FUNCTIA DE REPRODUCERE

REPRODUCEREA. SISTEMUL REPRODUCATOR

Prin reproducere se asigura perpetuarea speciei umane. Fiinta noua rezulta prin dezvoltarea
ontogenetica a zigotului. Acesta se formeaza prin fecundatia dintre cele doua celule sexuale,
numite gameti. Gametii se formeaza in gonadele cuprinse in sistemele genitale masculin si
feminin.

I. SISTEMUL GENITAL MASCULIN

Este alcatuit din organele genitale interne (testiculele, conductele excretoare, glande
anexe) si externe (penisul).

1. Testiculele, gonadele masculine, sunt organe pereche de forma ovoida, avand pe

marginea posterioara epididimul, care contine canalul de excretie a spermei. Testiculele
sunt situate in scrot. Testiculul este acoperit de o membrana fibroasa, albuginea. Aceasta
trimite spre interior septuri ce impart testiculul in lobuli formati din 2-3 tubi seminiferi,
producatori de sperma, si tesut interstitial, producator de hormoni masculini. Tubii
seminiferi se unesc formand un canal unic care, la iesirea din epididim, devine canal
deferent. Canalele deferente patrund in bazin, inapoia vezicii urinare, si se continua cu
canalul ejaculator, care se uneste cu canalul de excretie al veziculei seminale, strabate
prostata si se deschide in uretra.

Vascularizatia testiculului este asigurata de mai multe artere. Cea mai importanta este
artera testiculara, ramura a aortei abdominale. Sangele venos este colectat de vene omonime.
Limfa este colectata de vase limfatice, care merg paralel cu venele.
Inervatia testiculului este vegetativa, simpatica si parasimpatica.

2. Veziculele seminale secreta un lichid care se elimina in canalul ejaculator, servind ca

transportor si ca mediu nutritiv pentru spermatozoizi.
3. Prostata, glanda tubulo-acinoasa este situata in jurul portiunii initiale a uretrei; secreta
un lichid laptos care intra in compozitia spermei.
4. Penisul, organul genital extern, organul copulator masculin, este alcatuit din doi corpi
cavernosi si corpul spongios, care acopera complet uretra; este de asemanea un organ al
mictiunii.

Functiile testiculului constau in:

 spermatogeneza - producerea de gameti masculini (spermatozoizi). Pe membrana bazala

a tubilor seminiferi se gasesc spermatogoniile (celule germinative primare), care au setul
complet de cromozomi (sunt diploide). Spermatogoniile se divid prin mitoza, rezultand
 spermatocite de ordin I, diploide. Dupa maturare, acestea se divid meiotic, rezultand
spermatocite de ordin II (hapliode). Spermatocitele de ordin II se divid mitotic,
rezultand spermatide (haploide) care, prin maturare, se transforma in spematozoizi.
Spermatozoidul determina sexul noului organism. Este alcatuit din cap, piesa
intermediara si flagel. La partea anterioara prezinta acrozomul, un corpuscul ce contine
o enzima care faciliteaza patrunderea spermatozoidului in ovul in timpul fecundatiei.
Piesa intermediara contine glicogen, care furnizeaza energie pentru miscarile
spermatozoidului. Flagelul asigura mobilitatea spermatozoidului.
 secretia de hormoni androgeni consta in principal in secretia de testosteron de catre
celulele interstitiale Leydig. Efectele hormonilor androgeni sunt: stimularea cresterii si
dezvoltarii genitale masculine, a maturarii spermei; stimularea dezvoltarii caracterelor
sexuale secundare (voce, pilozitate, dezvoltarea musculaturii si a scheletului, distributia
depozitelor adipoase); stimularea sintezei de proteine in cadrul metabolismului.

Reglarea secretiei de hormoni androgeni se realizeaza la nivel hipotalamo-hipofizar; la randul

sau, testosteronul regleaza cantitatea de hormon eliberator de gonadotropina (GnRH) trimis de
hipotalamus la nivelul hipofizei. GnRH determina eliberarea de hormoni gonadotropi de catre
hipofiza. LH regleaza producerea de testosteron, iar FSH controleaza spermatogeneza.

II. SISTEMUL GENITAL FEMININ

Este format din organe genitale interne (ovarele, trompele uterine, uterul, vaginul) si
externe (vulva).

