LabFizOnline Peisaj Final FARA VIDEO

C.D.
Buioca – Laboratorul de fizică online
Constantin Dan Buioca
LABORATORUL DE FIZICĂ ONLINE
Editura UNIVERSITAS
Petroșani
2020
~1~
C.D. Buioca – Laboratorul de fizică online
ISBN
978-973-741-742-8
~2~
Cuprins
Introducere (5) IV.2. Descrierea ferestrei principale (83)

Capitolul I. ANALIZA DIMENSIONALĂ (8) IV.3. Reprezentări grafice 2D (103)
I.1. Mărimi fizice (8) IV.4. Reprezentări grafice 3D (108)
I.2. Măsurarea unei mărimi fizice (19) IV.5. Rezolvarea ecuaţiilor (111)
I.3. Dimensiunile mărimilor fizice (25) IV.5.1. Ecuații matematice și ecuații fizice (111)
Capitolul II. ERORI EXPERIMENTALE (35) IV.5.2. Rezolvarea ecuaţiilor matematice (113)
II.1. Erori absolute şi relative (35) IV.5.3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii (116)
II.2. Cauzele erorilor (40) IV.5.4. Rezolvarea ecuațiilor fizice (119)
II.3. Erori sistematice şi aleatorii (46) Capitolul V. ÎNREGISTRAREA EXPERIMENTELOR
II.4. Estimarea valorii adevărate (52) ȘI PRELUCRAREA IMAGINILOR (134)
II.5. Estimarea erorilor (56) V.1. Principii de bază (134)
Capitolul III. TABELE ȘI GRAFICE (63) V.2. Instrucţiunile (141)
III.1. Reprezentarea datelor prin tabele (63) V.3. Înregistrarea video (146)
III.2. Reprezentarea datelor experimentale prin grafice(72) V.4. Prelucrarea fișierelor video (152)
Capitolul IV. ELEMENTE DE MATHCAD (81) Bibliografie (160)
IV.1.Generalităţi (81)
~3~
Anexe
Anexa 1. Fizica computațională cu MathCad Prime (171)

Anexa 2. Editarea video a experimentelor cu Windows Movie Maker 2012 (186)
Anexa 3. Stabilirea consumului de combustibil al unui autovehicul (197)
Anexa 4. Studiul unui traductor de temperatură cu semiconductor (209)
Anexa 5. Dependența de temperatură a rezistenței electrice a metalelor (220)
~4~
INTRODUCERE
Lucrarea are un caracter practic pronunțat, adresându-se în primul rând studenților în inginerie care efectuează laboratoare de fizică. Ea poate fi
însă utilă și profesorilor de fizică sau științe inginerești din învățământul preuniversitar care doresc să-și însușească noi competențe digitale, fără
de care nu mai poate fi conceput învățământul modern, inclusiv cel online.
Experiența la catedră din ultimii 30 de ani mi-a permis să aleg, din multitudinea de subiecte de interes și pentru a nu-i descuraja pe cei care nu
au abilități IT, numai pe acelea esențiale, necesare pentru a face față onorabil cerințelor de început și prezentate succint în continuare.
Primul capitol se referă la analiza dimensională, domeniu al fizicii considerat teoretic, dar care este folosit în practică mai mult sau mai puțin
conștient. Două aspecte practice sunt subliniate. În primul rând, rezultatele măsurătorilor trebuie exprimate prin valori însoțite de unitățile de
măsură, date de analiza dimensională. În al doilea rând, foarte important și puțin semnalat în lucrările de laborator, în urma măsurătorilor
experimentale, chiar și mai puțin precise, pot fi trase concluzii calitative care apoi pot fi transformate în rezultate cantitative, adică în obținerea
unor formule exacte cu ajutorul analizei dimensionale.
~5~
Capitolul al doilea se referă la erorile experimentale, inerente oricărui proces de măsurare. Având în vedere experiența practică redusă a
studenților, sunt explicate diferitele tipuri de erori, cauzele lor, modalitățile în care ele pot fi evaluate și reduse.
Capitolul al treilea prezintă reprezentarea datelor experimentale prin tabele și grafice. Este argumentată și sunt date exemple pentru a arăta
importanța consemnării datelor experimentale în tabele - care, prin formatul lor tipic ușurează și simplifică munca experimentatorului. Sunt
exemplificate principalele caracteristici ale graficelor, care ajută la analiza și sinteza rezultatelor experimentale.
Capitolul patru este o inițiere în MathCAD, software foarte ușor de utilizat în fizica computațională pentru începători. Sunt date exemple
succinte despre cum putem folosi acest program pentru modelarea și simularea fenomenelor fizice, introducerea și prelucrarea datelor
experimentale, reprezentări grafice și rezolvarea ecuațiilor.
Capitolul cinci tratează un subiect neglijat până de curând, acela al înregistrării experimentelor și prelucrării fișierelor video, subiect esențial în
contextul laboratorului online. Sunt prezentate, din nou succint și cu exemple concrete, modul în care trebuiesc făcute înregistrările video, cum
trebuiesc prelucrate imaginile și cum pot fi extrase datele experimentale din acestea.
Lucrarea este o sinteză a rezultatelor și experienței personale acumulate în domeniu în ultimii 30 de ani de activitate în învățământul superior.
Cu foarte puține excepții (la care se face referință în paranteze) , informația prezentată este preluată sau se bazează pe propriile lucrări, de aceea
~6~
nu au fost făcute referințe bibliografice în text, ele interesând mai puțin cititorul. Sunt date totuși la bibliografie lucrările proprii legate de
subiectul lucrării, unele din ele destinate celor care vor să treacă la un nivel superior de aprofundare a tematicii. Este dată deasemenea o
bibliografie pe capitole, preluată mai ales din domeniul online, accesibilă cititorului, menită să arate fie alte abordări ale subiectelor, fie abordări
la nivel superior.
Anexele sunt exemple de laboratoare ce pot fi efectuate în regim online. Ele sunt suporturi explicative, printabile sau accesibile pe orice device,
însoțite și de suport video explicativ (tutorial) sau înregistrări video ale experimentului din care pot fi extrase datele experimentale.
Anexa 1 trece în revistă facilitățile ultimei variante de MathCAD pentru fizica computațională.
Anexa 2 este un ghid practic de editare video a experimentelor, folosind Windows Movie Maker, pentru a putea efectua laboratorul online și a
putea extrage datele experimentale din înregistrarea finală.
Anexele 3, 4 și 5 sunt exemple complete de experimente, ce cuprind modelare și simulare, obținerea datelor din înregistrările experimentelor,
prelucrarea datelor cu MathCAD, inclusiv liniarizări ale dependențelor și obținerea rezultatelor finale (stabilirea consumului de carburant al unui
autovehicul, studiul unui traductor de temperatură cu semiconductor, dependența de temperatură a rezistenței electrice a metalelor).
~7~
Capitolul I. ANALIZA DIMENSIONALĂ
Analiza dimensională este unul din domeniile fizicii care constituie în acelaşi timp și un instrument foarte util în prelucrarea datelor experimentale,
atât pentru fizicieni cât și pentru ingineri, mai ales atunci când precizia cu care sunt obținute datele nu este foarte bună. În cele ce urmează sunt
sintetizate câteva aspecte ale acestei teorii, necesare în prelucrarea datelor experimentale şi în aflarea expresiilor matematice ale unor legi fizice.
I.1. Mărimi fizice
Mărimile fizice corespund unor proprietăţi ordonabile şi măsurabile ale sistemelor fizice. Altfel spus, mărimile fizice descriu lumea fizică și
pot fi măsurate cu ajutorul unor instrumente, aparate sau instalații de măsură.
Exemple de mărimi fizice:
~8~
 Coordonata unui punct din spațiu este o mărime fizică deoarece descrie poziția acelui punct în spațiu; ea poate fi măsurată folosind un
instrument (șubler, riglă gradată, ruletă etc.), un aparat (microscop, telemetru laser, telemetru cu ultrasunete etc.) sau o instalație (radar,
lidar, radiotelescop etc.);
 Viteza unui mobil este o mărime fizică deoarece ea descrie modul în care se schimba poziția mobilului în spațiu; ea poate fi măsurată
folosind in instrument (senzor de viteză), un aparat (vitezometru, care cuprinde senzorul de viteză și un sistem de afișare) sau o instalație
complexă (ce cuprinde senzori, sisteme de achiziție și prelucrarea datelor, sisteme de afișare complexă a rezultatelor, ca în cazul corpurilor
cerești).
Observație:
În ultimele decenii, datorită dezvoltării exponențiale a tehnicii de calcul, atât la nivel hardware cât și la nivel software, au fost create
instrumente și tehnici digitale de măsură a mărimilor fizice, care au dus la o creștere a rapidității și preciziei măsurătorilor. Spre exemplu,
folosirea imaginilor și a șublerelor/riglelor digitale (digital calipers/rulers) pe un PC asigură o precizie mult mai mare a determinării
~9~
coordonatelor sau distanțelor; deasemenea, prin folosirea sistemelor GPS, viteza de deplasare a unui vehicul este determinată mai precis decât
cu ajutorul instrumentului de bord al vehiculului.
Exemple de mărimi care nu sunt fizice:
 Dobânda bancară este o mărime care corespunde unor proprietăţi ordonabile şi măsurabile ale unui sistem bancar, care nu este un sistem
fizic; ea poate fi măsurată folosind metode matematice, nu instrumente, aparate sau instalații de măsură;
 Gradul de satisfacție al populației față de un sistem de guvernare este o mărime care corespunde unor proprietăţi ordonabile şi măsurabile
ale unui sistem social, care nu este un sistem fizic – chiar dacă el conține sisteme fizice; măsurarea lui se face folosind metode sociometrice
și matematice specifice.
Există un număr foarte mare de mărimi fizice. Dacă ne gândim doar la fizica de liceu, constatăm că există câteva sute de mărimi fizice
definite și studiate. Trecând mai departe la nivelul de învățământ superior, fiecare domeniu al fizicii și fiecare domeniu al ingineriei definesc și
folosesc la rândul lor sute de mărimi fizice. S-a constatat însă că toate mărimile fizice pot fi definite, exprimate sau măsurate în funcție de
numai şapte mărimi fizice, numite mărimi fundamentale, toate celelalte fiind numite mărimi derivate.
~ 10 ~
Mărimile fundamentale sunt: lungimea, timpul, masa, intensitatea curentului electric, temperatura absolută, cantitatea de substanţă şi
intensitatea luminoasă.
Aceste mărimi formează Sistemul Fundamental de Mărimi Fizice, iar unităţile lor de măsură ale lor formează Sistemul Internaţional de
unităţi de măsură (S.I.). Mărimile şi unităţile fundamentale ale S.I. sunt trecute în Tabelul I.1.
Tabelul I.1. Mărimile şi unităţile fundamentale ale S.I.
Simbolul Simbolul Simbolul

Denumirea mărimii Unitate SI
mărimii dimensiunii unității
Lungime l L metru M
Timp t T secundă s
Masă m M kilogram kg
Intensitatea curentului electric I I amper A
Temperatura absolută T Θ kelvin K
~ 11 ~
Cantitate de substanță n N mol mol
Intensitatea luminoasă Il J candelă cd
Comitetul Internațional de Măsuri și Greutăți a recunoscut că anumite unități care nu fac parte din SI joacă un rol important și sunt larg
folosite împreună cu unitățile SI.Aceste unități sunt prezentate în tabelele următoare și sunt:
 unități a căror utilizare este acceptată împreună cu SI;

 unități a căror valoare în unități SI este obținută experimental;
 alte unități din afara SI;
 unități provenind din sistemul CGS și sistemul lui Gauss;
 alte unități din afara SI, a căror folosire nu este recomandată.
~ 12 ~
Tabelul I.2. Unități de timp, mărimi geometrice, suprafață, volum și masă,

a căror utilizare este acceptată împreună cu SI.
Mărime Denumire Simbol Valoare în unități SI
minut min 1 min = 60 s
timp oră h 1 h = 60 min = 3 600 s
zi d/z 1 d = 24 h = 86 400 s
grad ° 1° = (π/180) rad
unghi plan minut ' 1' = (1/60)° = (π/10 800) rad
secundă " 1" = (1/60)' = (π/648 000) rad
suprafață hectar ha 1 ha = 1 hm2 = 104 m2
volum litru L, l 1 L = l l = 1 dm3 = 103 cm3 = 10-3 m3
masă tonă t 1 t = 103 kg
~ 13 ~
Tabelul I.3. Unități legate de constantele fundamentale ale fizicii,
a căror valoare în unități SI este obținută experimental.

energie electronvolt Ev 1,602 177 33×10-19 J
dalton Da 1 Da = 1,660 538 86×10-27 kg
masă
unitate de masă atomică unificată u 1 u = 1 Da
lungime unitate astronomică Ua 1 ua = 1,495 978 706 91×1011 m
Unități naturale
unitate naturală de viteză
viteză c0 299 792 458 m/s
(viteza luminii în vid)
unitate naturală de acțiune
acțiune Ħ 1,054 571 68×10-34 J s
(constanta lui Planck redusă)
unitate naturală de masă
masă me 9,109 382 6×10-31 kg
(masa electronului)
timp unitate naturală de timp ħ / (me c02) 1,288 088 667 7×10-21
Unități atomice
~ 14 ~
unitate atomică de sarcină

sarcină E 1,602 176 53×10-19 C
(sarcină electrică elementară)
unitate atomică de masă
masă me 9,109 382 6×10-31 kg
(masa electronului)
unitate atomică de acțiune
acțiune Ħ 1,054 571 68×10-34 J s
(constanta lui Planck redusă)
unitate atomică de lungime, bohr
lungime a0 0,529 177 210 8×10-10 m
(raza lui Bohr)
unitate atomică de energie, hartree
energie Eh 4,359 744 17×10-18 J
(energie Hartree)
timp unitate atomică de timp ħ/Eh 2,418 884 326 505×10-17s
~ 15 ~
Tabelul I.3. Alte unități din afara SI
care răspund nevoilor specifice ale unor grupuri de utilizatori.

bar bar 1 bar = 0,1 MPa = 100 kPa = 105 Pa
presiune
milimetru coloanâ de mercur mmHg 1 mmHg = 133,322 Pa
lungime ångström Å 1 Å = 0,1 nm = 100 pm = 10-10 m
distanță milă marină NM, Nm 1 NM = 1852 m
suprafață barn b 1 b = 100 fm2 = (10-12 cm2 = 10-28 m2)
viteză nod kn 1 kn = (1852/3600) m/s
neper Np
Depinde de modul în care sunt definite
logaritmul unui raport bel B
mărimile logaritmice.
decibel dB
bit b
Un bit este cantitatea elementară de informație.
cantitatea de informație bait B
1 bait = 1 octet = 8 biți.
octet O
~ 16 ~
Tabelul I 4. Unități provenind din sistemul CGS și sistemul lui Gauss

