Lector univ. dr.

Vîrtop Sorin –Avram : Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar şi Teoria şi

Metodologia Instruirii: Jocul didactic. Specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi
Preşcolar, 2022-2023.

METODE DIDACTICE:

JOCUL DIDACTIC

Lector univ. dr. Vîrtop Sorin – Avram

Termenul joc desemnează cf. DEX(online):

JOC, jocuri, s. n. 1. Acțiunea de a se juca (1) și rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la
copii); joacă. ◊ Joc de societate = distracție într- un grup de persoane care constă din întrebări și
răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe
asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înțeles diferit; calambur. 2. Acțiunea de a juca (5);
dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă.
♦ Fig. Mișcare rapidă și capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibrație. 3. Competiție
sportivă de echipă căreia îi este proprie și lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.). ♦ Mod specific
de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acțiunea de a interpreta un rol într-o piesă
de teatru; felul cum se interpretează. Joc de scenă = totalitatea mișcărilor și atitudinilor unui actor
în timpul interpretării unui rol. 5. (Și în sintagma joc de noroc) = distracțiecu cărți, cu zaruri etc.
care angajează de obicei sume de bani și care se desfășoară după anumite reguli respectate de
parteneri, câștigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ◊ Expr. A juca un joc mare (sau
periculos) ori a-și pune capul(sau viața, situația etc.) în joc = a întreprinde o acțiune riscantă. A
descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intențiile ascunse ale cuiva. A
face jocul cuiva = a servi (conștient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situație
critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează im ansamblu, un set folosit
la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă pe o direcție dată între două piese
asamblate, considerată față de poziția de contact pe direcția respectivă. 7. Model simplificat și
formal al unei situații, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situații.
◊ Teoria jocurilor = teorie matematică a situațiilor conflictuale, în care două sau mai multe părți
au scopuri, tendințe contrare. 8. (Muz. în sintagma) Joc de clopoței
= glockenspiel. – Lat. jocus.
Sursa: DEX '09 (2009) |

Problematica jocului didactic

Educatorul( institutor, professor) trebuie să răspundă unor întrbări de natura pedagogică, didactică,
psihologică, educaţională atunci când se află în situaţia de a utilize jocul ca metodă şi mijolc didactic în
activitatea instrucţională şi educaţională desfăşurată atât cu preşcolarii cât şi cu elevii la toate nivelele
şi ciclurile curiculare specific sistemului educaţional.

De ce se joacă copiii?

Ce rol îndeplineşte jocul în activitatea şi viaţa copiilor şi a elevilor?

 Lector univ. dr. Vîrtop Sorin –Avram : Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar şi Teoria şi
Metodologia Instruirii: Jocul didactic. Specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi
Preşcolar, 2022-2023.

Răspunsurile la aceste întrebări oferite şi căutate de către specialişti reflect o diversitate ce concepţii
ştiinţifice, filosofice, pedagogice, psihologice, antropologice, culturale, ş.a.

Astfel jocul este pentru:

Stephen Hall: activitate instructivă;

Herbert Spencer, Friedrich Schiller: mijloc de consum al energiei;
K. Gross: exerciţiu pregătitor pentru viaţa de adult.

Unii specialişti pornesc în explicarea jocului de la trăsăturile psihologice ale copilului şi se bazează pe
activismul acestuia, pe nevoia de activitate care este de natură fiziologică determinată de predominanţa
proceselor excitative asupra celor inhibitive precum şi de spiritual imitativ care se reflect în dorinţa
copilului de a face ceea ce vede că face şi adultul cu care interacţionează. Contradicţia dintre dorinţa vie
de a acţiona şi interacţiona cu obiecte şi de a le stăpâni, de a interacţiona cu adulţii, dar şi lipsa
îndemânărilor şi cunoaşterii de a folosi obiectele aşa cum fac adulţii se rezolvă pe calea jocului.

LECTURA OBLGATORIE:
Chateau, J. (1970). Copilul şi jocul. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică

Elkonin, D. (1980). Psihologia jocului. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică

Jocul este o formă de activitate prin internediul căriua copilul încearcă să îşi însuşească exeprienţa de
viaţă a adulţilor ceea ce rezultă este o formă de activitate care satisface nevoia de acţiune a copilului la
această vârstă şi îi oferă posibilitatea de a participa în mod direct la viaţa socială.
Jocul este totodată principal activtate a copilului din starea de veghe.