1. Ovarele, gonadele feminine, sunt organe pereche situate in pelvis. Au forma ovoida si
sunt legate prin ligamente cu peretele bazinului, cu uterul si cu trompele uterine. Au
invelis conjunctiv sub care se disting doua zone: zona corticala, in care se afla foliculii
ovarieni (formatiuni veziculare in care se formeaza cate un ovul), si zona medulara,
tesut conjunctiv lax, in care se gasesc vase sangvine si nervi. In ovul se gasesc foliculi in
diferite stadii de dezvoltare ; acestia se maturizeaza cate unul pe luna si expulzeaza
ovulul impreuna cu lichidul follicular; in timpul vietii sexuale a femeii, se maturizeaza
circa 400 de foliculi.
2. Trompele uterine, conducte pereche intre ovare si uter, in forma de palnie, au margini
franjurate spre ovar si servesc pentru captarea ovulului expulzat din folicul matur.
3. Uterul, organ musculos cavitar, nepereche, situate intre vezica urinara si rect, are forma
de para; este format dintr-un corp si colul uterin, care proemina in vagin; are o
musculatura neteda cu fibre longitudinale, radiare si spiralate; cavitatea uterului prezinta
o mucoasa, care sufera modificari ciclice sub influenta hormonilor ovarieni. Ciclul
menstrual normal, cu o durata de 28 zile incepe la pubertate si constituie un element
principal al caracterelor sexuale feminine. La femeile din Europa incepe la varsta de 11-
15 ani si este influentat de constitutia fizizca, rasa, clima, de alti factori de mediu si de
factori patogeni. El inceteaza in jurul varstei de 50 de ani, cand se instaleaza menopauza.
Cuprinde trei faze:
 1. faza menstruala- cu durata de 2-3 zile, in care stratul superficial al mucoasei
uterine distruse se elimina impreuna cu o anumita cantitate de sange;
2. faza proliferativa- intre a 4-a si a 14-a zi, caracterizata prin ingrosarea mucoasei
uterine;
3. faza secretorie- care dureaza de la a 15-a zi pana la un nou ciclu, in cazul in care
nu a avut loc fecundarea ovulului; aceste modificari ale mucoasei uterine creeaza
conditiile optime pentru grefarea ovulului fecundat.
4. Vaginul se gaseste in continuarea uterului, este un organ cavitar, care se deschide la
exterior in regiunea vulvei.
5. Vulva este organul genital extern, cuprinde labiile mari si muntele lui Venus, labiile mici
si clitorisul, orificiul vaginal si glandele externe vaginale; orificiul inferior al vaginului
este acoperit de virgine de o membrana, himenul, de forma semilunara sau inelara, care
se rupa la primul contact sexual.

Anexele sistemului genital feminin sunt glandele mamare, care au rolul de a elabora
laptele necesar hranirii copilului; glanda este formata din lobi, iar acestia din lobuli, care au ca
unitate secretorie acinul; este invelita intr-o patura de tesut adipos; fiecare lob are un canal de
excretie, care se deschide pe o proeminenta numita mamelon; in fiecare mamelon se gasesc
deschiderile a 12-20 de canale galactofore.

Functiile ovarului constau in:

 ovogeneza - producerea de ovule (gameti feminini). Ovogoniile (celule germinative

primare diploide) se divid prin mitoza, rezultand ovocite de ordin I, diploide. In timpul
ovulatiei are loc prima diviziune meiotica, rezultand ovocitul de ordin II (haploide),
care este expulzat din ovar in trompa uterina, si primul globul polar. Ovocitul de ordin
II se divide mitotic in trompa uterina, rezultand ovotida (preovulul haploid) si al doilea
globul polar. Preovulul se matureaza devenind ovul fecundabil.
 secretia de hormoni ovarieni (estrogeni si progesteron) este rezultatul activitatii
foliculilor ovarieni, a corpului galben si a placentei (in timpul sarcinii). Cantitati mici de
estrogeni si progesteron sunt secretate si de corticosuprarenale si testicule. Efectele
estrogenilor constau in: proliferarea mucoasei si a musculaturii uterine; dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare feminine. .Efectele progesteronului constau in:
modificarea secretiei mucoasei uterine.

