Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
• IERBURI UITATE
ABOUT
Ierburi Uitate
Search… Mergi
Căutare:
Răcovina
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 1/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
de-păsări, datorită preferinței păsărilor de curte pentru această plantă (o adi ție
foarte sănătoasă la meniul lor), dar și aurică, cuișoriță, ghețișoară, rocoțel,
scânteiuță, coadă-de-găină, steluța-fetei, steluță-albă, racuină, răcoină, rocovină. Se
întâlnește ca plantă sălbatică în zonele de câmpie și deal, în toată țara, până la o
altitudine maximă de 1600 m.
Există câteva specii asemănătoare răcovinei, cum ar fi cele din genulCerastium, însă
lor le lipsesc atributele culinare. Diferenţa se poate face uşor – răcovina are peri șori
care cresc doar pe o parte a tulpinii, spre deosebire de rudele sale necomestibile care
au peri pe toată suprafața. Această linie de peri, când ajunge la o pereche de
frunzulițe, trece pe cealaltă parte.
Cel mai des, răcovina este considerată buruiană dăunătoare culturilor, însă planta
este comestibilă, nutritivă și chiar delicioasă. Poate fi folosită proapătă în salate sau
adăugată ca verdeață la mâncare, la omlete, fritate, papare sau clătite. Este bogată
în vitamina A și C. Frunzele tinere au un gust asemănător lăstarilor de spanac și sunt
la fel de bogate în nutrien ți. Pot fi pregătite și sub formă de pesto, la fel ca frunzele
de busuioc.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 2/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Răcovina este unul dintre cele 7 ingredinte de bază din re țeta tradițională
japoneză, nanakusa-gayu, care se consumă în mod tradi țional în preajma Festivalului
celor Șapte Ierburi, Nanakusa-no-sekku, desfă șurat pe 7 ianuarie.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 3/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Macul
MAC. Astăzi, în lume, există aproximatov 100 de specii de mac apar ținând
genului Papaver, familia Papaveraceae, unele anuale, altele bienale și perene, native
în zonele cu climă temperată și rece din Europa, Asia, Africa și America de Nord.
Cea mai ușor reconoscibilă parte a macului este floarea caracteristică, compusă din
două sepale, care se desprind când mugurele inflore ște și 4 (la unele specii 6) petale
colorate în roșu, roz, portocaliu, galen sau violet. În centrul florii este vizibil un pistil
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 4/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 5/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Mac-
de-câmp, mac-roșu, mac-comun. Papavera rhoeas.
Mac-
de-opiu, mac-de-grădină, mac-somnifer. Papavera somniferum. Aici,
varietatea laciniatum.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 6/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Macul
-oriental. Papavera orientalis. Aici, varitatea bracteatum.
Astăzi, cultivarea
cu produc macului este atent monitorizată peste tot în lume datorită asocierii
ția de opiu, substan ță considerată drog de mare risc și permisă numai în
industria farmaceutică, unde este folosită în confecționarea unor medicamente și
sedative. Deși macul este întâlnit în flora spontană de pe tot teritoriul României, la
noi, ca și în alte, țări cultivarea lui este teoretic interzisă, datorită sevei lăptoase din
capsulele tinere, care, uscată, se închide la culoare și devine cleioasă. Acesta este
principalul ingredient al opiumului. Totuși, macii europeni conțin mai puțini alcanoizi
narcotici și ar produce un opium de o calitate inferioară în compara ție cu faimosul
opium oriental, în particular cel indian, unde produc ția și exportul erau încurajate în
Siropul obținut din capsule era preparat și administrat în caz de tuse convulsivă.
Semințele conțin foarte puțini alcanoizi narcotici și, așa cum știm cu toții, se folosesc
în scopuri culinare pentru prepararea unor re țete de patiserie, brutărie și cofetărie,
dar și în mâncăruri variate. Anticii presărau semin țe de mac peste un tip de dulciuri
asemănătoare baclavalei de astăzi, care erau însă picante, o caracteristică a
bucătăriei meditereneena antice. Semințele se consumă uscate sau chiar coapte și
măcinate (în Asia orientală, pentru obținerea unei paste din care se prepară un soi
de curry).
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 7/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 8/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Uleiul din semințe de mac, presat la rece, era comun în vremuri de demult, dar
astăzi se mai găsește doar în magazine naturiste. Are un gust dulceag, de nucă și
este minunat în salate și mâncăruri. În bucătăriile rafinate este considerat un adaos
perfect echilibrat la salate, legume crude, cereale și deserturi. Din punct de
vedere nutrițional, uleiul de mac are o compoziție de acizi grași cu 73% acid linoleic,
10% acid palmitic, 13% acid oleic. Cercetările medicale moderne au demonstrat
că uleiul de mac este eficient în combaterea agentilor cancerigeni.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 9/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 10/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
grecesc (foenum graecum). Acest ultim nume a fost preluat și este uzitat în mai
multe limbi europene, între care cel mai cunoscut estefenugreek. O altă denumire
foarte folosită în Occident este termenul adus din India, methi, cunoscut în urma
creșterii popularității bucătăriei indiene.
Istoria cultivării schindufului pentru alimenta ția umană și în același timp ca plantă
furajeră este una foarte veche. Semințe de schinduf au fost recuperate din nivele
arheologice aparținând Epocii Bronzului, de acum 6000 de ani, la Tell Halal, în Irak și
altele la Tel Lachish în Israel, vechi de 4000 de ani. Câteva semințe au fost găsite și
în mormântul lui Tutankamon, puse acolo la moartea sa, în 1323 î.e.n.
Apoi este menționat în scrierile romane semnate de Cato cel Bătrân și Pliniu, și, mai
târziu, prin secolul VII, pomenit de călugării benedictini care au reușit să aclimatizeze
planta în nordul Europei. În Estul îndepărtat, până în China, era recomandat ca
plantă medicinală pentru proprietățile tonice și afrodisiace.
Rețetele cu schinduf verde sunt numeroase și variate, mai ales din zona bucătăriei
indiene. Methi matar malai este o faimoasă rețetă de curry cu frunze proaspete de
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 11/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Semințele sunt mai bune prăjite, pentru că astfel elimină din amăreală și își sporesc
aroma și se pun măcinate în sosuri sau sunt adăugate întregi la diverse fierturi și la
borcanele cu murături. Se mai adaugă în aluatul pentru pâine, lipii sau turte. Sunt
considerate un tratament natural pentru diabet, datorită reducerii nivelului de
glucoză din sânge și a îmbunătățirii toleranței la glucoză.
Lăstarii se vând în piețele orientale la legătură și se pun în salate, lipii, omlete sau
fierturi.
Germenii au un gust proaspăt și revigorant, ușor picant și sunt excelenți în salate sau
adăugați în mâncăruri gătite, la final, odată cu verdeața, dupa ce se stinge focul.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 12/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Un studiu australian din 2010 realizat de Australian Centre for Integrative Clinical
and Molecular Medicine a descoperit că bărba ții care consumă schinduf zilnic au un
nivel al libidoului crescut cu 25%. Acest studiu confirmă ceea ce strămo șii noștri
știau din timpuri imemoriale, având în vedere că planta a fost recomandată ca
Un alt obicei era folosirea schindufului de către femeile care alăptau sau ca nutre ț
pentru animalele care dau lapte. Planta este un galactagog, stimulator natural a
producerii laptelui mamar, iar astăzi capsule cu extract de schinduf se găsesc la
farmacie, tocmai în acest scop.
Vinarița
VINARIȚA. Galium odoratum (în clasificări mai vechi Asperula odorata). Plantă
erbacee, perenă, din familia Rubiaceae, cu tulpină simplă ce poate crește până la 50
cm. Are frunze lanceolate, lucioase, cu marginile și nervura mediană păroase,
dispuse circular într-un verticil în grupuri de până la 9 frunze de 2-5 cm. Dezvoltă
flori albe de mici dimensiuni (4-7 mm) cu patru petale, adunate într-un buche țel la
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 13/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
vărful tulpinii. Fructele purtătoare de semințe sunt acoperite cu țepi micuți curbați,
ce se agață de blana animalelor sau de haine, drept mijloc de dispersie. Aria de
răspândire a vinariței este continentul european din nordul Africii până în stepele
vestice ale Asiei.
amestecat cu flori de vinariță și căpșuni proaspete, apoi să fie lăsat la macerat astfel
încât aromele să se lege. A fost menționată pentru prima dată în 854 într-un
document scris la abația benedictină Prüm de pe teritoriul Germaniei actuale. Astăzi
Maitrank, vinul aromatizat cu vinariță, este specialitatea regiunii Pays d’Arlon din
sudul Belgiei, unde este și celebrat printr-un festival Maitrank ce are loc pe 24 și 25
mai în fiecare an.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 14/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Vinarița crește în locuri umbrite, mai ales prin păduri de foioase și preferă soluri
umede, de aceea este o alegere bună pentru părțile de grădini lipsite de soare.