Jocul contribuie preponderent la realizarea sarcinilor educaţiei intelectuale, morale, tehnice, fizice,
estetice.

Jocurile contribuie la dezvoltarea proceselor psihice:

primare: dezvoltând senzaţiile (vizuale, tactil kinestezice, auditive) şi a perepţiilor(mărime, formă,

greutate, distanţă, poziţie, mişcare), reprezentărilor(şi diferenţierea reprezentărilor – jocul
oferind posibilitatea perceperii atât a imaginii de ansamblu cât şia părţilor şi elementelor
component);
superioare: gândirea, memoria(întipărirea, recunoaşterea, reporducerea), procesele
gândirii(compararea, generalizarea, clasificarea,etc.), limbajul, atenţia, voinţa, procese care se
dezvoltă m,ai bine în condiţii de joc decât în alte condiţii obişnuite.

Nici un joc nu este posibil în afara comunicării şi a utilizării limbajului sau a unei forme de limbaj.
 Lector univ. dr. Vîrtop Sorin –Avram : Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar şi Teoria şi
Metodologia Instruirii: Jocul didactic. Specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi
Preşcolar, 2022-2023.

Elementele jocului:

Surpiza: stârneşte curiozitatea,interesul pentru acţiunea sau activitatea care urmează să se desfăşoare şi
întăreşte reflexele de orientare;

Ghicirea: această secvenţă a joculuinu este un scop în sine ci se realizează o mobilizare a atenţ iei, a
memoriei, a imaginaţiei în direcţia obiectivelor jocului. Totodată contribuie la diminuarea efortului
necestitat de către activitate situând copii într-o stare general de relaxare, compteiţie, activitate plăcută:.

Întrecerea: menţine starea de curiozitate, interesul pentru ceea ce urmează şi formează spiritual collective,
întărind participarea şi colaborarea.

Mişcarea: răspunde necesităţii şi nevoii intrinseci de mişcare şi activism a copilului.

Aceste elemente aumenirea de a crea o stare afectivă plăcută pe fondul căreia copilul asimilează, mai
repede, mai temeinic, cunoştinţe şi deprinderi specific curriculum- ului (preşcolar şi primar).

Nereuşita jocului este determinată de:

- neparticiparea efectivă şi afectvă a educatoarei(institutorului, profesorului),

- caracterul impovizatoric al activităţii,
- starea generală a colectivului, grupei de preşcolare şi elevi,
- lipsa concordanţei între jocul ales şi obiectivele activitatăţii propuse şi desfăşurate
- nerespectarea etapelor specific jocului ales,
- utilizarea truselor de joc, materialelor didactic auxiliare neadecvate jocului ales,
- lipsa de implicare afectivă şi a empatiei din pareta educatoarei(institutorului, profesorului),
- ritmul desfăşurării jocului,
- cadrul general în care este situate jocul este impropriu obiectivelor acestuia.

Cum se realizează instruirea prin intermediul jocului didactic:

- se cunoaşte că încă de la naştere copilul este înzestrat cu un anumit set de trăsături care îl ajută
să se adapteze la mediu(reflexe necondiţionate(de apărare, alimentare), de orientare, etc…)
- este necesară şi importantă dezvoltarea acestora.

In general activitatea de joc incepe cu o promisiune(uremază să ne jucă un “joc frumos…”) care rămâne
în urmă deoarece activtatea propriu zisă care se va desfăşura are caracterul unei “lecţii în miniatură” cu
întrebări şi răspunsuri.

Educatoarea- educatorul((institutorul, profesorul), trebuie să ofere datele necesare despre titlul şi

conţinutul jocului, regulile de desfăşurare, modul de organizare al jocului, modul de organizare al
preşcolarilor şi al şcolarilor- elevilor, şi de rezultatele acestuia.

Copii trebuie pregătiţi şi cum să se joace acasă cu fraţii, surorile, etc… pentru a nu produce o ruptură
între jocurile de acasă şi jocurile didactic şi respectând totodată experienţa de joc a copilului.
 Lector univ. dr. Vîrtop Sorin –Avram : Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar şi Teoria şi
Metodologia Instruirii: Jocul didactic. Specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi
Preşcolar, 2022-2023.

Educatoarea- educatorul trebuie să contribuie la elementele de creativitate prin :

- facilitarea creării de către copii a noi variante de joc şi noi jocuri;

- utilizarea jocurilor de creativitate.