Reglarea secretiei de hormoni ovarieni se realizeaza de la nivel hipotalamo-hipofizar. FSH

controleaza maturatia foliculilor ovarieni si secretia de estrogeni. LH provoaca ovulatia,
controleaza activitatea corpului galben si secretia de progesteron. Hormonii ovarieni regleaza
cantitatea de hormon eliberator de gonadotropina trimis de hipotalamus la nivelul hipofizei.

Fecundatia si nidatia
In urma actului sexual, spermatozoizii se deplaseaza din vagin, datorita unui chimiotactism
pozitiv specific, pana in treimea externa a trompei uterine unde intalnesc ovulul. Primul ajuns
este spermatozoidul fecundat, fecundatia fiind monospermica, In cazul ovulelor cu doi nuclei,
fecundatia duce la o srcina gemelara monovitelina in care gemenii sunt de acelasi sex si se
aseamana bine intre ei. Cand se face concomitent fecundatia a doua ovule, se produce o sarcina
gemelara bivitelina intr-o astfel de situatie gemenii au sexe diferite sin u se aseamana intre ei.
Spermatozoidul fecundat se contopeste cu ovulul, fuzionand nuclei, deci are loc procesul de
fecundatie propri-zisa (amfimixia). Se reface numarul de cromozomi caracteristic speciei,
determinand in acet mod si sexul viitorului individ in functie de spermatozoidul fecundat:
22 X + 22 X = 44 XX (femela)
22 X + 22 Y = 44 XY (mascul)

Zigotul format incepe sa se segmenteze in timp ce parcurge trompa uterina, indreptandu-se spre
uter (3 zile). In cavitatea uterina, zigotul isi continua segmentarea inca 3 zile, dupa care se
fixeaza pe mucoasa uterina – nidatia – in cazul sarcinii uterine normale. Din zigot se formeaza
embrionul, care se dezvolta timp de 9 luni in uter (perioada normala de dezvoltare intrauterina).
Din luna a treia, embrionul devine fat, care creste si se dezvolta pana la sfarsitul lunii a noua de
sarcina. Schimburile nutritive dintre mama si fat se realizeaza la nivelul placentei, organ
discoidal in care vasele sangvine ale mamei se deschid lacune sangvine. Aici plutesc formatiuni
filiforme, nimite vilozitati coriale, prin care fatul primeste hrana de la mama. Unele vilozitati
sunt mai lungi, se fixeaza de peretele uterului si ancoreaza fatul in uter. Vasele ombilicale, doua
artere si o vena, inconjurate de tesut conjunctiv, strabat cordonul ombilical, care stabileste
legatura dintre placenta si corpul fatului. Placenta este si un organ endocrin, secretand
gonadotrofine, prolactina si estrogeni. Placenta are si rol de bariera, care impiedica trecerea
agentilor patogeni de la mama la fat.
Nasterea cuprinde ansamblul fenomenelor prin care se realizeaza expulsia fatului la sfarsitul
celor 9 luni de dezvoltare intrauterina. Acest act presupune coordonarea armonioasa a trei
componente: materna, fetala si placentara.

Boli ale aparatului genital

Boli transmitere sexuala:

 candidoza - este provocata de o ciuperca microscopica (Candida albicans) si se

caracterizeaza prin secretii vaginale albicioase si prurit vulvar;
 gonoreea (blenoragia) este provocata de o bacterie (Neisseria gonorrhoeae) si se
caracterizeaza prin durere la urinare si secretie uretrala vascoasa, verzuie; infectia
netratata duce la inflamatie pelvica, ce afecteaza canalele excretoare, la barbat, sau
oviductele, la femeie; pe masura ce inflamatia se vindeca, conducturile mentionate se
umplu cu tesut cicatricial, ceea ce determina infertilitate;
 clamidoza - este provocata de o bacterie (Chlamydia trachomatis); cele mai multe
personae nu prezinta simptom; pot aparea ca simptome, ca scurgeri genitale si senzatii de
arsura in timpul urinarii; femeile pot prezenta dureri abdominale, iar barbatii , dureri
testiculare; netratata poate provoca infectii dureroase ale organelor genitale si sterilitate;
poate produce infectii oculare si pneumonie la copii nascuti din mame infectate;
 herpesul genital - este provocat de un virus de tip herpes si se manifesta prin aparitia de
pete rosiatice si vezicule in zona genitala, insotite de febra, durere la urinare si ganglioni
limfatici mariti; trece de la mama la fat si produce orbire, surditate, retardare mintala si in
final moartea nou-nascutului;
 trichomoniaza - este produsa de un parazit si se manifesta prin scurgeri vaginale urat
mirositoare, prurit, iritatii, disconfort in timpul contactului sexual; barbatii nu prezinta
simptome;
  sifilisul - este provocat de o bacterie (Treponema pallidum); boala are trei stadii:

 dupa 21-27 de zile de la contaminare apare sancrul moale, caracterizat prin aparitia de
leziuni rosiatice nedureroase cu margini dure, la nivelul organelor genitale si a zonelor
inconjuratoare; la sfarsitul stadiului primar, sancrul sifilitic dispare chiar fara tratament,
marind astfel riscul de ignorare a bolii;
 stadiul secundar apare dupa 6 saptamani de la instalarea stadiului primar si dureaza 2-3
ani; se caracterizeaza prin inrosirea pielii corpului, inclusiv pe palme si pe talpi;
 stadiul tertiar este latent, asimptomatic; survine dupa 2-20 ani de la aparitia stadiului
primar; in acest ultimo stadium, boala afecteaza sistemul cardiovascular si nervos,
ducand la retardare mintala, orbire, paralizie, surditate, psihoza; pe corp si pe suprafata
organelor interne apar ulceratii de dimensiuni mari; bacteria poate traversa placenta,
afectand si dezvoltarea fatului.

Metode de prevenire a contactarii bolilor venerice sunt:

 igiena intima;
 evitarea contactelor sexuale intamplatoare;
 limitarea numarului de parteneri sexuali;
 stapanirea unui minim de cunostinte despre bolile venerice, modul de transmitere si
urmarile acestora;
 constientizarea faptului ca este mai usor sa previi decat sa tratezi o boala.

APARATUL GENITAL MASCULIN

Fiziologia aparatului genital masculin
  La bărbați, organele de reproducere sunt în
principal externe. Acestea au un rol foarte important în sexualitate și în reproducere și de
asemenea în perpetuarea speciei. De asemenea, trebuie să menționăm de la bun început faptul că
aparatul genital masculin este foarte complex, și nu cuprinde numai organele sexuale externe.
Cunoașterea amănunțită a aparatului sexual masculin este deosebit de importantă pentru o viață
sexuală corectă și pentru evitarea patologiilor dar și recunoașterea acestora, și cunoașterea
fiziologiei aparatului genital masculin ar trebui să facă parte din educația sexuală a fiecărei
persoane în parte, indiferent că este vorba de bărbați sau femei.

Din ce este alcătuit aparatul genital masculin?

Aparatul genital masculin cuprinde mai multe organe și glande, atât externe, cât și interne.
Așadar, din punct de vedere extern, organele care alcătuiesc aparatul genital masculin sunt
penisul, testiculele și scrotul, iar organele genitale interne sunt epididim, căi spermatice, funicul
spermatic, uretră, și glandele anexe (vezicule seminale, prostată, glande bulbo-uretrale).

Penisul

Să începem discuția noastră cu penisul. Penisul este poate cel mai cunoscut organ genital la
bărbați. Este ca un simbol al bărbăției, și unul din organele cele mai importante în reproducere și
în copulație. Penisul prezintă o porțiune perineală, rădăcina penisului și o porțiune liberă, corpul
penisului care se termină cu o parte mai voluminoasă, numită gland. Penisul are o formă
cilindrică ce are o față superioară, torsum penis și una inferioară, uretrală. Penisul este așadar
format din aparat erectil și învelișuri.

