Sirb Gabriel- Emanuel

MRI 1

Facultatea de Științe Politice

Universitatea din București

Relațiile bilaterale dintre România și Israel în perioada comunistă

dintre anii 1967 - 1978

Prof. Coordonator: Student:

Asist.univ.dr. SOFRONEA Octavian SÎRB Gabriel-Emanuel
Curs: Secție:
Politica Externă a României, 1878-1989 MRI 1

București 2020
 Prezenta lucrare dorește să prezinte relațiile dintre Republica Socialistă România și Israel,
începând cu anul 1967, un an pe care l-as putea numi un an de referință al relațiilor dintre cele
doua state, cu rezultate pozitive și cu perspective de dezvoltare multilaterală.
Contextul istoric din acea perioadă ne prezintă un stat Israel care se află în tensiune cu
vecinii săi arabi și în pragul unui război cu Egiptul, Iordania și Siria. Încă din 1948, anul în care
evreii încep să revină pe teritoriul lor de baștină, arabii din Orientul mijlociu s-au împotrivit
acestui demers al evreilor si conflictele nu au ezitat să apară. Anul 1967 ne prezintă un Israel
care a profitat de poziția strategică pe care o avea și a dezvoltat relații state din Europa si SUA.
Un atașat al ministerului apărării din Marea Britanie declara în acel an că "in command, training,
equipment and services the Israel army is more prepared for war than ever before. Well-trained,
tough, self-reliant, the Israeli soldier has a strong fighting spirit and would willingly go to war in
defence of his country".1 Așadar, Israel devine un stat puternic din punct de vedere geopolitic și
geostrategic, cu o armată bine pregătită și gata să intre în război pentru a apăra autonomia statală.
În România, anul 1967 îl ridică pe Ceaușescu la rangul de șef de stat al Republicii Socialiste
România și este începutul propagandei comuniste în Occident. Se intensifică relațiile cu parteneri
atât din răsărit, cât și din Occident, partidul dorind să dezvolte relații în special cu SUA și
Republica Federală Germană. Este anul în care se începe construcția primei autostrăzi,
București-Pitești și crește importul de echipamente industriale de calitate din Occident, toate
acestea pe fondul unei desprinderi a românilor de sub tutela sovietică.2
Relațiile dintre RSR și Israel se intensifică pe fondul războiului de șase zile dintre evrei și
statele arabe. Mai mult decât atât, România își strică relațiile cu multe state din Africa deoarece
refuză să condamne Israelul, ba chiar să dezvolte relații din ce în ce mai bune cu acesta, prin
evenimente pe care le voi prezenta în cele ce urmează. Este de menționat că România nu se
supune directivelor sovietice de rupere a relațiilor diplomatice cu Israelul, relațiile fiind ridicate
chiar la rang de ambasadă, în 1969.3 Delegația română, în întâlnirea de la Moscova a tuturor
satelor socialiste, refuză să semneze declarația oficială care condamna statul Israel ca fiind
agresor, dar adoptă la 11 iunie 1967 o declarație proprie, prin care cere "încetarea imediată și