Datorită parfumului puternic, ce se menține chiar și atunci când planta este uscată,
Infuzi
e - http://www.gardenista.com/posts/diy-herbal-essence-just-add-water
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 15/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Îngheț
ată - http://www.meanderinginwonderland.com/2012/05/sweet-woodruff-ice-
cream.html
Jeleuri
de vodca și vinariță - http://www.sweet-and-wild.com/sweet-woodruff-vodka-jelly/
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 16/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Prajitu
ră cu jeleu de vinariță - http://lifeinametropolis.wordpress.com/2012/04/02/recipe-
waldmeister-cake/
Sirop
- http://charlottesdiner.blogspot.ro/2012/06/von-drau-vom-walde-kommt-er-
her.html
Citeşte mai departe
Sânzienele
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 17/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Aceste zâne bune erau slăvite cu dansuri în costume populare împodobite cu flori de
sânziene, focuri uriașe în afara satelor ce țineau toată noaptea, scăldatul tinerilor pe
întuneric și alegerea Drăgaicei, cea mai frumoasă fată din horă. Satele se întreceau
în sărbătorit. Legendele spuneau că zânele nemulțuminte pot aduce vijelii și grindină
– amenințări serioase la ceea ce urmau să pună țăranii pe masă în acel an. În
vremurile vechi, când nu existau frigidere și nici transport de alimente la scara de
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 18/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Sânzia
na-galbenă. Galium verum
Sânziana-galbenă. Galium verum. Plantă perenă din familia Rubiaceae, nativă
spațiului european și stepelor vestice ale Asiei, ce poate cre ște până la 1,20 m
înălțime, cu frunze de 1-3 cm și foarte înguste de 2 mm, verde-închis și ciorchini
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 19/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Sânzia
na-de-grădină. Solidago canadensis.
Mărăcinii
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 20/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Tulpini
de mărăcine-auriu decojite de țepi.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 21/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Astăzi termenul de mărăcine desemnează generic cele mai nepopulare dintre plante,
dar sunt regiuni unde armurariul, anghinarea sălbatică, scaiul-măgăresc și chiar
ciulinele sunt parte din bucătăria locală de sezon.
Toți mărăcinii sunt plante bienale – în primul an produc o rozetă de frunze spinoase,
sustinute de o rădăcită adâncă, uneori lungă și de 30 cm, care asigură nutriția
plantei, iar în al doilea an se dezvoltă complet.
meridională, Orientul Apropiat și nordul Africii. La noi în țară este întâlnită mai ales în
regiunile sudice.
ARMU
RARIU. Silybum marianum. În al doilea an.
Armurariul este cunoscut și ca ciulinul-laptelui, sau ciulinul-Mariei. De secole, dacă
nu milenii, armurariul a fost folosit ca plantă medicinală în remediile legate de
afecțiunile ficatului, ale splinei, pentru ameliorarea durerilor menstruale, pentru
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 22/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
sfârșitul Evului Mediu, planta a devenit populară de-a lungul Europei și aproape toate
părțile ei erau consumate într-un fel sau altul.
Rădăcinile pot fi mâncate crude în salate, sotate cu unt, sau chiar coapte.
Lăstarii tineri, culeși primăvara, se gătesc asemeni sparanghelului.
Bracteele, receptaculul plantei mature, se pot consuma la fel ca anghinarea.
Tulpina, cojită, se lasă în apă peste noapte pentru îndepărtarea amărelii,
apoi se folosește în fierturi ca orice legumă.
Frunzele se curăță de părțile țepoase și se consumă crude, în salate,
sandwichuri, ca foaie (wrap) în care pute ți rula humus, carne și legume sau gătite
în moduri similare spanacului.
Semințele se prăjesc, apoi, măcinate, se folosesc pentru prepararea unei
băuturi energizante asemănătoare cafelei sau la diferite preparate.
Bractee de armurariu.
Semin
țe de armurariu.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 23/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
MĂRĂ
CINELE-AURIU. Scolymus hispanicus. În al doilea an.
În Grecia actuală, Scolymus aici numit ascolymbrus, este de departe una dintre cele
mai străvechi și apreciate plante din flora spontană, o iarbă care se vinde scump în
piețe, fiind considerată foarte delicioasă. Era cunoscută și utilizată pentru gătit sau
pentru proprietățile medicinale încă de pe vremea lui Theofrast, naturalist și filozof
grec ce a trăit prin secolul 4 î.e.n. În Spania, Scolymus este numită tagarnina și este,
la fel, foarte apreciată și căutată. În țările de limbă engleză planta este
numită golden-thistle sau oyster-plant și poate fi găsită în unele piețe ca plantă
exotică de sezon.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 24/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Tulpini
cojite de mărăcine-auriu.
SCAIUL-MĂGĂRESC. Onopordum
familia Asteraceae, originară acanthium.
din Europa Plantă dar
meridională, bienală din
naturalizată în aproape
toate zonele temperate. Atât tulpina, ce poate crește până la 3 m, cât și frunzele
adânc lobate, sunt spinoase. Florile au formă globulară, de 2-6 cm, roz-închis spre
mov. Deși pare greu de imaginat, receptaculul era consumat pe vremuri asemeni
celui de anghinare, iar semințele acestei plante erau folosite pentru ob ținerea unui
ulei pentru gătit.
SCAIU
L-MĂGĂRESC. Onopordum acanthium. În al doilea an.
CRĂPUȘNICUL. Cirsium vulgare. Plantă bienală din familia Asteraceae, răspândită
pe toate continentele cu climă temperată. Tulpina și frunzele sunt spinoase, iar florile
roz-mov ating înălțimi de 2-5 cm. Poate crește până la 1,5 m. Tulpina poate fi
cojită, apoi fiartă sau gătită la aburi. Rădăcina se poate consuma crudă sau adăuga
în mâncare, dar ca și în cazul celorlalte, este mai bună culeasă în primul an.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 25/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
CRĂPU
ȘNICUL. Cirsium vulgare. În al doilea an.
BRUSTURELE. Arctium
flora spontană pe lappa. Plantă
toate continntele bienală
cu climă din familiaPoate
temperată. Asteraceae, întâlnită
crește până la 2 în
m și
are frunze mari, triunghiulare sau ovate, flori tubulate de culoare roz-violet și
bractee ușor curbate care le permite să se aga țe de blana animalelor, fiind purtate
distanțe mari. Semințele sunt de tip achenă și au 5-6 mm.
BRUST
URELE. Arctium lappa.
Tulpinile imature se culeg la sfârșitul primăverii, înainte de înflorire, și se pot
consuma sotate sau prăjite. Au un gust similar anghinarei. De asemenea, lăstarii
tineri pot fi consumați la fel ca sparanghelul.
Faima rădăcinilor de brusture a crescut în ultimii ani odată cu popularitatea detei
macrobiotice, care sus ține consumul acestei plante. Ele con țin o cantitate apreciabilă
de fibre, caciu, potasiu, amino-acizi și puține calorii. Au textură crocantă, puțin aspră
și gust dulceag. Bucătăria japoneză, care nu a pierdut tradiția consumului acestor
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 26/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Rădăci
ni de bruture preparate după rețeta japoneză kinpira gobo.
Citeşte mai departe
Lucerna
marțiIUN 2013
POSTED BY HIGHWAY IN UNCATEGORIZED
11 ≈ SCRIE UN COMENTARIU
Etichete
alfalfa, culbeceasă,ghizdei, lucernă, luțernă
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 27/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
LUCERNĂ. Medicago sativa. Plantă perenă din familia Fabaceae ce poate crește până
la 1 m înălțime și care dezvoltă o rădăcină adâncă cu ramifica ții uneori de peste 10
m, ceea ce o face foarte rezistentă la secetă. Are frunze mici ce seamănă superficial
cu cele ale trifoiului și ciorchini de flori violet. Aria de origine a lucernei era
amplasată în Orientul Apropiat, pe teritoriul vechiului Imperiu Persan și a actualului
stat Iran. În Antichitate ea a fost adusă în Europa pe filiera grecească și a fost
folosită în special ca nutreț pentru animale de către armata romană, care a
popularizat-o de-a lungul întregului continent.
Astăzi, lucerna este cultivată în toată lumea și se folosește drept nutreț, din care se
obțin produse pentru animale. Este planta cu cea mai mare valoare nutri țională
dintre toate culturile cunoscute și calitate adăugată la producția mare pe hectar.
Aceste aspecte o propulsează în topul culturilor dedicate animalelor, mai ales celor
care oferă lapte, datorită unui compus numitgalactagogue, o substanță care
stimulează lactația.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 28/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
de mult bine.
În realitate, frunzele foarte tinere și, mai ales, lăstarii abia încol țiți de lucernă, sunt
foarte indicate cosumului uman, fiind bogate în proteine, calciu, minerale, vitamina
C, D, E, vitaminele B și K.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 29/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Papura
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 30/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
vârful tulpinii și pistilate (feminine) – sub ele. În momentul în care planta ajunge la
maturitate deplină, spicele se coc într-un fel de pămătuf ce se dezintegrează sub
acțiunea vântului, dispersând semințele foarte mici (cam 0.2 mm).