Penisul de asemenea are corpi cavernoși, corpul spongios al uretrei și învelișurile penisului,
formate din piele. Penisul este un organ puternic vascularizat cu ajutorul ramurilor din artera
rușinoasă internă. Penisul are rol în micțiune, dar are de asemenea și rol copulator. Așadar,
penisul este alcătuit din rădăcină (partea fixă a penisului și este situată în perineu, fiind fixată de
oasele bazinului), partea liberă a penisului (constituită din corpul penisului și gland, iar corpul
penisului este acoperit de o piele mobilă și destul de fină), glandul penisului (situat în
extremitatea anterioară a părții libere a penisului), prepuț (la exterior aspect de tegument, iar spre
gland, aspect de mucoasă). În ceea ce privește dimensiunea, penisul diferă de la bărbat la bărbat,
atât din punct de vedere al lungimii cât și al grosimii și calitatea actului sexual și al erecției nu
constă în lungimea penisului. Există o clasificare a penisurilor și a mărimii acestora, precum și
ținând cont de grosimea lor, alcătuită de specialiști în domeniu. Astfel că, penisul mic este cel cu
o lungime de până la 14 centimetri, penisul mediu măsoară între 14-16 centimetri, penisul mare
măsoară între 16 și 18 centimetri iar cel foarte mare măsoară peste 18 centimetri. Penisurile ce
depășesc 20 de centimetri intră în categoria penis uriaș. În funcție de grosimea penisului, în
categoria penisurilor mici intră cele ce măsoară până în 11,8 centimetri, în categoria celor medii
intră cele ce măsoară între 11,8 și 12,8 centimetri iar în categoria penisului gros intră cele ce
măsoară între 12 și 14 centimetri.

Scrotul

Scrotul reprezintă tot un organ genital masculin extern care are forma unui săculeț și în care sunt
localizate testiculele. Așadar, scrotul este situat sub penis și este de asemenea puternic
vascularizat. Funcția scrotului este aceea de a proteja testiculele, astfel încât pielea scrotului este
groasă și însoțită de un strat muscular.

Testiculele

 Alte organe importante pentru fiziologia aparatului genital masculin sunt testiculele. Testiculele
stau în scrot, fiind situate în bursele scrotal și au o formă ovoidă, de dimensiunile unor nuci, cu
cinci cm lungime și trei cm lățime, și o greutate medie de 30 de grame. Testiculul este un organ
pereche, având funcția de spermatogeneză, și anume formarea celulelor sexuale, spermatozoizii,
și funcția endocrină, aceea de secretare a hormonului androgin, testosteronul. Testiculele sunt
organe deosebit de importante pentru copulație și pentru reproducere.

Epididimul

Epididimul este un termen mai puțin cunoscut. Epididimul este de fapt un organ alungit, alcătuit
din unirea canalelor aferente ale testiculului. Ce rol are acest canal de a produce lichidul
spermatic și de asemenea de a maturiza spermatozoizii. Canalele spermatice sunt de fapt
conducte de eliminare a spermiilor și lichidului spermatic, și pot fi intratesticulare sau
extratesticulare. Cele intratesticulare reprezintă tubii seminiferi și rețeaua testiculară, în vreme ce
căile extratesticulare sunt canalele eferente, epididimul, canalul ejaculator și uretra. Canalul
deferent continuă canalul pedidimar și are o lungime de 50 cm, pleacă de la coada epididimului,
terminându-se la baza prostatei, prin porțiunea ampulară (mai dilatată), care se unește cu ductul
excretor, al veziculei seminale, formându-se ductul ejaculator care străbate prostata și se
deschide în uretra prostatică, la nivelul colicului seminal. Așadar, menționăm și canalul deferent
ce intră în categoria căilor de eliminare, și acesta continuă epididimul, având o lungime ce atinge
chiar și 50 cm., veziculele seminale, ce intră în categoria căilor de eliminare și reprezintă două
canale membranoase care au rolul de a acumula și de a stoca sperma între ejaculații și nu în
ultimul rând canalele ejaculatorii, conducte prin care sperma este purtată către uretră.

Uretra
 Uretra este unul din cele mai importante canale, fiind de fapt conducta prin care se elimină
lichidul spermatic în ejaculare. Uretra pornește de la vezică, străbate prostata și se termină în
orificiul extern.

Prostata

Prostata are o funcție exocrină și este un organ glandular fiind situat în jurul porțiunii inițiale ale
uretrei, produsul de secreție participând la formarea spermei. Prostata este localizată în cavitatea
pelviană, cuprinsă între vezica urinară (superior), rect(posterior), perineu (inferior) și simfiza
pubiană (anterior). Uretra străbate prostata în mod vertical, iar cele două canale ejaculatoare o
străbat oblic, deschizându-se în uretra prostatică. Prostata are forma unui con turtit, cu vârful
îndreptat în jos și înainte, având o bază, vârf, o față anterioară și o față superioară.

