Capitolul I Familia Papaveraceae – Caracteristici generale

1.1 Caracterizarea generală a familiei Papaveraceae

1.2 Clasificarea internațională a plantelor angiosperme.
1.3 Clasificarea familiei Papaveraceea şi reprezentanți
1.4 Scurtă istorie a plantelor din familia Papaveraceae
Capitolul I Familia Papaveraceae – Caracteristici generale

1.1 Caracterizarea generală a familiei Papaveraceae

Familia Papaveraceae este una din cele mai importante familii de plante din regnul vegetal.
Are în componenţă 42 de genuri şi aproximativ 775 de specii de plante cunoscute.
Familia conține în general plante erbacee anuale sau perene mai rar arbori, arbuști, majoritatea
producând latex.
Frunzele:
- simple;
- astipelate cu limbul întreg sau astipelat;
-dispuse altern;
-pețiolate sau amplexicaule.

Floarea:
- Caliciul prezintă 2 sepale caduce;
- Corola formează, de obicei, 4 petale;
- Staminele sunt variabile ca număr sau la unele plante sunt reduse la 2.
Ovarul are un număr variabil de carpele.
Sunt plante entomofile.1
Plantele din familia Papaveraceae au următoarea formulă florală:

K2C2+2A∞-4G∞-2
Numărul bazic de cromozomi, x, este: 6,7,8,9,10 şi 11, până la 2n=84 – dodecaplid, întâlnit la
speciile Papaver, Argemone şi Meconopsis.

1
Botanică farmaceutică, T. Calalb, Mihai Bodrug, Editura universității de Medicină şi Farmacie N. Testemiţanu,
Chișinău, 2009.

1
 Fig.1.1 Reprezentanți ai familiei Papaveraceae

Regnul Plantae
Subregnul Cormobionta
Încrengătura Magnoliophyta Angispermatophyta
Clasa Magnoliatae
Ordin Papaverales
Familie Papaveraceae
Tab. 1.1 Clasificarea științifică a familiei Papaveraceae

2
1.2 Caracterizarea generală a plantelor angiosperme şi clasificarea internațională

Clasificarea plantelor cu flori (angiosperme) se bazează pe sinteza datelor morfologiei,

anatomiei, embriologiei, citologiei, geneticii, biochimiei şi geografiei comparate ale plantelor.
Divizarea plantelor cu flori în clase, ordine, familii se bazează pe morfologia florii şi a
inflorescențelor, structura grăunțelor de polen, structura şi dezvoltarea ovulului şi a gametofiților
(formă sexuală a plantelor în alternanța generațiilor; la angiosperme gametofitul feminin numit şi
”sac embrionar” este cunoscut ca megagametofit, iar gametofitul masculin, polenul, este numit
microgametofit) feminini, pe anatomia învelișului semințelor, pe structura şi gradul de dezvoltare
a embrionului, numărul de cotiledoane, prezența sau absența endospermului (învelișul exterior al
embrionului), structura şi dezvoltarea aparatului stomatic, pe anatomia xilemului (țesut lemnos) şi
a floemului (ţesut al vaselor liberiene).
Angiospermele se împart în două clase: dicotiledonate (dicot) şi monocotiledonate (monocot).
Embrionul dicotiledonatelor are două cotiledoane, care în mod obișnuit germinează la suprafața
solului, în timp ce embrionul monocotiledonatelor are un cotiledon care germinează, în cele mai
multe cazuri, în sol.
Unul dintre cele mai cunoscute şi aplicate sisteme este cel al lui Arthur Cronquist, din 1981.
Sistemul lui Cronquist grupează plantele cu flori în două largi
clase, Magnoliopsida (dicotiledonate) şi Liliopsida (monodicoteledonate).
I. Clasa Magnoliopsida cuprinde subclasele:

A. Subclasa Magnoliidae cu următoarele ordine şi familii:

1. Ordinul Magnoliales are 10 familii: Winteraceae, Degeneriaceae, Himantandraceae,

Eupomatiaceae, Austrobaileyaceae, Magnoliaceae, Lactoridaceae, Annonaceae, Myrsticaceae,
Canellaceae.
2. Ordinul Laurales cuprinde 8 familii: Amborellaceae, Trimeniaceae, Monimiaceae,
Gomortegaceae, Calycanthaceae, Idiospermaceae, Lauraceae, Hernandiaceae.
3. Ordinul Piperales conţine 3 familii: Cloranthaceae, Saururaceae, Piperaceae.
4. Ordinul Aristolochiales are o familie: Aristolochiaceae.
5. Ordinul Illiciales include 2 familii: Illiaceae, Schisandraceae.