Termenul de papură provine cel mai probabil din cuvântul foarte
vechi πάπυρος(papuros), preluat de greci de la egipteni și râspândit apoi de
romani. Papuroseste numele folosit de Teofrast, cel mai faimos naturalist grec
specializat pe botanică prin secolul IV î.e.n., pentru a desemna părțile comestibile ale
plantei din care se făcea și papirusul, Cyperus papyrus. Papura se aseamănă cu
papirusul datorită acceași dependențe față de apă și întrebuințărilor asemănătoare,
de aceea etimologia mi se pare explicabilă. Ambele au fost folosite de popula țiile
antice ca sursă alimentară și ca materie primă pentru împletituri diverse (rogojini,
coșuri, încălțăminte, frânghie) și chiar pentru confec ționarea hârtiei.
Astăzi, la noi în țară, papura este cunoscută regional și ca bățea, berbecuț, bucșău,
culm, rogoz, șovar, spetează sau spetie.
Cele mai răspândite două tipuri de papură sunt:
Papur
a cu frunză lată. Typha latifolia. Florile sunt aproape unite între ele.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 31/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Papur
a cu frunză îngustă. Typha angustifolia. Poate fi recunoscută după spațiul clar
delimitat
Rizomii, dintre cele
lăstarii douăflorile
tineri, tipuri de flori. Preferă locurile cu apă mai adâncă.
și polenul papurii sunt comestibile și au făcut
parte din dieta multor culturi antice, începând cu primii Homo sapiens. Pe pietrele de
măcinat folosite de popula țiile europene acum 30.000 de ani au fost descoperite
granule de amidon provenite din rizomii de papură, ceea ce sugerează că această
plantă făcea parte din dieta lor, alături de ferigă, buzdugan (Sparganium) și limba-
cucului (Borychium).
Rizo
mii erau scoși din mâl și folosiți ca sursă de amidon în lunile de iarnă. Uneori erau
mestecați cruzi, fără ca părțile fibroase să fie ingerate, ci mai degrabă supte. Însă cel
mai des erau uscați, apoi măcinați sub formă de făină care se adăuga la diferite
preparate.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 32/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Lăstari
i tineri se culegeau primăvara devreme, până vara. Astăzi, în Occident, sunt numi ți și
Floril
e arată ca un fel de hotdog pe bă ț. Partea comestibilă este floarea feminină, când
spicul este încă verde, acoperit de frunze. Are un gust ca de porumb proaspăt și se
poate mânca ca un fel de mini porumb fiert. Din aceste flori, desprinse de pe tulpina
fibroasă, pot fi făcute diferite preparate. Cel mai des se consumă fierte sau gătie la
abur, cu unt, sare și usturoi. Pe internet exită o mul țime de rețete, dacă veți căuta
cu termenul cattail recipe, numele plantei folosit în țările de limbă engleză. Se poate
adauga ca ingredient laclătite, brioșe, la papare cu ouă și brâză. Când papura devine
maronie, culoare sub care planta este cel mai des reprezentată, florile nu mai sunt
bune pentru consum.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 33/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Polen
ul de papură se culege scuturând pur și simplu florile masculine în momentul când
sunt
merităcoapte. E nevoie
tot efortul. de multe
Polenul poateflori pentru
fi folosit la aprăjituri,
aduna osecantitate suficientă,
poate pune însă unde
la aluaturi
înlocuiește cu succes cam 1/3 din făina necesară, poate fi adăugat la risotto, la
omlete și din nou clătite sau brioșe, de asemenea este excelent pentru îngro șarea
sosurilor – mult mai sănătos ca făina.
Papura conține vitamina A, B1, B2, B3, B5, B6, vitamin C, calciu, magneziu, potasiu,
zinc, fier, fosfor, mangan, seleniu, cupru și sodiu. Pe internet găsiți multe rețete cu
papură căutând după termenii din limba engleză: bulrush saucattail recipes. S-ar
putea să vă dea câteva idei bune.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 34/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
din câmpie și zona de deal, la marginea satelor, pe terenurile virane și uneori prin
grădini. În zonele urbane pot fi întâlnite prin bălăriile din zonele lăsate sălbăticite.
Preferă solurile umede, dar cresc fără preten ții și în soluri mai dificile.
Cele mai comune 3 specii de pătlagină la noi în țară sunt:
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 35/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Planta
go major. Pătlagină, numită și minciună, iarba-bubei, iarbă-de-cale, iarbă-grasă-
Planta
go lanceolata. Pătlagina-îngustă, numită și limbariță, coada-șoricelului, iarba-
tăieturii, limba-bălților, limba-broaștei, limba-oii, limba-șarpelui.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 36/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Planta
go media. Pătlagina-păroasă, numită și iarbă-de-cale, limba-mânzului, limba-oii.
Aceste
mențiunisoiuri
estede pătlagină
într-un au fostdefolosite
Herbarius la sfârșdin
itultimpuri ancestrale.
secolului Una dintre primele
4, numit Pseudo-Apuleius,
care pomenea pătlagina ca remediu împotriva mușcăturilor de șarpe. Apoi prin
secolul 10, în manuscrisul anglo-saxon Lacnunga, este notată înPoțiunea de nouă
plante pregătită împotriva infecțiilor și a otravei.
La noi, există o lungă tradi ție de folosire a pătlaginei ca remediu împotriva infec țiilor
cauzate de tăieturi sau scărpinături, datorită efectelor sale antiseptice. Pe vremuri, la
țară, oamenii puneau frunzele zdrobite direct pe rană atunci când se accidentau în
sapă sau cuțit, dacă aveau bășici căpătate din frecarea cu frânghie, de exemplu, sau
Astăzi, cea mai cunoscută formă de consum a pătlaginei este ceaiul, însă planta
poate fi folosită și în stare crudă. Frunzele, mugurii și florile sunt comestibile și pot fi
preparate proaspete sau gătite în modalită ți felurite. Ca la multe plante din flora
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 37/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
spontană, ele sunt mai bune tinere – frunzele și tulpinile mature devin fibroase pe
măsură ce îmbătrânesc, totuși chiar și acestea se pot consuma fără probleme dacă
sunt fierte suficient. Semințele plantei sunt extrem de mici și pot deveni o durere de
cap în momentul culesului, însă la rândul lor sunt pline de vitamine și nutrienți. Se
pot pune în mâncăruri sau salate, în aluaturi, sau pot fi făcute făină. În comer ț, în
magazinele de profil, se poate găsi făină sau tărâțe de Psyllium, un nume complicat
care nu este altceva decât o varietate de pătlagină ce provine din subcontinentul
indian și care dezvoltă semin țe ceva mai mari ca dimensiuni.
Măcrișorul
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 38/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 39/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Oxali
s stricta (flori galbene)
Oxali
s acetosella (flori albe cu striații violet)
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 40/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Oxali
s corniculata (flori galbene și frunze cu tenta ro șiatică)
Toate sunt,
alcaline, de asemenea,
nisipoase native Eurasiei și Americii de Nord. Preferă solurile umede,
și pot fi găsite în flora spontană din păduri, pe pajiști și în colțurile
grădinilor. Cresc și în umbră, dar se dezvoltă mai bine la soare direct. O
particularitate sunt frunzele și florile ce se deschid și se închid în func ție de
intensitatea luminii.
Aceste plante sunt comestibile în totalitate și au fost consumate de-a lungul întregii
istorii umane, pe toate continentele. Pe vremuri, țăranii care lucrau la câmp
mestecau frunze de măcri șor pentru a-și potoli setea. Acidul oxalic din plantă are un
gust acrișor plăcut, frunzele crude sunt zemoase și au o textură proaspătă, un pic
crocantă.
Din acest motiv frunzele, dar și rădăcinile și florile, erau culese pentru salate sau
erau folosite drept verdeață peste felurite preparate, sau ca acreală pentru ciorbe.
Se mai foloseau pentru suc, pregătit după o rețetă asemănătoare socatei – se
obținea o băutură energizantă acrișoară care se îndulcea cu miere după gust. Înainte
se făcea și un fel de o țet din măcrișor, pentru aceasta frunzele erau zdrobite și
stoarse de zeamă, iar lichidul pus într-un recipient. Frunzele zdrobite erau bune și
pentru ameliorarea umflăturilor.
Substanța care îi conferă gustul plăcut acri șor este acidul oxalic, un compus care,
consumat în cantități mare, are efecte negative. El poate fi găsit natural în multe
plante spontane sau cultivate, cum ar fi spanacul, măcrișul sau știrul. Acidul oxalic
precipită conglomerarea calciului în formă solidă, ceea ce duce la formarea pietrelor
de rinichi. De aceea, aceste plante nu sunt recomandate persoanelor care suferă de
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 41/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
probleme ale rinichilor sau acuză lipsă de calciu. Pe de altă parte, lumea științifică
pare a fi de acord că persoanele cu rinichi sănăto și nu sunt expuse nici unui risc prin
consumul sezonal al acestor plante.
Măcrișorul este recomandat de multe terapii naturiste pentru cantitățile mari de
vitamina C.
Etichete
cole, collard-greens,kale, varză-creață,varză-furajeră
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 42/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
VARZA FURAJERĂ. Brassica oleracea Acephala. Varza albă, cea mai familiară
majorității românilor, are o istorie captivantă desfășurată în paralel cu evoluția
agriculturii, dar mai interesante pentru mine sunt chiar rudele ei foarte apropiate.
