8. Cultura toleranței în cadrul familiei și arta dirijării conflictelor familiale.

Toleranța ca valoare etică.

Identificați și alte definiții ale toleranței ( le scrieți în caiete)
Toleranţa înseamnă să îi respecţi pe ceilalţi şi să înveţi de la ei, înlăturând stereotipuri nedrepte,
valorificând diferenţele şi crearea de noi legături de comunicare pe baza lor. Opusul toleranţei
este în multe cazuri prejudecata.
O persoană tolerantă acceptă diversitatea şi nu are idei preconcepute despre ceilalţi pe baza
diferenţelor de religie, rasă, gen, preferinţe de orice tip. Dacă trăim în armonie cu ceilalţi şi
căutăm soluţii în loc să iscăm conflicte, putem să ne concentrăm mai mult pe elementele comune
decât pe diferenţe. Toleranţa înseamnă şi să fii flexibil şi să îi accepţi pe cei din jur şi dreptul lor
de a fi aşa cum îşi doresc.

Există mai multe feluri prin care poţi să-ţi arăţi toleranţa. Este posibil ca o persoană să fie în
dezacord cu părerile tale, dar în acelaşi timp să le respecte. A nu fi în acord cu cineva nu
înseamnă să fii intolerant.

În istoria culturii şi civilizaţiei, toleranţa se consideră drept un mecanism unical ce a evoluat în

procesul dezvoltării sociumului uman pentru a echilibra convieţuirea grupurilor sociale ce diferă
prin specificul, posibilităţile şi formele sale de evoluţie. Acest fapt ne face să conştientizăm că
toleranţa reprezintă norma stabilităţii psihologice a individului, ce îi permite acestuia să
supravieţuiască în condiţiile complexe şi variate ale comunităţii căreia îi aparţine şi celei
mondiale.

Toleranţa ca valoare etică reperează pe umanism şi ar putea fi convenţional disociată într-un

ansamblu de elemente constitutive ce se manifestă ca trăsături de personalitate:
– sensibilitatea care reprezintă capacitatea individului de a reacţiona la diverşi excitanţi;
– receptivitatea, capacitatea de a primi uşor şi cu interes informaţii variate din mediul ambiant;
– empatia, care este o formă de intuire a relaţiei prin identificarea afectivă a individului; –
stabilitatea/cumpătarea, ce-i oferă individului echilibru psihoemoţional, fermitate, capacitatea de
a-şi echilibra şi controla emoţiile;
– bunăvoinţa, ce se reflectă într-o purtare binevoitoare, cu tragere de inimă, îngăduinţă,
comunicare empatică;
– delicateţea, ce se manifestă prin fineţe, gingăşie, discreţie, comportament atent;
– optimismul care rezidă în tendinţa de a vedea latura pozitivă a lucrurilor;
– încrederea în sine ce presupune sentimentul de siguranţă privind propria persoană;
– autocontrolul, axat pe capacitatea de a te controla;
– comunicabilitatea, ce se reflectă în aptitudinea de-a stabili uşor relaţii cu alte persoane;
– deschiderea spre colaborare, cea ce înseamnă a fi înclinat spre participare activă alături de
cineva;
– răbdarea, se manifestă în capacitatea de a suporta, a fi rezistent la anumite dificultăţi;
– dragostea de oameni ce se manifestă printr-o atitudine pozitivă faţă de fiinţa umană;
– onestitatea ce include un ansamblu de trăsături; ea înseamnă a fi cinstit, cum se cade, corect
etc.;
– responsabilitatea ce se manifestă prin atitudinea conştientă faţă de un lucru, o persoană sau faţă
de îndeplinirea promisiunilor;
– altruismul ce reprezintă capacitatea unei persoane de a acţiona dezinteresat presupune dăruire;
– sentimentul umorului care rezidă în capacitatea de a înţelege şi a accepta situaţii comice;
– acceptarea alterităţii, ceea ce înseamnă a accepta o altă persoană, viziunea altei persoane;
– acceptarea diversităţii care presupune a accepta diversitatea în diferitele ei forme şi ipostaze;
– fermitatea ce se manifestă prin hotărâre, curaj;
– tactul care se reflectă în capacitatea de a simţi măsura în comportare;
– corectitudinea ce se manifestă printr-o comportare etică conform normelor morale;

În acest context am definit conceptele constitutive ale acesteia:

– toleranţă familială, concept ce denotă norma stabilităţii psihosociale a membrilor familiei, care
asigură funcţionalitatea familiei şi echilibrul relaţional în cadrul acesteia;
– toleranţă parentală, concept ce denotă norma stabilităţii psihosociale a părinţilor, care asigură
echilibrul relaţiei părinţii-copii, având ca reper respectarea drepturilor copilului;
– toleranţă fraternă, concept ce denotă norma stabilităţii psihosociale în relaţiile dintre fraţi şi
surori;
– toleranţă maternă sau paternă, expresie ce va fi utilizată în cazul când vom analiza relaţia
mamă-copil sau tată-copil în sensul dezvăluirii conţinutului acesteia prin prisma trăsăturilor
personalităţii tolerante; – cultura toleranţei, concept ce va fi utilizat atunci când analizăm
toleranţa ca valoare etică ce reperează pe umanism şi tindem să evidenţiem ansamblul de
trăsături, incluse în comportamentul tolerant, care se formează şi se consolidează în cadrul
familiei în procesul educaţiei şi a conduitelor cotidiene.

*Toleranţa (lat,,.tolerare’’=a *Adevarata toleranţă , în spirit CITATE DESPRE TOLERANŢĂ

suporta) este un termen
social,etic şi religios, aplicat la
o colectivitate sau la un
individ, care defineşte
respectul libertăţii altuia , a
modului său de gândire şi de
comportare, precum şi a
opiniilor sale de orice natură
(politice, religioase, etc).
*Noţiunea de toleranţă apare
în istoria culturii secolului al
XVI-lea, în strânsă legătură cu
gândirea umanistă
reprezentată de Erasmus din
Rotterdam, în efortul său de a
combate fanatismul religios.
umanist, înseamna însă mai mult
,,Toate fiinţele umane se nasc libere şi
decât o simplă ,,suportare’’, în
egale în demnitate şi drepturi. Ele sunt
sensul originar ea presupunând
înzestrate cu raţiune şi trebuie să se
respectul opiniei contrare şi este
comporte unele faţă de altele în spiritul
strâns legată de libertatea
fraternităţii.’’
persoanei. Prin tolerantă se
respectă deciziile altor oameni, *Declaraţia Universală a Drepturilor
grupuri, popoare, religii, alte Omului*
moduri de gândire şi puncte de
vedere, alte stiluri şi moduri de
viaţă. Astfel, garantarea
,,Fiecare om are dreptul să i se
necesităţii spiritului de toleranţă
recunoască pretutindeni personalitatea
depăşeşte cu mult domeniul
juridică.’’
îngust al politicii.
*Declaraţia Universală a Drepturilor
*Opusul toleranţei este
Omului*
intoleranţa,care poate merge
până la fanatism.,,Există un singur
lucru care nu poate fi tolerat şi
anume intoleranţa’’. ,,Singuri nu realizăm nimic în lume.’’