1
Jeremy BOWEN, "1967 war: Six days that changed the Middle East", BBC, 4 Iun. 2017,
https://www.bbc.com/news/world-middle-east-39960461, accesat la data de 17 Dec.2020.
2
Știrileprotv, "100 de ani în 100 de zile. 1967: Comuniștii încep lucrările la prima autostradă din
România", ProTV, 11 Oct. 2018, https://stirileprotv.ro/100deanideromania/100-de-ani-in-100-de-zile-
1967-comunistii-incep-lucrarile-la-prima-autostrada-din-romania.html, accesat la data de 17 Dec. 2020.
3
Ministerul Afacerilor Externe, "Relații bilaterale: Statul Israel", MAE, Iunie 2020,
https://www.mae.ro/bilateral-relations/1831, accesat la data de 17 Dec. 2020.
definitivă a tuturor acțiunilor militare din Orientul Apropiat, adoptarea măsurilor ce se impun
pentru ca acestea să nu mai fie reluate (...) și gasirea unor soluții pentru refugiații palestinieni".4
Delegația română primește rolul de pionier, dat de presa evreiască, în ceea ce privește
relațiile economice și politice dintre statele socialiste și Israel, datorită vizitei facute de delegația
României, condusă de Vasile Răuță, adjunct al ministrului Comerțului Exterior. Aceștia mai
spun că a reprezentat "prima delegație socialistă la un nivel atât de ridicat". Discuțiile au avut loc
în jurul problemelor ce țin de cooperare economică și tehnico-științifică5.
La începutul anului au loc mai multe vizite si discuții în ceea ce privește colaborarea și
schimburile culturale între cele două state și vedem acest lucru din telegramele diplomațiilor
români sau ale legațiilor române la Tel Aviv. "Telegrama Nr. 85017, trimisă de Valeriu
Georgescu, trimis extraordianar și ministru plenipotențiar la Tel Aviv, către ministerul afacerilor
externe al RSR, privind colaborarea și schimburile culturale între cele două state" și "Telegrama
Nr. 85023, a legației române la Tel Aviv către Ministrul Afacerilor Externe al RSR, privind
schimburile culturale româno-Israeliene".6
În luna aprilie a anului 1967 are loc încheierea unui acord comercial și de plăți între cele
doua state, dar și unul de cooperare economică și tehnico-științifică.7 Ceaușescu dorește să
dezvolte relații cu state din Orientul Mijlociu și din Africa în special pentru a exporta produsele
autohtone pe care Occidentul le-ar încadra ca fiind de o calitate mai redusă. Relațiile dintre
România și Israel s-au dezvoltat și pe baza "parteneriatului" dintre Statele Unite și URSS în ceea
ce privește independența statului evreu, România fiind sub tutela sovietică, iar Israel sub tutela
americană.
O altă telegramă a legației române la Tel Aviv către Ministerul Afacerilor Externe al
RSR ne arată modul în care Israelul apreciază politica externă a României în contextul "evoluției
raporturilor cu țările arabe din zonă". Abba Eban, ministrul Afacerilor Externe, a remarcat, în
raportul care privea una dintre sesiunile O.N.U., ințiativa și rolul activ al României în cadrul
sesiunii. Acesta mai declară că "România, având relații bune cu tările arabe, menține relații
normale și se pronunță pentru dezvoltarea acestora cu Israelul, ceea ce a determinat și va
determina și în viitor o influență pozitivă pentru întregul Orient Mijlociu.", totodată acesta spune