Toate tipurile de varză cunoscute astăzi (kale, conopida, varza de Bruxelles, savoy,
varza albă și cea roșie, broccolli) s-au dezvoltat din prima varză sălbatică, datorită
cultivării și selecțiilor repetate, generație după generație, practicate de oameni încă
de pe vremea primelor culturi. Varza sălbatică există încă și este o plantă bienală (cu
un ciclu de via ță derulat pe o perioadă de 2 ani) ce apare în flora spontană din multe
regiuni ale țării. În primul an ea dezvoltă o rozetă de frunze bogate, groase și
cărnoase, iar anul următor o tulpină înaltă de peste 1 m ce poartă numeroase flori
Varză
sălbatică.
Această varză sălbatică a fost nativă pe continentul european și a devenit una dintre
primele plante consumate de triburile hominide. Odată cu agricultura incipientă,
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 43/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
apărută în neolitic, varza a ajuns una dintre culturile de bază, o practică atât de larg
răspândită, încât variații ale verzei cultivate au apărut destul de timpuriu.
Întotdeauna au fost alese semin țele exemplarelor cu frunze mai frumoase, mai
grase, mai suculente și astfel, în timp, s-au format prin selecție primele
verze Acephala. Acesta este numele botanic al grupului și provine din termenul antic
grecesc ‘fărăcap’, desemnând tipurile de verze care nu dezvoltă căpățână. Astăzi, în
România acest tip primitiv este denumit varză furajeră, probabil un nume alocat de
agricultura de stat comunistă care favoriza varza ’modernă’. Datorită lor, verzele fără
cap din grupul Acephala au ajuns una dintre cele mai nedreptă țite plante. Le-am
uitat numele și le-am ignorat proprietățile. Abia cei care au intrat în contact cu lumea
Occidentală au redescoperit varza kale, collard greens, sau spring greens, toate
verdețuri extrem de la modă, readuse pe locul pe care îl merită de pasiona ții culinari
și trendurile naturiste. În România nu se găsesc, spun cei care caută ’kale’, dar care
nu se informează suficient. Acest lucru este adevărat doar parțial, kale, collard
greens, varza creață revin și la noi. Încă nu au devenit parte din culturile comerciale
pentru că nu există cerere suficientă, îmi imaginez, dar aceste plante se consumau
pe teritoriul românesc cu mult înainte ca România să se definitiveze chiar ca stat.
Până pe la mijlocul istoriei europene, kale a fost una dintre cele mai des întâlnite
legume de-a lungul și de-a latul întregului continent. Primii care au pomenit varza în
scris au fost grecii (Theophrates o numea raphanos, astăzi o numesc láchano), apoi
au scris despre ea romanii și se poate presupune u șor că ei se referau la această
varza furajeră – pentru că este o realitate consemnată faptul că varza modernă a
apărut abia în Evul Mediu.
Numele românesc vine din latinul viridia (verdeață) în timp ce termenul
englezesc cabbage vine din francezul vechi caboche, însemnând căpățână. Aceste
verze cu cap aparțin genului Capitata, apărut în urma culturilor selecționate. Capul
verzei era mai ușor de transportat și de mânuit, astfel că primele variante au fost
reproduse cu grijă și varza modernă a început să se răspândească în detrimentul
primului grup, Acephala. Ultima varietate, varza-Savoy, cunoscută și ca varză-
creață, a apărut abia în secolul XVI, obținută de fermierii din regiunea Alpilor
francezi, în Savoie.
Kale este un nume derivat pe la începuturile Evului Mediu din termenul latin caulis.
Cole, nume generic folosit în limba engleză pentru varză, are aceea și etimologie.
În ultimii ani, kale î și câștigă treptat, dar sigur, popularitatea. Este considerată o
plantă super-nutrient, una dintre cele mai sănătoase de pe planetă, care poate aduce
beneficii semnificative. Este bogată în calorii, fibre,calciu și potasiu, vitamina A, B6,
C, K, cupru, fier, mangan, fosfor. Principalele atribute sunt legate mai ales de
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 44/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 45/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Cicoarea
Etichete
andivă, încingătoare,chicory, cicoare,cicoare-de-câmp,cicoare-de-vară,cicoare-sălbatică,cicoară, cico
ria, cicorie-amară, cociţă, endive,floarea-secerei, radiki,scai-voinicesc, sporiş
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 46/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 47/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
matură este scoasă din pământ, frunzele și tulpina sunt tăiate, iar rădăcina este
acoperită iarași cu pământ și ținută în permanență la întuneric. Frunzele care
încolțesc vor rămâne astfel decolorate. Cu cât sunt mai albe, cu atât sunt mai puțin
amare. Această metodă a fost descoperită accidental pe la 1850 în
localitatea Schaerbeek, Belgia și a devenit modalitatea cea mai răspândită de
cultivare și consumare a cicorii. Cele mai multe informa ții și rețete culinare de pe
internet se referă la cicoare în această formă. Dar cum acest blog se adresează
plantelor și modalităților lor de preparare tradi ționale românești, cicoarea sub formă
de andivă nu va face subiectul acestei postări.
Cicoarea sălbatică a fost folosită în alimenta ția umană din timpuri ancestrale, fiind
menționată, mai târziu, în primele scrieri egiptene, urmate de tratatele naturali știlor
romani și ale scolasticilor medievali. Termenul de cicoare provine din vechiul nume
grecesc kichòria, deși etimologia lui este încă discutată.
Bucătăria rurală românească, la fel ca restul Europei, a folositcicoarea sălbatică în
modalități diverse și preparate felurite. Frunzele se consumă proaspete, când sunt
culese tinere (la începutul verii) și pot fi puse în salate proaspete cu mai multe
ingrediente sau la sandvișuri, pentru o textură crocantă și ușor amăruie. Frunzele
mature își pierd amăreala dacă sunt opărite în mai multe ape, apoi făcute mâncare
sau salate calde cu untdelemn, usturoi și lămâie. Florile și mugurii sunt de asemenea
comestibili. Cicoarea se adaugă la fierturi, omlete, ca verdeață peste cartofi fierți
sau pasați, sau ca umplutură în placinte. Rădăcina plantei tinere se poate consuma
crudă, iar cea a plantei ajunse la maturitate deplină (culeasă la începutul toamnei)
poate fi prăjită, apoi macinată și consumată asemeni cafelei.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 48/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Fiertura de rădăcină de cicoare, sau cum este numită mai nou – cafeluța de
cicoare – este indicată în controlul colesterolului. Contribuie la eliminarea toxinelor
prin urină. Ajută la creșterea imunității și ucide viermii intestinali. Crește apetitul,
stimulând secreția bilei și înlătură stările de grea ță. A fost un remediu tradi țional
pentru ameliorarea febrei.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 49/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Astăzi, rădăcina prăjită se poate achizi ționa foarte ușor din magazinele naturiste, iar
frunzele de ”andivă” se găsesc în orice supermarket. Dar vă sfătuiesc să încerca ți
cicoarea în felul tradi țional, specific spa țiului balcanic și carpatic, culegeți-o de pe
câmp și experimentați. Sunt convinsă că merită.
Violetele
sâmbătăMAI 2013
11
POSTED BY HIGHWAY IN UNCATEGORIZED
≈ 2 COMENTARII
Etichete
călțunei, micșunea,micșunele, toporaș,toporași, tămâioare,tămâioară, violete,violetă, viorea, viorele
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 50/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
VIOLÉTĂ s.f. Viola Odorata. Plantă anuală cu aspect delicat și dimensiuni micuțe,
până la 15 cm, aparținând familiei Violaceae. Florile, frunzele și rădăcinile se dezvoltă
din nodurile unei tulpini târâtoare numită stolon, care crește la nivel orizontal, prin
sau pe suprafața solului, asigurând înmul țirea vegetativă a speciei.
Zona nativă a violetelor a fost Europa, dar și Asia de vest. În zilele noastre, planta
a devenit parte din flora spontană pe toate continentele cu climă temperată. Preferă
locurile umbrite, păduri, pajiști, tufișuri, din zona de câmpie până la deal și munte.
Este o plantă nepretențioasă, rezistentă la variațiile temperaturii primăvara, ceea ce
îi permite să se răspândească pe areale largi, formând pături de violete cu miros
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 51/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
alungite. Aici puteți găsi, dacă sunteți interesați, o listă cu varietăți de violete.
Însă, dincolo de valoarea ornamentală, violetele sunt plante comestibile – atât
frunzele cât și florile. Din timpuri ancestrale a fost folosită ca plantă medicinală și de
consum. Atât florile, cât și frunzele tinere, dau o culoare minunată și un gust fin,
catifelat, salatelor proaspete. De și utilizările gastronomice ale violetelor au fost
aproape uitate în timpurile noastre, în Occident există multe restaurante rafinate
care folosesc florile pentru decorarea mâncărurilor din meniu.
În 200 de Rețete Cercate, scoasă în Moldova pe la 1842 de către Mihail Kogălniceanu
și Costache Negruzzi, apare o minunată re țetă numită ”zalatină de toporași”.