energie erg(a) Erg 1 erg = 10-7 J
forță dynă(a) Dyn 1 dyn = 10-5 N
viscozitate dinamică poise P 1 P = 1 dyn s cm-2 = 0,1 Pa s
viscozitate cinematică stokes St 1 St = 1 cm2 s-1 = 10-4 m2 s-1
luminanță luminoasă stilb Sb 1 sb = 1 cd cm-2 = 104 cd m-2
iluminare luminoasă phot Ph 1 ph = 1 cd sr cm-2 = 104 lx
accelerație gal Gal 1 Gal = 1 cm s-2 = 10-2 m s-2
flux magnetic maxwell Mx 1 Mx = 1 G cm2 = 10-8 Wb
inducție magnetică gauss G 1 G = 1 Mx/cm2 = 10-4 T
intensitatea câmpului magnetic oersted Oe 1 Oe = (103/4π) A m-1
densitate spectrală a fluxului
Jansky Jy 1 Jy = 10-26 W m-2 Hz -1
radiației
~ 17 ~
Deși se consideră că ar fi preferabilă utilizarea unităților SI, utilizatorii sunt liberi să le folosească și pe celelalte, daca ei consideră că
aceste unități le sunt mai convenabile, de obicei din punct de vedere practic.
În esență, folosirea altor unități de măsură decât cele SI este deteminată de doi factori:
 Folosirea frecventă a unei unități de măsură, a cărei exprimare este relativ lungă, a determinat stabilirea unei denumiri simple; spre
exemplu, 1N=1kg.m/s2, newtonul a fost definit pentru ca este unitatea de măsură pentru forță - o marime fizică foarte frecvent folosită - și
este mult mai ușor să spui newton decât kilogram ori metru pe secundă la pătrat.
 Folosirea unor valori foarte mici sau foarte mari ale unor mărimi fizice în domenii specifice a cerut stabilirea unor unități de măsură care
să permită o exprimare mai rapidă sau cu ajutorul unor numere mai mici; spre exemplu, 1Å=10-10m, angstromul a fost definit pentru a
descrie fenomene la nivel interatomic, fiind mult mai ușor să spunem că distanța dintre doi atomi dintr-o rețea cristalimă este de 2,35
angstromi, decăt că este de 2,35 ori zece la puterea minus zece metri.
~ 18 ~
Evident, în toate cazurile, este necesară cunoașterea relației de conversie în unități SI.
Alte unități din afara SI, a căror folosire nu este recomandată prezintă de obicei doar un interes istoric. Unele se mai folosesc, în unele țări,
la nivel popular și nu în domeniile știntei, ca de exemplu barilul (de petrol), galonul (de benzină), țolul, piciorul, yardul etc., existând liste de
factori de conversie în unități SI.
I.2. Măsurarea unei mărimi fizice
Măsurarea unei mărimi fizice constă în a compara cantitativ această mărime cu alta de acelaşi fel aleasă ca unitate de măsură.
Valoarea a a unei mărimi fizice A măsurată cu unitatea de măsură <A> este exprimată prin relaţia:
A
a (I.1)
 A
~ 19 ~
Rezultatul măsurării se exprimă sub forma unui produs simbolic între valoarea mărimii obţinute prin măsurare şi unitatea de măsură folosită:
A  a  A  (I.2)
Valoarea numerică a mărimii măsurate depinde de unitatea de măsură folosită şi prin urmare rezultatul măsurătorii nu poate fi înregistrat numai
ca un număr abstract. De aceea, teorema fundamentală a măsurării exprimă cantitativ această dependenţă: raportul valorilor numerice ale unei
mărimi măsurate cu două unităţi de măsură diferite este egal cu raportul invers al acestor unităţi.
Dacă alegem unităţile de măsură <A>1 şi <A>2 pentru măsurarea mărimii A, obţinem valorile:
A A
a1  , a2  (I.3)
 A 1  A 2
~ 20 ~
de unde rezultă:
a1  A  2
 (I.4)
a 2  A 1
Alegerea şi folosirea unităţilor de măsură corespunzătoare pentru mărimile fizice întâlnite în diferitele domenii ale fizicii sau aplicaţii ale
acestora este o problemă esenţială.
Pentru mărimile fundamentale este folosit Sistemul Internaţional. Pentru mărimile fizice derivate, unităţile de măsură nu se aleg arbitrar, ci
pe baza formulelor de definiţie sau a legilor fizice.
Exemplu:
Legea fundamentală a dinamicii poate fi scrisă sub forma scalară:
F  M  A (I.5)
~ 21 ~
unde F este modulul forţei ce acţionează asupra unui corp de masă M şi îi imprimă acceleraţia de modul A, în sensul şi direcţia forţei.
Dacă măsurăm aceste mărimi fizice cu unităţile de măsură <F>, <M> şi <A>, obţinem valorile:
F M A
f  , m , a (I.6)
F M   A
Din relaţiile (I.5) şi (I.6) rezultă:
 M  A 
f  ma (I.7)
F 
~ 22 ~
Se constată că relaţia (I.7) dintre valorile măsurate ale mărimilor fizice şi relaţia (I.5) dintre mărimile fizice diferă prin factorul de proporţionalitate:
 M  A 
k (I.8)
F
a cărui valoare depinde de unităţile de măsură alese pentru mărimile fizice respective. Dacă unităţile de măsură ar fi alese în mod arbitrar, atunci
fiecare formulă fizică în care sunt înlocuite mărimile măsurate ar conţine câte un asemenea factor de proporţionalitate ce depinde de unităţile de
măsură alese. De aceea, un sistem coerent de unităţi de măsură pentru mărimile fizice derivate se poate obţine dacă se consideră factorul de
proporţionalitate menţionat egal cu unitatea.
În acest caz relaţia (I.7) devine:
f  ma (I.9)
~ 23 ~
şi are aceeaşi formă cu relaţia (I.5), nefiind afectată de unităţile de măsură alese. Deasemenea, în acest caz, unitatea de măsură pentru forţă nu mai
poate fi aleasă în mod arbitrar ci din condiţia:
 M  A 
k  1  F  M  A  (I.10)
F 
În această ultimă relaţie, unitatea de măsură pentru masă este o variabilă independentă, putând fi aleasă în mod arbitrar deoarece face parte din
sistemul fundamental de unităţi ale S.I., în timp ce unitatea de măsură a acceleraţiei este la rândul ei o funcţie de unităţile de măsură ale vitezei şi
timpului:
 A  V  T  1 (I.11)
La rândul ei, unitatea de măsură a vitezei este o funcţie de unităţile de măsură ale lungimii şi timpului:
~ 24 ~
 V  L  T  1 (I.12)
şi prin urmare, în baza relaţiilor (I.10)-(I.12), unitatea de măsură pentru forţă poate fi scrisă ca o funcţie numai de unităţi fundamentale ale S.I.:
 F  M  L  T  2  kg  m  s 2  N (newton) (I.13)
În acest caz, ca dealtfel în multe altele, deoarece forţa este o mărime fizică foarte mult folosită în practică, unitatea ei de măsură a primit o denumire
(newton) şi un simbol (N), pentru simplificarea şi rapiditatea scrierii.
I.3. Dimensiunile mărimilor fizice
Toate unităţile de măsură derivate pot fi exprimate numai în funcţie de unităţile fundamentale S.I.
Dacă notăm cu <D> unitatea de măsură a unei mărimi derivate oarecare, ea se poate exprima în funcţie de unităţile fundamentale prin relaţia:
~ 25 ~
 D  L   M    T   (I.14)
unde α, β, γ, … determină dimensiunea mărimii derivate şi au valori ce depind de natura mărimii respective. Spunem că mărimea D are dimensiune
de lungime la puterea α, masă la puterea β și timp la puterea γ. Spre exemplu, pentru viteză avem α=1, β=0, γ=-1, pentru acceleraţie avem α=1, β=0,
γ=-2, pentru forţă avem α=1, β=1, γ=-2, pentru energie avem α=2, β=1, γ=-2, pentru putere avem α=2, β=1, γ=-3, etc.
Analiza dimensională constă în determinarea dimensiunilor diferitelor mărimi fizice şi este folosită în practica cercetării experimentale în două
direcţii principale. În cele ce urmează vom folosi pentru dimensiunea unei mărimi fizice simbolul acesteia între două paranteze drepte.
O primă direcţie este cea a verificării relaţiilor fizice, care nu sunt simple relaţii matematice (între numere – reprezentând valorile mărimilor fizice)
ci relaţii între mărimi fizice. Altfel spus, egalitatea dintre cei doi membrii ai unei relaţii (ecuaţii) fizice presupune atât egalitatea între valorile
numerice cât şi cea dintre dimensiunile celor doi membrii, condiţie cunoscută sub denumirea de omogenitate a relaţiilor (ecuaţiilor) fizice. Într-o
relaţie complicată, spre exemplu pentru viteza calculată, putem verifica dacă am făcut bine calculele prin calcularea dimensiunii expresiei finale, care
trebuie să fie dimensiunea unei viteze.
Cea de-a doua direcţie este cea a deducerii unor relaţii între mărimile fizice (formule), cunoscând un minim de informaţii deduse din datele
~ 26 ~
experimentale.
În multe situaţii este suficient să determinăm pe cale experimentală faptul că o mărime fizică depinde de anumite alte mărimi fizice, chiar dacă
precizia mică a rezultatelor experimentale nu permite determinarea tipului de dependenţă. Folosind ecuaţiile de tipul (I.14) şi condiţia de omogenitate
a relaţiilor (ecuaţiilor) fizice, se pot obţine sisteme de ecuaţii din a căror rezolvare rezultă tipul de dependenţă dintre mărimile fizice implicate.
Exemple:
Exemplul 1. Se constată experimental că perioada de oscilaţie a pendulului gravitaţional depinde de lungimea acestuia şi de acceleraţia
gravitaţională. Să se deducă tipul de dependenţă, folosind analiza dimensională.
Rezolvare:
Pentru inceput, să înțelegem cum am ajuns la enunțul problemei.
Pendulul gravitațional este un sistem fizic format dintr-un corp (de obicei din metal, de dimensiuni mici, pentru a putea neglija frecările cu aerul)
legat de un fir inextensibil de lungime l al cărui capăt superior este fixat de un support. Daca se deviază corpul atârnat de fir de la poziția verticală și se
lasă liber, el oscilează de o parte și de cealaltă a poziției verticale a firului. Perioada de oscilație, adică timpul în care se efecturază o oscilație completă,
poate fi determinată experimental măsurând timpul necesar pentru câteva oscilații (spre exemplu 10) și împarțind rezultatul la numărul de oscilații.
Măsurând perioada pentru diferite lungimi ale pendulului, putem constata că ea depinde de lungime. Apoi, pentru aceeași lungime a pendulului,
~ 27 ~
putem măsura perioada la nivelul mării și în vârful unui munte, sau la nivelul mării la Ecuator și la Paralela 60. Dacă găsim rezultate diferite, ajungem
la concluzia că perioada depinde de accelerația gravitațională, mărimea ce avea valori diferite în cele două situații distincte.
Tipul de dependenţă precizat poate fi exprimat matematic prin relaţia:
T pg ~ l  , T pg ~ g  ,  T pg  Cl  g  (I.15)
unde C este o constantă de proporţionalitate (adimensională, adică un număr) ce depinde de sistemul de unităţi de măsură folosit.
Omogenitatea relaţiei (I.15) presupune egalitatea dimensiunilor celor doi membrii şi prin urmare obţinem:
[T pg ]  [C ][l ] [ g ]  
[T ]  [C ][ L ] [ LT  2 ]   (I.16)
[T ]  [ L ]  2  [T ]  2 
Prin urmare, egalând dimensiunile celor doi membrii ai relaţiei, se obţine sistemul de ecuaţii:
~ 28 ~
0    2 
 (I.17)
1  2 
prin a cărui rezolvare se obţin α=1/2, β=-1/2.

Dependenţa căutată este deci de forma:
l
T pg  C (I.18)
g
Această dependenţă poate fi obţinută şi pe cale teoretică, mai laborios decât prin analiză dimensională, ceea ce reprezintă un argument în plus
privind corectitudinea şi rapiditatea folosirii analizei dimensionale în astfel de situaţii.
Este uşor de determinat că, în S.I., constanta C are valoarea 1/2π. Spre exemplu, introducând rezultatele măsurătorilor pentru perioadă și
lungime, respectiv valoarea lui g din tabele, în cantitatea 1/C=(1/Tpg).(l/g)1/2, se obțin valori în jurul valorii 6,28 – ceea ce indică valoarea reală
C=1/2π.
~ 29 ~
Exemplul 2. Se constată experimental că perioada de oscilaţie a oscilatorului armonic depinde de masa acestuia şi de constanta elastică a resortului.
Să se deducă tipul de dependenţă, folosind analiza dimensională.
Rezolvare:
Cum constatăm experimental cele precizate în enunțul anterior ?
Oscilatorul armonic este un sistem fizic alcătuit dintr-un resort elastic de constantă elastică k, fixat la un capăt, având la celălalt capăt un corp de
masă m. Dacă se deplasează corpul din poziția de echilibru și apoi se lasă liber, el va oscila cu o perioadă ce poate fi ușor măsurată, asemănător
cazului anterior. Schimbând corpul pentru același resort, se constată că se schimbă perioada, deci aceasta depinde de masa corpului. Apoi, schimbând
resortul pentru aceeași masa, se constată din nou modificarea perioadei, deci aceasta din urmă depinde de constanta elastică a resortului. Interesant
este că, și de această dată, dependența de cei doi parametri a putut fi determinată fără a face măsurarea efectivă a celor doi parametri.
Toa ~ k  , Toa ~ m  ,  Toa  Ck  m  (I.19)
unde C este o constantă de proporţionalitate (adimensională) ce depinde de sistemul de unităţi de măsură folosit.
~ 30 ~
Omogenitatea relaţiei (I.15) presupune egalitatea dimensiunilor celor doi membrii şi prin urmare obţinem:
[Toa ]  [C ][k ] [m]  ,

[ F ] [ M ][ L][T ]  2
[k ]    [ M ][T ]  2
[l ] [ L] (I.20)
2  
[T ]  [C ][ MT ] [ M ] 
[T ]  [ M ]   [T ]  2
Prin urmare, egalând dimensiunile celor doi membrii ai relaţiei, se obţine sistemul de ecuaţii:
0    
 (I.21)
1  2
prin a cărui rezolvare se obţin α=-1/2, β=1/2.

Dependenţa căutată este deci de forma:
~ 31 ~
m
T pg  C (I.22)
k
Această dependenţă poate fi obţinută deasemenea şi pe cale teoretică, mai laborios decât prin analiză dimensională. Este uşor de recunoscut că,
în S.I., constanta C are valoarea 1/2π.
Exemplul 3. Se constată experimental că forţa de rezistenţă la înaintarea unui corp sferic printr-un fluid depinde de vâscozitatea fluidului, mărimea
corpului şi viteza acestuia faţă de fluid. Să se deducă formula forţei, folosind analiza dimensională.
Rezolvare:
Fr ~   r  v   Fr  C  r  v  (I.23)
în care r şi v sunt raza şi respectiv viteza corpului, iar η este coeficientul de viscozitate dinamică a fluidului.
~ 32 ~
Dimensiunea coeficientului de viscozitate dinamică a fluidului este necesară şi se poate determina pornind de la relaţia de definiţie a acestuia.
Astfel, forţa de frecare dintre două straturi vecine de fluid în curgere este proporţională cu aria suprafeţei dintre straturi şi gradientul de viteză,
constanta de proporţionalitate fiind chiar coeficientul de viscozitate dinamică:
dv
F  A (I.24)
dr
Prin urmare, dimensiunea lui η este:
   ML1T 1 (I.25)
Omogenitatea relaţiei (I.23) dă:
Fr     r  v   MLT 2
 M  L      T     (I.26)
~ 33 ~
Prin urmare, egalând dimensiunile celor doi membrii ai ultimei relaţii, se obţine sistemul de ecuaţii:
1  

1       (I.27)
 2    

Rezolvarea acestui sistem de ecuaţii dă α=1, β=1, γ=1 şi deci dependenţa căutată este:
Fr  Crv (I.28)
cu forma bine cunoscută din S.I., Fr  6 rv (formula lui Stockes).
~ 34 ~
Capitolul II. ERORI EXPERIMENTALE
II.1. Erori absolute şi relative
Orice mărime fizică este caracterizată printr-o valoare (număr real pozitiv sau negativ) şi o unitate de măsură. Această valoare este numită de
obicei valoare reală a mărimii fizice.
Există însă şi mărimi fizice caracterizate printr-un număr complex (valoare complexă). În acest caz, în urma măsurătorilor nu se obţine
valoarea complexă ci se obţin cele două valori caracterizând numerele complexe (partea reală şi partea imaginară). Spre exemplu, elongaţia unui
oscilator liniar armonic se poate exprima sub forma
x  A sin t   0 
~ 35 ~
sau sub forma (complexă, echivalentă din punct de vedere matematic)
x  A1e ic1t  A2 e ic2t .
Între parametrii din cele două expresii există relaţii bine determinate.
Ceea ce rezultă în urma măsurătorilor nu este valoarea reală a mărimii fizice, ci valoarea experimentală, care, cel puţin teoretic, nu poate fi
identică cu valoarea reală datorită erorilor de măsurare.
Diferenţa dintre valoarea experimentală (măsurată) şi valoarea reală a unei mărimi fizice se numeşte eroare reală de determinare a mărimii
fizice:
 a  a exp  a real (II.1)
~ 36 ~
unde aexp şi areal reprezintă valorile experimentală şi respectiv reală ale mărimii fizice a. Modulul erorii reale se numeste eroare absolută.
Eroarea reală poate fi pozitivă sau negativă, deoarece în urma măsurătorilor se pot obţine valori ale mărimilor fizice mai mari sau mai mici
decât valorile reale ale acestora.
Eroarea absolută dă informaţii utile asupra rezultatului măsurătorilor, dar nu şi asupra preciziei de măsurare. Pentru a o putea aprecia pe
aceasta din urmă, trebuie făcută o comparare a erorii absolute cu valoarea mărimii respective. Compararea se face prin raportul:
a
a  (II.2)
a
numit eroare relativă.
~ 37 ~
În practică, o măsurătoare este cu atât mai exactă cu cât eroarea relativă este mai mică. O eroare relativă sub 10% (δa≤0,1) este acceptabilă
în practica lucrărilor de laborator sau la nivelul unor activităţi industriale, în timp ce practica cercetării ştiinţifice necesită erori relative sub 1%
(δa≤0,01).
Exemplu:
În urma măsurării unei mase etalon de 1 kg (considerată ca fiind determinată cu o precizie foarte mare, deci foarte aproape de valoarea reală),
folosind două instrumente diferite, un cântar analogic obișnuit și o balanță de precizie, se obțin rezultatele din tabelul II.1.
Tabelul II.1. Rezultatul măsurării unei mase etalon de 1 kg.
Indicele 1 și 2 se referă la măsurătorile cu cele două instrumente.
Nr. det. m(kg) m1(kg) Δm1(kg) δ1(%) m2(kg) Δm2(kg) δ2(%)

1 1 1,02 0,02 2 0,997 -0,003 0,3
2 1,05 0,05 5 1,004 0,004 0,4
3 0.98 -0,02 2 1,002 0,002 0,2
~ 38 ~
4 0.99 -0,01 1 0.991 -0,009 0,9