3
6. Ordinul Nymphaeles subordonează 5 familii: Nelumbonaceae, Nymphaeaceae, Barclayaceae,
Cabombaceae, Ceratophyllaceae.
7. Ordinul Ranunculales cuprinde 8 familii: Ranunculaceae, Circaesteraceae, Berberidaceae,
Sargentodoxaceae, Lardizbalaceae, Menispermaceae, Coriariaceae, Sabiaceae.
8. Ordinul Papaverales are 2 familii: Papaveraceae, Fumariaceae.

B. Subclasa Hamamelidae/Hamamelididae include următoarele ordine şi familii:

1. Ordinul Trochodendrales include 2 familii: Tetracentraceae, Trochodendraceae.

2. Ordinul Hamamelidales subordonează 5 familii: Cercidiphyllaceae, Eupteleaceae,
Platanaceae, Hamamelidaceae, Myrothamnaceae.
3. Ordinul Daphniphyllales are în subordine o familie: Daphniphyllaceae.
4. Ordinul Didymelales include o familie: Didymelaceae.
5. Ordinul Eucommiales îşi subordonează o familie: Eucommiaceae.
6. Ordinul Urticales are 6 familii: Barbeyaceae, Ulmaceae, Cannabaceae, Moraceae,
Cecropiaceae, Urticaceae.
7. Ordinul Leitnerialis include o familie: Leitneriaceae.
8. Ordinul Juglandes conţine 2 familii: Rhoipteleaceae, Juglandaceae.
9. Ordinul Myrcales are o familie: Myricaceae.
10. Ordinul Fagales are în subordine 5 familii: Balanopaceae, Ticodendraceae, Fagaceae,
Nothofagaceae, Betulaceae.
11. Ordinul Casuarinales are o familie: Casuarinaceae.

C. Subclasa Caryophyllidae își subordonează următoarele ordine şi familii:

1. Ordinul Caryophyllales conține 12 familii: Phytolaccaceae, Achatocarpaceae, Nyctaginaceae,

Aizoaceae, Didiereaceae, Cactaceae, Chenopodiaceae, Amaranthaceae, Portulacaceae,
Basellaceae, Moluginaceae, Caryophyllaceae.
2. Ordinul Polygonales are o familie: Polygonaceae.
3. Ordinul Plumbaginales are tot o familie: Plumbaginaceae.

4
D. Subclasa Dilleniidae are în subordine următoarele ordine şi familii:

1. Ordinul Dilleniales cu 2 familii: Dilleniaceae, Paeonaceae.

2. Ordinul Theales include 18 familii: Ochnaceae, Sphaerosepalaceae, Sarcolaenaceae,
Dipterocarpaceae, Caryocaraceae, Theaceae, Actinidaceae, Scytopetalaceae,
Pentaphylacaceae, Tetrameristaceae, Pelliceraceae, Oncothecaceae, Marcgraviaceae,
Quiinaceae, Elatinaceae, Paracryphiaceae, Medusagynaceae, Clusiaceae.
3. Ordinul Malvales are 5 familii: Elaeocarpaceae, Tiliaceae, Sterculiaceae, Bombacaceae,
Malvaceae.
4. Ordinul Lecythidales conţine o familie: Lecythidaceae.
5. Ordinul Nephentales include 3 familii: Sarraceniaceae, Nephenthaceae, Droseraceae.
6. Ordinul Violales are 24 de familii: Flacourtiaceae, Peridiscaeae, Bixaceae, Cistaceae,
Huaceae, Lacistemataceae, Scyphostegiaceae, Stachyuraceae, Violaceae, Tamaricaceae,
Frankeniaceae, Dionocophyllaceae, Ancistrocladaceae, Turneraceae, Malesherbiaceae,
Passifloraceae, Achariaceae, Caricaceae, Fouquieiaceae, Hoplesigmataceae, Cucurbitaceae,
Datiscaceae, Begoniaceae, Losaceae.
7. Ordinul Salicales conţine o familie: Salicaceae.
8. Ordinul Capparales are 4 familii: Tovariaceae, Capparaceae, Brassicaceae, Moringaceae,
Resedaceae.
9. Ordinul Batales include 2 familii: Gyrostemonaceae, Bataceae.
10. Ordinul Ericales îşi subordonează 8 familii: Cyrillaceae, Clethraceae, Grubiaceae,
Empetraceae, Epacridaceae, Ericaceae, Pyrolaceae, Monotropaceae.
11. Ordinul Diapensiales are o familie: Diapensiaceae.
12. Ordinul Ebenales are 5 familii: Sapotaceae, Ebenaceae, Styracaceae, Lissocarpaceae
Symplocaceae.
13. Ordinul Primulales include 3 familii: Theophrastaceae, Myrsinaceae, Primulaceae.

