Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Scenariu Grvieru
Scenariu Grvieru
ACTIVITATE EXTRACURRICULARĂ
GRIGORE VIERU,
poet al neamului nostru
mun. Chişinău
2011
Obiectivele operaţionale:
O1 – să pătrundă în universul şi în intimitatea creaţiei vierene
O2 – să sesizeze originalitatea şi valoarea acestei creaţii
O3 – să trăiască intens sentimentele transmise de mesajul
poetic
Resurse:
1. Cimpoi M. O istorie deschisă a literaturii române din
Basarabia, Chişinău: Arc, 1997
2. Dolgan M. Literatura română postbelică, Chişinău:
Tipografia centrală, 1998
3. Simion E. Scriitori români, Bucureşti-Chişinău: Litera, 1998,
vol. III
4. Vieru G. Taina care mă apără, Iaşi: Princeps, 2008
5. http://www.youtube.com/watch?v=juA5weMbiEk –
cântecul „Se duc artiştii... “
SCENARIUL
Decorul:
Peretele din spatele scenei. În centru: Portretul lui Grigore Vieru. Deasupra
portretului - citatul „Suflet din sufletul neamului meu”. Restul spaţiului - un cer
improvizat: curcubeu (tricolor), soare, picături de ploaie.
În partea dreaptă a scenei ecran pe care vor fi prezente imaginile din materialul
Power Point.
La marginea scenei - diverse flori.
În sală: foto-galerie, o foaie literar-comemorativă şi vitrină de carte a lui G. Vieru.
Prezentatorul 1:
A căzut o stea? Nu, a urcat la cer un Luceafăr, ce va dăinui in eternitate. Grigore
Vieru s-a înveșnicit prin poezia sa. Poetul s-a împărțit între doua lumi, o jumătate a
ființei Sale a coborât ,,mai jos ca iarbă’’ cealaltă jumătate a rămas pe veci să
dăinuie deasupra florilor, printre sufletele noastre.
A durat o Casa a Poeziei în care trăieşte un neam întreg.
Prezentatorul 2:
Vocea Sa moale, privirea călduroasa,chipul luminos au rămas în amintirea noastră
pentru totdeauna. A luat cu sine doar puritatea sufletului, lăsându-ne drept
moștenire poezia. El s-a înveșnicit prin creație,fiind poezia însăşi.
,,Da fapt,nici nu sunt om,ci pur si simplu poezie.’’
Cântă,vioara
Vers. Gr. Vieru
Muz. I. Aldea-Teodorovici
Cântă de lume, cântă de ţară
Frumoasă e marea cea mare,
Frumoasă pădure, izvor. Şi nu uita: „Cu-cu! Cu-cu!”
Mi-e dor de pădure la mare, Şi nu uita şi de cuc, şi de cuc!
În codru de mare mi-e dor.
Păcat că pădurea nu are, Frumoasă e luna cea lină,
Nu are şi-o mare aşa, Frumos e pământul cel sfânt.
Păcat, ce păcat că pe mare Mi-e dor pe coline de Lună,
Nu cântă şi cucul cumva. Pe ea mi-ar fi dor de pământ.
Refren: Păcat, ce păcat că pământul
Haide vioară, hai, surioară, Nu are şi-o lună aşa,
Ca pe-o comoară te duc, te duc! Păcat că pe Lună nu cântă,
Nu cântă şi cucul cumva.
Prezentatorul 3:
Vieru a scris o poezie de mici cristale, care reflectă cu toate feţele imagini scumpe,
contemplate parcă în genunchi, într-un gest de adorație.
Născut de miresmele şi durerile pământului, marele poet se simte însetat de doruri
arzătoare.
Prezentatorul 1:
,,Nici războiul eu urgiile sale, nici foamea necruțătoare n-au putut întuneca această
neasemuită sărbătoare. În preajma mamei m-am simțit întotdeauna copil. Abia la
47 de ani, când mama s-a stins din viața, când ea a plecat, cum se spune, la
strămoși, abia atunci am pierdut această dulce şi irepetabilă stare.’’ Starea de copil
i-a fost protejată de Mama-icoană a statorniciei, stăpână a universului, care
menține respirația întregului cosmos.
Prezentatorul 1:
În fiecare dintre vârste trebuie neapărat să ai în adâncul ființei tale un copil, pentru
că anume ea, copilăria, ne ține vii și frumoși. “Omul nu îmbătrânește atâta timp, cât
nu moare copilul din el”. De aceea, poetul se simte îndreptățit să spună:
“În fiecare dimineață
Îmi bate la geam
Copilul care-am fost” (Am îmbătrânit).