5 1,01 0,01 1 0,995 -0,005 0,5
6 0,97 -0,03 3 1,003 0,003 0,3
7 1.11 0,11 11 1,001 0,001 0,1
Se observă, în primul rând, că erorile relative obținute în cele două tipuri de măsurători sunt de ordinul procentelor, respectiv zecimilor de
procente, ceea ce ne indică o precizie a măsurătorilor mai mică în primul caz decât în al doilea. În al doilea rând, există măsurători la care
erorile sunt sensibil mai mari decât majoritatea (măsurătoarea 7 cu primul instrument și măsurătoarea 4 cu al doilea). Acelea pot fi considerate
măsurători nereușite și pot fi eliminate sau reluate.
~ 39 ~
II.2. Cauzele erorilor
Erorile experimentale au trei cauze principale, fiind datorate aparatelor de măsură, experimentatorului şi respectiv metodei sau modelului
teoretic folosit.
Erorile datorate aparatelor de măsură sunt cauzate fie de principiul constructiv fie de metoda de măsurare a instrumentului (aparatului sau
instalației).
Principiul constructiv se referă la felul în care sunt asigurate condițiile de măsurare. Spre exemplu, dacă aparatul se bazează pe forța ce
acționează asupra unui curent electric în câmp magnetic uniform, precizia de măsurare va fi determinată de uniformitatea câmpului magnetic –
care se poate obține prin diferite caracteristici constructive ale circuitului magnetic. Figura II.2.1 descrie situația exemplificată.
~ 40 ~
Fig. II.2.1. Caracteristici constructive diferite ale circuitului magnetic.
Se vede că cele două circuite magnetice au caracteristici constructive puțin diferite dar care determină o mai bună uniformitate a câmpului
magnetic în cazul b. Liniile câmpului magnetic (figurate cu albastru) sunt paralele și echidistante într-o zonă mai mare în cazul b (scăderea
intensității câmpului magnetic către marginile polilor magnetici este compensată de scăderea distanței dintre poli, datorită formei polilor), ceea ce
face ca bobina (figurată cu roșu) să se rotească mai mult în câmp magnetic uniform. Aparatul construit după schema b are o precizie de măsurare
~ 41 ~
mai mare decât cel construit după schema a. Înțelegem totodată dece este indicat să facem măsurătorile cu astfel de aparate în a doua treime a
domeniului de măsură. Măsurătorile în prima și a doua treime sunt afectate de așa-numitul efect de margine.
Metoda de măsurare a instrumentului (aparatului sau instalației) poate determina erori semnificative. Spre exemplu, dacă vrem să măsurăm
intensitatea efectivă a unui curent electric alternativ, putem folosi un ampermetru bazat pe metoda prezentată anterior, sau putem folosi un
ampermetru bazat pe metoda inducției electromagnetice. În primul caz, se introduce ampermetrul în serie în circuitul măsurat, ceea ce introduce în
circuit rezistența electrică și inductanța bobinei ampermetrului – adică se modifică intensitatea curentului electric de măsurat; metoda de măsurare
a determinat o anumită eroare de măsurare. În al doilea caz, ampermetrul conține un circuit magnetic (bobină cu miez magnetic) ce înconjoară
curentul electric de măsurat și în care este indusă o tensiune electică proporțională cu intensitatea curentului electric de măsurat; în acest caz nu se
intervine direct în circuitul electric măsurat și deci nu sunt introduse erori datorită metodei de măsurare.
Erorile datorate aparatelor de măsură sunt practic descrise de clasa de precizie a aparatului, Cp, care este eroarea relativă maximă, exprimată
în procente, datorată aparatului, la capăt de scară – adică pentru valoarea maximă măsurată pe domeniul de măsură ales. Spre exemplu, dacă avem
un voltmetru cu clasa de precizie 2,5 pe domeniul de măsură 10 V, eroarea relativă atunci când măsurăm 10 V este de 2,5%.
Pentru un aparat dat, ce măsoară o mărime a, eroarea relativă datorată aparatului se calculează cu relaţia:
~ 42 ~
aexp
a  C p (II.3)
amax
unde aexp este valoarea experimentală măsurată, iar amax este valoarea maximă a mărimii ce poate fi măsurată cu aparatul (pe scara respectivă).
Exemplu:
Dacă se măsoară intensitatea curentului electric şi se găseşte valoarea de 2,5 A, folosind un ampermetru de clasă de precizie 5, a cărui valoare
maximă măsurabilă este de 10 A, eroarea relativă în măsurarea intensităţii este:
5 2,5 1,25
I    1,25%  0,0125
100 10 100
~ 43 ~
Ca regulă generală, valabilă la marea majoritate a aparatelor de măsură, alegerea domeniului de măsură a aparatului se face în aşa fel încât
citirea valorii măsurate să se facă în a doua treime a scării aparatului, zonă în care condiţiile de lucru ale aparatului sunt optime (uniforme,
constante, cele mai apropriate de ideal, spre exemplu – câmpul magnetic în întrefier şi constanta elastică a resortului spiral sunt constante). Dacă
valoarea măsurată se încadrează, spre exemplu, în prima treime, se trece aparatul de măsură pe un domeniu imediat mai mic, astfel încât indicaţia
lui să se încadreze în a doua treime.
Erorile datorate experimentatorului se datorează de obicei unei lipse de experienţă a acestuia. Cel mai adesea, ele apar la citirea incorectă a
indicaţiilor aparatului de măsură. Spre exemplu, dacă citirea nu se face pe direcţie perpendiculară pe cadranul aparatului, experimentatorul va
introduce o eroare absolută în plus sau în minus, în funcţie de unghiul de citire. De asemenea, în funcţie de experienţa şi acuitatea vizuală a
experimentatorului, acesta poate aprecia corect o jumătate, un sfert sau chiar o zecime de diviziune a scării gradate, ceea ce înseamnă o eroare
absolută corespunzătoare determinată de experimentator.
În numeroase situaţii, în care experimentatorul trebuie să efectueze anumite operaţii, experienţa lui poate duce la o scădere a erorilor. Spre
exemplu, un contact termic insuficient de bun sau pentru un timp prea scurt, poate duce la apariţia unor erori în măsurarea temperaturii unui corp
~ 44 ~
cu un termometru cu lichid. Sau, un contact electric insuficient de bine realizat de experimentator poate duce la introducerea unei rezistenţe
electrice suplimentare într-un circuit electric si apariţia unor erori de măsură suplimentare.
Erorile datorate metodei sau modelului teoretic folosit sunt inerente oricărei operaţii de măsurare şi, odată cunoscute, pot fi de asemenea
micşorate prin schimbarea adecvată a metodei sau modelului teoretic folosit.
În general, pentru măsurarea unei mărimi fizice, există mai multe metode, instrumente sau aparate, fiecare cu precizia ei. Alegerea metodei de
măsurare se face în funcţie de cerinţele de precizie a măsurătorilor şi, adesea, de posibilităţile tehnice. Spre exemplu, pentru măsurarea
diametrului unei bile, putem folosi o simplă riglă (  d  0,1 mm), un şubler (  d  0,01 mm) sau un micrometru (  d  0,001 mm). Sau, pentru
măsurarea rezistenţei electrice a unui rezistor, putem folosi legea lui Ohm (măsurăm tensiunea şi intensitatea curentului electric prin rezistenţă,
apoi facem raportul lor (R5%), putem folosi o punte Weastone (R1%) sau putem folosi un ohmetru digital (R0,1%).
În numeroase situaţii, determinarea unei mărimi fizice nu se poate face direct ci indirect, prin măsurarea altor mărimi şi folosirea unei relaţii
(model teoretic). Este cazul mărimilor de material, care se determină prin folosirea materialului în realizarea unui element fizic (de circuit electric,
sistem termic, sistem optic, etc.) pe care se fac măsurători. Spre exemplu, dacă dorim să determinăm permitivitatea electrică a unui material,
putem realiza un condensator cu armături plane, având materialul între armături. Măsurând capacitatea condensatorului, distanţa dintre armături şi
~ 45 ~
suprafaţa comună a acestora, putem determina permitivitatea electrică folosind bine cunoscuta relaţie C=S/d. Această relaţie este însă valabilă
numai dacă se consideră modelul condensatorului plan cu armături infinite, prin urmare eroarea de determinare va fi cu atât mai mică cu cât
dimensiunile armăturilor vor fi mai mari faţă de distanţa dintre armături.
II.3. Erori sistematice şi aleatorii
Din punctul de vedere al modului în care apar şi se repetă, erorile experimentale pot fi sistematice sau aleatorii (întâmplătoare).
Erorile sistematice sunt cele care se manifestă în acelaşi sens (erori absolute pozitive sau negative) la un set de măsurători. Ele pot avea cauze
diferite, dar aceleaşi pentru un set de măsurători, ducând la valori măsurate mereu mai mari sau mereu mai mici decât cele reale.
Spre exemplu, dacă punctul de zero al aparatului nu a fost corect reglat la începutul măsurătorilor şi aparatul indică o valoare a (pozitivă) în
absenţa semnalului de măsurat, toate valorile măsurate vor fi afectate de eroarea absolută pozitivă a. Eliminarea acestei erori se poate face prin
reglarea corectă a „zeroului” aparatului, spre exemplu din sistemul mecanic al acestuia, sau prin scăderea acesteia din toate valorile obţinute în
~ 46 ~
urma măsurătorilor. La numeroase aparate de măsură, reglarea zeroului se face electronic, caz în care operaţia de reglare trebuie făcută nu numai
la începutul măsurătorilor ci şi la schimbarea domeniului de măsură. De asemenea, reglarea pe domenii trebuie făcută şi în cazul aparatelor cu
reglaj electronic al valorii maxime măsurate (operaţie numită de obicei „calibrare”).
Erori sistematice apar şi datorită metodelor de măsurare şi modelelor teoretice folosite. Dacă vom considera exemplul determinării unei
rezistenţe electrice prin folosirea legii lui Ohm, introducerea voltmetrului în circuit (în paralel cu rezistenţa) duce la o scădere a rezistenţei
electrice a acestuia, în timp ce introducerea ampermetrului (în serie) duce la o scădere a rezistenţei electrice a circuitului măsurat. În funcţie de
caracteristicile celor două aparate de măsură folosite, metoda determină apariţia unor erori absolute sistematice pozitive sau negative. Pentru
exemplul determinării permitivităţii electrice a unui material, capacitatea electrică reală (obţinută din măsurători) este mai mică decât cea care ar fi
trebuit să fie obţinută conform modelului teoretic (datorită pierderilor prin efect de margine), prin urmare modelul determină apariţia unor erori
absolute sistematice negative în determinarea permitivităţii electrice.
Erorile sistematice pot fi în general identificate şi, prin acţiunea asupra surselor lor, pot fi reduse până la valori neglijabile în raport cu alte
tipuri de erori (cum sunt cele datorate aparatelor de măsură).
~ 47 ~
Erorile aleatorii sunt erori inerente oricărui proces de măsurare. Ele au câteva caracteristici importante care în acelaşi timp ajută la identificarea
şi reducerea sau eliminarea lor. Dintre aceste caracteristici, corespunzătoare unor principii de bază în tehnica măsurătorilor experimentale, mai
importante sunt următoarele:
1) Erorile mici, în valoare absolută, sunt mai frecvente decât erorile mai mari, în valoare absolută (principiul cauzal). Aceasta înseamnă că,
dacă vom ordona erorile relative în valoare absolută, vom constata că numărul măsurătorilor caracterizate de erori mici este mai mare decât cel al
măsurătorilor caracterizate de erori mari. Această caracteristică este determinată de faptul că în orice proces de măsurare se tinde spre
determinarea valorii reale a mărimii fizice de măsurat şi prin urmare se tinde spre obţinerea unor erori absolute cât mai mici.
2) Toate erorile aleatorii sunt mai mici decât o anumită valoare limită (principiul limitativ). În orice proces de măsurare există mai multe
surse de erori, pe care experimentatorul încearcă să le elimine sau să le diminueze. În măsura în care el nu reuşeşte, rezultatele măsurătorilor sunt
afectate de erori mai mici sau mai mari, eroarea maximă (limită) corespunzând cazului în care se manifestă toate sursele de erori.
3) Pentru un număr suficient de mare de măsurători, numărul cazurilor în care se obţin erori absolute negative este egal cu cel în care se
obţin erori absolute pozitive, iar suma algebrică a erorilor absolute este zero (principiul distributiv). În practică, numerele celor două tipuri de
~ 48 ~
cazuri sunt foarte apropiate, iar suma algebrică este foarte mică sau comparabilă cu ordinul de mărime al erorilor individuale. Această
caracteristică provine din caracterul probabilistic al erorilor aleatorii.
4) Probabilitatea de a avea o anumită valoare a erorii aleatorii depinde de valoarea absolută a erorii (principiul probabilistic). Practica a
arătat că funcţia ce descrie această dependenţă este aşa numita funcţie a lui Gauss (numită şi clopotul lui Gauss sau densitatea de repartiţie
normală).
Astfel, dacă avem un număr n suficient de mare de măsurători ale unei mărimi x, se constată că se obţin o serie de erori absolute xi , fiecare
corespunzând unui număr ni de măsurători. Prin urmare, probabilitatea de obţinere a unei erori  xi este ni/n. În practică însă, ne interesează
probabilitatea ca valoarea individuală a unei măsurători să fie cuprinsă între x şi x+x, ceea ce în teoria probabilităţilor se descrie prin produsul
f(x) x, în care funcţia f(x) este aşa-numita densitate de repartiţie.
Densitatea de repartiţie Gauss poate fi exprimată prin relaţia:
~ 49 ~
h 2
 x  x0 2
f ( x)  e h (II.4)

unde x0 reprezintă valoarea reală a mărimii măsurate (a cărui mod de determinare va fi prezentat mai târziu), iar h este un parametru numit indice
de precizie (deoarece caracterizează precizia măsurătorilor efectuate şi descrise de această densitate de repartiţie a erorilor).
În figura II.1 sunt prezentate două densităţi de repartiţie, obţinute pentru aceeaşi mărime fizică dar în condiţii experimentale diferite (spre
exemplu, obţinute de experimentatori diferiţi, sau cu aparate de măsură diferite).
Curba (1) este mai „îngustă” decât curba (2), adică rezultatele experimentale obţinute sunt caracterizate de erori mai mici în primul caz,
comparativ cu cel de-al doilea. Parametrul h are o valoare mai mică în primul caz. Se poate spune că primul experimentator a obţinut rezultate mai
precise decât cel de-al doilea (respectiv aparatura folosită în primul caz este mai precisă decât cea din al doilea caz). Este uşor de verificat că
densitatea de repartiţie Gauss respectă (descrie) caracteristicile erorilor aleatorii enumerate anterior.
Densitatea de repartiţie Gauss, descrisă de relaţia (II.4), conţine parametrii x0 şi h, ale căror valori pot fi determinate după cum urmează.
~ 50 ~
f(x)
1
x0 x
Figura II.3.1. Densitatea de repartiţie Gauss.
~ 51 ~
II.4. Estimarea valorii adevărate
Se consideră că valoarea convenţional adevărată x0 a mărimii măsurate este acea valoare pentru care suma pătratelor erorilor absolute este
minimă. Aceasta înseamnă că funcţia:
n
f ( x0 )   xi   x1  x0  x2  x0     xn  x0 
2 2 2 2
(II.5)
i 1
trebuie să fie minimă. Derivând această funcţie în raport cu x0 şi egalând derivata cu zero se obţine:
x1  x2   xn
x0  (II.6)
n
~ 52 ~
adică valoarea convenţională adevărată a mărimii măsurate, care aproximează cel mai bine valoarea adevărată este valoarea medie aritmetică a
setului de valori individuale măsurate:
1 n
X   xi
n i 1
(II.7)
Se observă că X reprezintă valoarea cea mai probabilă a mărimii măsurate, adică valoarea cea mai apropiată de valoarea adevărată x0, cele
două fiind identice numai în cazul ideal. Ţinând cont de relaţia (III.7), diferenţa acestor două valori se poate exprima sub forma:
1 n
X  x0   (xi )
n i 1
(II.8)
~ 53 ~
ceea ce, din punct de vedere practic, arată că valoarea medie X aproximează valoarea reală x0 cu atât mai bine cu cât numărul măsurătorilor
(n) este mai mare şi cu cât erorile absolute de măsurare (xi) sunt mai mici.
Datorită proprietăţii fundamentale a erorilor întâmplătoare de a se distribui complet dezordonat, astfel încât pentru un număr suficient de
mare de determinări să avem în medie tot atâtea valori negative cât pozitive, valoarea medie a erorilor reale
1 n
x   (xi ) (II.9)
n i 1
nu este convenabilă pentru studiul rezultatelor măsurătorilor afectate de erori. S-a constatat că mai adecvată este eroarea pătratică medie a unui
set de măsurări, definită prin relaţia:
~ 54 ~
1
1 n  2
    xi 2  (II.10)
 n i 1 
Avantajul introducerii erorii medii pătratice  constă şi în faptul că, pentru n suficient de mare, această eroare îşi păstrează sensibil valoarea.
Aceasta prezintă un interes practic deosebit deoarece de multe ori este suficient un număr relativ mic de măsurători pentru a se ajunge la o valoare
 suficient de stabilă. Tot din punct de vedere practic, eroarea pătratică medie a unui set de măsurători stabilită anterior poate fi folosită drept
criteriu de apreciere a altor serii de măsurători ulterioare.
~ 55 ~
II.5. Estimarea erorilor
Estimarea erorilor se face în funcție de instrumentele sau aparatele de măsură folosite, de formulele de calcul ce utilizează datele
experimentale pentru a calcula o altă mărime fizică și, nu în ultimul rând, de experiența sau priceperea experimentatorului. Câteva exemple
vor fi date în continuare.
Pentru măsurătorile directe, eroarea absolută poate fi apreciată de experimentator ca fiind cea mai mare valoare cu care apreciază el că
poate greși.
În figura II.5.1 este exemplificat cazul măsurării lungimii unei mese cu o riglă gradată sau cu o ruletă. Pentru măsurare, se fixează capătul de
zero al riglei la un capăt al mesei, iar la celălalt capăt al mesei citim lungimea.
~ 56 ~
Figura II.5.1. Măsurarea lungimii unei mese cu o riglă gradată sau cu o ruletă.
~ 57 ~
Să considerăm pentru început că rigla folosită este gradată în centrimetri, așa cum se vede în imaginile mărite din cercuri. De remarcat aici trei
aspecte:
 Experimentatorul trebuie să aprecieze fracțiuni din centimetru (diviziune) în dreptul marginilor mesei, spre exemplu l=111,5 cm sau l=111,6
cm, adică poate greși cu Δl=±0,1 cm.
 Procesul de măsurare presupune alinierea riglei la zero, unde deasemenea se poate ușor greși cu Δl=±0,1 cm. Prin urmare, pentru acest tip de
măsurătoare, putem greși în cel mai rău caz cu Δl=±0,2 cm.
 Dacă ne uităm atenți la marginea din stânga a mesei, vedem că nu am potrivit bine zeroul la acea margine, ea fiind la l0=-0,5 cm de zeroul
riglei. Această eroare poate fi eliminată făcând corecția corespunzătoare și se obține lmăs=l-l0, adică lmăs=(111,5+0,5) cm=112 cm. Vom scrie
că lungimea (reală a) mesei este l=112 cm ±0,2 cm, adică, cel mai probabil, lungimea mesei are o valoare între 111,8 cm și 112,2 cm.
În figura II.5.2 este exemplificat cazul măsurării unei mărimi fizice cu ajutorul unui aparat de măsură (multimetru) analogic.
Pentru estimarea erorii de măsurare trebuiesc parcurse următoarele etape:
~ 58 ~
Figura II.5.2. Măsurarea unei mărimi fizice cu ajutorul unui aparat de măsură (multimetru) analogic.
~ 59 ~
 Stabilirea mărimii de măsurat, a domeniului de măsură și a scării gradate pe care facem citirea; în cazul figurat, măsurăm tensiune electrică
continuă, pe domeniul 25V (valoare maximă), deci mai convenabil este să folosim scara cu valoarea maximă afișată de 25 (scara a doua de
sus);
 Stabilirea corespondenței dintre diviziunile citite și valoarea lor; se vede că de la 0 la 5V avem 10 diviziuni, deci fiecare diviziune va
corespunde la 0,5V;
 Citirea diviziunilor din dreptul acului indicator și convertirea lor în valori ale mărimii măsurate; în acest caz, se văd 3 diviziuni după 5 V,
deci U=5V+3.0,5V=6,5V;
 Aprecierea erorii de citire, în funcție de experiența și acuitatea vizuală a experimentatorului; deoarece diviziunile sunt foarte mici, putem
greși cu 0,2 din diviziune ( un 0,5 din diviziune poate lafel de bine să fie 0,4 sau 0,6 din aceasta), adică ΔV1=0,2.0,5V=0,1V;
 Aprecierea erorii datorate aparatului de măsură, calculate cu formula (II.3); în acest caz, clasa de precizie a aparatului este 1 (pentru
măsurători în curent continuu) și se găsește ΔV2=V.δV=6,5V.(1%.6,5V/25V)=0,017V≈0,02V˂˂ ΔV1=0,1V (pentru că măsurătorile au
evidențiat valori de ordinul unităților și au fost făcute cu o precizie de o zecimală, nu are sens să considerăm valorile de ordinul sutimilor);
 Eroarea de măsurare va fi ΔV =ΔV1+ ΔV2=0,102 ≈0,1V;
 Valoarea tensiuni electrice măsurate este U=6,5V±0,1V.
~ 60 ~
Pentru măsurătorile indirecte, ce folosesc formule de calcul pentru determinarea valorii unei mărimi fizice, eroarea absolută poate fi
apreciată de experimentator folosind teoria propagării erorilor. Cele mai întâlnite situații sunt cele în care o mărime fizică este exprimată ca
sume, diferențe sau puteri a altor mărimi, caz în care se folosesc următoarele relații:
a=b+c, |Δa|=|Δb|+|Δc|;
a=b-c, |Δa|=|Δb|+|Δc|; (II.11)
a=b.c, |Δa|/a=|Δb|/b+|Δc|/c;
a=bα, |Δa|/a=|α|.|Δb|/b.
Exemplu:
Dacă:
~ 61 ~
x=x0+v0.t+a.t2/2,
|Δx|/x=|Δx0|/x0+|Δv0|/v0+|.Δt|/t+|Δa|/a+2.|Δt|/t+0
(termenul 1/2=2-1 dă eroarea relativă |Δ2-1|/2=|-1|.Δ2/2=1.0/2=0, deoarece numărul 2 este determinat precis, cu eroare zero).
~ 62 ~
Capitolul III. TABELE ȘI GRAFICE
În marea majoritate a cazurilor, în urma măsurătorilor experimentale rezultă un număr mare sau chiar foarte mare de valori măsurate, reprezentând
diverse mărimi fizice. Foarte des, aceste date trebuiesc introduse în relaţii mai simple sau mai complicate ce dau la rândul lor un număr mare de
rezultate. Pe de altă parte, în cursul unui set complet de măsurători experimentale, pot să apară rezultate privind fenomene fizice diferite, cu rezultate
distincte unele faţă de altele. Acestea sunt principalele motive pentru care este utilă reprezentarea şi sistematizarea rezultatelor experimentale prin
introducerea lor în tabele și prin reprezentări grafice.
III.1. Reprezentarea datelor prin tabele
Principalele reguli privind reprezentarea rezultatelor experimentale în tabele sunt:
 Orice tabel are o etichetă sau un nume care permite identificarea lui într-un text, articol, lucrare, carte etc.
~ 63 ~
Tabelele se numerotează de obicei cu cifre romane, atunci când sunt în număr mic într-o lucrare sau articol. Atunci când sunt în număr mare,
într-o lucrare de anvergură (studiu, lucrare de sinteză sau documentare), carte sau tratat, ele pot fi numerotate şi cu cifre arabe. Cel mai adesea însă
se numerotează cu o succesiune de cifre romane şi arabe, separate prin puncte, corespunzătoare secţiunii lucrării sau capitolelor şi paragrafelor.
Exemple:
 Tabelul I, Tabelul IV, Tabelul 2,