E. Subclasa Rosidae are următoarele ordine şi familii:

1. Ordinul Rosales conţine 24 de familii: Brunelliaceae, Connaraceae, Eucryphiaceae,

Cunoniaceae, Davidsoniaceae, Dialypetalanthaceae, Pittosporaceae, Byblidaceae,

5
Hydrangeaceae, Columelliaceae, Grossulariaceae, Greyiaceae, Anisophylleaceae,
Aleusomiaceae, Crassulaceae, Bruniaceae, Cephalotaceae, Saxifragaceae, Rosaceae,
Neuradaceae, Crossosomataceae, Chrysobalanceae, Surianaceae, Rhabdodendraceae.
2. Ordinul Fabales are 3 familii: Mimosaceae, Caesalpinaceae, Fabaceae.
3. Ordinul Proteales include 2 familii: Elaeagnaceae, Proteaceae.
4. Ordinul Podostemales este reprezentat de o singură familie: Podostemaceae.
5. Ordinul Haloragales conţine 2 familii: Haloragaceae, Gunneraceae.
6. Ordinul Myrtales are 15 familii: Sonneratiaceae, Lythraceae, Penaeaceae, Crypteroniaceae,
Thymelaceae, Trapaceae, Myrtaceae, Punicaceae, Onagraceae, Oliniaceae, Melastomataceae,
Combretaceae, Alzateaceae, Memecylaceae, Rhynocalycaceae.
7. Ordinul Rhizophorales are o familie: Rhizophoraceae.
8. Ordinul Cornales include 4 familii: Alangiaceae, Nyssaceae, Cornaceae, Garryaceae.
9. Ordinul Santales îşi subordonează 10 familii: Medusandraceae, Dipentodontaceae,
Olacaceae, Opiliaceae, Santalaceae, Misodendraceae, Loranthaceae, Viscaceae,
Eremolepidaceae, Balanophoraceae.
10. Ordinul Rafflesiales conţine 3 familii: Hydnoraceae, Mitrastemonaceae, Rafflesiaceae.
11. Ordinul Celastrales are 12 familii: Geissolomotaceae, Celastraceae, Hippocrateaceae,
Stackhoussiaceae, Salvadoraceae, Aquifoliaceae, Icacinaceae, Aextoxicaceae, Cardiopteraceae,
Corynocarpaceae, Dichapetalaceae, Tepuianthaceae.
12. Ordinul Euphorbiales include 4 familii: Buxaceae, Simmondsiaceae, Pandaceae,
Euphorbiaceae.
13. Ordinul Rhamnales are 3 familii: Rhamnaceae, Leeaceae, Vitaceae.
14. Ordinul Linales cuprinde 5 familii: Erythroxylaceae, Humiriaceae, Ixonanthaceae,
Hugoniacae, Linaceae.
15. Ordinul Polygales îşi subordonează 7 familii: Malpichiaceae, Vochysiaceae, Trigoniaceae,
Tremandraceae, Polygalaceae, Xanthophyllaceae, Krameriaceae.
16. Ordinul Sapindales are 15 familii: Staphyleaceae, Melianthaceae, Bretschneideraceae,
Akaniaceae, Sapindaceae, Hippocastanaceae, Aceraceae, Burseraceae, Anacardiaceae,
Julianiaceae, Simaroubaceae, Cneoraceae, Meliaceae, Rutaceae, Zygophyllaceae.
17. Ordinul Geraniales include 5 familii: Oxalidaceae, Geraniaceae, Limnanthaceae,