Testosteronul

Testosteronul este cel mai important hormon masculin, cu acțiuni androgene, ce ajută la
maturizarea organelor masculine, la dezvoltarea caracteristicilor sexuale secundare-pilozitate
tipică, îngroșarea vocii, agresivitate, dar de asemenea determină și creșterea masei musculare și
îngroșarea oaselor. Unde se găsește testosteronul? În testicule, desigur, și acesta este produs tot
în testicule de către celulele Leydig. Este de menționat faptul că secreția hormonului începe în
timpul vieții intrauterine (producerea acestuia fiind esențială la apariția sexului la făt), la naștere
încetează producerea acestuia, pentru ca la pubertate să reînceapă secreția acestuia. În
adolescență testosteronul începe să fie secretat astfel că apare pilozitatea pe față, organele
sexuale se maturizează, masa musculară crește, se îngroașă vocea, etc. Mai mult decât atât,
testosteronul se secretă pe toată perioada vieții. Ce se întâmplă însă în andropauză? Atunci când
are loc procesul de îmbătrânire sexuală a bărbatului, fiind caracterizată prin scăderea producției
de testosteron. Ca și consecințe ale andropauzei pot fi scăderea pilozității, a forței, a masei
musculare, a activității cerebrale. Bărbații de asemenea pot prezenta efecte fiziologice, la fel ca și
menopauza la femei. Aproape o treime din bărbații trecuți de 60 ani au niveluri destul de reduse
ale testosteronului, pentru a obține și menține o erecție.

Spermatozoizii

Spermatozoizii sunt celule de reproducere masculine, ce sunt produse în număr extrem de mare,
de ordinul milioanelor, în testicule. Spermatozoizii când ajung la maturitate se desprind de stratul
de grăsime care îi înconjoară și dezvoltă un fel de codiță cu ajutorul căreia se deplasează cu
viteză foarte mare, iar împreună cu lichidul seminal și lichidul prostatic, spermatozoizii formează
sperma, un lichid deosebit de important pentru procesul de reproducere. Sperma este un fluid
organic, cunoscut de asemenea și sub denumirea de lichid seminal, care poate să conțină
spermatozoizi. Lichidul seminal conține câteva elemente alături de spermatozoizi: proteolitic și
alte enzime precum și fructoza sunt elemente ale spermei care constituie mediul de supraviețuire
al spermatozoizilor și conferă un mediu prin care aceștia se pot mișca sau „înota”. Sperma este
produsă în veziculele seminale, localizate în pelvis, iar procesul care are loc în eliberarea spermei
este numit ejaculare. Sperma este de cele mai multe ori de culoare albă, dar poate fi și de culoare
gri sau gălbuie, fiind normală. Calitatea spermei, pe de altă parte, este o indicație a fertilității
unui bărbat, iar cantitatea și calitatea spermatozoizilor determină și calitatea spermei.
APARATUL REPRODUCĂTOR FEMININ
Aparatul reproducător feminin

Alcătuirea aparatului reproducător feminin:

Mons Veneris sau Muntele lui Venus este un înveliş de ţesut gras care acoperă osul pubian sub
abdomen dar deasupra labiilor. Acesta este sensibil din punct de vedere sexual la unele femei şi
protejează osul pubian de şocurile din timpul actului sexual.

Labiile superioare: sunt buzele exterioare ale vulvei alcătuite din ţesut gras care înconjoară
vulva de la Muntele lui Venus către perineum. Acestea sunt acoperite de obicei cu păr pubian şi
conţin numeroase glande sudoripare şi glande cu secreţii uleioase şi se spune că mirosul acestora
este foarte excitant.

Labiile inferioare: buzele interioare ale vulvei, părţi subţiri de ţesut din interiorul labiilor
superioare care învelesc şi protejează vaginul, uretra şi clitorisul. Aspectul labiilor inferioare
poate varia de la caz la caz, mici şi ascunse în interiorul labiilor superioare sau mări care ies în
evidenţă. Cea mai folosită comparaţie a acestora este cu o floare. Şi labiile superioare şi cele
inferioare sunt sensibile la atingere.

Clitorisul: este oval, mic, alb în partea de sus a labiilor inferioare fiind un ţesut spongios care
este foarte sensibil. Clitorisul este protejat de un înveliş clitoridian asemănător labiilor inferioare.
În timpul excitării clitorisul se poate mări iar învelişul se poate retrage pentru a-l face mai
accesibil. Clitorisul diferă ca dimensiune de la o femeie la alta.

