Nume Boaru Cristina

Clasa a XII-a F

Edgar Allan Poe

”Tot ceea ce vedem sau pãrem nu este decât un vis într-un
vis...”
Edgar Allan Poe (n. 19 ianuarie 1809, Boston/Massachusetts
- d. 7 octombrie 1849, Baltimore/Maryland) a fost un poet,
romancier, nuvelist și critic literar american, creator al
genului de scurte povestiri și precursor al literaturii
moderne de ficțiune științifico-fantastică. A dus o viață de
boem și a sfârșit tragic în mizerie, opium și alcoolism, dar
tocmai din acest infern al existenței sale s-au născut multe
dintre creațiile ce aveau să impună literaturii universale
norme de evaluare estetică necunoscute până atunci. În cei
patruzeci de ani ai unei vieți halucinante, scriitorul a izbutit
să publice multe volume de versuri, de proză, estetică și
teorie literară, făcând dovada unei forțe de creație
extraordinare.
Fiu al actriţei Elizabeth Arnold Hopkins Poe şi al
actorului David Poe, este pãrãsit de tatã dupã care mama sa
moare de tuberculozã. Poe este adoptat informal de cãtre familia lui John Allan, un negustor scoţian de
succes. John îl trimite la şcoalã în Irving, Scoţia, apoi la Chelsea şi Stoke Newington.
Poe cãlãtoreşte în Boston în 1827, unde se întreţine practicând joburi obscure de funcţinoar şi
ziarist. Se înroleazã apoi în armatã si îşi publicã primul volum de poezie, ”Tamerlane and Other Poems”,
care însã nu beneficiazã de prea mare atenţie. În Baltimore mai publicã un volum, ”Al Aaraaf, Tamerlane
and Minor Poems”, iar în New York scoate un al treilea, intitulat simplu ”Poems”, cu ajutorul cadeţilor de
la West Point. Perioada în care încearcã Edgar Allan Poe sã se afirme este una dificilã, el fiind de altfel
printre primii care aspirã la posibliitatea întreţinerii doar prin scris.
Reîntorcându-se în Baltimore, scriiitorul se însoarã în secret cu verişoara sa de 13 ani, Virginia
Clemm. Îşi câştigã reputaţia unui critic prolific prin numeroasele artocole şi recenzii.
Din cauza stresului provocat de îmbolnãvirea soţiei sale, Poe începe sã bea din ce în ce mai mult. Poemul
care l-a fãcut faimos, în ciuda faptului cã nu i-a adus venituri materiale însemnate, ”The Raven”, apare în
1845 în Evening Mirror. Dupã eşecul ziarului Broadway Journal, Poe se mutã într-o cãsuţã în Bronx,
unde Virginia moare în 1847. Dupã acest eveniment scriitorul intrã într-o etapa mai distructivã ca
niciodatã. Pe 3 octombrie 1849 este gãsit delirând pe strãzile din Baltimore, murind 4 zile mai târziu în
spitalul de la Washington College.

Opera
Ca un termen general de definire a operei sale s-a folosit cel de gotic, un gen de atlfel foarte iubit în
epocã. Povestirile şi poemele trateazã categoriile urâtului, grotescului, macabrului. Una dintre temele
recurente este cea a morţii, pe care autorul o surprinde prin semne fizice, descompunere, senzaţia
îngropãrii de viu, reanimarea morţilor sau doliul. Romantismul întunecat poate fi interpretat ca o reacţie
la un iluminism transcendent pe care poetul îl dispreţuia. Dincolo de gustul sãu pentru oribil, Poe mai
cultivã şi ironia, satira sau burlescul. Concepţia sa literarã, aşa cum reiese de pildã din ”The Philosophy of
Composition”, se rezumã la respingerea didacticismului şi a alegorizãrii, la accentul pe un singur efect, la
construcţia unui sens nu foarte departe de suprafaţa textului, dar un sens care sã nu fie evident.
 ”The Tell-Tale Heart” sau ”The Black Cat” pun problema stabilitãţii mentale, a nebuniei împinse la
cote paroxistice care combinata cu factori precum dependenţa rezultã în gesturi absurde, acţiuni violente
şi perverse. ”The Pit and the Pendulum”, poveste care are drept cadru o închisoare în care zace un acuzat
al Inchizitiei, se ocupã de efectele pe care teroarea le poate avea asupra psihicului uman, care devine cu
atât mai intensã cu cât nu avem de-a face cu elemente supranaturale. Realitatea este determinatã de
utlizarea detaliilor legate de senzaţii (lama ameninţãtoare, şobolani care mişunã, pereţii înfierbântaţi).