Pelteaua de violete era obținută din sucul florilor, îndulcit cu zahăr și închegat cu
gelatină, pe vremea aceea obținută din oase de morun. În plus,violetele conțin o
substanță numită mucilagiu, care, la rândul ei, acționează ca o gelatină fină.
Acest mucilagiu, găsit de altfel și în alte plante, cum ar finalba, a făcut ca violeta să
fie folosită în remediile naturiste pentru durerile în gât și ca soluție calmantă pentru
inflamațiile membranelor mucoase.
Se făcea chiar și un fel de vin din florile fermentate de violete, iar în Europa
medievală meșteri specializați au început să extragă ulei și parfum din această
plantă.
Forile uscate și confiate se presară astăzi deasupra ciocolatei negre. O specialitate
foarte apreciată printre cunoscători.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 52/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Florile proaspete conțin un pigment puternic, care a fost utilizat în mod tradi țional la
vopsirea țesăturilor în albastru-pastelat.
Etichete
amarant, amaranth, știr,știriță, iarba-porcilor,vlita
ȘTIR s.m. Sunt cunoscute aproape 60 de specii din familia Amarathaceae. Termenul
internațional atribuit tuturor acestor specii este amarant, după cuvântul grecesc
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 53/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
arhaic amarantos (floare nemuritoare). Cele mai întâlnite la noi sunt Amaranthus
viridis, A. retroflexus și A. blithum.
Cuvântul românesc știr vine din limba slavă, fiind, de asemenea, întâlnit în bulgară și
sârbă.
Sunt plante înalte ce pot crește până la 3 m, de și o înălțime obișnuită este cam la 1
m, cu tulpină dreaptă și solidă, cu flori micuțe, verzi sau verde-ro șiatic, adunate într-
un fel de spic la vârf. Chiar dacă în România actuală este considerat o buruiană, în
culturile organice știrul este lăsat să crească liber pentru că rădăcina lui adâncă și
puternică ajută la aerisirea solurilor. Frunzele au formă romboidală, cele de sus fiind
mai alungite decât cele de la bază și sunt comestibile, cu un gust asemănător
spanacului. Semințele negre sau crem sunt prinse în capsule minuscule de 1 sau 2
mm și sunt de asemenea comestibile.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 54/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Niciuna dintre speciile de amarant nu este toxică, însă toate conțin cantități mici de
acid oxalic. Cum am mai scris și în alte articole, excesul de acid oxalic inhibă
absorbția calciului și a zincului și influențează negativ persoanele care suferă de
afecțiuni ale rinichilor, artrită sau reumatism. De accea consumul în cantită ți mari,
Frunzele tinere și semințele de știr au fost folosite mii de ani în alimenta ție și pentru
proprietățile lor medicinale. Este o plantă bogată în vitamina A, K, B1, B3, B5, B6,
B17, C, E, riboflavină, acid folic, calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, zinc, cupru și
magneziu. Valoarea nutritivă a știrului este foarte ridicată, frunzele conțin mai multe
proteine și lisină decât porumbul sau alte cereale și mai multă metionină decât soia,
ambele aminoacizi esențiali. Conține, de asemenea, cantită ți importante de beta-
caroten și omega6 și antioxidanți puternici.
Din semințe se poate extrage un ulei, recomandat pentru toate calită țile de mai sus
și pentru con ținutul mare de squalen, un compus organic descoperit recent, cu
proprietăți anticancerigene și antioxidante, considerat secretul dietei mediteraneene
și probabil cel mai bun stimulator imunitar cunoscut. Din frunze infuzate în mod
tradițional se făceau și ceaiuri pentru gargară în cazul durerilor în gât.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 55/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
asemenea cantități încât pare omniprezentă. În spa țiul grecesc, unde este
numit vlita, frunzele tinere și mugurii sunt adunați și puși în fierturi, ciorbe sau
salate, după rețete similare spanacului. Semințele se pot mănca crude dacă sunt
presărate peste mâncăruri sau salate, prăjite asemeni popcornului, dar fără ulei ceea
ce le face foarte sănătoase (se ob țin niște floricele drăguțe de dimensiuni liliputiene)
sau măcinate sub formă de făină. Aceste semințe de știr sunt recomandate în multe
diete datorită faptului că nu conțin gluten și pentru că sunt proteine-complete,
cu un profil mai ridicat decât proteinele obținute din carne sau lactate.
Sunt convinsă că rețete asemănătoare aveau și strămoșii noștrii. Știrul nu a fost uitat
peste tot în România, însă. În Moldova, în special în zona Buzăului, ciorbele de
știr sunt încă foarte apreciate.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 56/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Etichete
agurijoară, buruiană-grasă, grășiță, grătiță,iarba-porcului, iarbă-grasă, pita-porcului,portulacă
GRÁȘIȚĂ s.f. Portulaca oleracea. Plantă anuală din familia Portulacaceae, cu frunze
lucioase, cărnoase și suculente, flori micuțe galben-roșiatice cu 5 petale și
tulpină tărâtoare, de forma cilindrică, ce poate cre ște până la 40 cm. Rădăcina
adâncă rezistă bine în soluri compacte și aride. Atât frunzele, cât și rădăcina, florile și
semințele sunt comestibile.
Este una dintre cele mai vechi plante consumate de oamenii primitivi, având un areal
de răspândire din Europa Centrală și estul Mediteranei, prin Orient, până în
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 57/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
subcontinentul indian și Asia de sud-est. Este și una dintre cele 21 de plante dacice
pomenite de Discorides, medic roman născut în Asia Mică în secolul I e.n, care a scris
un tratat de botanică farmaceutică, De materia medica.Aparent dacii o numeau lax și
o foloseau în alimenta ție și ca plantă medicinală.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 58/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Etichete
Măcriș, măcriș-sălbatic
MĂCRÍȘ s.m. Rumex acetosa. Plantă cu tulpină moale și suculentă, care răsare an
de an din aceeași rădăcină foarte rezistentă. Are frunze alungite, cu gust acrișor, ce
pot crește până la 60 cm la maturitate. Frunzele de la bază au formă de vârf de
săgeată, iar cele superioare cresc la capătul tulpinei și prind frecvent o tentă
roșiatică. Face parte din familia Polygonaceae și este rudă apropiată șteviei.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 59/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Etimologia cuvântului este una controversată, în cele mai multe dic ționare fiind
trecut cu origine necunoscută, dar propunerea că măcriș este o transformare a
cuvântului acru-acrișor mi se pare plauzibilă.
Planta crește în soluri bine irigate și favorizează un mediu umed, fiind rezistentă la
În lume, măcrișul este consumat într-un mod similar spanacului sau șteviei, toate
trei fiind folosite adeseori împreună în mâncăruri. Ciorba acrită cu măcri ș este o
specialitate est europeană, pe când în Occident este preferată supa cremă. Poate fi
adăugat la salatele cu cartofi, sfeclă coaptă, la carne ro șie, sau păsări de țară, în
plăcinte, quiche sau ca verdeață în supe – orice se potrivește cu un gust acrișor.
Doar imaginația vă poate limita!
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 60/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Susaiul, buruiana de
bun gust
POSTED BY HIGHWAY IN UNCATEGORIZED
13 sâmbătăAPR 2013
≈ SCRIE UN COMENTARIU
Etichete
castrăvan, crestanie,crestățea, floarea-hoțului, foaia-făgetului,foaia-tâlharului,făgețea, iarba-
iepurelui,laiteron, lăptuci,lăptucă, pălămidă-grasă, salata-iepurelui,salată-câinoasă, sow-thistle, susa
i, susai-de-munte, susai-de-pădure, susai-pădureț,susai-sălbatic, susăiță,tâlhărea
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 61/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Cuvântul susai pare a proveni din slavonul susu (țâță) pentru că produce un suc
asemănător laptelui. Din același motiv și francezii îl numesc laiteron.
Termenul sonchus era folosit de pe vremea grecilor antici, fiind înregistrat de
Teofrast – un botanist celebru în Atena, acum vreo 2500 de ani.
Conform asocierilor populare, o plantă care produce ‘lapte’ stimulează producția de
lapte mamar. Plantele cunoscute împreună ca susai au un gust dulceag, asemănător
salatei și au fost consumate cu plăcere de către oameni și de animale domestice
deopotrivă. În țările de limbă engleză este cunoscut ca sow thistle, sau hare thistle –
ciulinele scroafei, sau ciulinele iepuroaicei, pentru că erau hrănite în mod inten ționat
cu aceste plante în perioada alăptării.
Susaiul preferă lumina directă și tolerează soluri diverse. Florile sunt hermafrodite și
se reproduc prin polenizare. Înflorește din iunie până în septembrie.
Frunzele se culeg tinere și au un gust proaspăt și dulceag, fiind preferată în salate,
supe, dar și utilizată în moduri asemănătoare spanacului. În Italia, la țară, se
amesteca în paste, sau se folosea drept umplutură pentru ravioli. În Noua Zeelandă,
Maori foloseau rădăcina susaiului drept gumă de mestecat din cauza con ținutului de
latex lăptos.
