţă) – Eua(cont)

3. EUROPENE – E sau Eur

► originare din regiunile cu climat temperat-moderat ale Europei şi al căror

areal nu depăşeşte lanţul munţilor Urali

Quercus robur (stejar) – E; Tilia cordata(tei) – E; Corylus avellana(alun)

E; Salvia nemorosa(Salvie) – E

4. CENTRAL-EUROPENE – Ec sau Euc

 ► areal iniţial în regiunile cu un climat temperat umed şi blând din Europa,
de unde s-au infiltrat şi în cenoze din climatul temperat-continental

Prunus avium(cireşul sălbatic) – Euc,Carpinuis betulus(Carpenul) –

Euc,Clematis vitalba(curpenul de pădure) – Euc, Pulmonaria
officinalis(mierea ursului) - Euc

5. SUBMEDITERANEENE - sMed

► cu originea pe ţărmurile europene ale Mării Mediterane, de unde au

migrat în post-glaciar spre zone cu climat temperat-cald:

Medicago minima(lucerna măruntă) – sMed; Stachys

germanica(Jaleş) - sMed

6. MEDITERANEENE - Med

► Formate pe ţărmul Mediteranei şi întâlnite atât pe continentul european

cât şi în nordul celui african.

► Ele sunt frecvente în regiunile SV şi de V ale ţării noastre:

Chrysopogon gryllus(iarba de sadină) – Med, Ruscus aculeatus(ghimpe) – Med,

Fraxinus ornus(mojdrean) - Med

7. MEDITERANEAN-PONTICE – Pont-Med

► a căror geneză a fost desăvârşită în condiţiile unui climat temperat - cald

şi uscat, specific ţinutului celor două mări (Marea Mediterană şi Marea
Neagră):

Eryngium campestre(scaiul dracului) Pont-Med; Tunica prolifera -

Pont-Med; Xeranthemum annuum(plevaiţă) – Pont-Med
 8. PONTICE – Pont

► a căror speciaţie s-a derulat în stepele din jurul Mării Negre, iradiind apoi
în toate câmpiile şi colinele ţării: Scorzonera humilis – Pont

9. PANONICE – Pn

► formate şi infiltrate în flora ţării noastre din Câmpia Panonică: Rorippa

kerneri - Pn

10.PONTO-PANONICE – Pont-Pn

► legate, probabil, de climatul oferit de ţărmurile lacurilor pliocene

► în general, putine specii la noi.- Euphorbia virgata – Pont-Pn

11. BALCANICE – B sau Balc

► cu centrul genetic în regiunea Balcanilor sau înspre coastele M. Adriatice 

Allium atropurpureum (Ai negru) – Balc

12.DACICE – Dac

► formate în condiţiile dealurilor, podişurilor, munţilor din ţinuturile

dacilor, majoritatea rămase pe aceste meleaguri, puţine migrând şi în
ţinuturile vecine : Jurinea transsilvanica – Dac; Viola declinata – Dac
Viola dacica – Dac; Campanula abietina – Dac; Chrysanthemum
rotundifolium - Dac

13. DACO-BALCANICE – Dac-Balc

► formate de-a lungul lanţului carpatic, de unde au migrat spre sud:

Helleborus purpurascens (spânz) – Dac-Balc;Melampyrum
bihariense(sor cu frate)- Dac-Balc; Achillea distans- Dac-Balc;
Rhododendron myrtifolium(smârdar, bujor de munte) – Dac-Balc
 14.ATLANTICE – Atl

► a căror geneză a avut loc într-un climat temperat oceanic, fie cu

temperaturi mai ridicate (atlanto-mediteraneene–Atl-Med), fie cu
temperaturi mai scăzute (atlanto-boreale-Atl-bor)

Tamus communis(untul pământului) – Atl-Med: Hedera helix

(iedera) – Atl-Med; Ilex aquifolium(Laur) – Atl-Med; Calluna vulgaris
(Iarbă neagră, Mărtăloagă) – Atl-bor

15.ALPICE – Alp

► originare din Alpii Europei şi răspândite apoi în Carpaţi, Balcani etc.

Salix herbacea(salcia pitică) – Alp; Salix reticulata – Alp; Polygonum

viviparum- Alp; Saxifraga cuneifolia - Alp

16.ENDEMICE – End

► specii originare în mod cert din anumite regiuni ale ţării noastre şi care
lipsesc din celelalte regiuni ale planetei

Dianthus callizonus(garofiţa Pietrei Craiului) – End; Aconitum moldavicum

(omag) - End

17.COSMOPOLITE – Cosm

► specii cu cea mai mare răspândire pe Glob, întâlnite aproape pe toate

continentele. În general, populează mlaştinile şi apele stătătoare, staţiunile
ruderale şi segetale.

Polygonum aviculare(Troscotul) – Cosm; Rumex acetosella(Măcriş mărunt)

– Cosm; Juncus bufonius – Cosm;Cynodon dactylon(Pir gros) – Cosm;
Echinochloa crus-galli (Iarbă bărboasă) – Cosm; Setaria glauca(Mohor) –
Cosm; Phragmites australis(trestia) – Cosm; Typha latifolia(Papura) –
Cosm;
 18.ADVENTIVE – Adv

► acele specii careîşi au originea în alte continente, dar au fost dispersate

masiv prin intervenţia omului, păsărilor migratoare etc., integrându-se în
diverse cenoze spontane sau cultivate

Erigeron canadensis(bătrâniş) – Adv; Galinsoga parviflora(Busuioc sălbatic)

– Adv; Phytolacca americana(Cârmâz) – Adv; Xanthium italicum(Holeră) -
Adv

► Calcularea şi reprezentarea grafică a proporţiilor diverselor categorii de

geoelemente se realizează în acelaşi mod şi prin aceleaşi metode ca şi în
cazul spectrelor bioformelor.

► Este importantă cunoaşterea compoziţiei în geoelemente, deoarece:

► furnizează informaţii asupra macro- şi microclimatelor în

care se dezvoltă speciile şi cenozele vegetale

► atrage atenţia asupra unor eventuale hibridări interspecifice, a

variabilităţii taxonilor;

► oferă repere de reconstituire a căilor de migraţie ale speciilor

cu provenienţă geografica diferită, ori în prognozarea diferitelor căi
pe care le vor urma una sau mai multe componente ale
fitocenozelor cercetate;

► constituie un criteriu important de diagnozare a variatelor asociaţii

vegetale, dar si de diferenţiere a cenotaxonilor, mai ales în
condiţiile unor asemănări sporite;

► reprezintă elementul principal în regionarea biogeografică a

Globului şi în raionarea floristică a unor regiuni, ţări etc. Astfel,
pentru ţara noastră, Al. Borza (1960) distinge trei mari regiuni
floristice: euro-siberiană, irano-turaniană şi mediteraneană, fiecare
subîmpărţită în circumscripţii şi districte floristice;

► aduce argumente concrete în sprijinul ocrotirii si protecţiei

acelor teritorii cu semnificaţie fitogeografică deosebită.