6
Tropaeolaceae, Balsaminaceae.
18. Ordinul Apiales conţine 2 familii: Araliaceae, Apiaceae.

F. Subclasa Asteridae are următoarele ordine şi familii:

1. Ordinul Gentianales ce cuprinde 6 familii: Loganiaceae, Retziaceae, Gentianaceae,

Saccifoliaceae, Apocynaceae, Asclepiadaceae.
2. Ordinul Solanales are 8 familii: Duckeodendraceae, Nolanaceae, Solanaceae,
Convolvulaceae, Cuscutaceae, Menyanthaceae, Polemoniaceae, Hydrophyllaceae.
3. Ordinul Lamiales include 4 familii: Lennoaceae, Boraginaceae, Verbenaceae, Lamiaceae.
4. Ordinul Callitrichales cuprinde 3 familii: Hippuridaceae, Callitichaceae, Hydrostachyaceae.
5. Ordinul Plantaginales are o singură familie: Plantaginaceae.
6. Ordinul Scrophulariales îşi subordonează 12 familii: Buddlejaceae, Oleaceae,
Scrophulariaceae, Globulariaceae, Myoporaceae, Orobanchaceae, Gesneriaceae, Acanthaceae,
Pedaliaceae, Bignoniaceae, Mendocinaceae, Lentibulariaceae.
7. Ordinul Campanulales are 7 familii: Pentaphragmataceae, Sphenocleaceae, Campanulaceae,
Stylidiacaeae, Donatiaceae, Brunoniaceae, Goodeniaceae.
8. Ordinul Rubiales conține 2 familii: Rubiaceae, Theligonaceae.
9. Ordinul Dipsacales include 4 familii: Caprifoliaceae, Adoxaceae, Valerianaceae,
Dipsacaceae.
10. Ordinul Calycerales își subordonează o familie: Calyceraceae.
11. Ordinul Asterales are o familie: Asteraceae.

II. Clasa Liliopsida are următoarele subclase:

A. Subclasa Alismatidae cu următoarele ordine şi familii:

1. Ordinul Alismatales cuprinde 3 familii: Butomaceae, Limnocharitaceae, Alismataceae.

2. Ordinul Hydrocharitales are o familie: Hydrocharitaceae.
3. Ordinul Najadales îşi subordonează 10 familii: Aponogetonaceae, Sheuchzeriaceae,
Juncaginaceae, Potamogetonaceae, Ruppiaceae, Najadaceae, Zannichelliaceae, Posidoniaceae,

7
Cymodoceaceae, Zosteraceae.
4. Ordinul Triuridales include 2 familii: Petrosaviaceae, Triuridaceae.

B. Subclasa Arecidae are următoarele ordine cu câte o familie:

1. Ordinul Arecales: Arecaceae.

2. Ordinul Cyclanthales: Cylanthaceae.
3. Ordinul Pandanales: Pandanaceae.
4. Ordinul Arales conţine 3 familii: Acoraceae, Araceae, Lemnaceae.

C. Subclasa Commelinide are următoarele ordine şi familii:

1. Ordinul Commelinales include 4 familii: Rapateaceae, Xyridaceae, Mayacceae,

Commelinaceae.
2. Ordinul Eriocaulalis îşi subordonează o familie: Eriocaulaceae.
3. Ordinul Restionales are 4 familii: Flagellariaceae, Joinvilleaceae, Restonaceae,
Centrolepidaceae.
4. Ordinul Juncales conţine 2 familii: Juncaceae, Thurniacae.
5. Ordinul Cyperales include 2 familii: Cyperaceae, Poaceae.
6. Ordinul Hydatellales are o familie: Hydatellaceae.
7. Ordinul Typhales conţine 2 familii: Sparganaceae, Typhaceae.
C. Subclasa Zingiberidae are următoarelae ordine şi familii:
1. Ordinul Bromeliales care include o familie: Bromeliaceae.
2. Ordinul Zingiberales își subordonează 8 familii: Sterlitziaceae, Heliconiaceae, Musaceae,
Lowiaceae, Zingiberaceae, Costaceae, Cannceae, Marantaceae.

