"Corbul" este un poem narativ scris de Edgar Allan Poe, prima dată publicat în 1845.

Este adesea menţionat datorită muzicalităţii versurilor, limbajului stilizat şi atmosferei

supranaturale.
Titlul este unul semnificativ. Corbul este considerat o pasare sacra investita pin natura cu
darul previziunii, mai mult, este simbol al caderii si al degradarii si dovedeste o atractie
bolnavicioasa catre lumea tenebrelor instinctuale. Investit cu puteri oraculare de ordin
malefic, in credintele populare, corbul prevesteste sfarsitul.
Poe a scris poemul ca o povestire, fără a crea o alegorie sau să cadă în didacticism.
Tema principală este cea a devotării veşnice. Naratorul este prins între dorinţa de a uita
şi cea a-şi aminti, părând că primeşte plăcere de la concentrarea pe pierdere. Amuzat de
dispoziţia serioasă a corbului, bărbatul îi cere păsării să-i dezvăluie numele. Intrebarea
este dependenta de raspuns, existenta interlocutorului imaginar deducandu-se retroactiv
din replica sa: nevermore. Cuvantul este inuman prin cruzimea sa staruitoare, precum si
prin automatismul sau repetitiv si monoton. Întrebările sunt puse, atunci, anumit cu
scopul de a incita sentimentul de pierdere şi de a se subaprecia. Poe nu lămureşte dacă
pasărea chiar ştie ce spune sau intenţia a fost de a cauza o reacţie în naratorul poemului.
Naratorul, adesea identificat ca fiind un student ce se lamentează din cauza morţii iubitei
lui, Lenore, este prezentat la început ca fiind slăbit şi obosit, devenind pe parcurs plin de
regrete, dupa care trece la o stare de furie şi în final, innebunind.
În parte datorită publicării duale, "Corbul" l-a făcut pe Edgar Allan Poe un nume familial
aproape imediat, transformându-l într-o celebritate națională. Cititorii au început să
identifice poemul cu poetul, poreclindu-l pe Poe, "Corbul".