Uretra: deschiderea uretrei se afla chiar sub clitoris. Nu este legată de sex sau reproducere ci este
locul prin care trece urina. Uretra este conectată la vezica urinară. Deoarece uretra este atât de
aproape de anus este indicat ca femeile să se şteargă dinspre faţa spre spate pentru a evita riscul
unei infecţii a vaginului sau uretrei.
Vaginul şi himenul : deschiderea vaginului se află sub cea urinară. În timpul stimulării sexuale
un ţesut erectil ce se afla de o parte şi de alta a vaginului se iriga cu sânge. Întreaga zonă devine
umedă. Muşchii pelvieni se contractă şi apoi se relaxează în timpul orgasmului. Între una şi două
treimi din deschiderea vaginală este acoperită de himen până când acesta este rupt în timpul
actului sexual sau printr-o penetrare cu un alt obiect sau chiar în timpul mersului pe bicicleta sau
călare. Vaginul se află între uretră şi rect. Dacă o femeie nu este excitată pereţii vaginali se ating.
Când vaginul este stimulat un lichid alunecos este produs şi vaginul se dilată sau se deschide.
Vaginul se poate dilata suficient cât să permită naşterea unui copil. Din acest motiv nu există un
penis prea gros pentru un vagin. Vaginul se întinde de la deschiderea vaginală către cervix
(deschiderea către uter). Dimensiunea medie a canalului vaginal este de aproximativ 8 cm poate
10 cm pentru femeile care au născut. Poate părea puţin faţă de dimensiunile unui penis dar în
timpul excitării cervixul se ridică şi fornixul se poate întinde înspre interiorul corpului atât cât
este necesar pentru ca penisul să poată pătrunde. După terminarea actului sexual vaginul se
contractă şi permite cervixului să revină în interiorul fornixului care are forma unei cupe reţinând
perfect sperma. La fiecare capăt al deschiderii vaginale se afla glandele lui Bartholin care produc
cantităţi mici de lichid lubrifiant pentru a menţine umede labiile inferioare în timpul excitării. În
continuare se află glandele himenului care secretă lichid lubrifiant pentru întreaga lungime a
canalului vaginal.

Perineul: este o scurtă porţiune de piele ce porneşte de la partea inferioară a vulvei şi ajunge
până la anus. Acesta se rupe de obicei în timpul naşterii pentru a permite ieşirea copilului iar
acest lucru este aparent normal. Există doctori care taie perineul chiar înainte de naştere deoarece
consideră că ruptura ce se produce în timpul naşterii este mai dureroasă decât o intervenţie
chirurgicală, dar statisticile arată ca o astfel de practică poate creşte riscul unei infecţii.

Cervixul: este deschiderea către uter. Acesta variază în diametru de la 1 mm la 3 mm depinzând

în ce fază a ciclului menstrual se află când se face măsurarea. Cervixul este uneori acoperit cu
mucus cervical pentru a-l proteja de infecţii; în timpul ovulaţiei acest mucus devine un lichid
subţire pentru a permite trecerea spermei.

Uterul: reprezintă principalul organ de reproducere feminin. Căptuşeala uterului se numeşte

endometrium, care creşte şi se modifică în timpul ciclului menstrual pregătindu-se astfel pentru a
primi un ovul fecundat. Uterul este alcătuit din muşchi puternici care ajută la împingerea în afară
a copilului în timpul naşterii.

Ovarele: Îndeplinesc două funcţii: secretarea estrogenului şi progesteronului, hormonii sexuali

feminini, şi producerea ovulului matur. La naştere, ovarele conţin aproape 400.000 de ovule şi
acestea sunt toate ovulele pe care o femeie le va avea. Oricum numărul este mai mult decât va
avea nevoie o femeie, din moment ce numărul de cicluri menstruale este aproximativ de 500.
După ce ajunge la maturitate un singur ovul coboară pe tubul falopian, o călătorie de 3 sau 4 zile
aceasta fiind perioada de fertilitate maximă a unei femei şi în care o sarcină poate apărea.
Ovulele care nu sunt fecundate sunt eliminate în perioada de menstruaţie.