D. Subclasa Liliidae are următorele ordine şi familii:

1. Ordinul Liliales conţine 15 familii: Phylidraceae, Pontederiaceae, Haemodoraceae,

Cyanastraceae, Liliaceae, Iridaceae, Velloziaceae, Aloeaceae, Agavaceae, Xanthorrhoaceae,

8
Hanguanaceae, Taccaceae, Stemonaceae, Smilacaceae, Dioscoreaceae.
2. Ordinul Orchidales are 4 familii: Geosiridaceae, Burmanniaceae, Corsiaceae, Orchidaceae.

9
1.3 Clasificarea familiei Papaveraceae şi reprezentanți
Conform clasificării cercetătorului Mihai Bodrug familia Papaveraceae se împarte în 4
genuri:
a. Genul Chelidonium
b. Genul Glaucinum
c. Genul Macleaya – gen oligotiopic
d. Genul Papaver

a. Genul Chelidonium
Principalul reprezentant al genului Chelidonium în România este: Chelidonium majus –
rostopasca. Sunt plante perene, erbacee, cu înălțimi intre 50-100 cm. Se pot întâlni în locuri
umede, în vecinătatea zidurilor, gardurilor, a grohotișurilor de pantă, chiar şi în livezi. Originea
acestei plante este euro-asiatică. Se dezvoltă bine în soluri ușoare şi chiar nisipoase. Se poate
întâlni în zona de câmpie dar şi în zonele montane la altitudini de 800-1000 metri.
Rostopasca prezintă un rizom masiv, ramificat, de culoare brună cu numeroase rădăcini.
Tulpina este ramificată, cu peri lungi şi rari. Frunzele sunt penat-sectate cu 5-7 lobi inegali. Are
flori bisexuate, actinomorfe, cu 2 sepale caduce, 4 petale galbene libere. Florile au numeroase
stamine, ovar bicarpelar. Florile sunt unite în inflorescențe de tip umbrelă. Fructul se prezintă sub
forma unei capsule cu multe semințe de culoare brun-neagră. Toată planta este străbătută de
laticifere, care produc un latex galben-portocaliu, iritant.

10
 Fig. 1.2 Chelidonium majus – familia Papaveraceae
b. Genul Glaucinum
În România se pot identifica 10 specii din acest gen. Cel mai important reprezentant al genului
întâlnit în flora spontană este Glaucinum corniculatum sau macul cornut.

Fig. 1.3 Glaucinum corniculatum – familia Papaveraceae

Este răspândit în Europa şi Asia. Timpul de înflorire este: iunie-august. Are o rădăcină
pivotanta, tulpină erectă, simplă sau ramificată, de culoare verde-albăstrui, înalta de 15-30
centimetri. Frunzele sunt profund penat sectate cu segmente lacerat ascuțit dințate, mai mult sau
mai puțin păroase, cele inferioare pețiolate, iar cele inferioare sesile. Are flori solitare, portocalii
sau roșii, la bază au o pată neagră, sunt pedunculate, caliciul este format din 2 sepale păroase,
corola conține 4 petale libere. Androceul are numeroase stamine gălbui. Gineceul are un ovar
superior, cilindric, des, alungit, alb păros. Fructul este silicviform, foarte lung, păros. Are
numeroase semințe, de culoare neagră, hemisferice, reticulate.
Un alt reprezentant al genului Glaucinum este: Glaucinum flavum – macul galben, este
răspândit mai ales pe litoralul Mării Nordului şi al Mării Baltice.

c. Genul Macleaya

11
 Reprezentantul genului este Macleaya microcarpa – maclee. Este foarte răspândit în Asia de
Sud. Este o plantă perenă cu tulpini riguroase, puțin ramificate, cu înălțimi de 2-2,5 metri.
Frunzele sunt pețiolat ovate, prevăzute cu 5-7 lobi, dispuse altern. Are flori mici, grupate în
inflorescențe terminale de tip racem compus. Fructul este o capsulă mică, sferică.