 Tabelul I.1 (primul tabel din capitolul I)
 Tabelul V.2.3 (al treilea tabel din secțiunea 2 a capitolului V)
 Orice tabel are o explicaţie din care să rezulte succint ce rezultate prezintă el.
Explicaţiile trebuie să fie cât mai suscinte dar în acelaşi timp să cuprindă un minim de informaţii care să permită aprecierea semnificaţiei
datelor fără parcurgerea amănunţită a lucrării. Uneori este indicată precizarea semnificaţiei unora din simbolurile întâlnite în tabel.
Exemple:
 Tabelul IV.3. Valorile măsurate ale vitezei mobilului C la diferite momente de timp.
~ 64 ~
 Tabelul II. Principalele caracteristici ale probelor analizate (α – coeficient de dilatare termică liniară, ε – permitivitate
electrică, μ – permeabilitate magnetică).
 Tabelul I.2.5. Rezultatele măsurătorilor rezistenţei unui semiconductor în funcţie de temperatură.
 Orice tabel are un aşa numit cap de tabel în care sunt trecute simbolurile şi unităţile de măsură ale mărimilor determinate experimental
(măsurate direct sau determinate cu ajutorul diferitelor relaţii).
Prima rubrică a capului de tabel (începutul primei coloane a tabelului) este în majoritatea cazurilor (deoarece este foarte utilă în urmărirea şi
identificarea datelor în tabele) cea în care se trece numărul determinării (Nr. det.) sau numărul curent (Nr. crt.). Sub această rubrică se trec de
obicei numerele 1,2,3, …, pe linii succesive, reprezentând ordinea în care au fost făcute măsurătorile (Nr. det.). În unele cazuri, după o
sistematizare a rezultatelor conform unor anumite criterii (ordonarea unora din mărimile măsurate, eliminarea rezultatelor afectate de erori mari,
selectarea unora din rezultatele semnificative pentru lucrarea prezentată, etc.), în această rubrică se trece Nr. crt..
În următoarele rubrici ale capului de tabel se trec simbolurile mărimilor măsurate sau determinate cu ajutorul acestora, însoţite de
simbolurile unităţilor de măsură folosite, apoi erorile absolute și relative. Foarte util este ca în ultima coloană să fie trecute observațiile, foarte
utile în analiza și interpretarea rezultatelor.
~ 65 ~
Este indicat ca simbolurile mărimilor să fie trecute în ordinea măsurării lor. Spre exemplu, dacă se determină timpii în care au fost parcurse
anumite distanţe prestabilite, se trece mai întâi distanţa şi apoi timpul. Dacă se determină distanţele parcurse în intervale prestabilite de timp, se
trece mai întâi timpul şi apoi distanţa.
În multe situaţii se trec în ordinea determinării mărimile determinate prin introducerea rezultatelor măsurătorilor în relaţii de calcul. Foarte rar,
mai ales în lucrările cu caracter didactic, se pot trece şi relaţiile de calcul, dacă ele nu sunt precizate explicit în textul lucrării.
Erorile de măsură (de obicei cele absolute şi relative) se trec ultimele în capul de tabel şi numai dacă lucrarea face referiri explicite la ele. In
lucrările cu caracter de cercetare ştiinţifică, acestea nu se trec în tabele ci sunt precizate în text (spre exemplu se precizează erorile relative
maxime în determinarea diferitelor mărimi).
Simbolurile unităţilor de măsură ale mărimilor determinate experimental se scriu în fiecare rubrică a capului de tabel, de obicei în paranteze
(drepte sau rotunde).
Este indicat ca unităţile de măsură folosite să fie din acelaşi sistem de unităţi de măsură (de obicei SI – Sistemul Internaţional de unităţi de
măsură, dar şi altele). Dacă valorile determinate experimental se exprimă în multiplii, submultiplii sau puteri ale unităţilor de măsură dintr-un
~ 66 ~
sistem de unităţi, aceşia sunt cuprinşi în capul de tabel fie în paranteze, alături de simbolurile unităţilor de măsură, fie înaintea simbolurilor
mărimilor determinate, ca puteri inverse ce înmulţesc mărimea.
Exemplu:
Dacă valorile unor distanţe determinate sunt de ordinul zecilor de microni, în capul de tabel se trec:
- x[μm], sau x[10-6m], sau x[10-5m], cazuri în care sub capul de tabel se trec valorile zecilor de microni (în primele două cazuri,
spre exemplu 12,5; 24,1;…), respectiv aceleaşi valori împărţite la zece (în ultimul caz, spre exemplu 1,25; 2,41;…);
- 106.x[m], sau 105.x[m], cazuri în care valorile numerice alese mai sus se trec sub forma 12,5; 24,1; … , respectiv 1,25; 2,41;….
Ultima rubrică a capului de tabel este cea a observaţiilor.
În această rubrică se trec informaţii utile legate de:
 tehnica măsurătorilor: schimbarea domeniilor de măsură ale aparatelor folosite, ceea ce poate duce la apariţia unor erori de măsurare
diferite sau suplimentare; schimbarea unor probe de măsurat; schimbarea experimentatorului;
~ 67 ~
 variaţia unor factori externi: variaţii ale temperaturii, presiunii, umidităţii, vitezei aerului, câmpului electric sau magnetic, apariţia
vibraţiilor, etc., ce pot duce la modificarea rezultatelor măsurătorilor;
 observarea unor fenomene fizice legate de evoluţia probelor măsurate: variaţii ale unor mărimi fizice caracteristice ca transparenţa,
densitatea, volumul, etc., datorate unor transformări structurale ale probelor studiate sau evoluţiei lor în cursul măsurătorilor;
 apariţia unor erori de măsurare mari, evidente, datorate unor factori mai puţin evidenţi sau cunoscuţi;
 reluarea măsurătorilor asupra cărora presupunem că au avut loc influențe care au dus la erori mari; dacă într-un set de măsurători se
obțin valori sensibil diferite, se refac măsurătorile până când se constată care grup de măsurători este cel bun.
Atunci când tabelul se desfăşoară pe mai mult de o pagină, este indicată numerotarea coloanelor din capul de tabel, pentru ca acesta să nu fie
refăcut pe fiecare pagină.
În Tabelul III.1.1 pot fi urmărite principalele caracteristici prezentate anterior.
~ 68 ~
Tabelul III.1.1. Rezultatele măsurătorilor mișcării rectilinii uniform accelerate a unui mobil.
Nr. x t1 t2 t3 tm a=2.x/tm2 am Δx Δtmmax δammax Δammax Obs.

det. (m) (m) (m) (m) (m) (m/s2) (m/s2) (m) (s) (%) (m/s2)
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
1 0,10 1,29 1,38 1,32 1,33 0,113 0,107 0,002 0,06 11 0,012 Măsurători Ionescu
2 0,20 2,12 2,19 2,05 2,12 0,089
3 0,30 2.31 2,36 2,29 2,32 0,111 Măsurători Popescu
4 0,40 3,05 3,87 3,05 3,32 0,072 Eroare t2 – prea mare
5 0,50 3,11 3,23 3,18 3,17 0,099
6 0,60 3,22 2,39 2,40 2,67 0,168 Eroare t2 – prea mic
7 0,70 3,85 3,75 3,75 3,78 0,089 Măsurători Ionescu
8 0,40 3,05 3,17 3,05 3,09 0,084 0,104 0,002 0,06 11 0,011 Refacere măsurătoarea 4
9 0,60 3,22 3,39 2,40 3,00 0,133 Refacere măsurătoarea 6
Analiza tabelului pune în evidență câteva aspecte practice demne reținut.

~ 69 ~
 Măsurătorile și prelucrarea datelor sunt făcute de către doi studenți, fapt consemnat în coloana cu observații. Acest lucru este
recomandat, deoarece în multe situații este dificil ca o singură persoană să manipuleze elementele montajului experimental și în același
timp să efectueze măsurătorile; un număr mai mare de experimentatori face ca timpul efectiv petrecut de fiecare la desfășurarea
experimentului să scadă, lafel ca și eficiența activității practice de laborator.
 Pentru fiecare distanță parcursă au fost determinați trei timpi de mișcare, respectiv un timp mediu. Numărul minim de determinări
experimentale ale unei mărimi fizice este de trei, permițând determinarea unei valori medii acceptabil de apropiată de valoarea reală a
mărimii; nu putem fi siguri că o valoare măsurată este bună decât prin compararea cu o a doua valoare măsurată, iar dacă a doua valoare
diferă mult de prima, trebuie să verificăm care este cea bună primtr-o a treia măsurătoare; dacă două valori sunt apropiate, iar a treia
sensibil depărtată de celelalte două, este indicat să se efectueze cel puțin încă o măsurătoare, până când avem trei valori apropiate ce vor
fi luate în considerare în calculele finale.
 Se vede că la măsurătorile 4 și 6 avem erori mari în determinarea timpului. Se întâmplă adesea în practică, deoarece priceperea și
îndemânarea experimentatorilor diferă; se observă că în acest caz experimentatorul Ionescu are măsurători mai exacte, așa că este
indicat ca el să refacă măsurătorile cu erori mari; rezultatele finale vor fi cele cu măsurătorile refăcute.
~ 70 ~
 Eroarea absolută de măsurare a distanței este de 0,002 m, deoarece nu putem greși cu mai mult de 2 mm în aprecierea distaței
prestabilite; un experimentator obișnuit cu astfel de măsurători poate obține o eroare absolută de 0,001 m.
 Eroarea absolută de măsurare a timpului este de 0,06 s, valoare obținută ca urmare a faptului că experimentatorul comandă un
cronometru și există o propagare a erorilor în urma medierii a trei măsurători; chiar dacă folosim un cronometru cu precizie de miime de
secundă, timpul de acționare a cronometrului (din momentul când ochiul comandă creierului până când mușchiul execută comanda
creierului) este de ordinul a 10÷20 ms; timpul mediu este media aritmetică a trei valori măsurate, deci eroarea absolută de măsurare a
timpului mediu va fi suma erorilor absolute a celor trei timpi, adică (în cel mai rău caz) 60 ms.
 Eroarea relativă maximă în determinarea accelerației medii, calculată cu ajutorul relațiilor (II.11) va fi (datorită propagării erorilor în
formula de calcul am=2.x/tm2):
δammax=Δam/ammin=Δx/xmin+2.Δtm/tmmin=0,002/0,10+2.0,06/1,33=0,02+0,09=0,11=11%.
Se vede din ultimul calcul că eroarea cea mai mare o aduce măsurarea timpului, deci dacă vrem să creștem precizia măsurătorilor trebuie
să creștem precizia de măsurare a timpului (spre exemplu prin determinarea timpului din inregistrarea video a experimentului).
~ 71 ~
 Corectarea erorilor de măsurare duce la o creștere aparentă semnificativă a preciziei finale a măsurătorilor. Măsurători foarte exacte
făcute pe același montaj experimental (folosind tehnici avansate) au dat o acceleratie de 0,100 m/s2±0,001 m/s2. Comparând această
valoare cu cele obținute experimental, se constată o eroare relativă de 7% pentru măsurătorile inițiale, respectiv 3% pentru cele corectate
cu valori din măsurători refăcute. În realitate, eroarea relativă finală este de 11%, față de o valoare măsurată ce diferă de valoarea reală
cu 7% respectiv 3% în plus. Fără a intra aici în detalii, pentru creșterea preciziei măsurătorilor se folosesc tehnici avansate cum sunt
prelucrarea grafică sau/și statistică a datelor, cu ajutorul calculatorului, asupra cărora vom reveni mai departe.
III.2. Reprezentarea datelor experimentale prin grafice
Reprezentarea gatelor experimentale prin grafice este cel mai frecvent folosită deoarece ea permite cea mai rapidă analiză a rezultatelor finale ale
măsurătorilor. Reprezentarea datelor prin tabele este necesară pentru sistematizarea acestora şi realizarea unei analize calitative, în timp ce
reprezentarea grafică a datelor permite o vizualizare mai rapidă şi o analiză cantitativă a rezultatelor măsurătorilor, inclusiv a legilor de variaţie şi
erorilor de măsurare a mărimilor studiate.
~ 72 ~
Principalele reguli privind reprezentarea rezultatelor experimentale prin grafice sunt:
 Orice grafic are o etichetă sau un nume care permite identificarea lui într-un text (sau articol, lucrare carte etc.).
Graficele se numerotează de obicei cu cifre arabe, atunci când sunt în număr mic într-o lucrare sau articol. Atunci când sunt în număr mare,
într-o lucrare de anvergură (studiu, lucrare de sinteză sau documentare), carte sau tratat, ele pot fi numerotate şi cu cifre romane, cel mai adesea
însă se numerotează cu o succesiune de cifre romane şi arabe, separate prin punct, corespunzătoare secţiunii lucrării sau capitolelor şi
subcapitolelor.
În general, chiar dacă sunt nişte grafice, acestea nu sunt denumite ca atare, ci sunt denumite figuri, termen generic folosit atât pentru grafice
cât şi pentru scheme sau imagini (fotografii, circuite, montaje experimentale).
Exemple:
 Figura I, Figura IV, Figura 2,

 Figura I.1 (prima figură din capitolul I)
 Figura V.2.3 (a treia figură din subcapitolul 2 al capitolului V)
~ 73 ~
 Orice figură are o explicaţie din care să rezulte succint ce rezultate prezintă ea.
Explicaţiile trebuie să fie cât mai suscinte dar în acelaşi timp să cuprindă un minim de informaţii care să permită aprecierea semnificaţiei
datelor fără parcurgerea amănunţită a lucrării. Uneori este indicată precizarea semnificaţiei unora din simbolurile întâlnite în figură.
Exemple:
 Figura IV.3. Dependenţa vitezei mobilului C de timp.