4
Mihaela Toader, Conflictul arabo-israelian - "Războiul de șase zile" în arhivele C.N.S.A.S, CNSAS,
2017, http://www.cnsas.ro/documente/caiete/Caiete_CNSAS_nr_20_2017.pdf, accesat la data de 17 Dec.
2020, apud în Dan Constantin Mâţă, p.247.
5
Florin C. STAN, România - Israel. Relații bilaterale(1948-1991), Argonaut, Cluj Napoca, 2016, p.114.
6
Dumitru PREDA(coord. serie), Victor BOȘTINARU(coord. volum), Daniela BLEOANCĂ, România -
Israel. Documente diplomatice 1948 - 1969, vol.1, Sylvi, București, 2000, pp. 262-264.
7
Florin C. STAN, op.cit., p.114.
că "de mai multe ori, până acum, a fost subliniată în ședințele guvernului israelian
principialitatea, realismul și consecvența politicii externe a țării noastre".8
În anul 1967 și în cei ce urmează, relațiile economice bilaterale dintre cele doua state se
află într-o continuă dezvoltare. Se găsesc noi modalități de producție, se pune accentul pe
creșterea exportului mărfurilor românești și RSR reușește să împrumute sume destul de mari de
la statul evreu. Se găsesc detalii despre aceste aspecte în mai multe telegrame trimise de legațiile
românești din Israel. Într-o notă de convorbire dintre ministrul afacerilor externe, Corneliu
Mănescu și ministrul de finanțe al Israelului, Pinhas Sapir, găsim argumente ale faptului că
relația este într-o continuă dezvoltare: "Tratativele purtate de delagația română în Israel și acum
de cea israeliană în România au identificat până în prezent un cadru de domenii și de forme în
care colaborarea economică bilaterală este dorită și posibilă de ambele părți [...] Astfel, ar fi
cazul unor întreprinderi de industrie alimentară(tratarea cărnii, coserve de fructe și legume, lapte
praf) și chimică. Creditul pe care partea israeliană intenționează să-l acorde pentru realizarea
acestor obiective s-ar ridica la 10-15 milioane dolari [...] va face posibilă mărirea volumului
schimburilor comerciale bilaterale până la 20-25 milioane dolari în ambele sensuri și întărirea
colaborării pe terțe piețe [...] România este un partener care dorește să dezvolte colaborarea cu
Israelul pe baza respectului și avantajului reciproc, în interesul ambelor țări".9 Începe o serie
de întâlniri tematice între ministrul afacerilor externe evreu, Abba Eban, cu diferiți diplomați
români, care arată că interesul Israelului pentru dezvoltarea relațiilor cu România a crescut și
există perspective să crească mai mult. "La sfârșitul mesei, Abba Eban a rostit un scurt toast în
care a prezentat pe scurt evoluția relațiilor dintre cele două tări și le-a caracterizat ca bune și
satisfăcătoare, menționând că rezultatele pozitive ale tratativelor și acordurilor încheiate
marchează începerea unei noi etape în evoluția relațiilor dintre tările noastre, că există condiții și
perspective de a se lărgi și dezvolta multilateral în viitor".10
Poziția Președintelui Consiliului de Miniștri, Ion Maurer, de la Adunarea Generală
O.N.U., a fost mult comentată și apreciată de liderii europeni și americani. Ambasadorii Franței
și ai Olandei au declarat că România a reușit să aprecieze fundamental conflictul dintre Israel și
țările arabe, prin faptul că menține relații bune cu ambele părți. Fostul vicepreședinte al S.U.A,
Nixon, a spus că "România a dat dovadă de curaj, demnitate, personalitate și independență în
poziția pe care o are față de conflictul din Orientul Apropiat. România pe care am cunoscut-o
acum câteva luni este o țară organizată, bine administrată și are tot ce-i trebuie pentru a fi
independentă".11 Această poziționare a fost aleasă și afirmată clar de către Ceaușescu, care vedea
8
Dumitru PREDA, op.cit., pp. 266-267.
9
Ibidem, pp. 270-272.
10
Ibidem, 277.
11
Ibidem, p. 296.
în colaborarea cu statele din Orientul Mijlociu un interes crescut și acest lucru se observă în
cuvântarea pe care a avut-o în fața activului de armată, în care declara că "poporul român sprijină
lupta dreaptă a popoarelor arabe pentru apărarea independenței și cuceririlor lor democratice și
sociale, pentru realizarea aspirațiilor lor de unitate națională [...] un conflict armat între statele
arabe și Israel nu ar servi nici unora, nici altora, ci numai cercurilor reacționare, imperiarismului
internațional".12
Spre sfârșitul anului 1967, între România și Israel lucrurile sunt într-o continuă
dezvoltare și interesele ambelor țări sunt satisfăcute printr-o serie de cooperări și acorduri
semnate între acestea. Se dorește semnarea unui acord aerian care va ajuta la dezvoltarea
turismului și cooperarea în ceea ce privește domeniul agriculturii și al creșterii animalelor. Se
stabilesc liste de import și de export și se stabilește suma obligatorie de import pe care și-o
asumă Israelul, și care este consemnată într-o telegramă trimisă de legația romanească la Tel
Aviv, suma de 65 milioane lei valută, folosită pentru a cumpăra mașini și utilaje, dar și produse
chimice și farmaceutice.13
În anul 1968, relația dintre România și Israel începe să devină mai vizibilă în afara
granițelor celor două state. Diplomații românii participă la evenimente internaționale la care se
discută despre influența României asupra conflictelor din Orientul Mijlociu. Armand Kaplan,
reprezentant al Congresului Mondial Evreiesc, în urma unei întrevederi cu Constantin Flitan,
ambasadorul României în Franța, îi declară acestuia următoarele: "niciodată evreii, oriunde ar
domicilia, nu vor uita ce a făcut România pentru ei"14. Un alt eveniment de referință a fost
înâlnirea dintre Nicolae Ceaușescu, președintele Consiliului de Stat al RSR, și Nahum
Goldmann, președintele Congresului Mondial Evreiesc și al Organizației Sioniste Mondiale, care
era însoțit de Jacob Armand Kaplan și care a declarat, bazat pe modul în care se desfășura
politica externă românească, că "în România nu există o problemă evreiască".15
La rândul său, prim-ministrul Israelului adresează și el recunoștința autorităților israeliene cu
privire la implicarea României. Mai mult decât atât, acesta solicită ajutorul României prin
promovarea unor eventuale discuții cu reprezentanți ai Republicii Arabe Unite.16
În anul 1969, așa cum am precizat deja anterior, este emis Decretul Consiliului de Stat nr.
516, prin care Legația României din Israel este ridicată la rang de ambasada. Relațiile bilaterale
se îmbunătățesc, cooperarea economică se dezvoltă și prin urmare era momentul ca România să
beneficieze de o poziție superioară în relațiile bilaterale cu Israelul. Pe 17 august se
12
Florin C. STAN, op.cit., p. 117, apud în Prof. dr. Ion Calafeteanu, prof. dr. Alexandru Cornescu-Coren,
România și criza din Orientul Mijlociu(1965-1971), București, Editura Sempre, 2002, pp.33-34.
13
Dumitru PREDA, op.cit., pp. 320-321.
14
Florin C. STAN, op.cit., p. 124.
15
Ibidem, p.125.
16
Ibidem, p. 131.
concretizează totul și legațiille celor două state sunt ridicate la nivel de ambasadă.17 Bineînțeles
că există consecințe în ceea ce privește raportul cu statele arabe și prin urmar:"Sudanul a hotărât
ruperea legăturilor diplomatice cu România; Irakul si-a rechemat însărcinatul cu afaceri la
București și a exprimat dorința ca ambasadorul României la Bagdad, care se afla în țară, să nu
revină la post; Siria si-a exprimat nemulțumirea și a solicitat explicații guvernului român"18
Între anii 1970 și 1978, până la momentul de la Camp David, relațiile dintre România și
Israel au atins apogeul și acest lucru se confirmă prin contactele dintre Ceaușescu și Golda Meir,
prim-ministrul Israelului, de la New York(1970) și București(1972). Totodată este de evidențiat
sprijinul guvernului israelit în ceea ce privește problema clauzei națiunii celei mai favorizate
acordată de SUA pentru România, aceasta fiind obținută în 1975.19
Anul 1970 vine cu o poziționare puțin reticentă a autorităților române cu privire la Israel
și la politica acestora din Orient. Pe fondul depărtării de celelalte state arabe, care s-au arătat
deranjate de poziția României cu privire la Israel, lucru care s-a vazut și în cifrele scăzute ale
exporturilor românești în statele din Orient, Consiliul de Securitate aplică următoarea rezoluție:
"reducerea și restrângerea activităților pe linia relațiilor culturale și diplomatice, condamnarea cu
fermitate a acțiunilor de represalii ale Israelului împotriva statelor arabe și mișcării palestiniene
de eliberare națională, continuarea relațiilor economice cu Israelul, evitându-se livrarea de
mărfuri strategice"20
În anul 1971 încep tratativele care vor duce într-un final la acordul de pace dintre Egipt și
Israel, și încă o dată vedem aportul adus de România acestei probleme internaționale.
Ambasadorul Israelului, Rafael Benshalom, a fost primit în mai multe rânduri în audiență de
către ministrul Afacerilor Externe, Corneliu Mănescu. În prima dintre ele România a solicitat
"să se ajungă pe cale politică la o reglementare care să asigure dreptul la existență al tuturor
statelor din regiune". În a 2-a audiență, Rafael Benshalom a venit cu un răspuns din partea prim-
ministrului Israelului, Abba Eban, care s-a arătat deschis cu privire la un acord de pace cu
Egiptul și implicit o înțelegere între cele două state suverane, evitându-se, spunea el, prelungirea
acestei situații de conflict care nu este în interesul nimănui21.
În 1972, Ceaușescu are privilegiul să se întâlnească cu prim-ministrul Golda Meir, la
invitația consiliului de miniștrii, dar și cu Yasser Arafat, liderup OEP. În ceea ce privește
întâlnirea cu Meir, aceasta a ajuns imediat după o vizită la Zihron Yaacov, o așezare înființată de