Fig. 1.4 Macleya microcarpa – familia Papaveraceae

d. Genul Papaver
Genul Papaver include 120 de specii de plante, în România se pot întâlni în flora spontană 4
specii. Cel mai cunoscut reprezentant al acestui gen este Papaver somniferum – macul de grădină.
Macul de grădină este originar din Asia Mică, de unde s-a răspândit în toată Europa. Este o
plantă anuală. Are rădăcină pivotantă. Prezintă o tulpină erectă, cerificată, înaltă de 70-180
centimetri.

12
 Fig. 1.5 Papaver somniferum – familia Papaveraceae
Frunzele sunt alungit-ovate, pețiolate, cele superioare amplexicaule, cu marginea neregulat
dințată şi nervura mediană proeminentă. Florile sunt mari solitare, actinomorfe. Caliciul are 2
sepale caduce iar corola 4 petale mari roșii, roz sau albe cu o pată violacee pe partea bazală internă.
Au numeroase stamine cu gineceul sincarp. Fructul este o capsulă globuloasă cu stigmat stelat
persistent. Semințele sunt numeroase albastru cenușiu sau negre. De la fructele imature, prin
crestare, se obține latex de culoare albă, vâscos, se solidifică în contact cu aerul rezultând o masă
brună numită opiu.

Fig. 1.6 Capsula şi semințele de Papaver somniferum

Conform clasificării internaționale familia Papaveraceae se divide în:

A. Subfamilia Papaveroideae::
a. Tribul Eschscholziae cu reprezentanții:
- Dendromecon Benth. – California

13
 Fig. 1.7 Dendromecon Benth.
O specie de arbuști nativi din California, Statele Unite al Americii. Este o plantă înaltă, poate
depăși 3 metri înălțime, cu flori galbene.
- Eschscholzia Cham. – este o plantă perenă originară din nord-vestul Statelor Unite ale
Americii, descoperită de Johann Friedrich von Eschscholtz. Frunzele sunt profund tăiate, glabre,
bazale. Florile au 4 petale de culoare portocaliu gălbuie, singure sau mai multe. Atunci cand este
înnorat florile sunt închise. Semințele sunt mici şi negre. Latexul este portocaliu deschis şi este
toxic.

Fig. 1.8 Eschscholzia californica

- Hunnemannia Sweet – întâlnită în partea de est a Mexicului. Este o plantă pe care o putem
găsi la altitudini mari 1500-2000 de metri în deșertul Chihuahuan.

14
 Fig.1.8 Hunnemannia – familia Papaveraceae
Specia a fost numită după botanistul britanic John Hunnemann. Este o plantă perenă, tulpinile sunt
lemnoase, frunzele sunt divizate în lobi lineari de culoare verde-albăstrui. Florile sunt în formă de
cupe galbene, asemănătoare lalelelor. Planta este cultivată pentru semințe, folosite în industria
farmaceutică.
b. Tribul Chelidonieae
- Bocconia L. – întâlnită în America de Sud şi Centrală, în Antile.
- Chelidonium majus – întâlnită în Europa şi Asia.
- Dicranostigma Hook & Thomson - întâlnită în Asia Centrală.

Fig. 1.9 Dicranostigma erectus – familia Papaveraceae

Este o specie nativă din Himalaya şi vestul Chinei, folosită mult în medicina ayuverdică.
- Glaucinum - întâlnită în Europa şi Asia Centrală.
- Sanguinaria L. – întâlnită în nord-estul Americii, este o plantă perenă, erbacee, latexul este roșu
şi otrăvitor datorat prezentei alcaloidului sanguinarină. Aplicarea latexului pe piele poate produce
escare. Se folosea pentru distrugerea celulelor canceroase de pe suprafața pielii. Nu se folosește
pentru uz intern. Ingerarea accidentală poate produce vomă şi stări de inconștiență.

15
 Fig. 1.10 Sanguinaria – flori şi rădăcini cu latex roșu
- Stylophorum Nutt. – întâlnită în nord-estul Americii şi în Asia de Est.
c. Tribul Platystemoneae
- Hesperomecon Greene – originară în nord-vestul Americii.
- Meconella Nutt. - originară în nord-vestul Americii.
d. Tribul Papavereae
- Argemone L. – intalnit în America de nord, centrală şi de sud, Hawai.