 Figura 2. Curba de magnetizare a unei substanţe feromagnetice: M – magnetizarea substanţei, H – intensitatea câmpului
magnetic aplicat.
 Figura I.2.5. Rezultatele măsurătorilor rezistenţei unui semiconductor în funcţie de temperatură: cercurile – rezultatele
experimentale, linia – rezultatele prezise teoretic.
 Orice grafic bi-dimensional (2-D) cuprinde două sau trei axe de mărimi reprezentate.
~ 74 ~
În majoritatea cazurilor se reprezintă dependenţa unei mărimi fizice de alta. În acest caz graficul are două axe, o abscisă şi o ordonată. În unele
situaţii, pentru o mai bună comparare şi analiză, se pot reprezenta dependenţele a două mărimi fizice diferite ca funcţie de o a treia mărime, caz în
care graficul are trei axe, două abscise (amândouă în stânga, amândouă în dreapta, sau stânga și dreapta) şi o ordonată.
Mărimile reprezentate se figurează în dreptul axelor, fie centrat, fie la capătul axelor. Ele se scriu fie prin simbolurile lor consacrate, fie prin
denumirea completă, urmată în paranteze de simbolurile unităţilor de măsură.
Exemple:
 Dacă se reprezintă dependenţa coordonatei unui mobil ca funcţie de timp, se trece coordonata pe abscisă (x[m], sau
coordonata[m]) – axa din stânga, iar timpul pe ordonată (t[s], sau timp[s]) – axa de jos.
 Dacă se reprezintă dependenţa coordonatei şi vitezei unui mobil ca funcţie de timp, se trec coordonata pe abscisa din stânga
(x[m], sau coordonata[m]), viteza pe abscisa din stânga sau din dreapta (v[m/s], sau viteza[m/s]), iar timpul pe ordonată (t[s], sau
timp[s]) – axa de jos.
Este indicat ca unităţile de măsură folosite să fie din acelaşi sistem de unităţi de măsură (de obicei SI, dar şi altele). Spre exemplu, dacă
avem viteza în funcție de timp, de preferat v[m/s], t[s], neindicat v[km/h], t[s].
~ 75 ~
Dacă valorile determinate experimental se exprimă în multiplii, submultiplii sau puteri ale unităţilor de măsură dintr-un sistem de unităţi,
aceştia sunt cuprinşi pe axe fie în paranteze, alături de simbolurile unităţilor de măsură, fie înaintea simbolurilor mărimilor determinate,
ca puteri inverse ce înmulţesc mărimea. Spre exemplu, v[102 m/s], t[103 s], dacă viteza este de ordinul sutelor de m/s, iar timpul este de
ordinal miilor de secunde, caz în care pe axe apar numere de tipul 1, 2, 3 etc; a doua variantă este 10-2.v[m/s], 10-3.t[s], pe axe apărând același
tip de numere.
 Pe fiecare axă sunt marcate valori caracteristice ale mărimilor fizice reprezentate. Aceste valori nu sunt alese întâmplător, ci trebuie să
respecte următoarele reguli:
 nu sunt valorile ce au rezultat în urma măsurătorilor şi în nici un caz toate, deoarece în unele cazuri nici nu încap pe axe;
 sunt valori rotunjite, exprimând numere uşor de citit şi apreciat, egal depărtate (dacă scara de reprezentare este liniară), permiţând
astfel şi aprecierea scării de reprezentare folosite; spre exemplu, dacă pe axa ordonatei este trecut timpul de mişcare al unui mobil,
valorile trecute fiind de 0, 10, 20, 30, 40, 50 [s], iar axa timpului având 10 cm pe graficul respectiv, aceasta indică o variaţie a
timpului între 0 şi 50 s, cu o scară de reprezentare de 10 s la 2 cm de axă a timpului;
~ 76 ~
 valorile limită alese (minim – maxim) ale mărimilor reprezentate pe axe trebuiesc să fie apropiate de cele obţinute experimental,
astfel încât să fie folosită toată aria delimitată de axele alese, altfel spus să nu rămână o zonă mare din grafic neacoperită de date
experimentale; spre exemplu, dacă timpul considerat în exemplul anterior variază între 30 şi 50 s, valorile trecute pe axa ordonatei
vor fi 30, 40, 50 [s], ceea ce înseamnă că, dacă se păstrează mărimea axei, scara de reprezentare este de 10 s la 5 cm;
 numărul subdiviziunilor pe axe este ales în aşa fel încât citirea valorilor să fie cât mai simplă şi rapidă; în cele două exemple
anterioare au fost alese 5 şi respectiv 2 subdiviziuni, dar puteau fi alese lafel de bine 10 respectiv 4 subdiviziuni (caz în care pe axă
apar numerele 0, 5, 10, 15, 20, 25, 30, 35, 40, 45, 50, respectiv 30, 35, 40, 45, 50) sau 20 respectiv 10 subdiviziuni etc., în funcţie de
cum considerăm că putem face mai uşor citirea punctelor de pe grafic;
 reprezentarea punctelor experimentale pe grafice trebuie să se facă folosind simboluri distincte, cum ar fi: puncte îngroşate, cercuri,
pătrate, romburi, triunghiuri, +-uri, x-uri etc.; distincţia simbolurilor trebuie făcută referitor la: mărimi fizice diferite, seturi diferite de
măsurători, probe diferite, etc.; în toate cazurile în care apar simboluri diferite, semnificaţia lor trebuie precizată fie în explicaţia
figurii, fie într-o legendă inserată în figură, într-o zonă în care nu există puncte experimentale, fie în textul referitor la figură.
 În multe situaţii, mai ales când se face referire în textul lucrării, este indicată reprezentarea în grafic a erorilor absolute de
determinare a mărimilor; aceasta se face cel mai adesea cu ajutorul unor bare paralele cu cele două axe, mărimea barelor faţă de
~ 77 ~
punctul experimental fiind chiar eroarea absolută; uneori se folosesc în acest scop simboluri simple (dreptunghiuri, romburi), mărimea
simbolurilor fiind dată chiar de eroarea absolută (egală cu semi-latura dreprunghiului respectiv semidiagonala rombului).
 Este indicat ca fiecare dependenţă reprezentată grafic pe baza datelor experimentale să fie aproximată printr-o linie (curbă) de
interpolare, conform regulilor generale respectate de datele experimentale și prezentate anterior:
 linia (curba) nu trebuie să treacă prin toate punctele experimentale (caz în care s-ar obţine o linie frântă, fără semnificaţie fizică), ci
după regula dată de majoritatea punctelor experimentale;
 punctele prin care nu trece linia (curba) trebuie să fie în număr aproximativ egal distribuite de o parte şi de cealaltă a liniei, conform
legii de distribuţie a erorilor aleatorii (întâmplătoare);
 dacă sunt reprezentate mai multe dependenţe pe acelaşi grafic, ele vor fi aproximate cu linii (curbe) de tipuri diferite (de diferite
grosimi, culori, punctate, întrerupte, etc.).
 Este indicată liniarizarea graficului, atunci când este posibil, deoarece linia dreaptă este mult mai ușor de apreciat și trasat decât o linie
curbă; cîteva exemple sunt date în continuare:
 Funcția de gradul 2, y=a+b.x+c.x2, funcția liniară este (y-a)/x=b+c.x;
 Funcția putere, y=k.xn, funcția liniară este logy=logk+n.logx;
~ 78 ~
 Funcția exponențială, y=ek.x, funcția liniară este lny=k.x.

În figura III.2.1 este prezentat un grafic realizat cu un software specializat (Programul MathCAD, căruia îi este dedicat un capitol special),
în care pot fi urmărite principalele reguli prezentate anterior. Se văd clar punctele experimentale, curba de interpolare și cele două puncte
experimentale cu erori mari (ce trebuiesc elimin ate din calculele finale).
0.7
0.65
0.6
0.55
0.5
0.45
coordonata [m]
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4
timp [s]
puncte experimentale
curba de interpolare
Figura. III.2.1. Dependența coordonatei de timp în mișcarea rectilinie uniform accelerată.
~ 79 ~
Figura III.2.2 prezintă dependența liniarizată a coordonatei de pătratul timpului.
Se vede și mai bine încadrarea punctelor experimentale pe o dreaptă, cu excepția celor două puncte cu erori foarte mari ce se îndepărtează
mult de dreapta de interpolare. Din grafic se poate determina panta dreptei, tgα=(0,7-0,1)/(14-2) m/s2=0,05 m/s2, de unde rezultă a=2.tgα=0,100
m/s2, adică chiar valoarea reală a accelerației.
0.7
0.65
0.6
0.55
0.5
0.45
coordonata (m)
0.4
0.35
0.3
0.25
0.2
0.15
0.1
0.05
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
puncte experimentale timp2 (s2)

curba de interpolare
Figura. III.2.2. Dependența coordonatei de pătratul timpului în mișcarea rectilinie uniform accelerată
~ 80 ~
Capitolul IV. ELEMENTE DE MATHCAD
IV.1.Generalităţi
Fizica aşa numită computaţională studiază posibilităţile de folosire a tehnicilor de calcul în rezolvarea unor probleme de fizică precum:
 introducerea datelor experimentale sau teoretice în tabele, in scopul folosirii lor ulterioare;
 reprezentarea grafică a datelor experimentale sau teoretice, în scopul analizării lor;
 rezolvarea unor ecuaţii sau sisteme de ecuaţii complicate sau care nu pot fi rezolvate prin metode analitice;
 simularea unor fenomene fizice greu de intuit numai pe baza ecuaţiilor ce le descriu, etc.
Există o arie foarte largă de metode şi mijloace folosite în aceste scopuri. În ultimii ani însă, odată cu dezvoltarea tehnicii de calcul, atât la
nivel hardware (calculatoarele propriu-zise), cât şi la nivel software (limbaje de programare şi programe specializate), s-a impus folosirea
calculatoarelor personale (PC – Personal Computer) şi a unor programe software concepute mai mult sau mai puţin pentru aceste scopuri.
~ 81 ~
Astfel, introducerea datelor în tabele, calculele relativ simple şi reprezentările grafice se pot face în cadrul pachetului de programe Microsoft
Office, în sub-programul denumit Excel. Calcule analitice ale unor sume, produse, limite, integrale etc. pot fi făcute în cadrul variantelor mai noi
ale programului Sciword. Numeroase tipuri de calcule matematice pot fi realizate în programe specializate de tipul MatLab, Mathematica ş.a..
Totuşi, domeniile de aplicabilitate ale acestor programe sunt destul de limitate şi mai ales nu permit prelucrarea adecvată a datelor experimentale,
afectate de erori.
Programul folosit în continuare, care elimină dezavantajele prezentate anterior, răspunzând practic tuturor cerinţelor fizicii computaţionale la
toate nivelele (liceu, universitar, de cercetare), se numeşte MathCAD (Mathematics Computer Aided Design – Matematici în Proiectarea Asistată
de Computer).
Pe lângă faptul că programul este foarte flexibil şi interactiv, permiţând scrierea relaţiilor într-o formă (limbajul propriu) foarte apropiat de
cel natural, în care se scriu relaţiile aproape ca în matematică, el se găseşte în numeroase variante gratuite de la apariţia lui în 1990. Spre exemplu,
varianta MathCAD 2.1, care rulează sub sistemul de operare MS-DOS, are meniul de ajutor în limba română, are o lungime de sub 1 Mb (deci
poate fi folosit direct de pe sisteme mai puțin performante) şi este recunoscut de toate variantele moderne ce rulează sub Windows, dacă se
instalează un emulator al sistemului de operare MS-DOS.
~ 82 ~
Sunt prezentate în continuare modalităţile în care poate fi folosit acest program pentru rezolvarea problemelor prezentate la începutul acestui
paragraf.
Sistemul informatic (aplicaţia) MathCAD este un produs al companiei MathSoft, specializat în rezolvarea problemelor de matematică, fie
numeric, fie simbolic. Versiunile MathCAD Professional ≥2000 sau MathCAD 11 Entreprise necesită aceleaşi cerinţe hard ca şi Windows 2000
sau Windows XP. Ultima variantă de MathCAD (Prime) este disponibilă online într-o variantă de bază (gratuită) accesând PTC MATHCAD
(www.mathcad.com). Instalarea și utilizarea MathCAD Prime va fi subiectul unui laborator soecial. În continuare este folosită o variantă mai
veche a programului (MathCAD 7) deoarece este ușor accesibilă (gratuită), este recunoscută de ultimele variante MathCAD, conține facilitățile de
bază ale ultimelor variante și rulează fără probleme sub sistemele de operare Windows mai noi.
IV.2. Descrierea ferestrei principale
Lansarea în execuţie şi părăsirea aplicaţiei MathCAD se fac ca şi pentru orice componentă MS Office. În acest caz, din dosarul MathCAD 7,
~ 83 ~
accesati executabilul mcad.exe , care lansează programul
Fereastra principală are aceeaşi structură ca şi cea a componentelor MS Office; în ultimele variante de MathCAD (12, 13, 14), fereastra
principală cuprinde toate elementele de lucru ale pachetului MS Office.
Linia a doua, meniul principal al aplicaţiei (Figura IV.2.1), conţine următoarele submeniuri:
Figura IV.2.1. Meniul principal
Sub-meniul File (Figura IV.2.2), ce conţine comenzile:
 New – pentru a începe un nou document de tip MathCAD. Extensia unui document MathCAD este .mcd;
 Open – pentru deschiderea unui document MathCAD deja existent; în ultimele variante de MathCAD există posibilitatea de deschidere a
~ 84 ~
unor fişiere de alt tip cum ar fi: .doc, .pdf, .html etc.;
 Close – pentru închiderea documentului curent; dacă documentul nu a fost salvat, apare o căsuţă de dialog care vă întreabă dacă doriţi
salvarea ;
Figura IV.2.2.Submeniul File
~ 85 ~
 Save – pentru salvarea documentului curent; salvarea se face sub numele dat deja, iar dacă nu a fost făcută salvarea, apare o căsuţă de
dialog care vă cere un nume sub care vreţi să fie salvat fişierul ;
 Save as – pentru salvarea cu un alt nume a documentului curent; această comandă este utilă în special când se lucrează mai mult la un fişier
şi se doreşte salvarea diferitelor etape sau versiuni, spre exemplu : solveq1.mcd, solveq2.mcd etc. ;
 Page setup – pentru stabilirea dimensiunilor hârtiei la imprimantă;
 Print preview – pentru vizualizarea documentului înainte de a fi imprimat; pentru revenirea la fişierul în lucru, trebuie mai întâi închisă
vizualizarea ;
 Print – pentru imprimarea documentului curent.
Sub-meniul Edit (Figura IV.2.3), ce conţine comenzile referitoare la editarea de documente. Câteva dintre comenzile de editare mai importante
sunt:
~ 86 ~
Figura I.2.3. Sub-meniul Edit
 Undo – pentru renunţarea la ultima acţiune de editare a documentului curent; atenţie, comanda funcţionează de câteva ori, în funcţie de
varianta de MathCAD ;
~ 87 ~
 Redo – are efect invers comenzii Undo; funcţionează deasemenea de câteva ori ;
 Cut – pentru decuparea zonei selectate din document; zona decupată dispare din document dar este memorată şi poate fi reinserată în orice
loc al documentului, cu comanda Paste, dacă nu se decupează o altă zonă (care ia locul celei anterioare în memorie) ; în variantele mai noi
ale MathCAD este posibilă memorarea mai multor zone decupate, în Clipboard ;
 Copy – pentru a copia şi trece în Clipboard zona selectată; zona copiată nu dispare din document şi este memorată, putând fi inserată în
orice loc al documentului, cu comanda Paste, de mai multe ori, atâta timp cât nu este decupată sau copiată altă zonă din document ;
 Paste – pentru a plasa conţinutul din Clipboard în locul precizat; Paste plasează în document ultima zonă decupată sau copiată ;
 Paste Special – pentru a plasa obiecte şi imagini, care se găsesc în Cliboard, în locul precizat; la această comandă apare un număr de
obiecte şi imagini din care alegem pe cel dorit ;
 Delete – pentru a şterge zona selectată;
 Select All – pentru a selecta documentul întreg;
 Find – pentru a găsi un cuvânt în documentul curent. Cursorul se poziţionează pe cuvânt dacă acesta există;
 Replace – pentru găsirea unui cuvânt şi înlocuirea acestuia printr-un altul;
~ 88 ~
 Go to page – pentru a plasa cursorul la începutul paginii indicate;

 Check speling – pentru lansarea modulului care controlează sintactica şi gramatica documentului.
Sub-meniul View (Figura IV.2.4), conţine următoarele comenzi privind apectul ecranului :
Figura IV.2.4. Sub-meniul View
~ 89 ~
 Tools bar – bara de instrumente, conţinând tipurile:

- Standard – include butoanele corespun-zând celor mai utilizate comenzi ale sub-meniurilor File, Edit. Ea se plasează sub bara de meniu
principală ;
- Formating – are butoane pentru stabilirea tipurilor şi dimensiunii caracterelor, poziţia şi indentarea textului ;
- Math – conţine butoane corespunzând barelor instrumentelor (palete) pentru : calcule aritmetice (Calculator), evaluări de expresii
aritmetice (Evaluation) şi logice (Boolean), reprezentări grafice de funcţii (Graph), definirea vectorilor şi matricelor şi calcul matriceal
(Matrix), calcul de sume, integrale, derivate, limite (Calculus), comenzi pentru scrierea programelor MathCAD (Programming), caractere
ale alfabetului grecesc (Greek), calcul simbolic (Symbolic).
 Status bar – bara de stare a documentului curent. Ea se plasează la baza ecranului;
 Header and Footer permite inserarea numărului de pagină într-un document fie în antetul paginii, fie în subsol;
 Regions – pentru identificarea zonelor documentului (de text şi conţinând expresii matematice, programe etc);
 Zoom – pentru stabilirea dimensiunii caracterelor în vederea afişării pe ecran;
 Refrech – pentru refacerea imaginii afişate pe ecran.
Sub-meniul Insert (Figura IV.2.5) are comenzi pentru inserarea în document a graficelor, matricelor, funcţiilor, imaginilor, pentru stabilirea
~ 90 ~
unităţilor de măsură etc. Câteva comenzii ale acestui sub-meniu sunt:
 Graph – permite repezentarea grafică a funcţiilor şi datelor (experimentale) în două (2D) sau trei (3D) dimensiuni, sub forme diferinte
(coordonate carteziene sau polare, diagrame, etc.) ; alegerea unui tip de grafic îl poziţionează pe acesta în poziţia curentă a cursorului, cu
căsuţe libere pe axe, în care se tastează variabilele reprezentate ;
 Matrix – pentru inserarea unui tablou (vector sau matrice) ; la inserarea acestuia apare o căsuţă de dialog care cere stabilirea dimensiunilor
tabloului ; după prima inserare sunt reţinute dimensiunile, iar la următoarele inserări aceste sunt aceleaşi, putând fi schimbate la dorinţa
utilizatorului ; indicii elementelor tabloului sunt numerotaţi implicit începând cu zero, dacă dorim numerotarea începând cu 1, se foloseşte
comanda ORIGIN; odată realizată matricea, se pot introduce linii şi coloane prin plasarea cursorului în matrice şi comanda INSERT ;
~ 91 ~
Figura IV.2.5. Sub-meniul Insert
 Function – permite inserarea funcţiilor care se găsesc în biblioteca aplicaţiei, practic toate funcţiile de bază folosite în matematică ;
 Unit – MathCAD, având possibilitatea de a rezolva probleme de fizică, mecanică etc, are nevoie de unităţi de măsură în care sunt exprimate
~ 92 ~
datele ;
 Picture – pemite inserarea unei imagini în documentul curent; în funcţie de varianta de MathCAD, sunt permise imagini şi filme în diferite
formaturi;
 Area – pentru separarea documentului în zone distincte ;
 Math/Text Region – pentru delimitarea zonelor documentului în care sunt formule matematice şi programe pe de o parte de zonele de text
(comentarii) pe de altă parte.
Sub-meniul Format (Figura IV.2.6) are comenzi pentru aranjarea aspectui documentului. De exemplu :
 Equation – pentru stabilirea tipurilor de caractere pentru variable şi constante incluse într-o ecuaţie;
 Result – pentru precizarea formei rezultatelor (numărul de cifre zecimale, simbolul pentru numărul complex  1 etc);
Text – permite stabilirea tipului şi dimensiunii caracterelor unui text ;
 Paragraph – pentru indentarea textului ;