17
Ibidem, pp. 139-140.
18
Ibidem, p.143.
19
Ibidem, p.148.
20
Ibidem, p. 150.
21
Florin C. STAN, op.cit., p. 153, apud în AMAE, Cabinetul ministrului Afacerilor Externe(1968-1989),
dosar nr. 38/1969-1971, file nenumerotate.
evrei originari din România22. Tot în acest an România adera la Fondul Monetar Internațional și
la Banca Internațională de Reconstrucție și Dezvoltare(BIRD), acest lucru fiind posibil și datorită
sprijinului venit din partea Israelului și a altor state precum, Algeria, Austria, Finlanda, Irak,
Maroc, Spania și Turcia23.
Pe 14 octombrie, 1973, președintele Ceaușescu face un apel mai consistent la pace și
trimite mesaje către președinții Egiptului, Siriei și Israelului, cerându-le acestora să renunțe la
ostilități și să aibă în vedere pacea. Tot în acest an România cere Israelului să-și retragă trupele
din zonele arabe ocupate în 1967, "în condițiile asigurării integrității teritoriale și securității
naționale a tuturor statelor din această zonă, inclusiv a Israelului"24
În 1974 se semnează primul act juridic încheiat în domeniul culturii între cele două state.
A fost semnat un porgram de colaborare culturală și științifică între Guvernul R.S.R. și Guvernul
Statului Israel pe anii 1974-1975. Tot în acest an au loc vizite ale liderilor egipteni în România și
mai exact a președintelui Republicii Arabe Egipt și al Uniunii Socialiste Arabe, Mohammad
Anwar al-Sadat.25
Ceaușescu vizitează SUA în anul 1975 și în discuția cu președintele american, Gerald
Ford, au abordat și problema evreilor din România, acesta din urmă declarând ca este interesat de
emigrarea evreilor în Israel și Statele Unite. Președintele Ford s-a arătat deschis pentru acordarea
clauzei națiunii celei mai favorizate, care nu a ezitat să apară tot pe parcursul aceluiași an și care
a atras felicitările autorităților israelite26.
Moshe Dayan, ministrul de Externe israelian, a declarat la vizita oficială în România, din
1978: "Doresc să folosesc acest prilej pentru a vă exprima (...) profunda noastră recunoștiință
pentru modul în care s-a realizat emigrarea evreilor de aici în Israel (...) Știm că aproape 80% din
cei aproape jumătate de milion de evrei, aflați în România după cel de-al doilea război mondial,
sunt în Israel. Ei reprezintă cel mai constructiv element al țării. Sunt doctori, ingineri, specialiști,
cea mai bună parte a populației țării. Pentru toate acestea, vă suntem profund recunoscători."27
Spre sfârșitul anului 1978 discursul României cu privire la conflictul din Orientul
Mijlociu se concentrează destul de mult pe aspecte ce țin de zona palestiniană. Pe 5 decembrie,
în New York, în plenul Adunării Generale a ONU, diplomatul Teodor Marinescu a rostit un