Fig. 1.11 Argemone L. – familia Papaveraceae

În medicina mayașă era folosită pentru a trata cataracta.
- Canbya Parry – întâlnită în nord vestul Statelor Unite ale Americii, este cunoscută sub
denumirea populară „macul pigmeu” datorită dimensiunilor reduse ale plantei de 2-3 centimetrii.
A fost denumită după botanistul William Mariott Canby.
- Meconopsis Vig. – intalnita în centrul Asiei şi vestul Europei.

16
 Fig. 1.12 Meconopsis vig. – familia Papaveraceae
A fost descrisă pentru prima dată în 1814 de către botanistul francez Viguier. Specia Meconopsis
Gakyidiana este recunoscută drept simbol național în Bhutan.
- Papaver L. - este o specie endemică în emisfera nordică, sudul Africii, insula Capului Verde.
Este o plantă anuală. Florile au două sepale şi 4-6 petale de diverse culori: roșu, roz, portocaliu,
galben sau liliac.
- Roemeria Medik. – întâlnită în zona Mediteraneeană şi în sud vestul Asiei.
- Rommeya Harv. – endemică în California, Statele Unite ale Americii.
- Stylomecon G. Taylor – întâlnită California, Statele Unite ale Americii. Popular este denumită
„ macul de vânt”.

Fig. 1.13 Stylomecon – familia Papaveraceae

17
1.4 Scurtă istorie a plantelor din familia Papaveraceae
Chelidonium majus
Rostopasca este una dintre cele mai vechi plante folosite. Romanii au botezat-o
„Chelidonium” – darul cerului, era folosită pentru înlăturarea negilor.
Alchimiștii credeau ca pot scoate aur din petalele acestei plante.
Paracelsus făcea o analogie între latexul plantei şi secreția biliară.
Hahnemann, fondatorul homeopatiei, trata pacienții suferinzi de boli hepatice.
Dioscorides trata cataracta şi conjunctivita.
Pictorul german Albrecht Dürer ( 1471-1528) a imortalizat rostopasca într-o pictură dupa ce s-a
vindecat de malarie şi hepatomegalie cu ajutorul ei. Pictura este expusă la muzeul Albertina, Viena,
Austria.

18
 Fig.1.14 Pictură Albrecht Durer – Greater Celandine2
Papaver somniferum
Specia Papaver a fost cultivată încă de acum 5000 de ani înainte de Isus, în Mesopotamia. A fost
găsita în mormintele egiptene.
În Grecia, macul era asociat cu Demeter, zeița fertilității şi agriculturii. Tot în Grecia a fost
portretizată alături de zeii somnului, Hypnos, Nyx şi Thanos. Se folosea pentru eutanasiere.
Pentru prima dată, Hipocrate, a preparat medicamente din latexul plantei, folosindu-le ca narcotice,
hipnotice şi somnifere.
Dioscorides, a descris prima dată macul într-o carte, a cultivat-o şi a studiat proprietățile latexului.
Galen a folosit planta pentru inflamații ale ochilor şi rinichilor.
Între anii 1839-1842 a fost primul război al opiumului şi între 1856-1860 al doilea război al
opiumului între China şi Marea Britanie, prin care mai mulți împărați din China au încercat sa
interzică importul de opium în țara lor.
Prima fabrică de producție specializată în producția capsulelor de opium a fost deschisă în 1928,
în Germania.
În prezent, morfina şi codeina, sunt extrase din alcaloizii speciilor Papaver. Australia, Turcia şi
India sunt cei mai mari producători de extracte din mac, pentru uz medical. În timp ce USA, Marea

2
Greater Celandine, by Albrecht Durer, Muzeul Albertina, Viena

19
Britanie, Franța, Australia şi Ungaria sunt cei mai mari procesatori de medicamente pe bază de
opium.
În Statele Unite ale Americii este interzisă cultivarea şi posesia extractelor pe bază de opium de
Legea „Opium Poppy Control Act” din 1942.

20