 Style – pentru editarea documentului împărţit în secţiuni, capitole, sub-capitole etc ;
 Color – permite stabilirea culorii fondului documentului ;
~ 93 ~
 Separate Regions – pentru delimitarea (fără linii) a regiunilor documentului ;

 Headers/Footers – pentru inserarea antetului şi sub-solului în document ;
 Repaginate Now – pentru numerotarea paginilor documentului.
Figura IV.2.6. Sub-meniul Format
~ 94 ~
Sub-meniul Tools (Figura IV.2.7) conţine comenzii pentru lasarea calculelor. De exemplu :
 Calculate – determină execuţia calculelor pentru zona unde se găseşte cursorul ;

 Calculate Worksheet – execută calculele cuprinse în documentul curent ;
 Automatic Calculation – execută automat calculele de fiecare dată când o formulă este scisă;
 Options – permite stabilirea valorii iniţiale pentru indicele vectorilor şi matricelor, sistemul de unităţi de măsură, tipul de entităţi;
 Animation – pentru realizarea unei animaţii într-o reprezentare grafică a unei funcţii.
Sub-meniul Symbolics (Figura IV.2.8) are comenzi care permit calcul simbolic (calculul derivatelor, primitivelor, dezvoltări în serie Taylor
etc).
Câteva comenzi ale acestui sub-meniu sunt :
 Simplify – pentru simplificarea expresiilor matematice ;

 Factor – pentru scrierea expresiilor ca un produs de factori ireductibili ;
 Polinomial Coefficients – pentru deter-minarea vectorului coeficienţilor unui polinom ;
~ 95 ~
Figura IV.2.7. Sub-meniul Tools
 Variable – are la rândul său o listă de opţiuni care devin accesibile dacă se plasează cursorul pe o variabilă, pentru aflarea rădăcinii (Solve)
unei ecuaţii, pentru calcularea derivatei (Differentiate), a primitivei (Integrate), pentru dezvoltarea în serie Taylor (Expand to Series) etc ;
 Matrix – pentru determinarea matricei transpuse (Transpose), a matricei inverse (Inverse), determinantul unei matrice (Determinant) ;
 Transform – pentru determinarea transformatei directe şi a transformatei inverse de tip Fourier, Laplace, Z ;
~ 96 ~
Figura IV.2.8. Sub-meniul Symbolics
Sub-meniul Window (Figura IV.2.9) are comenzi pentru divizarea ferestrei în două părţi, fie orizontale, fie verticale, pentru aranjarea feres-
trelor în cascadă şi are o listă a documentelor deschise în sesiunea curentă.
Sub-meniul Help are informaţii asupra acestei aplicaţii şi se pot accesa aceste informaţii fie apăsând tasta F1, fie făcând clic deasupra sub-
~ 97 ~
meniului Help.
În zona de editare regiunile pot fi: Regiune de calcule (implicită), Text Region (comentarii), Regiune de grafice. Dacă se suprapun două
regiuni, cu Separate Regions din sub-meniul Format, aceste devin vizibile. Un comentariu se deschide cu semnul ” sau din sub-meniul Insert se
selectează Text Region. Pentru părăsirea unei regiuni de text se face clic în afara acesteia sau se folosesc săgeţile direcţionale.
Figura IV.2.9. Sub-meniul Window
~ 98 ~
Alte câteva reguli practice de bază sunt prezentate în continuare:
 În MathCAD se face distincţie între literele majuscule şi cele minuscule în zonele de calcul ;
 Într-un document MathCAD calculele se fac de la stânga spre dreapta şi de sus în jos ;
 Numele de variabile (identificatori) se formează cu litere şi/sau cifre prima obligatoriu literă, la care se pot adăuga şi indici cum se arătă
mai jos ;
 Indicii în MathCAD sunt folosiţi pentru:
- identificarea elementelor unui vector, v  R n , vi desemnând a i-a componentă a vectorului v (care este o matrice cu o singură coloană), sau
unei matrice , A  M n,m ( R), Aij desemnând elementul de pe linia i şi coloana j a matricei A ; acest indice se obţine fie din paleta Matrix, fie
tastând [ .
- Implicit, în MathCAD, indicii încep cu valoarea zero. Se poate schimba valoarea iniţială a indicilor utilizând Worksheet Options din sub-
meniul Tools, înlocuind zero cu noua valoare în câmpul Array Origin, ca în figura alăturată ;
~ 99 ~
Figura IV.2.10. Schimbarea valorii iniţiale a indicilor
- Identificarea coloanelor unei matrice, A  M n,m ( R), Aij , Ai  desemnând coloana a i-a a matricei A. Indicele de coloană se ia fie din paleta
Matrix, fie se foloseşte combinaţia de taste Ctrl şi ^ apăsate simultan ;

~ 100 ~
- Identificarea variabilelor (nume de variabile) xi reprezentând variabila cu acest nume şi nu componenta a i-a a unui vector. Acest indice se
obţine punând după literă caracterul punct ( . ) apoi indicele.
 Atribuirea în MathCAD se face utilizând simbolul : care devine în documentul MathCAD := ; astfel, spre exemplu, a :=2 înseamnă că se
atribuie variabilei notate cu a valoarea 2, sau f(u,v) :=2.u+v înseamnă că se atribuie funcţiei f de variabilele independente u şi v expresia
2.u+v;
 Afişarea pe ecran a valorilor unei variabile, funcţii sau tablou se face folosind semnul = ; astfel, a= afişează a=2, f(1,2)= afişează f=4, iar
dacă m este o matrice, m= afişează sub formă de tablou toate elementele natricii.
Se pot face calcule vectoriale şi matriceale utilizând MathCAD, fie numerice, fie simbolice. Adunarea, scăderea, produsul vectorilor şi
matricelor se realizează foarte simplu scriind operanzii şi operatorii corespunzători.
Tabelul I.2.1 prezintă operatorii aritmetici şi tipul operanzilor.
~ 101 ~
Tabelul I.2.1. Operatorii aritmetici şi tipul operanzilor.
Operaţie Simbol Operanzi
Adunare + Variabile, constante şi funcţii numerice, vectori şi matrice
Scădere - Variabile, constante şi funcţii numerice, vectori şi matrice
Înmulţire * Variabile, constante şi funcţii numerice, vectori şi matrice
Împărţire / Variabile, constante şi funcţii numerice
Produs vectorial × Vectori tridimensionali
Ridic. la putere ^ Variabile, constante şi funcţii numerice
~ 102 ~
IV.3. Reprezentări grafice 2D
Reprezentările grafice 2D se folosesc pentru reprezentarea grafică a unei funcţii de o variabilă, mai explicit pentru funcţii de mai mulţi
parametrii sau variabile, din care toţi parametrii şi variabilele, mai puţin una, au valori unice date, iar variabila independentă are o plaje de valori
prestabilite. Spre exemplu, se poate reprezenta grafic funcţia f(x) :=2.x+3, x:=0,1..10 (x de la 0 la 10 cu pasul 1), sau funcţia g(1,2,3,y), cu
g(a,b,c,y) :=a.y2+b.y+c, a:=1, b:=2, c:=3, y:=2,2.1..5 (g(a,b,c,y)=a.y2+b.y+c, a=1, b=2, c=3, y de la 2 la 5 cu pasul 0,1).
Pentru reprezentarea grafică 2D se parcurg următoarele etape:
 Se precizează funcţia, apoi domeniul de variaţie al variabilei independente ;

 Din paleta Graph se alege butonul corespunzător tipului de reprezentare dorit ; astfel :
- se poate ca din sub-meniul Insert, să se selecteze Graph şi de aici tipul de grafic pentru reprezentarea funcţiei (Figura IV.3.1) ;
- se poate alege reprezentarea într-un sistem de axe cartezian (X-Y Plot), reprezentare polară (Polar Plot) sau diagramă (Diagram).
~ 103 ~
Figura IV.3.1. Paleta Graph
 Precizarea domeniului de variaţie al variabilei independente se poate face astfel:

- Dacă x este o variabilă cu pas constant (şir definit, cu pas constant), x  [a,b], se tastează x:a,a+p:b , unde p este pasul cu care se modifică
valorile lui x ; spre exemplu, dacă x  [0,2] şi vrem ca pasul să fie 0,1, se obţine x:=0,0.1..2 ;
- Dacă x este un vector (xi), predefinit, se defineşte indicele i al elementelor vectorului, i :=0,1..n şi se trece pe axa variabilei independente xi.
Observaţii:
1. Se pot reprezenta pe aceleaşi axe mai multe funcţii, putându-se astfel face comparaţii între comportările acelor funcţii.
2. Făcând clic cu butonul drept al mouse-ului deasupra graficului, apare un meniu imediat, din care se poate alege Trace. În fereastra care
~ 104 ~
apare MathCAD înscrie coordonatele punctului de pe grafic, atunci când se punctează cu mouse-ul pe acel punct. Acest lucru este util în
rezolvarea aproximativă a ecuaţiilor, punctul cu care se iniţializează algoritmul fiind ales în vecinătatea soluţiei.
3. Graficului i se poate ataşa un nume, astfel: clic cu butonul drept al mouse-ului deasupra graficului, iar din meniul imediat care apare se
alege Format. Din fereastra Format, selectând Labels, se poate da un nume graficului şi de asemenea axelor. Această fereastră permite şi
selectarea de culori pentru grafic, tipuri de linii pentru reprezentare, careiaj, scală etc.
Graficele pot fi dinamice, folosind un fel de animaţie. Se poate vizualiza spotul luminos care trasează graficul folosind Animation din Tools
(figura IV.3.2).
Animaţia are la bază variabila FRAME, care se iniţializează în fereastra Record Animation. Pentru realizarea unei animaţii se procedează
astfel:
• se precizează funcţia de reprezentat, f(x):expresie;
• se precizează domeniul de variaţie al variabilei independente, astfel x:vi,vi+p;FRAME;
• se reprezintă grafic funcţia;
~ 105 ~
Figura IV.3.2. Animaţia
• se selectează Animation din Tools, şi de aici Record. Apare fereastra Record Animation în care se precizează valoare iniţială şi finală pentru
variabila FRAME, precum şi numărul de cadre pe secundă;
• se selectează zona de grafic ce se doreşte a fi animată ;
~ 106 ~
• se apasă butonul Animate din fereatra de mai sus ;
• apare fereastra Play Animation şi apăsând butonul Play se realizează animaţia. Se poate modifica viteza de deplasare a spotului luminos ca în
figura alăturată.
Figura I.2.13 arătă cum se poate realiza animarea graficului unei funcţii f .
Figura IV.3.3. Exemplu de animaţie a unei funcţii

~ 107 ~
IV.4. Reprezentări grafice 3D
Reprezentările grafice 3D se folosesc atunci când avem funcţii de două variabile. Există două modalităţi de reprezentare 3D (a suprafeţelor )
în MathCAD:
• punctele suprafeţei vor fi depuse într-o matrice;
• folosind QuickPlot Data din 3-D Plot Format .
Pentru reprezentarea suprafeţelor folosind o matrice se procedează astfel:
- se precizează funcţia de reprezentat;
- se depun în vectori valori ale celor două variabile ;
- se depun valorile funcţiei în punctele precizate într-o matrice ;
- din sub-meniul Insert, se selectează Graph, apoi Surface Plot şi în zona de editare care apare se trece matricea în care s-au depus punctele
~ 108 ~
suprafeţei, sau din paleta Graph se selectează butonul Surface Plot ca în figura IV.4.1.
Figura IV.4.1. Selectarea reprezentării grafice 3D
Ca şi în cazul curbelor, se poate da un nume graficului, axelor, se poate colora graficul, se pot reprezenta mai multe suprafeţe pe aceleaşi axe
etc. Prinzând cu mouse-ul de grafic, acesta poate fi rotit pentru a găsi o poziţie mai avantajoasă a figurii.
Făcând clic cu butonul drept al mouse-ului deasupra graficului apare meniul imediat din figura alăturată şi de aici selectând Format apare
fereastra 3-D Plot Format, care permite aranjarea într-o manieră personalizată a graficului (figura IV.4.2).
~ 109 ~
Figura IV.4.2.Formatarea graficului 3D
~ 110 ~
IV.5. Rezolvarea ecuaţiilor
IV.5.1. Ecuații matematice și ecuații fizice
Rezolvarea ecuaţiilor este una din problemele cele mai importante în fizica matematică şi computaţională. Aceasta se datorează faptului că în
fizică (mai ales cea experimentală) şi inginerie se lucrează cu două tipuri de ecuaţii : matematice şi fizice. Diferenţa esenţială în tre cele două
tipuri de ecuaţii este dată de modul de determinare a parametrilor şi variabilelor din ecuaţii. Astfel, într-o ecuaţie matematică, acestea sunt perfect
determinate, prin numere absolute, pe când într-o ecuaţie fizică ele sunt mărimi fizice, determinate cu o anumită precizie (de multe ori slab
determinată).
Spre exemplu, în ecuaţia matematică :
x  2t 2  3t  1
~ 111 ~
coeficienţii sunt numere perfect determinate (1,000… , 2,000… , 3,000… ), x şi t având de asemenea valori numerice bine determinate.
Într-o ecuaţie fizică de tipul:
x  at 2 / 2  v0t  x0
coeficienţii şi variabilele sunt mărimi fizice (coordonate, timpi de mişcare, acceleraţie, viteză) ale căror valori depind de precizia de determinare
sau măsurare. Astfel, dacă valoarea măsurată a vitezei v0 este de 3 m/s, cu o eroare relativă de 10%, valoarea reală a vitezei, ce ar trebui introdusă
în ecuaţia fizică ar putea fi oricare cuprinsă între 2,7 m/s şi 3,3 m/s, ceea ce, evident, influenţează soluţia ecuaţiei fizice.
Din motivele prezentate anterior, rezolvarea ecuaţiilor folosite în fizică se face prin metode diferite.
~ 112 ~
IV.5.2. Rezolvarea ecuaţiilor matematice
A. Ecuaţii algebrice
Funcţia polyroots(v) returnează rădăcinile polinomului ai cărui coeficienţi sunt depuşi în vectorul v, pe prima poziţie fiind termenul liber.
Exemplu:
Să se găsească toate rădăcinile ecuaţiei 2x3-3x2+1=0.
Se introduc coeficienţii în vectorul v (pe prima poziţie fiind termenul liber, apoi coeficienţii lui x, x2 ş.a.m.d.), apoi din sub-meniul Inset,
selectăm Function, iar din fereastra Insert Function, alegem polyroots, ca în figura IV.5.1, unde sunt determinate soluţiile ecuaţiei 2x3-3x2+1=0.
B. Ecuaţii transcendente
Pentru rezolvarea acestor ecuaţii se poate folosi funcţia root . Trebuie precizat intervalul care conţine soluţia (forma root(f(x),x,a,b)) sau o
~ 113 ~
valoare în apropierea unei soluţii a ecuaţiei de rezolvat (forma root(f(x),x)), pentru iniţializarea algoritmului utilizat de funcţia root. În acest scop
se poate folosi reprezentarea grafică a funcţiei ale cărei zerouri se caută şi folosind fereastra Trace, se găseşte un punct în vecinătatea soluţiei, ca
în exemplul din figura IV.5.2.
Figura IV.5.1. Accesarea funcţiei polyroots
~ 114 ~
Exemplu:
Să se găsească soluţia ecuaţiei , f(x)=e-x sinx – x +1=0 folosind ambele forme ale funcţiei root.
Pentru forma root(f(x),x,a,b) , reprezentăm grafic funcţia f , apoi cu ajutorul ferestrei X-Y Trace stabilim intervalul [a,b] care conţine soluţia. În
acest caz a=1 şi b=2.
Figura IV.5.2. Folosirea functiei root(f(x),x,a,b)
~ 115 ~
Figura IV.5.3 prezintă programul MathCAD care rezolvă ecuaţia de mai sus şi afișează soluţia ecuaţiei.
Pentru forma root(f(x),x), folosind fereastra X-Y Trace, găsim valoarea cu care se iniţializează algoritmul de determinare a soluţiei ecuaţiei
(26.1=x). Figura următoare reprezintă documentul MathCAD pentru rezolvarea problemei.
Pentru cazul când ecuaţia are soluţii complexe, valoare iniţială a variabilei trebuie să fie un număr complex în vecinătatea soluţiei.
IV.5.3. Rezolvarea sistemelor de ecuaţii
Pentru rezolvarea acestor sisteme se foloseşte funcţia Find(v1,…,vn).
Se procedează astfel :
• se iniţializează necunoscutele cu valori din vecinătate soluţiei ;
• se începe cu cuvântul cheie Given;

~ 116 ~
• se scrie blocul de restricţii (ecuaţii sau inectuaţii) ;
• afişarea vectorului soluţie ca rezultat al funcţiei Find.
Figura IV.5.3.Folosirea functiei root(f(x),x)
~ 117 ~
Observaţii:
1. Restricţiile nu trebuie să conţină semnul diferit ( ≠ ) ;