„Fuga – fuga”
Vers. Gr. Vieru
Muz. I. Aldea-Teodorovici
Îmi amintesc ades de lunca ce- Fuga-fuga, doi copii:
nverzea, Două păsări fără de griji!
Prin care alergam cu surioara mea. Fuga,
Mult mi-e dor de ea, de pruncia mea, Fuga-fuga, la bunei,
Şi de sora mea cea dulce, Fuga-fuga, mititei,
Şi de sora mea. Două păsări aripi de vis!
Tu cred că m-ai uitat, copilăria mea,
Ci eu cât voi trăi, nicicând te voi uita. 2 Îmi amintesc ades de dragii mei
Refren: bunici
Fuga, Care ne îndulceau cu miere şi cu nuci.
Fuga-fuga, prin câmpii, Mult mi-e dor de ea ...
Prezentatorul 3:
Copilul - Poet s-a întâlnit cu Poetul - Copil. E în această întâlnire o taină, deoarece un
poet, ce se naște în copilărie, păstrează în el copilul, sensibilitatea și psihologia
acestuia. În pofida imaginilor sumbre ale copilăriei, poetul nu și-a pierdut darul de a
privi lumea și cosmosul cu ochi de copil-ochii mirării, fiind convins că „mirarea e un
dar” ce n-a murit în el.
Boc-boc-boc! Boc-boc-boc!
Ploaia în umbrelă bate: Ploaia în umbrelă bate:
-Pot să intru? -Pot să intru?
-Nu se poate! -Nu se poate!
Boc-boc-boc! Boc-boc-boc!
Ploaia în asfalturi bate: Ploaia în asfalturi bate:
-Pot să intru? -Pot să intru?
-Nu se poate! -Nu se poate!
Boc-boc-boc! Boc-boc-boc!
Ploaia în câmpie bate: Ploaia în câmpie bate:
-Pot să intru? - Pot să intru?
-Da, se poate! -Da, se poate!
Prezentatorul 1:
“Deși pământul se învârte mereu, m-am născut acasă”. Căsuța cu ochii mici și
înlăcrimați e locul sacru.
Prezentatorul 2:
Limba este pentru Grigore Vieru ,,un grai cu ochii verzi de dor şi istorie…Un grai cu
tâmple îmbrobonate de roua trudei creatoare. Nicăieri dorul nostru de desăvârșire
nu s-a arătat mai cu dor şi mai cu tărie ca in cuprinsul limbii.”
Prezentatorul 3:
,,Din mila, din dragostea şi dărnicia Limbii Române am răsărit ca poet. Limba
Româna este destinul meu agitat.” ,,Limba este cea mai mare dreptate pe care
poporul şi-a făcut-o sieși.” ,,Viețuiesc in limba mea, acționez in limba mea;de la un
cuvânt până la altul se întâmpla toate minunile Universului in limba mea.”
Prezentatorul 4:
Eminescu a ajuns târziu la Grigore Vieru, l-a ,,cunoscut” abia în
facultate.,,Descoperindu-l pe El, mi-am descoperit sufletul... Ești steaua care mă
păstrează.
„Eminescu”
Acum am şi eu pe lume parte: Refren:
Pot îmbrăţişa măiastra-ți carte, Suntem în cuvânt şi-n toate
Ştiu că frate-mi eşti şi mi-eşti părinte, Floare de latinitate
Acum nimeni nu mă poate minte. Sub un cer cu stele sudice.
Bine ai venit în casa noastră, De avem sau nu dreptate,
Neamule, tu floarea mea albastră De avem sau nu dreptate,
Eminescu. Eminescu să ne judece.
Prezentatorul 1:
O astfel de întruchipare excepțională a fost acest poet, acest om cit o lacrimă în
rostogol pe obrazul planetei. Un asemenea poet rămâne-va ,,suflet in sufletul
neamului său”.
Creația sa va rămâne mereu o creșă pentru prunci,
Prezentatorul 2:,,Este mai mult decât un poet, el este un destin.”El este mai mult
decât un destin omenesc. El face parte inalienabilă din destinul unui neam întreg.
Prezentatorul 2:
Îți mulțumim, Poete , ca ai ales timpul nostru pentru a poposi pe Pământ.
Prezentatorul 3:
Îți mulțumim, Poete, pentru versurile tale,prin care am învățat sa ocrotim şi să
valorizam comorile limbii romane, am găsit curajul de a crede, de a iubi, de a spera
şi de a lupta pentru Adevăr.
Prezentatorul 1:
Îți mulțumim, Poete pentru privilegiul acordat de a-ţi fi contemporani.