Jocul-modul de integrare a elevilor cu CES

Elevii cu Cerințe Educaționale Speciale sunt cei care necesită o mai mare atenție din
partea noastră, a profesorilor. De-a lungul timpului modul de acționare și de socializare cu ei a
cunoscut îmbunătățiri, în sensul că în momentul actual li se acordă o deosebită atenție. Spun
acest lucru din perspectivă personală, căci profesor învățămînt primar fiind, am întâlnit un caz
aparte, dar care cu ajutorul nostru ( al meu și al celorlalți elevi) a reușit să achiziționeze
cunoștințele minimale.
În momentul de față s-a emis un ordin de ministru care presupune acordarea
locurilor distincte pentru elevii cu CES din școlile speciale și de masă, peste numărul de locuri
din unitățile respective de învățământ. Este doar un pas mic pentru nevoile lor. Orice cadru
didactic care are în clasă un copil cu cerințe educaționale speciale (CES) are nevoie de cât mai
multe idei de activități pentru integrarea elevilor cu CES. Printre marile provocări ale unui
dascăl, integrarea unui elev cu cerințe educaționale speciale într-o clasă obișnuită, cu peste 30 de
elevi, este, de departe cea mai mare dintre toate! Legislația este generoasă, însă nimeni nu s-a
gândit până la capăt cum poate fi aplicată concret, la clasă! Cea mai bună cale rămâne, ca de
fiecare dată, jocul. Vorbim aici despre jocuri didactice perfect adaptate dezvoltării elevului cu
CES pe cele patru mari arii: socializare, autonomie personală, dezvoltare cognitivă și adaptare
senzorială.
Jocul reprezintă pentru copiii cu ces o modalitate de a-și exprima propriile capacități. Prin
joc, copilul capătă informații despre lumea în care trăiește, intră în contact cu oamenii și cu
obiectele din mediul înconjurător și învață să se orienteze în spațiu și timp. Putem spune că jocul
este „munca copilului”. În timpul jocului, copilul vine în contact cu alți copii sau cu adultul,
astfel că jocul are un caracter social. Jocul didactic  poate fi folosit în orice etapă a învăţării,
respectând obiectivele stabilite pentru unitatea de învăţare corespunzătoare. Se impune o
exigenţă sporită în ceea ce priveşte dozarea ritmică a volumului de cunoştinţe ce trebuie
asimilate de elevi şi, în mod deosebit, necesitatea ca lecţia să fie completată sau intercalată cu
jocuri didactice .
În jocurile didactice se pot alege cele mai variate elemente de joc (fenomene
psihosociale): întrecerea, competiţia individuală sau pe grupe de elevi, o cooperare între
participanţi, recompensarea rezultatelor bune sau penalizarea greşelilor comise de către cei
antrenaţi în jocurile de rezolvare a exerciţiilor sau a problemelor bazate pe surpriză, aşteptare,
aplauze, cuvântul stimulator etc. O parte din aceste elemente se utilizează în majoritatea jocurilor
didactice (de exemplu întrecerea, cuvântul stimulator etc.), altele în funcţie de conţinutul jocului.
Important este ca elementele de joc să se împletească strâns cu sarcina didactică, să mijlocească
realizarea ei în cele mai bune condiţii. 
In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un
caracter social.
Jocurile sociale sunt esentiale pentru copii cu handicap, intrucat le ofera sansa de a se
juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si comenteaza
situatiile de joc ( loto, domino, cuburi, carti de joc etc. )
 Observatiile directe si cercetarile psihologice au demonstrat ca lipsa de autonomie sociala
la copilul deficient mental este consecinta indirecta a unei experiente de joc foarte sarace a
acestuia.
De aceea, copilul deficient mental invata prin joc, cum sa intre in relatii cu adultii si cu
cei de aceeasi varsta, cum sa se comporte intr-o anumita imprejurare, intr-un anumit mediu
(strada, parcul, cinematograful, cabinetul medical etc). Jocurile de socializare ocupa un rol
deosebit in educatia acestor copii si contribuie direct la adaptarea si inertia lor in mediul social si
profesional.

Iniţial, copilul mic acţionează prin imitaţie, pornind de la anumite modele, iar unele gesturi sunt
descoperite întâmplător, pentru ca mai târziu, ele să poată fi reproduse. În timpul jocului , copilul
inventează şi repetă anumite mişcări, fapt ceea ce va contribui la dezvoltarea treptată a gândirii,
memoriei şi creativităţii.
Terapia prin joc se adresează copiilor cu nevoi speciale. Jocul le permite specialiştilor să
ajungă la executarea de către copil a anumitor acte motrice. În timpul jocului regulile se pot
modifica în funcţie de necesităţile terapeutului. Se pornesc din poziţii joase cu bază larga de
susţinere şi centru de greutate cât mai aproape de sol. Terapia prin joc asigură copilului calm şi
securitate, alături de stimularea necesară recuperării deficienţei.
Copilul cu probleme de motricitate, cu deficienţe nu trebuie exclus de la jocurile
caracteristice copiilor sănătoşi, ei se integrează rapid în grupul de joacă, deşi suportă greu
agitaţia din jurul lor.