2. Nu se fac atribuiri în cadrul blocului de restricţii ;
3. Operatorii din interiorul blocului de restricţii, se iau din paleta Boolean.
Exemplu:
 x 2  y 2  6
Să se rezolve sistemul de ecuaţii neliniare  4 4
 x  y  20
Problema se rezolvă cu următoarea secvenţă MathCAD :
x :=1 y :=1
Given
x2+y2=6
x4+y4=20
~ 118 ~
S :=Find(x,y)
1.414 
S   
2 
Soluţiile găsite sunt x=1,414 şi y=2.
IV.5.4. Rezolvarea ecuațiilor fizice
Datele experimentale obţinute în urma măsurării diferitelor mărimi fizice sunt obţinute cu diferite erori relative, depinzând de calitatea
instrumentelor şi aparatelor de măsură, experienţa experimentatorului, factorii externi, etc. Cel mai adesea, erorile experimentale sunt aleatorii,
dând valori mai mari sau mai mici decât cele reale, distribuite de o parte şi de alta a curbei teoretice ce descrie în mod ideal dependenţa grafică a
mărimilor reprezentate.
~ 119 ~
De obicei, în practica laboratorului, determinăm (măsurăm) o serie de valori ale unei mărimi (variabile) independente și ale unei mărimi
corespunzătoare dependentă de prima. Reprezentarea grafică a mărimii dependente ca funcție de cea independentă dă o serie de puncte
experimentale. Scopul determinărilor este acela de a găsi curba ce trece prin unele puncte experimentale și printre alte punctele experimentale,
după regula dată de majoritatea, astfel încât punctele experimentale să fie distribuite în număr aproximativ egal de o parte și de alta a curbei.
Odată stabilită curba, se poate determina funcția ce descrie curba (operație denumită în matematică interpolare), adică se pot determina
parametrii caracteristici curbei – ce reprezintă mărimi fizice ale căror valori au fost inițial necunoscute. Se vede deci că, printr-o tehnică de
prelucrare a datelor experimentale și interpolare matematică, pot fi determinate valorile necunoscute dintr-o ecuație ce conține mărimi fizice,
adică se poate rezolva o ecuație fifică.
Interpolarea fizică este operaţia de trasare a curbei experimentale de dependenţă dintre două marimi fizice, printre punctele experimentale,
după regula dată de majoritatea punctelor. Ea se face de obicei de către experimentator, vizual, acurateţea sau apropierea curbei experimentale
de cea teoretică ideală depinzând de experienţa experimentatorului. Ea poate fi făcută însă mai riguros cu ajutorul programului MathCAD, în
cadrul căruia sunt definite funcţii speciale de interpolare ce ţin cont de caracteristicile erorilor aleatorii.
~ 120 ~
Sunt prezentate în continuare aceste funcţii, prin simularea unei situaţii reale de obţinere a datelor experimentale în condiţii de erori relative
mari, de până la 10%, obţinute în măsurătorile obişnuite de laborator şcolar, de către experimentatori amatori. Subliniez că datele experimentale
alese pot fi și au fost obținute în diferite cazuri reale – în care erorile relative de determinare a mărimilor fizice au diferite (între 0,5% și 10%), iar
dependențele teoretice au fost de tip polinomial.
Programul poate fi realizat și executat ca atare în MathCAD. În continuare, textul cu caractere italic reprezintă explicații introduse în modul text.
Program Interpolare fizică
Vom simula în continuare obţinerea unor date experimentale privind o dependenţă pătratică a coordonatei unui punct material de timpul de
mişcare, în limitele unor erori relative de 10%.
Am definit o variabilă t, timpul, care are valori de la 0 la 9 (secunde), cu pasul 1.
t := 0,1 .. 9
Am definit o funcţie x(t), o distanţă calculată în metri, fără erori experimentale (determinată cu erori experimentale foarte mici, ideală).
x(t) := t2 + 2∙t + 3
~ 121 ~
Vom defini trei vectori pentru valorile funcţiei x(t), determinate prin calcul, fără erori experimetale (primul vector), cu valori
experimentale de 10% în minus (al doilea vector) şi cu erori experimentale de 10% în plus (cel de- al treilea vector).
Vom defini doi vectori ce conţin datele experimentale, te și xe, cu erori în plus şi în minus în limitele a 10% . Aceste date sunte cele ce pot
fi obținute din măsurători experimentale.
Urmează programul de interpolare a datelor experimentale cuprinse în ultimii doi vectori. Ca funcții de interpolare vom considera
polinoame de gradul n, alegerea lui n fiind determinată de eroarea relativă cu care au fost determinate mărimile măsurate. Modul de
determinare al lui n va fi discutat la sfârșitul programului.
~ 122 ~
x( t ) 0.9  x( t ) 1.1  x( t )
3 2.7 3.3
6 5.4 6.6
11 9.9 12.1
18 16.2 19.8
27 24.3 29.7
38 34.2 41.8
51 45.9 56.1
66 59.4 72.6
83 74.7 91.3
102 91.8 112.2
~ 123 ~
0 3
1.1 5.5
2.1 12
2.9 18
4 29
te xe
5.1 41
6 51
6.9 60
8 75
9 112
xs1 := cspline(te,xe)
xs2 := pspline(te,xe)
xs1 := lspline(te,xe)
~ 124 ~
Variabilele xs1, xs2, xs3 sunt iniţializate cu valoarile funcţiilor cspline(te,xe), pspline(te,xe) şi lspline(te,xe) care returnează fiecare câte un
vector, ce este derivata a doua a datelor experimentale memorate în te si xe. Acest vector devine primul element al funcţiei de interpolare.
Diferenţa dintre ele este dată de modul de reprezentare grafică a funcţiei respective.
m := slope(te,xe)
Această funcţie returnează panta funcţiei de interpolare şi ne dă linia care se potriveşte cel mai bine cu valorile experimentale.
b := intercept(te,xe)
Această funcţie calculează rădăcinile funcţiei de interpolare.
xregress := regress(te,xe,2)
Această funcţie returnează un vector pe care funcţia de interpolare îl foloseşte pentru a găsi polinomul care se potriveşte cel mai bine cazului
analizat.
xloess:=loess(te,xe,1)
~ 125 ~
Această funcţie returnează un vector pe care funcţia de interpolare îl foloseşte pentru a găsi polinomul de gradul 2 care se potriveste cel mai
bine.
Sunt afişate valorile funcţiilor care participă la interpolare.

xe
x( t ) i xs1i xs2i xs3i
3 3 0 0 0
6 5.5 3 3 3
3
11 12 2 1 0
18 18 8.492 4.898 0 3
27 29 3.886 4.898 6.276 2
xregress 
38 41 0.3 0.595 0.995 4.173
51 51 3.993 4.054 4.135
1.046
66 60 0.062 0.066 0.077
1.116
83 75 0.719 0.642 0.516
102 112 1.925 1.587 1.041
~ 126 ~
Presupunem că erorile relative de măsurare sunt mari, de ordinul a 10%, deci punctele experimentale pot fi destul de îndepărtate de curba
de interpolare. Prin urmare, pentru interpolare vom alege un polinom de gradul doi.
Definim funcţia de două variabile z si u, care cuprinde ca elemente : o funcţie de gradul 2, respectiv derivatele ei de ordinul unu, doi si trei.
2
u0 u1 z u2 z
1
F( z u )
z
2
z
Definim un vector ale cărui trei componente sunt iniţializate cu zero.
0
vg 0
0
~ 127 ~
Definim funcția P. Această funcţie este folositoare când avem mai multe date experimentale pentru t si x, şi vrem să găsim o funcţie care
aproximează cel mai bine aceste date.
P := genfit(te,xe,vg,F)
Afişăm valorile functiiei P.
4.173
P 1.046
1.116
Alegem o funcţie g(r) pentru a desemna funcţia care aproximează cel mai bine datele experimentale (indicele se obţine tastând “[“).
g(r) := F(r,P)0
Dăm valori indicelui i (care începe cu 0) şi parametrului r (care trebui să fie în apropierea limitelor lui t).
i := 0,1 .. 9 r := 1,1.1 .. 10
~ 128 ~
Graficele functiilor sunt:

140
120
100
xe 80
i
g( r )
x( t )
60
40
20
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
te  r  t
i
Date
Interpolare
Ideal
~ 129 ~
Se observă valorile experimentale cu pătrate, iar dependenţa ideală cu linie punctată şi curba de interpolare cu linie continuă,
suprapunându-se foarte bine. Aceasta înseamnă că prin interpolarea fizică a unor date experimentale cu erori destul de mari se obține o
curbă (lege, formulă) foarte aproape de cea reală. Altfel spus, pornind de la date experimentale chiar nu foarte precise, cu ajutorul
programului se poate obține legea ce descrie fenomenul studiat destul de exact.
În continuare vom analiza aceleaşi date experimentale, dar vom presupune că erorile relative de măsurare sunt mici, sub 1%. Aceasta
înseamnă că punctele experimentale vor fi foarte apropiate de curba de interpolare. Am văzut anterior că punctele experimentale sunt destul
de îndepărtate de curba de interpolare descrisă de un polinom de gradul trei. Prin urmare, vom alege la interpolare un polinom de gradul
patru.
Programul va fi acelaşi cu cel prezentat anterior, exceptând partea finală.
~ 130 ~
2 3 4
u u1 z u2 z u3 z u4 z
0
0
1
0
z
F( z u ) vg 0
2
z
0
3
z 0
4
z
P genfit ( te  xe  vg  F )
3.797 g( r ) F( r  P ) 0
6.451
P 7.12 i 0  1  9
1.269
r 1  1.1  10
0.078
~ 131 ~
Graficul obţinut este următorul.

180
160
140
120
xe
i 100
g( r )
x( t ) 80
60
40
20
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
te  r  t
i
Date
Interpolare
Ideal
~ 132 ~
Se observă că de data aceasta cele două curbe nu se suprapun, practic interpolarea a fost făcută trecând foarte aproape de punctele
experimentale. Aceasta ar fi fost valabilă dacă erorile experimentale ar fi fost mult mai mici. Prin urmare, experimentatorul este cel care
trebuie sa aprecieze erorile experimentale şi să decidă gradul polinomului (sau tipul functiei) care aproximează cel mai bine datele
experimentale.
~ 133 ~
Capitolul V. ÎNREGISTRAREA EXPERIMENTELOR
ȘI PRELUCRAREA IMAGINILOR
V.1. Principii de bază
Laboratoarele de fízică şi ştiinţe inginereşti se remarcă prin puternicul lor caracter informativ dar mai ales formativ, permiţând elevilor,
studenţilor şi altor tipuri de experimentatori să îşi consolideze noi cunoştinţe teoretice şi abilităţi practice. De aceea, prezenţa experimentatorului
în laborator este considerată la ora actuală ca indispensabilă, condiţionată şi de modul clasic în care se desfăşoară activitatea de laborator.
O analiză sucintă la nivel naţional şi internaţional a ofertei de laboratoare, atât sub forma îndrumătoarelor cât mai ales sub formă electronică,
pe internet, relevă câteva aspecte şi tendinţe noi, demne de luat în seamă:
~ 134 ~
 Există o tendinţă pronunţată de eficientizare a activităţii de laborator, care se manifestă prin: reducerea personalului ce deserveşte
laboratorul, scăderea numărilui de ore alocate activităţii de laborator pe disciplină, creşterea numărului de elevi sau studenţi participanţi la o
şedinţă de laborator, creşterea numărului de lucrări de laborator ce se desfăşoară în paralel. În aceste condiţii este dificilă menţinerea unui
standard calitativ înalt, informativ şi formativ, ea fiind posibilă prin oferirea unor îndrumătoare de laborator mai explicite şi prin solicitarea
unui număr mai mare de ore de studiu al experimentatorilor, înaintea efectuării laboratoarelor. Pentru comparație, la ora actuală față de
acum 30 de ani, este alocat un post de laborant la 3-5 laboratoare (față de 3 laboranți la 3 laboratoare), pentru 1-2 ore de laborator timp de
un semestru (față de 2-3 ore de laborator timp de 2 semestre), iar studenții lucrează în echipe de 3-4 persoane, repartizați la 10 lucrări în
paralel, prin rotație (față de 2 persoane la 5 lucrări); utilizând sistemul clasic de desfășurare a laboratorului, un cadru didactic (cel mai
adesea neasistat de un laborant) îndrumă și asistă toți studenții din laborator într-un tur de forță care cu greu permite analiza și discutarea
rezultatelor.
 Există o ofertă foarte bogată şi diversificată de aşa-numite e-laboratoare, on-line, care în marea lor majoritate sunt modelări şi simulări ale
unor fenomene fizice sau aplicaţii inginereşti. În acest caz există două tendinţe majore:
- Simulări pe platforme de e-învăţare specializate, în care modelarea nu este vizibilă, dar care permit experimentatorului să introducă
anumite date şi să vadă efectul acestora asupra fenomenului studiat.
~ 135 ~
Figura V.1.1. prezintă o astfel de platformă (https://phet.colorado.edu/en/simulation/pendulum-lab). Se vede clar că putem introduce o serie de
date (lungimea pendulurilor, accelerația gravitațională, frecarea cu aerul) după care apăsăm Play și observăm cum oscilează cele două penduluri.
Oscilația are loc exact ca în realitate, simularea făcându-se după legi riguroase care însă nu pot fi vizualizate pe platformă. Putem vedea (citi)
valoarea perioadei de oscilație și graficul oscilației, putem urmări experimentul cu încetinitorul și putem înregistra experimentul, neafectat în vre-
un fel de erori experimentale, ca în condiții ideale (și nu ca în realitate, unde citirea și aprecierea valorilor sunt afectate de erori). Pentru a pune în
evidență erorile experimentale, putem face propriile măsurători pe platformă, în timpul desfășurării experimentului, putem compara
rezultatele noastre cu cele afișate de platformă, putem face propriile calcule cu formulele teoretice cunoscute și putem obține propriile grafice.
Chiar dacă astfel de platforme au fost concepute în principiu doar pentru urmărirea fenomenelor, ele pot fi folosite pentru studierea fenomenelor
în cazul în care nu putem efectua experimentul fizic în situații reale. Altfel spus, putem studia un fenomen fizic chiar dacă nu avem posibilitatea
de a realiza un montaj experimental pe care să facem măsurători.
~ 136 ~
Fig.V.1.1. Platformă de e-laborator online
- Simulări şi modelări folosind softuri specializate, care permit experimentatorului să vadă ecuaţiile ce guvernează fenomenul studiat, să
introducă anumite date şi să vadă efectul acestora asupra fenomenului studiat.
Figura V.1.2. prezintă un exemplu de astfel de platformă (https://www.digitalengineering247.com/article/pick-of-the-week-ptc-introduces-ptc-
mathcad-prime-3-0/ ). Aici se văd clar ecuațiile (formulele) ce guvernează fenomenul studiat, parametrii și variabilele ce intră în formule, precum
~ 137 ~
și rezultatele simulării – care se obțin introducând în relații anumite valori ale parametrilor și variabilelor. Simularea și modelarea fenomenelor
fizice pe o astfel de platformă este de preferat celei anterioare deoarece permite studentului (viitor inginer) o abordare la nivel superior a
fenomenelor.
Figura V.1.2. Simulare şi modelare folosind soft specializat
~ 138 ~
 Există o ofertă destul de limitată de fişiere video sau multimedia cu înregistrări frontale, cvazi-statice, ale unor experimente sau lucrări
de laborator, în care experimentatorul este prezentat într-un cadru larg, dintr-un singur unghi de filmare, efectuând diversele
operaţii/manevre cerute de lucrare.
Figura V.1.3. prezintă un cadru dintr-un astfel de fișier (https://www.facebook.com/AndreMyExperiments/). Se vede montajul experimental
ce permite observarea fenomenului studiat ca un simplu observator, aranjamentul experimental și filmarea nu permit observatorului să facă
măsurători legate de experiment. Adăugarea unor scări gradate vizibile și filmări mai apropiate de acestea ar permite observatorului să
măsoare distanțele dintre elementele componente ale montajului, mărimile obiectelor și imaginilor, etc., ca și cum ar fi în laborator, ceea ce ar
permite obținerea datelor experimentale, prelucrarea lor și analiza rezultatelor.
Sigur, fiecare din aceste tendinţe are avantajele şi dezavantajele ei, practica arătând că cel mai adesea sunt folosite combinaţii ale primei
(clasică) cu una din celelalte două (moderne).
Un nou mod de abordare a laboratorului, ce combină avantajele celor trei tendinţe și mai ales avantajos în desfășurarea laboratorului
online, presupune:
- posibilitatea elaborării unor instrucţiuni clasice de desfăşurare a laboratorului, sub forma electronică;
~ 139 ~
- modelarea şi simularea fenomenelor studiate, folosind softuri cât mai accesibile, în acest caz MathCAD;
- utilizarea unor înregistrări video/multimedia ale laboratoarelor, din unghiul de vedere al experimentatorului, permiţând utilizatorului să
observe, să măsoare şi să prelucreze datele ca şi cum ar fi în laborator.
Figura V.1.3. Un cadru dintr-un fișier video cu prezentarea unui experiment.
~ 140 ~
V.2. Instrucţiunile
Există o tendinţă exhaustivă de elaborare a unor instrucţiuni bogate, ca şi cum experimentatorul nu ar avea decât cunoştinţe sărace privind
fenomenul studiat – o premisă greşită, care stimulează lipsa de studiu al materialelor bibliografice sau suportul (imprimat/electronic) de curs. O
prezentare succintă a legilor ce guvernează fenomenul studiat permite deducerea lafel de succintă a temei şi scopului lucrării, dispozitivului
experimental, tehnicilor de măsurare, prelucrării datelor, deducerii concluziilor.
Spre exemplu, dacă luăm cazul căderii libere în câmp gravitaţional, este exhaustiv să explicăm ce este câmpul gravitaţional, acceleraţia
gravitaţională, etc. (aşa cum se constată în multe îndrumătoare de laborator). Este suficient să dăm o figură schematică (figura 1), legea spaţiului
parcurs cu notaţiile din figură (ecuaţia 1), expresia acceleraţiei gravitaţionale dedusă din legea spaţiului parcurs (ecuaţia 2), respectiv legea vitezei
(ecuaţia 3) .
1 2
y gt (1)
2
~ 141 ~
2y
g (2)
t2
v  gt (3)
O Corp
Figura V.2.1.Căderea liberă în câmp gravitaţional

