Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stoica Patricia-Maria
11B
Victor Hugo Jane Austen
Feodor Dostoievski
Victor Hugo
Motto: „Nimic din ce poate vedea ochiul spiritual nu este mai minunat sau mai tainic decât omul; nimic
nu e mai incredibil, mai complex, mai misterios şi mai infinit. Exist ă o perspectiv ă mai mare decât
marea, şi anume cerul; există o perspectivă mai mare decât cerul, şi anume sufletul omului.” – Victor
Hugo
Notre-Dame de Paris
Este un roman al scriitorului francez Victor Hugo,
publicat in 1831. Titlul se referă la
Catedrala Notre-Dame din Paris, locul de
desfășurare a acțiunii romanului.
Notre-Dame de Paris a fost descris ca fiind un text
cheie al literaturii franceze,[1] fiind adaptat pentru
film de peste o duzină de ori, pe lângă
numeroasele adaptări pentru televiziune și teatru.
Romanul a încercat să conserve valorile culturii
franceze într-o perioadă de mari schimbări, care a
dus la distrugerea multor structuri gotice
franceze. Romanul a făcut din
Notre-Dame de Paris o emblemă națională și a
servit drept catalizator pentru un interes reînnoit
în restaurarea stilului gotic.[2]
Feodor Dostoievski
Feodor Dostoievski este un reprezentant al realismului literar pentru că prezintă cu fidelitate aspecte din viața
și societatea contemporană. După cum singur avea să recunoască: « Mi se spune că sunt un psiholog; nu
este adevărat, eu sunt doar un realist în sensul mai înalt al cuvântului, adică un realist care înfățișează toate
adâncimile sufletului uman[365] ». Primele opere ale scriitorului, în special Oameni sărmani, aparțin, conform
lui Vissarion Belinski, realismului social, datorită capacității de a analiza discrepanțele uriașe dintre viețile
bogaților și cele ale săracilor din societatea rusă[366]. Influențele lui Gogol și George Sand din Omul dedublat,
respectiv Un hoț cinstit sunt atât de evidente, încât Dostoievski a fost acuzat chiar de plagiat de către unii
contemporani ai săi Câțiva critici au plasat creațiile de debut ale scriitorului în fruntea « naturalismului
sentimental »
Feodor Dostoievski
Evoluția ulterioară a operei lui Dostoievski a cunoscut un viraj surprinzător spre literatura fantastică
În Jurnalul unui scriitor apar trei povestiri de acest gen:
Bobok, Visul unui om ridicol și O femeie blândă În Bobok, naratorul asistă într-un cimitir la conversațiile morților
despre jocurile de cărți și scandalurile politice, iar în Visul unui om ridicol, eroul experimentează o călătorie
onirică spre o insulă idilică, identificată ca fiind
« pământul înainte de Căderea în păcat »
Elemente fantastice apar, într-o formă mai subtilă, și în marile romane.
În Frații Karamazov, Ivan discută cu diavolul, o plăsmuire morbidă a propriei imaginații, iar
romanul Idiotul evoluează, conform lui Mihail Bahtin, « într-o atmosferă fantastică de carnaval », în care Mîșkin
este principiul raiului, iar Nastasia Filippovna cel al iadului carnavalesc
Jane Austen
Romane:
Rațiune și simtire (1811)
Mândrie și prejudecată (1813)
Jane Austen a fost o romancieră Parcul Mansfield (1814)
engleză din perioada romantică pre- Emma (1815)
victoriană. Datorită viziunii sale Mânăstirea Northanger (1818)
complex-realiste a vieții interioare a Persuasiune (1818)
femeilor, a măiestriei descrierii, a
amestecului bine dozat de descrieri
la persoana a treia, respectiv de
comentarii ironice și burlești, Austen
a devenit fără îndoială cea mai
notabilă scriitoare a epocii sale, cu o
influență deosebită asupra tuturor
cititorilor săi, chiar dacă, în timpul
vieții, nu a avut prea mult succes.
Jane Austen
Stoica Patricia-Maria
11B