22
Ibidem, p. 157.
23
Florin C. STAN, op.cit., p. 159, apud în Ion Alexandrescu, România între Est și Vest. I. Aderarea
României la FMI și BIRD(1972), Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2012.
24
Florin C. STAN, op.cit., p. 165.
25
Ibidem, pp. 167-168.
26
Ibidem, pp. 175-176.
27
ibidem, p. 193.
discurs cu privire la situația conflictului dintre Israel și țările arabe și a atras atenția că pentru a
ajunge la o pace trainică este nevoie să se rezolve problema palestiniană.28
La data de 17 septembrie, la Camp David, are loc semnarea de către președintele
Egiptului și de către prim-ministrul Israelului, în prezența președintelui SUA, Jimmy Carter, a
două acorduri-cadru: Un cadru pentru pace în Orientul Mijlociu și Un cadru pentru încheierea
unui tratat de pace între Egipt și Israel.29 Președintele SUA, Jimmy Carter, cu prilejul vizitei
delegației prezidențiale românești în Statele Unite, din anul 1978, declară următoarele: "România
a reușit să servească drept punte între națiuni cu viziune și interese extrem de diferite și între
lideri cărora le-a fost dificil, în anumite circumstanțe, să negocieze direct unii cu alții. Una dintre
realizările notabile recente ale președintelui Ceaușescu a fost faptul că a contribuit la pregătirea
vizitei istorice a președintelui Sadat al Egiptului în capitala Israelului, Ierusalim. Ambele țări au
găsit în România o cale de comunicare și de înțelegere care le-a fost foarte utilă - lor, Orientului
Mijlociu și păcii mondiale"30