La noi, susaiul mai este cunoscut drept: castrăvan, lăptucă, susăiță, tâlhărea, iarba-
iepurelui, pălămidă-grasă.
O altă specie din familia Asteraceae, numită în spa țiul românesc tot susai,
esteMycelis Muralis, întâlnită sub următoarele denumiri populare: crestanie,
crestățea, făgețea, floarea-hoțului, foaia-făgetului, foaia-tâlharului, lăptucă, salata-
iepurelui, salată-câinoasă, susai-de-munte, susai-pădureț, susai-sălbatic, tâlhărea.
Ca și celelalte, planta conține o substanță albă, lăptoasă și este comestibilă. Are
frunze alungite, cu mulți lobi triunghiulari iregulați și flori galbene cu 5 petale – florile
sunt cele care fac diferența între toate tipurile de plante numite susai. Este
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 62/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 63/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
≈ 5 COMENTARII
Etichete
lobodă
LÓBODĂ, s.f. Atriplex hortensis. Plantă anuală din familia Amarathaceae, puternică
și nepretențioasă, rudă cu știrul (Amaranthus retroflexus) – de asemenea o plantă
comestibilă. Aria ei de răspândire se întinde din Europa până în stepele de vest ale
Asiei și a fost una dintre plantele consumate de homo sapiens încă din preistorie. În
timp, prin selecții repetate, s-a obținut loboda de grădină, cultivată astăzi.
Cuvântul lobodă vine din slavonă și este comun mai multor țări din Balcani și Estul
Europei. Specifică și binecunoscută spațiului românesc rural, este consumată cel mai
des în ciorbe, borșuri sau plăcinte. Dar în stare proaspătă, loboda con ține de
două ori mai multă vitamina C decât lămâia. Acest posibil aport de vitamine
este, din păcate, distrus prin fierbere. De aceea loboda este mult mai benefică în
salate sau garnituri negătite.
Pe lângă o listă uria șă de vitamine și minerale loboda este detoxifiantă și
antioxidantă.
Rezistă la secetă, cre ște bine atât în umbră cât și în soare, iar insectele o atacă rar.
Nu se lasă afectată de temperaturi scăzute, ceea ce o pretează la semănat și
primăvara devreme și toamna târziu. Apare spontan pe câmpuri, terenuri virane și
pe marginile drumurilor, datorită semințelor ușoare purtate de vânt.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 64/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Loboda este o plantă înaltă, cu tulpină simplă sau ramificată, cu frunze mari
triunghiulare, verzi, roșu-violet sau galbene și catifelate la atingere. Frunzele sunt
comestibile și au un gust placut acri șor. Se folosesc imediat ce au fost culese, de și
congelate, în recipiente închise ermetic, își păstrează proprietățile și gustul. Pe
vremuri, loboda era conservată pentru iarnă în borcane: frunzele erau a șezate în
straturi despărțite de un strat de sare grunjoasă.
Îmi amintesc că în copilărie detestam ciorbele de lobodă. Plantă mi se părea prea
fiartă și textura terciuită, fără consistență. Între timp am descoperit modalită ți
diferite și inedite de-a o prepara și loboda a renăscut pentru mine.
Ștevie
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 65/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Etichete
bronghi, brozdii,crestățea, dragavei,dragomir, ștevie, ștevie-creață, ștevie-de-grădină, hrenuț, limba
-boului, măcrișul-calului,măcrișul-cucului,sceavă., stează, ştevia-porcească
ȘTÉVIE, s.f. Rumex patientia. Plantă cu tulpină moale, care crește anual din aceea și
rădăcină foarte rezistentă. Are frunze moi, lucioase și cărnoase, suculente.
Ștevia este descendenta domesticită a măcrișului, fiind cunocută în unele păr ți chiar
ca măcriș-de-grădină. Are un gust ușor astringent, mai fin și mai suculent, nu atât
de acru pe cât este măcri șul. Ca și ruda sa, aparține familieiPolygonaceae și crește în
grădini și în flora spontană pe continentul european, în Vestul Asiei și nordul Africii.
Cuvântul românesc ştevie are origini slave. În rest, mai este cunoscută
drept dragomir, măcrișul-cucului și, în una dintre variantele sălbatice
comestibile, Rumex crispus, ca dragavei, ștevie-creață, crestățea, hrenuț, limba-
boului, bronghi, brozdii, hrenuț, măcrișul-calului, sceavă.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 66/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Prin bălţi şi lunci creşte o altă ştevie sălbatică, de apă, Rumex hydrolapathum,iar în
zonele alpine o Rumex alpinus, numită şi ştevie-porcească. Ambele au fost folosite în
mod tradiţional ca să îndepărteze usturimea provocată de contactul cu urzicile. În
mod uimitor, aşa cum le potriveşte natura – urzicile şi şteviile sălbatice cresc
aproape unele de altele. În caz de urzicare, se iau frunze de ştevie, se zdrobesc şi cu
fibrele suculente astfel obţinute se tamponează zona afectată. Efectul de ameliorare
ar trebui resimţit aproape imediat.
Ştevia este o plantă specifică bucătăriei est europene, consumată mai ales
primăvara, când frunzele sunt tinere și acidul oxalic, conținut de planta matură, se
găsește în cantități mai mici. (Despre proprietățile negative ale acidului oxalic am
scris la măcriș). Frunzele pot fi conservate prin uscare, congelare, sau puse la borcan
cu sare și adaugate ulterior la diferite mâncăruri.
Rădăcina plantei era folosită în tradi ția populară la vopsitul în culori naturale (galben,
verde, indigo) – de aici verbul a înștevia, utilizat în unele regiuni cu în țelesul de a
vopsi în culorile de mai sus. Tot din rădăcină, pisată-uscată sau zdrobită-crudă și
amestecată cu untură sau alte grăsimi se obținea o alifie cu care se tratau unele boli
de piele.
În bucătăria românească ștevia este consumată mai ales în ciorbe, în plăcinte,
omlete, ca foi pentru sarmale sau înăbu șită asemeni spanacului. Se găsește în piețe
la țărani și mai recent chiar și în supermarketuri. Data viitoare când întâlnițiștevie,
nu o ocoliți!
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 67/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Salsifi
Caprei sau Barba-
Etichete
barba-caprei, iarba-viperei, planta-stridie,rădăcina-șarpelui,salată-de-iarnă, salsifis,salsifis-spaniol, s
alsify,scorțoneră, scorzonera,tragopogon
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 68/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Barba-
caprei var. tragopogon
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 69/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Numele tragopogon este moștenit din greaca antică, însemnând același lucru cu
românescul barba-caprei, aluzia făcându-se la forma lungă și ”păroasă” a rădăcinii.
Aceste plante au fost consumate în Tracia și spațiul mediteranean din timpuri
străvechi. Pliniu cel Bătrân a menționat barba-caprei în ultima lui operă,Historia
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 70/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Barba-
caprei var. scorzonera
Astăzi, barba-caprei
băcăniilor var.ținute
din Occident, scorzonera a devenit
mai ales o legumăarabi.
de antreprenori des întâlnită
Când am pevăzut-o
tarabeleîn
Londra acum câțiva ani nu am avut nici cea mai vagă idee ce sunt acele rădăcini
lungi și negre.
Barba-caprei, în oricare dintre variante, este considerată o rădăcinoasă rafinată, cu o
aromă ce aduce cu gustul stridiilor, de aceea uneori este numită și planta-stridie. De
la ea se consumă mugurii, florile și frunzele tinere, dar mai ales rădăcina care poate
fi gătită în multiple feluri. Rădăcina se decolorează rapid odată cură țată, de aceea se
recomandă păstrarea ei în apă acidulată, în o țet sau zeamă de lămâie, pentru
menținerea culorii intense. Din rădăcina ruptă apare o substanță lăptoasă, foarte
lipicioasă, care pe vremuri făcea deliciul copiilor de la țară. Adunată pe o muchie
lată, unde putea fi lăsată la uscat, devenea un fel de gumă de mestecat.
Pentru preparare, coaja groasă a rădăcinii poate fi mai u șor înlăturată după fierbere,
datorită substanței lipicioase care se dizolvă. O altă metodă este cură țarea ei în stare
proaspătă sub un jet de apă. Poate fi consumată alături de legume ca mazăre sau
morcovi, dar poate fi servită și în moduri similare sparanghelului.
Poate fiartă, coaptă, gratinată sau prăjită. Făcută chifteluțe, sotată în vin alb și unt,
sau pasată piure.
Florile, mugurii și frunzele tinere pot fi adăugate la salate de vară. Rădăcina poate fi
folosită ca înlocuitor de cafea, la fel ca cicoarea.