După ce educatoarea a explicat jocul şi a exemplificat şi-sau s-a jucta cu unul sau mai mulţi dintre
preşcolari pentru a facilita înţelegerea şi mod de desfăşurare a jocului solicită copiilor să găsească noi
jocuri asemănătoare care să le placă.

Explicaţiile şi exemplificările trebuie să elimine pericolul de a îngrădi jocul şi a îl transforma într-o

activitate de oameni mature.

Odată cu începerea activităţii instructive educative în clasa zero, a I-a, şi ciclul primar(cu ciclurile
curricular aferente) locul jocului este

luat treptat de către activităţile cu caracter de învăţare( predare – învăţare, evaluare) însă trebuie subliniat
că rolul secundar pe care urmează să îl ocupe jocul didactic se realizează treptat şi chiar şi aşa
joculdidactic ca metodă nu trebuie să îşi diminueze nici pozţia, nici importanţa nici relevanţa.

Jean Chateau afirmă: “dacă şcoala reprezintă mai mult decât jocul, fără echilibrul adus de joc aceasta nu
are nici o eficienţă, şi dacă aceasta nu va împrumuta de la joc elanul şi ritmurile pentru a le da un scop
mai înalt, ea nu ăşi va îndeplini niciodată sarcina ei unică de a- l ajuta pe copil la cucerirea umanităţii.”
Tipuri şi forme de joc:

Jocuri spontane: în care lipseşte intervenţia dirijată, intervenţia va fi discretă, educatoarea totuşi particiă,
obervă, coordonează;

Jocuri exerciţiu: au caracter funcţional, constituie un antrenament alanalizatorilor, limbajului,

deprinderilor, etc.: elementele de joc sunt simple;

Joc simbolic sau de creaţie: subiectul şi regulile sunt inventate de copii; jocul are variante. Cu subiecte
din viaţa cotidiană, de ex.; de-a familia- de-a şcoala; de-a frizeria; cu subiecte din poveşti şi basme,
spectacole vizionate; cu utilizarea unor obiecte uzuale folosite în alte scopuri: un băţ: de-a calul şi
călăreţul, pălăria – ca oală, etc….; adesea se aleg subiecte fanteziste: de-a extratereştrii;

Jocurile de creaţie au un grad de comp lexitate ridicat: intervin înţelegeri,convenţii, asupra respectării
regulilor etc…

Jocurile cu reguli: se recomandă utilizarea acestora în cadrul procesului educaţional după vârsta de 4 ani.
Acestea conţin pe lângă reglementările şi convenţiile acceptate de către participanţ i(ce puţin o regulă) o
convenţie între parteneri cu privire la procedeul adoptat sau la rezultat.

Cele mai multe jocuri didacte sunt preluate de către preşcolari întrucât ei adoptă şi stabilesc reguli şi
reguli acceptate de către toţi participanţii cu dificultate.
 Lector univ. dr. Vîrtop Sorin –Avram : Pedagogia Învăţământului Primar şi Preşcolar şi Teoria şi
Metodologia Instruirii: Jocul didactic. Specializarea Pedagogia Învăţământului Primar şi
Preşcolar, 2022-2023.

Jocuri de construcţie: sunt foarte frecvente şi utilizează forme şi corpuri geometrice, seturi de materiale(
de ex.: cuburi, mosaic, material plastic, iarna – cazemate din zăpadă şi omul de zăpadă, vara- castele din
nisip, etc.). Aceste tip de jocuri dezvoltă capacitatea de orientare în spaţiu, conceptele de spaţiu, mărime,
greutate, dezvoltă simţurile, gândirea proiectivă, gustul estetic.

Jocurile muzicale: Jocurile sunt însoţie deseori de cântece şi elemente de mişcare şi chiar dans. Cîntelece
trebuie să se situeze în ambitusul vocii copilului preşcolare. George Breazul afirmă cu provore la jocruile
musicale: “Cîntecele nu vor fi despărţire de jocuri, unitatea organic: melodie, grai, milcare, trebuind
necurmat ţinută în seamă, chiar în cazul că melodia copilărească pare a fi lipsită de valoare artisitcă,
cuvintele făr sens logic (inventate de copii ca unlimbaj aparte, alogic al lor) iar mişcările trupului cu
totul elementare, nu trebuie stingherită exprimarea nedespărţitei unităţi a cântecului, cu mişcări
corporale, ci respectată şi cu grijă sprijinită.”
Fişa pentru analiza unui joc didactic conform fişei recomandate la practica observativă.