* Toleranţa este respectul, *Sandra Day O’Connor*

*Alte personalităţi care s-au
remarcat prin atitudinea lor
tolerantă în confruntarea cu
alte opinii sau reprezentări
asupra lumii au fost: John
Locke (1632-1704), Voltaire
(1694-1778) şi Gotthold
Lessing (1729-1781).
*Toleranţa este inclusă în
,,Declaratia Universala a
Drepturilor Omului’’ din 1948
a Organizaţiei Naţiunilor
acceptarea şi aprecierea bogăţiei
şi diversităţii culturilor lumii
noastre, felurilor noastre de
expresie şi manierelor de
exprimare a calităţii noastre de
fiinţe umane. Ea este încurajată
prin cunoaşterea, deschiderea
spiritului, comunicaţie şi
libertatea gândirii, conştiinţei şi
credinţei.
*Toleranţa este armonia în
diferenţe .Ea nu este doar o
obligaţiune de ordin etic; ea este,
,,Comunitatea înseamnă puterea
care se alătură puterilor noastre pentru
a face lucrul care trebuie facut.’’
*Starhawk*
,,Legile singure nu pot asigura
libertatea de exprimare, pentru ca
fiecare persoană să-şi poată exprima
fara consecinţe negative părerea,
trebuie să existe un spirit de toleranţă
 Unite.
*Toleranţa are limitele sale în
normele de drept, care
reglementează convieţuirea
membrilor societăţii,pentru
apărarea demnităţii şi
libertăţile oamenilor.
*Toleranţa poate fi înţeleasă
în diferite moduri.Astfel ,ea
poate fi adoptată în mod
provizoriu sub forma unei
concesii, ca manevră tactică.
Ea poate reprezenta o
acceptanţă sau o permisiune,
ca formă a unui dezinteres.
Dificultăți și crize familiale: surse ,cauze, consecințe și combaterea lor Conflictele familiale
și arta dirijării lor în contextul culturii toleranței.
Ce este criza? Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române, găsim următoarele definiții ale crizei:
de asemenea, şi o necesitate în rândul întregii populaţii.’’
politică şi juridică.
*Albert Einstein*
*Toleranţa e o virtute care face
ca pacea să fie posibilă şi care
contribuie la înlocuirea culturii ,,Testul curajului intervine când
războiului cu o cultură a păcii. suntem în minoritate. Testul toleranţei
intervine când suntem în majoritate.’’
*Toleranţa nu e nici o concesie ,
nici condescendentă ori *Ralph W.Sockman*
indulgentă. Toleranţa este, mai
ales, o atitudine activă generată
de recunoaşterea drepturilor
,,Conflictul este <<războiul dintre
universale ale persoanei umane şi
sentimente şi raţiune>>.’’
libertăţilor fundamentale ale
altora, în nici un caz, toleranţa nu *Blaise Pascal*
poate fi invocată pentru a justifica
violarea acestor valori
fundamentale. Toleranţa trebuie ,,Prejudecata este o opinie fără
practicată de indivizi, grupuri şi judecată.’’
state.
*Voltaire*
,,Cine este înclinat să nu-i respecte pe
alţii, acela nu se respecta, înainte de
toate, pe sine.”
*Dostoievski
*
 1. Manifestare a unor dificultăți (economice, politice, sociale etc.); perioadă de tensiune, de tulburare,
de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate;

2. Moment critic, culminant, în evoluția care precedă vindecarea sau agravarea unei boli; declanșare
bruscă a unei boli sau apariția unui acces brusc în cursul unei boli cornice;

3. Tensiune, moment de mare depresiune sufletească, zbucium.

Conceptul de criză a fost introdus în domeniul sănătății mentale de Erik Lindemann descriind reacția de
doliu la pierderile suferite după un incendiu petrecut într-o discotecă și ulterior de Gerald Caplan și
echipa lui de la Universitatea Harvard care au studiat reacția familiilor de emigranți evrei în Israel
imediat după cel de al II-lea Război Mondial. În această ordine de idei, G. Caplan concepea criza ca un
răspuns scurt la un stres sever, răspuns care nu are structura unei boli, dar care trădează dezechilibrul
mecanismelor individuale „homeostatice”.

De asemenea, G. Caplan considera că criza apare când o persoană se confruntă cu o problemă pentru
care nu are o soluție imediată și care pe moment pare de nedepășit.

El spunea: „O criză apare atunci când o persoană se confruntă cu un obstacol important de viață și care
pare pentru un timp insurmontabil prin utilizarea metodelor obișnuite de rezolvare a problemelor”.

Cauzele crizelor familiale:

1. Necesități nesatisfăcute
2. Divergențe de opinii, gusturi, viziuni, norme, valori.
3. Așteptări de sex-rol inadecvate.
4. Incompatibilitatea caracterilor s trasaturilor de personalitate.
5. Nedorinta , incapacitatea sotilor de a indeplini funcții de rol.
6. Incapacitatea dde autorealizare.
7. Influențele negative ale mediului c educ la înrăutățirea condițiilor financiare, de trai.
8. Alcoolismul, narcomania.
9. Adulterul.

Căi de prevenire a crizelor familiale . Crizele familiale pot fi prevenite dacă:

1. Partenerii reușesc să se cunoască bine înainte de casatorie.

2. Casatoria este din dragoste.
3. Soții au activități commune

Sugestii pentru soluționarea conflictelor:

1. Respectarea deminității partenerului.

2. Înțelegerea pozitiei celuilalt. (Ce aș fi făcut eu în locul lui ? empatie)
3. Stabilirea priorităților în raport cu rolurile avute.
4. Respectarea principiului ajutor reciproc.
5. Evitarea transferului propriilor probleme asupra familiei.

Propuneți 4-5 sugestii de soluționare a conflictelor ( în caiete le

scrieți ) !!!!!!