În concluzie aș vrea să precizez faptul că Israelul a reprezentat una dintre țările cu care
România a stabilit relații bilaterale de succes în perioada comunistă, chiar dacă au existat
perioade mai puțin constructive. Este clar ca acest lucru se datorează într-o mare măsura Statelor
Unite și impactului pe care această mare putere l-a avut atât în România, cât și în Israel. România
a sacrificat multe ca să poată menține o relație vitală cu acest stat evreu, dar au existat mult mai
multe beneficii de natură culturală, economică și socială, care au trezit și au susținut acest interes
pentru România.

Bibliografie:
1. STAN, Florin, România - Israel. Relații bilaterale(1948-1991), Argonaut, Cluj Napoca, 2016.
2. PREDA, Dumitru(coord. serie), Victor BOȘTINARU(coord. volum), Daniela BLEOANCĂ,
România - Israel. Documente diplomatice 1948 - 1969, vol.1, Sylvi, București, 2000.
3. Prof. dr. Ion Calafeteanu, prof. dr. Alexandru Cornescu-Coren, România și criza din Orientul
Mijlociu(1965-1971), București, Editura Sempre, 2002.
28
Ibidem, p. 198.
29
Ibidem, p. 196.
30
Florin C. STAN, op.cit., p. 147, apud în Larry L. Watts, Cei dintâi vor fi cei din urmă. România și
sfârșitul Războiului Rece, București, Editura RAO, 2013, p. 110.
4. Larry L. Watts, Cei dintâi vor fi cei din urmă. România și sfârșitul Războiului Rece,
București, Editura RAO, 2013.
5. AMAE, Cabinetul ministrului Afacerilor Externe(1968-1989), dosar nr. 38/1969-1971
6. Ion Alexandrescu, România între Est și Vest. I. Aderarea României la FMI și BIRD(1972),
Târgoviște, Editura Cetatea de Scaun, 2012.

Surse web:
1. Jeremy BOWEN, "1967 war: Six days that changed the Middle East", BBC, 4 Iun. 2017,
https://www.bbc.com/news/world-middle-east-39960461.
2. Știrileprotv, "100 de ani în 100 de zile. 1967: Comuniștii încep lucrările la prima autostradă
din România", ProTV, 11 Oct. 2018, https://stirileprotv.ro/100deanideromania/100-de-ani-in-
100-de-zile-1967-comunistii-incep-lucrarile-la-prima-autostrada-din-romania.html.
3. Ministerul Afacerilor Externe, "Relații bilaterale: Statul Israel", MAE, Iunie 2020,
https://www.mae.ro/bilateral-relations/1831, accesat la data de 17 Dec. 2020.
4. Mihaela Toader, Conflictul arabo-israelian - "Războiul de șase zile" în arhivele C.N.S.A.S,
CNSAS, 2017, http://www.cnsas.ro/documente/caiete/Caiete_CNSAS_nr_20_2017.pdf, accesat
la data de 17 Dec. 2020, apud în Dan Constantin Mâţă, p.247.