Bibliografie:

Antonovici, Ştefania., (2003): Jocuri interdisciplinare. Editura Aramis, Bucureşti.

Aurelia Ana, Smaranda Cioflica (1999): Jocuri didactice pentru educarea limbajului. Îndrumător
metodic. Cartea educatoarei. Editura Tehno – Art, Petroşani, 1999.
Brădăţan Nicolai(1993): Jocuri didactice în aer liber. Editrua Didactică şi Pedagogică R.A., Ministerul
Învăţământului, Bucureşti.
Chateau, J. (1970). Copilul şi jocul. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Cristea, Sorin(1998). Dicţionar de termeni pedagogici. Editura Didactică şi Pedagogic, Bucureşti.
Gheorghian Elena, Taban Maria(1977): Metodica jocurilor şi a programului distractiv în grădiniţa de
copii. Editura Didactică şi Pedagogică R.A.,
Golu Florinda(2009): Joc şi învăţare la copilul preşcolar. Ghid pentru educatori, părinţi şi psihologi.
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşlti.
Golu Florinda(2009): Pregătirea psihologică a copilului pentru şcoală. Editura Polirom, Iaşi.
Elkonin, D. (1980). Psihologia jocului. Bucureşti: Editura Didactică şi Pedagogică
Şerbănescu D. (1967): Exemplul în educaţia copiilor. Editura Ştiinţifică, Bucureşti.
Taiban Maria, Maria Petre, N istor Valeria, Berescu Antonia(1976): Jocuri didactice pentru grădiniţa
de copii. Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,

Roşca Al., Chircev A.(1972): Psihologia copilului preşcolar. Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
Revista Învăţământului Preşcolar nr. 1-2 1998, Strategii didactice: Jocul principala modalitate de
învăţare la preşcolari. Prof. Ion Drăgan Timişoara.

Revista Tribuna Învăţământului: “Pretextul şi contextul jocurilor” de educ. Elena Apărtăştei, Grădiniţa
nr. 5 Dărăbani, Jud. Botoşani.
Vîrtop Sorin-Avram: Portofoliu practică pedagogică / Specializarea PIPP anul 2 sem. 1 / anul univ.
2022-2023

Fişa de analiză şi aplicare a unui Joc didactic

Unitatea de învăţământ preşcolar…………………………………………………..

Profesor învăţământ preşcolar………………………………………………………….

Student practicant…………………………………………………………………………….

Data………………………….

Domeniul/subdomeniul ........................

Activitatea……………………………

Jocul didactic……………………………

Caracteristici generale şi particularităţi ale jocului didactic…………………. :

Domeniul/ subdomeniul de dezvoltare în cadrul căreia este utilizat acest joc

didactic………….

Tipul de activitate .............................................în cadrul căreia este utilizat jocul didactic

Se precizează corespondenţa metodei de evaluare cu obiectivele/indicatorilor, conţinuturile

şi strategiile utilizate în atingerea obiectivelor activităţii evaluate
Vîrtop Sorin-Avram: Portofoliu practică pedagogică / Specializarea PIPP anul 2 sem. 1 / anul univ.
2022-2023

Prezentarea jocului
didactic

Obiectivele jocului şi legatura cu celelalte elemente ale

activităţii

Modul de organizare al jocului şi al grupei de

preşcolari

Preşcolarul se află în în situaţia:

Profesorul se află în situaţia:

Vîrtop Sorin-Avram: Portofoliu practică pedagogică / Specializarea PIPP anul 2 sem. 1 / anul univ.
2022-2023

Materiale didactice şi auxiliare necesare pentru aplicarea jocului:

Observaţii ale cursantului:

Ce am învăţat referitor la utilizarea şi aplicarea jocului ............. la activitatea .................din

cadrul domeniului/subdomeniul de
dezvoltare……………………………………………………………..:

Bibliografie utilizată(se precizează lucrări de specialitate de pedagogie, metodică,

psihologie relevante pentru utilizarea metodei ):
Vîrtop Sorin-Avram: Portofoliu practică pedagogică / Specializarea PIPP anul 2 sem. 1 / anul univ.
2022-2023

De ex.: Ioan Bontas(1996): Pedagogie, Editura All, Bucureşti.

Student …………………………..Semnatura……………………

Data…………………………………