Barba-caprei are un bogat conținut nutritiv: proteine, grăsimi, asparagină, colină,
levulină, potasiu, calciu, fosfor, fier, sodiu, vitaminele A, B1, E și C. Mai conține
inulină, un tip de zaharidă formată din fructoză, care o recomandă diabeticilor.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 71/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Frunzele de morcov
POSTED BY HIGHWAY IN UNCATEGORIZED
16 joiMAI 2013
≈ 2 COMENTARII
Etichete
carote, carrot-greens,carrot-tops, frunze-de-morcov, morcovi
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 72/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Cuvântul românesc morcov a fost preluat de la popula țiile slave care s-au a șezat în
spațiul carpatic prin secolul 7. Îl folosesc încă bulgarii, sârbii, slovenii și rușii. O altă
denumire uzuală până în secolul trecut, carotă, provenea din latină, care la rândul ei
și-a însușit termenul antic grecesc karoton, moștenit din limbile străvechi indo-
europene, în care ker însemna corn. Morcovul nu este o plantă uitată, de fapt la nivel
mondial se produc anual peste 20 de milioane de tone de morcovi pentru consum,
dintre care jumătate se cultivă în China. Însă am decis să îl includ în lista ierburilor
ignorate pentru că astăzi aproape toți am uitat că frunzele morcovului sunt
comestibile și, în plus, sunt delicioase. Nici eu nu am știut acest lucru până recent,
când curiozitatea m-a împins să aflu mai multe. Și am descoperit că, în ciuda unor
dezbateri semi științifice, frunzele de morcov pot fi consumate crude în salate sau
preparate în nenumărate feluri. De atâtea ori am adus acasă morcovi minunați din
piață sau culeși din grădină și frunzele aveau un miros superb, aromat și proaspăt.
Parcă cu regret le tăiam și le aruncam la coș, așa cum am vazut că făceau mama și
bunica mea, fără să chestionez vreun moment obiceiul.
Acum știu că frunzele conțin cantități bogate de potasiu, clorofilă, caroten și vitamina
K. Au o aromă sofisticată cu o nuanță amăruie și textură crocantă, proaspătă. Mai
nou, descopăr că gustul amărui, considerat ”rău” de cultura occidentală, rămâne
apreciat de cele mai multe bucătării tradi ționale și sunt convinsă că și bucătăria
românească veche a știut să-i vadă odată valoarea. Astăzi, amăruiul este
un acquired taste, cum se întâmplă de exemplu cu ciocolata neagră, iar cei care
”îndrăznesc” să-l adopte ajung să nu mai renunțe niciodată la el. Ca și în cazul altor
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 73/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
ierburi, frunzele sunt cu atât mai bune cu cât sunt mai tinere. Tulpinile fibroase pot fi
evitate în momentul în care le mărun țim așa cum facem cu pătrunjelul. Iată câteva
modalități de-a încerca frunzele de morcov:
Folosiți-le ca verdeață pentru salate sau mâncăruri.
Puteți prepara un excelent pesto de frunze de morcov, făcut în blender cu
usturoi verde, sare, ulei de măsline și o mână de migdale proaspăt prăjite. Acest
pesto (există mai multe rețete pe internet) va fi minunat cu bruschete, ca sos
pentru paste sau pe carne făcută la grătar.
frunzele verzi.
Încercați-le sote alături de ardei gras și bacon crocant abia fript în tigaie.
Sau ce spuneți de legume (sau fasole, ori rădăcinoase) fierte în apă cu ierburi
de grădină și suc de frunze de morcov?
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 74/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 75/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Dar frunzele de morcov, la fel ca cele de țelină, pătrunjel, coriandru, hăsmă țui,
mărar, fenicul, sunt comestibile, delicioase și vă fac bine.
Etichete
fetică, mache, salata-mielului, salată-de-câmp, valeriană
FETÍCĂ s.f. Valerianella locusta*. Plantă anuală de mici dimensiuni cu flori micuțe
alb-albăstrui aparținând familiei Valerianaceae. Frunzele, ovale, de culoare verde
închis, cresc în rozetă până la 30 cm. Au o textură moale și sunt comestibile – cu un
gust caracteristic de miez de nucă nouă.
Fetica crește în flora spontană în toate zonele cu climat temperat, din Europa până
în Asia de Vest, Caucaz și Africa de Nord, fiind cunoscută mediului rural din vremuri
ancestrale. În România, la țară, era numită și salata-mielului sau salată-de-
câmp. Fetică este o forma populară a diminutivului lui fată, similar lui fătucă sau
fetiță – paralela fiind făcută probabil din cauza aspectului delicat al plantei.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 76/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
La un moment dat, în ora șe, consumul de fetică a fost ăriidat uit. Astăzi, termenul
italian valeriană a ajuns să îl înlocuiască pe cel vechi românesc odată cu
‘redescoperirea’ plantei prin intermediul hypermarketurilor, care au transplantat aici
obiceiuri și produse ‘occidentale’.
În Europa vestică, fetica a fost vândută în pie țe ca plantă de consum de pe la
sfârșitul secolului XVII, după ce Jean-Baptiste de La Quintinie, grădinarul oficial la
curtea lui Ludovic al XIV-lea, a introdus-o în meniul regal, propulsând-o pe drumul
spre faima pe care a atins-o în epoca modernă. În varianta cultivată, astăzi, se poate
întâlni pe toate continentele, fiind una dintre cel mai comercializate salate de
consum.
Pentru că are tendița de-a crește și a dezvolta semin țe foarte repede la temperaturi
calde, este cultivată mai ales ca salată de toamnă și iarnă. Rezistă bine în medii
semiaride fără să fie preten țioasă la apă. Frunzele de fetică conțin de 3 ori mai
multă vitamina C decât salată, pe lângă caroten, vitamina E, B6 și B9 și omega 3.
Sunt mai bune când frunzele sunt tinere, înainte ca planta să înflorească. Au un gust
plin și satisfăcător și sunt delicioase în salate mixte, sau în cele în care sunt
ingredientul principal. Merg minunat ca garnitură simplă lângă legume pregătite la
cuptor, sau cărnuri marinate.
În spațiul german, fetica era numită rapunzel și se speculează că de la această
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 77/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
*În unele cărți sau articole ce folosesc ca referin ță publicații mai vechi de 1973 mai
este numită Valerianella olitoria.
Hasmăţui
Etichete
asmaţuchi, asmăţui,chervăr, Hasmaţuchi,hasmăţui, haşmaciucă,maşmă, pătrunjel-franţuzesc, pătru
njel-spaniol
HASMĂŢÚi s.m. Anthriscus cerefolium. Plantă bianuală din familia Apiaceae, înrudită
cu pătrunjelul şi morcovul. Are o tulpină moale, ierboasă, care poate creşte până la
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 78/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Este probabil originar din zona Munţilor Caucaz şi a fost răspândit în restul Europei
Antice de armatele romane. La noi, mai este cunoscut ca hasmaţuchi, asmăţui,
haşmaciucă, haşmă şi era o plantă foarte populară în bucătăriile boiereşti din
secolele trecute. În prezent, hasmăţuiul este cunoscut mai mult prin Moldova, dar
planta este redescoperită prin intermediul reţetelor occidentale şi a reeditărilor
recente a unor cărţi vechi de bucate româneşti (Constantin Bacalbaşa, Sanda Marin).
În Vestul Europei, hasmăţuiul este cunoscută ca “pătrunjel franţuzesc” (sub
forma Anthriscus cerefolium) sau “pătrunjel spaniol” (Myrrhis odorata), foarte
asemănătoare între ele. Unele dicţionare româneşti, la fel ca şi pagina în limba
română de pe Wikipedia, confundă planta domestică cu cea sălbatică(Anthriscus
sylvestris) - şi aceasta are frunze comestibile însă cu un gust mai aspru, mai puţin
delicat. O altă confuzie, dramatică însă, poate fi facută cu pătrunjelul-
câinesc (Aethusa cynapium), o plantă extrem de asemănătoare ca aspect, dar foarte
toxică.
Frunzele proapete de hasmăţui sunt bogate în vitamine C, provitamina A şi
vitaminele B şi se culeg prin tăiere. Tăierea periodică este recomandată astfel încât
planta să nu crească prea mare, moment în care frunzele devin amare. La fel ca şi
pătrunjelul, are nevoie de îngrijire atentă, fiind sensibil la paraziţi şi favorizând
solurile bine afânate şi udate. Se poate semăna oricând, începând din martie până în
iunie. Plantele rasar la doua săptămâni după semănat. Creşte fără probleme şi în
ghiveci.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 79/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Etichete
creson, creson-de-apă,măcriș-de-baltă,năsturaș, năsturel
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 80/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 81/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 82/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Leurda. Gourmet
din preistorie
Etichete
ai-ciorăsc, ai-de-pădure, ai-sălbatic, aiu-ursului, aiuț, aiurdă,alibeta, aliu, leoardă,leordă, leurdă, ust
uroi-de-pădure, usturoi-sălbatic, usturoiță,usturoiul-ursului
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 83/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
LEÚRDĂ s.f. Allium ursinum. Plantă perenă din genul Allium, rudă cu arpagicul,
ceapa și prazul. Frunzele alungite, terminate într-un vârf ascu țit au gust pregnant de
usturoi și au fost mâncate încă de pe vremea când homo sapiensera vânător-
culegător. Florile albe, grupate într-o buchețel la capătul tulpinii, sunt de asemenea
comestibile, la fel ca și bulbii micuți – o delicatesă pentru ursul brun și mistreț care
scurmă după ele (de aici și numele în latină).
Leurda apare prin martie, aprilie fiind luna ei de apogeu – când covoare abundente
de plăntuțe acoperă solul pădurilor din Europa până în zona Munților Caucaz. Mugurii
și frunzele plantei tinere sunt mai delicio și în această perioadă și devin cu atât mai
amărui cu cât planta îmbătrânește. La începutul veriileurda dispare cu desăvârșire.
Leurda este una dintre cele mai versatile plante sălbatice comestibile, putând fii
consumată într-o multitudine de feluri, în moduri asemănătoare spanacului, sau
pentru condimentare ca verdea ță proaspătă. Are un gust aromat și delicat, fără să
lase mirosul neplăcut al usturoiului. Este minunată în salate, în omlete sau papare
rustice, risotto sau paste, pâine cu verdețuri, tarte cu legume sau fiartă alături de
ochiuri românești. La țară se pune în supe și ciorbe, drept zarzavat. O altă rețetă
grozavă este pesto cu leurdă (în loc de busuioc).
La noi îi se mai spune și aiurdă, usturoiță, usturoi sălbatic, ai de pădure sauaiu-
ursului. Cuvântul leurdă are o etimologie necunoscută, fiind considerat un termen
autohton – probabil la fel de vechi ca obiceiul de-a o culege. Și, ca să înțelegeți mai
bine cât de veche este folosirea leurdei, există chiar și o urmă arheologică rămasă
din Mezolitic într-o peșteră din Danemarca – o amprentă de frunză.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 84/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Leurda preferă solurile umede, ușor acide, de aceea pădurile de stejar și pin sunt
habitatul său ideal. Este o plantă europeană prin excelență, care nu s-a lăsat până
acum aclimatizată cu succes pe alt continent.
Dioscorides, medic roman născut în Asia Mică în secolul I e.n, a scris un tratat de
botanică farmaceutică, De materia medica, în care a prezentat 21 de plante
medicinale utilizate de popula țiile getodacice. Leurda este unul dintre ele. Pe baza
practicilor dacice el o recomanda ca detoxifiant de primăvară, pentru cură țarea
arterelor, a plamânilor și a tractului digestiv. A fost urmat de o cohortă de scolastici
din Evul Mediu până în epoca recentă care au descris proprietă țile benefice ale
leurdei.
În 1992 leurda a fost aleasă planta anului de către The Association for the
Protection and Research on European Medicinal Plants.
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 85/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Untișorul. Cum să
trăiești periculos
POSTED BY HIGHWAY IN UNCATEGORIZED
04 joiAPR 2013
≈ 5 COMENTARII
Etichete
calce-mică, grâușor,salată-de-câmp,scânteiuță, scânteiuță-galbenă, scorbutăriță,sălățea, sălăge
a,untișor, untul-vacii
UNTIȘÓR s.m. Ranunculus ficaria. Plantă de dimensiuni mici cu flori ca niște rozete
galben-aurii și cu frunze cărnoase și lucioase, aflate la capătul unei tulpinițe lungi.
Înflorește de la sfârșitul lui februarie până la începutul verii. Aria sa de cre ștere se
întinde din Europa până în stepele vestice ale Asiei, fiind introdusă relativ recent și în
America de Nord.
Îl cunoșteau romanii, în ale căror scrieri apare repetat, și cu siguranță era familiar
populațiilor geto-dac – probabil inclusiv culturilor neolitice din Spațiul Carpatin. În
România actuală, în funcție de regiuni, untișorul mai este cunoscut ca: grâușor,
sălățea, sălăgea, calce-mică, salată-de-câmp, scânteiuță-galbenă, scorbutăriță,
scânteiuță, untul-vacii.
Se pare că untișorul conține vitamina C, E, calciu, potasiu și fibre alimentare care
ajută la reducerea nivelului colesterolului și îmbunătățește circulația. Acidul folic este
bun pentru menținerea sănătății creierului. Popular, din timpuri străvechi, se spune
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 86/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
grădini aproape înainte ca iarna să se sfâr șească. Preferă zone umbroase și sol
umed, fiind una dintre puținele plante care prosperă la umbra copacilor, unde
formează un covor des de plăntu țe. Florile se închid noaptea sau înainte de ploaie
când cerul se întunecă și se redeschid la apariție soarelui. Petalele exterioare sunt
verzi, astfel că floarea închisă este camuflată în mijlocul frunzelor.
Frunzele și florile sunt comestibile crude doar când planta este tânără, prin
martie și aprilie. Planta matură dezvoltă o toxină numităprotoanemonină,
evitată de animale, care însă prin procesul uscării la soare sau prin gătit la
cald se transformă în anemonină, o enzimă cu proprietăți antispasmodice și
analgezice. Pe măsură ce primăvara avansează spre vară, florile pălesc și frunzele
se usucă. Rămâne rădăcina compusă din tuberculi mici care se separă între ei și din
care anul următor vor ieși noi plante.
Untișorul se găsește primăvara în piețe, vândut de țărani în buchețele mici legate
cu sfoară, alături de leurda cu care în mod tradi țional este preparat în salate rustice
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 87/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Sparanghelul sălbatic
POSTED BY HIGHWAY IN UNCATEGORIZED
14 marțiMAI 2013
≈ SCRIE UN COMENTARIU
Etichete
asparagus, asperag,coasta-dracului, coasta-vrasmasului, Iepurel,par, ragila-pamantului,sparang, sp
aranga,sparanghel, Sparanghel-bun, sparanghel-sălbatic, sparangin,sparga, Sperenghea,sperghea, s
perghie,umbra-cucului, umbra-iepurelui
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 88/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Sparanghelul sălbatic preferă zonele stâncoase și solurile saline, pe care cele mai
multe plante le evită. Datorită aspectului decorativ al tufei, a fost cultivat de
generații și generații prin grădini și ghivece. Multă lume cre ște umbra-iepurelui pe
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 89/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
balcon, fără să aibă habar toată via ța că planta este una și aceeași cu sparanghelul
din magazine. Și bunica mea avea unul pe verandă – am învățat de timpuriu că nu
avem voie să ne apropiem de fructele ro șii, sclipitoare, însă până să adun materialul
pentru acest post nici eu nu am știut mai multe.
A, B6, C, E, calciu, magneziu, zinc, potasiu, fier, fosfor, cupru, magneziu, seleniu,
crom, acid folic, fibre și proteine.
Lăstarii de sparanghel sălbatic se culeg de sub tufe (uneori tufa poate să
lipsească), apoi sunt preparați și serviți în modalități felurite. Pot fi consuma ți cruzi
sau gătiți. Acest obicei de-a mânca sparanghel proaspăt a fost aproape uitat, dar
revine în forță odată cu mi șcarea culinară raw. Este minunat pe grătar, fiert, copt, în
supe-creme, omlete, în tocane – pe internet găsi ți mii de rețete fantastice. Poate fi
de asemenea murat sau congelat, astfel poate fi păstrat pentru ani buni.
Prima carte cu temă gastronomică europeană, scrisă în amurgul epocii de aur a
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 90/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 91/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
Calomfir și vetrice
POSTED BY HIGHWAY IN UNCATEGORIZED
29 miercuri MAI 2013
≈ UN COMENTARIU
Etichete
bumbişor, busuiocul-fetelor, busuiocul-sfintelor, calampăr,calapăr, calofir,calonchir, calonfir,calubăr,
caranfil, carpin,călugăr, dumbravnic,galopăr, iarba-Sfâtului-Petru, izma-Maicii-Preciste, spiculeţ
e,vetrice, vetriceauă
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 92/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
la rândul lor, sunt formate din lobi micuți ce dau frunzelor aspect de frunze de ferigă
în miniatură. De asemenea, frunzele de calomfir sunt mai intense și mai plăcute la
gust decât cele de ventrice, de unde și numele de balsamita. Speciile
de Tanacetum își au originile în Eurasia, dar în prezent sunt răspândite pe toate
continentele cu climă temperată.
CALO
MFIR, Tanacetum balsamita.
VETRI
CE, Tanacetum vulgare.
Atât calomfirul cât și vetricele au fost cunoscute și cultivate din cele mai vechi
timpuri. De fapt, istoria lor este aproape identică și multe articole recente ajung să le
suprapună, dacă nu să le confunde cu totul. Alte încurcături se fac cu numele
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 93/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
botanice din clasificările mai vechi, Chrysanthemum balsamita sau C. vulgare, care
astăzi au fost înlocuite de Tanacetum balsamita și, respectiv, T. vulgare.
Primele mențini ale acestor plante au apărut la începuturile Evului Mediu european.
Una este o colecție de acte legislative, numită Capitulaire De Villis, scrise la
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 94/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
În prezent, folosirea internă a părților de calomfir sau vetrice este destul de limitată,
datorită uleiurilor volatile conținute (tuionă, camfor și mirtenol), extrem de excitante
pentru sistemul nervos. În cantită ți exagerate aceste substanțe pot cauza halucina ții,
convulsii, spasme sau chiar moartea. Dar în trecut, calomfirul și vetriceaua erau
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 95/96
7/14/2019 IERBURI UITATE
http://slidepdf.com/reader/full/ierburi-uitate 96/96