~ 142 ~
Experimentul de laborator nu necesită un dispozitiv experimental special. Pe un perete liber se fixează o scară gradată verticală (în cazul
prezentat, din 10 în 10 cm), pe lângă care se lasă să cadă un corp (bilă). Căderea (repetată de câteva ori, pentru creşterea preciziei) este filmată cu
o cameră digitală de pe care apoi se descarcă fişierul video, la calitatea maximă posibilă, pentru prelucrarea ulterioară a datelor. Figura V.2.2.
prezintă un cadru din înregistrarea video a experimentului.
Figura V.2.2. Cadru din înregistrarea video a experimentului de cădere liberă în câmp gravitaţional
~ 143 ~
De obicei, cadrele sunt prelucrate cu programe de editare a imaginilor și din ele sunt preluate zonele de interes, pe care se fac măsurătorile
efective. Rezultatul unei astfel de prelucrări este prezentat în figura V.2.3.
Figura V.2.3. Rezultatul prelucrării cadrelor de tipul celor din figura V.2.2.
~ 144 ~
Se pot observa, la diferite momente de timp, scara gradată și obiectul în cădere liberă. În funcție de programul folosit la captarea cadrelor,
obiectul poate fi vizualizat într-o poziție (la momentul de timp considerat) sau în două poziții (corespunzătoare intervalului de timp dintre două
cadre – ca în figură).
Rezultatele măsurătorilor vor fi înregistrate în tabelul V.2.1.
Tabelul V.2.1. Rezultatele măsurătorilor privind căderea în câmp gravitaţional
Nr. Experiment 1 Experiment 2 … gmediu
det. t(s) y(m) g(m/s2) t(s) y(m) g(m/s2) … (m/s2)
...
~ 145 ~
V.3. Înregistrarea video
Înregistrarea video trebuie făcută pe o cameră digitală, pentru a asigura o calitate superioară a imaginilor captate. Calitatea imaginilor (numărul
de pixeli pe lațime și înălțime) și numărul de cadre pe secundă (frecvența cadrelor) determină precizia de determinare a lungimilor și respectiv a
timpului implicate în experiment.
Tabelul V.3.1. prezintă cele mai folosite frecvențe ale cadrelor și domeniile de folosire a lor (https://www.techsmith.com/blog/frame-rate-
beginners-guide/ ). Precizia de determinare a timpului în experimentul filmat este cel mai mic interval de timp ce poate fi determinat, adică
intervalul dintre două cadre succesive, adică inversa frecvenței cadrelor. Camerele video și telefoanele inteligente actuale, destul de accesibile ca
preț, permit ușor filmări cu 200 cadre pe secundă, adică permit determinarea momentelor de timp caracteristice fenomenelor studiate cu o precizie
de 5 milisecunde, mult mai mică decât 20 milisecunde – precizia cu care acționăm manual un cronometru.
~ 146 ~
Tabelul V.3.1. Cele mai folosite frecvențe ale cadrelor și domeniile de folosire a lor.
Nr. Frecvența Precizia de Domeniu de utilizare

crt. cadrelor det. a timpului,
(cadre/sec) Δt (sec)
1 10-12 0,1 Frecvența minimă, animație
2 24-30 0,04 Televiziune, sport, filmări obișnuite
3 60 0,02 Jocuri video, reluare mișcare cu încetinitorul
4 120 0,01 Cercetare științifică, reluare mișcare cu superîncetinitorul
5 200+ 0,005- Cercetare științifică, fenomene rapide
Calitatea imaginilor este dată de numărul de pixeli pe lațime și înălțime (NL, NH). Ea condiționează precizia cu care sunt determinate distanțele
în experiment. Prin mărirea imaginilor la nivel de pixel (până când se văd distinct pixelii), determinarea distanțelor nu poate fi greșită cu mai mult
~ 147 ~
de un pixel – care reprezintă dimensiunea reală a ferestrei (DL, DH) raportată la numărul de pixeli. Prin urmare, preciziile de determinare a
distanțelor în experiment vor fi:
ΔL=DL/NL (4)
ΔH=DH/NH (5)
Tabelul V.3.2. prezintă cele mai utilizate calități ale imaginilor și domeniile de folosire a lor (https://vtrep.com/what-is-video-resolution-and-
video-compression/ , https://www.tomshardware.com/news/2k-definition,37641.html ).
Tabelul V.3.2. Cele mai utilizate calități ale imaginilor și domeniile de folosire a lor.
Nr. NL x NH Simbol Calitate, domeniu de utilizare

crt. (pixeli x pixeli)
1 640×360 360p SD (Standard Definition), Video, internet, comunicații
~ 148 ~
640×480 480p
2 720×480 480p SD, DVD (Digital Video Disc sau Digital Versatile Disc),
720×576 576p Televiziune, filmări
3 1280×720 720p HD (High Definition),
Televiziune HD, filmări HD
4 1920×1080 1080p Full HD, Televiziune Full HD, filmări Full HD,
artă, social media
5 2560 x 1440 2k QHD (Quad HD), monitoare, laptopuri, cinema
6 3840 x 2160 4k UHD (Ultra HD), monitoare, laptopuri gaming,
4096 x 2160 cinema oficial
7 5120 x 2880 5k Monitoare, grafică pe calculator
Ultimele formate sunt deja folosite în laboratoare și cercetarea științifică.
~ 149 ~
Următoarele principii de bază în realizarea înregistrării video trebuiesc respectate
- Filmările au fost făcute din unghiul de vedere al experimentatorului, dând astfel utilizatorului posibilitatea să urmărească experimentul ca
şi cum ar fi în laborator, în locul experimentatorului.
- Experimentul este realizat de către doi experimentatori, unul cu o experienţă mai bogată (cel care realizează înregistrarea), celălalt cu o
experienţă de nivel mediu, similară unui student obişnuit (cel care realizează manevrele/operaţiile tehnice). Precizez că numărul de doi
experimentatori este cel optim, permiţând colaborarea acestora în sensul creşterii calităţii operaţiilor/măsurătorilor, ei observând/discutând
diferitele aspecte şi completându-se reciproc.
- Ambii experimentatori comentează permanent diferitele manevre, rezultatele măsurătorilor, observaţiile, punând astfel da dispoziţia
utilizatorului o informaţie audio suplimentară care îl ajută pe acesta să înţeleagă mai bine manevrele, tehnica măsurătorilor, rezultatele
experimentale, să tragă propriile concluzii. Mai mult, utilizatorul poate opri derularea înregistrării la cadrele în care se face citirea
rezultatelor experimentale, făcând propria apreciere a rezultatului – pe care îl poate compara cu cele ale experimentatorilor.
- Într-o variantă mai elaborată (avută în vedere în cazul oferirii on-line, la nivel naţional şi internaţional), la fişierul video se adaugă fişierele
audio sau subtitrările în diferite limbi de circulaţie internaţională sau mai restrânsă.
~ 150 ~
În încheierea acestui paragraf precizez un aspect demn de luat în seamă în special de către cei care concep şi realizează astfel de laboratoare.
Experienţa de aproape trei decenii în domeniu a arătat că un laborator trebuie refăcut de câteva (5-10) ori până ajunge în forma ce poate fi
considerată finală, optimă. Înregistrarea video a laboratorului permite scurtarea drastică a timpului de optimizare, prin analiza ei,
reluarea/redarea unor etape, discuţii succinte cu colegii. De aceea, înaintea înregistrării finale a fost făcută una de lucru, disponibilă de
asemenea pentru utilizator, din analiza căreia au fost trase unele concluzii cum ar fi:
- O atenţie sporită la filmarea perpendicular pe scara gradată, pentru micşorarea erorilor de citire;
- Folosirea unei scări gradate în cm, în locul uneia simple, la vizualizarea poziţiei corpului, pentru creşterea preciziei citirii;
- Reluarea citirilor unor distanţe, acolo unde experimentatorii au dubii privind corectitudinea lor
~ 151 ~
V.4. Prelucrarea fișierelor video
Prelucrarea fișierelor video trebuie făcută pentru mai multe motive.
 În primul rând, prin vizionarea repetată a experimentelor este posibilă o analiză mai aprofundată a acesora, ceea ce permite identificarea
mai exactă a greșelilor de operare a montajului experimental, a erorilor de măsurare și a calității datelor experimentale; este posibilă
astfel reluarea experimentelor în condiții de maximă acuratețe sau alegerea celor mai exacte măsurători din seturile existente.
 În al doilea rând, prin prelucrarea fișierelor video se pot elimina porțiunile din înregistrare care nu prezintă importanță pentru
experiment; în orice experiment există timpi morți (pauze care nu dau nici o informație), greșeli mai mici sau mai mari care nu au valoare
cognitivă (involuntare, adică din care nu învățăm nimic – spre deosebire de greșelile care ne arată cum să nu procedăm) sau pur și simplu
intervale de timp în care experimentul nu a reușit; eliminarea unor astfel de porțiuni din înregistrare este necesară deoarece scade
durata înregistrării și implicit mărimea fișierului video, făcându-l mai accesibil online, respectiv crește atenția utilizatorului care nu
trebuie să urmărească decât pătțile interesante și importante ale experimentului.
~ 152 ~
 În al treilea rând, prin prelucrarea fișierelor video se poate adăuga informație care altfel este greu accesibilă din înregistrarea inițială;
experiența arată că oricât de bine ar fi conceput și realizat un experiment, după vizionare și discuții cu beneficiarii (profesori, elevi,
studenți) autorul ajunge la concluzia că mai trebuiesc adăugate instrucțiuni, comentarii sau date (informații); adăugarea de informații se
poate face fie prin suprapunerea unor fișiere audio, fie prin adăugarea de subtitrări (ce pot fi în diferite limbi) – ceea ce crește
accesibilitatea laboratorului.
Fișierul video trebuie descărcat și prelucrat pe un PC, din motive de accesibilitate și eficiență maximă a activității. Practica arată că pentru
prelucrarea video se poate folosi și o tabletă sau un smartphone, însă modul de operare a acestora este mult limitat față de cel folosind un PC, în
primul rând pentru că acesta din urmă folosește un ecran mult mai mare și periferice mai accesibile (ca mouse, webcam sau tabletă grafică). Tot
practica arată că utilizarea unui PC vine și cu aplicații mult mai elaborate, la nivel de (semi)profesionism, indiferent de sistemul de operare
(Windows, IOS).
Există o ofertă bogată de programe de editare video, la nivel de amator (ref. Bibliografice), semiprofesional (ref. Bibliografice) sau profesional .
(ref. Bibliografice). Am încercat și utilizat multe din acestea dar, în spiritul practic declarat al cărții, voi exemplifica în continuare utilizarea
programului Windows Movie Maker.
~ 153 ~
Găsiți cu ușurință un număr mare de tutoriale utile pentru Windows Movie Maker, atât în formă de text
(https://moviemaker.minitool.com/moviemaker/use-movie-maker.html) cât și în format video (ref. Bibl.). Din păcate (pentru profesori, elevi și
studenți – de obicei nespecializati în tehnici de editare video/IT), acestea sunt elaborate de specialiști IT având ca grup țintă o arie largă de
utilizatori. Aceasta face ca tutorialele să fie de cele mai multe ori prea tehnice, greu de urmărit și utilizat de către începători/amatori. De aceea, în
continuare voi face o prezentare practică, simplificată și ușor de folosit, ce vine din propria experiență cu cu elevi, studenți și colegi profesori cu
care am lucrat în ultimii ani.
Voi folosi în continuare varianta de Windows Movie Maker 2012, variantă gratuită și ușor de găsit pe net
(https://moviemaker.minitool.com/moviemaker/use-movie-maker.html), din două motive. În primul rând, pentru că este o variantă (mult) mai
simplă decât cele mai actuale, ceea ce o face mai ușor de folosit – răspunzând totuși cerințelor de bază ale editării video. În al doilea rând, pentru
că a făcut parte din pachetul Windows Essentials inclus (gratis) în sistemul de operare Windows până în 2012, ceea ce îl face deja
cunoscut/familiar pentru mulți utilizatori profesori, elevi sau studenți.
Figura V.4.1 prezintă o fereastră tipică de Windows Movie Maker, în care se văd meniul principal (cu submeniurile obișnuite File, Edit, View,
Tools, Clip, Play, Help) și o fereastră afișată cu unele comenzi tipice (Play, Stop, Frame by frame, Split the clip, Take a picture, Time counter).
~ 154 ~
Figura V.4.1. Fereastră tipică de Windows Movie Maker.
~ 155 ~
După lansarea programului, prima dată trebuie importat fișierul video (click pe File, apoi Import into Collections). Apoi puteți să urmăriți
înregistrarea (Play). Câteva sfaturi pentru obținerea unor măsurători de acuratețe maximă sunt date în continuare.
- Puteți să opriți clipurile video (Pause) și să separați bucăți din ele (Split), pentru a elimina porțiuni inutile din filmări.
- Puteți viziona din nou clipurile, cu încetinitorul, fereastră cu fereastră, folosind facilitatea Frame by frame.
- Atunci când obțineți fereastra utilă, din care puteți extrage datele experimentale, salvați fereastra ca poză, apăsând butonul Take a picture;
poza va fi salvată pentru pentru obținerea și prelucrarea ulterioară a datelor, la acuratețea fișierului video, permițând obținerea ulterioară a
distanțelor, unghiurilor și momentelor de timp.
- Puteți citi momentul de timp al ferestrei salvate în partea dreaptă jos, ținând cont că defapt sunt afișate două ferestre suprapuse. Spre
exemplu, dacă aveți filmarea la 25 fps, pasul între două ferestre ar trebui să fie 0,04 secunde, iar ceea ce obțineți între două afișări ale
ferestrelor consecutive este 0,08 secunde. Dacă aveți obiecte în mișcare, veți vedea în fiecare poză obiectul în două poziții, corespunzătoare
suprapunerii celor două ferestre, așa cum se poate vedea în figura V.4.2.
- Salvați fișierul video final și deschideți-l din nou cu Windows Movie Player (sau orice alt program similar). Veți putea astfel să urmăriți,
opriți, relua înregistrarea experimentului, să măsurați sau să citiți datele experimentale din diferite ferestre, să analizați experimentul etc.
~ 156 ~
Figura V.4.2. Un obiect în cădere liberă.

Coloanele corespund momentelor de la 0 la 0,4 secunde, cu pasul 0,08 secunde.
~ 157 ~
- Puteți crește precizia măsurătorilor prin deschiderea ferestrelor salvate în Paint (sau orice alt program similar), mărirea imaginilor (Zoom)
până la nivel de pixel și măsurarea/citirea din nou a datelor experimentale; figura V.4.3 arată un astfel de exemplu.
Figura V.4.3. Măsurarea/citirea datelor, la diferite măriri;

citirea inițială dă 10 grade, iar citirea finală (Zoom 400%) dă 9,8 grade.
~ 158 ~
- Puteți deasemenea crește precizia și rapiditatea măsurătorilor utilizând o riglă, șubler sau raportor de ecran (Screen Ruler sau Screen Caliper,
spre exemplu www.iconico.com.caliper), așa cum poate fi observat în figura V.4.4. Toate acestea fac conversia pixelilor în distanță,
respectiv afișază direct unghiul dintre două drepte/direcții.
Figura V.4.4. Screen Ruler și Screen Caliper
Anexa 2 detaliază modul în care se efectuează prelucrarea fișierelor video prin prezentarea unui exemplu concret.
~ 159 ~
Bibliografie
Capitolul.I.
I.1. http://www.physics.pub.ro/Cursuri/Ilie_Ivanov_-_Fizica_I_An_I_AC_IMST_(2013-2014)/Curs_1.pdf
I.2. https://www.physics.uoguelph.ca/dimensional-analysis-tutorial
I.3. https://www.dur.ac.uk/physics/students/labs/skills/labskills/dimensional/
I.4. https://opentextbc.ca/universityphysicsv1openstax/chapter/1-4-dimensional-analysis/
I.5. https://cel.archives-ouvertes.fr/cel-01380149v3/document
I.6. https://nrich.maths.org/6636
I.7. https://sites.google.com/site/drnormanherr/CSCS-Activities/general-science/dimensional-analysis
I.8. https://www.vedantu.com/physics/dimensional-analysis
I.9. https://www.ucl.ac.uk/~ucahhwi/LTCC/section3-dimensional.pdf
I.10. https://personalpages.manchester.ac.uk/staff/david.d.apsley/lectures/hydraulics2/t3.pdf
I.11. https://www.toppr.com/guides/physics/units-and-measurement/dimensional-analysis-applications/
~ 160 ~
I.12. https://www.physics.brocku.ca/PPLATO/interactive-mathematics/dimensions.html
I.13. http://farside.ph.utexas.edu/teaching/301/lectures/node8.html
I.14. https://www.aiche.org/resources/publications/cep/2018/february/combine-dimensional-analysis-educated-guessing
I.15. https://brilliant.org/wiki/estimation-dimensional-analysis/
https://www.rose-hulman.edu/Class/me/ES202/Spring%2006-07/Dimensional%20Analysis.pdf
I.16. https://engrxiv.org/m3ycp/download
I.17. http://people.whitman.edu/~hundledr/courses/M250F03/dimanal2.pdf
I.18. https://cnx.org/contents/MymQBhVV@175.14:E8wt0ceY@8/Dimensional-analysis
I.19. https://www.csun.edu/science/books/sourcebook/chapters/17-dimensional-analysis/index.html
Capitolul II.
II.1. http://www.physics.pub.ro/Referate/Prelucrarea_datelor_experimentale.pdf
II.2. http://www.phys.ubbcluj.ro/~dandr/pdf/NDT/PDF-MN-ERRORS-and-GRAPHS.pdf
II.3. http://phys.ubbcluj.ro/~dandr/pdf/Mec-CURS/01-INTRODUCERE-IN-CALCULUL-ERORILOR.pdf
~ 161 ~
II.4. http://newton.phys.uaic.ro/data/pdf/Erori_de_masura.pdf
II.5. http://fizica.utm.md/documents_pdf/Prelucrarea-datelor-experimentale-ro.pdf
II.6. http://www.quarq.ro/umc/lab/Introducere.pdf
II.7. http://www.umfcv.ro/files/l/a/LaboratorFizica(6).pdf
II.8. http://www.academic.ro/ebook/profesor/html-cap3/cap3un11.htm
II.9. http://www2.ece.rochester.edu/courses/ECE111/error_uncertainty.pdf
II.10. https://courses.cit.cornell.edu/virtual_lab/LabZero/Experimental_Error.shtml
II.11. http://web.pdx.edu/~mcclured/Miscellaneous%20Manuals%20etc/Statistics%20Paper/Experimental%20Error.pdf
II.12. https://www.sheffield.ac.uk/polopoly_fs/1.14244!/file/Introduction_to_experimental_errors_lecture_hand_outs1.ppt
II.13. https://canvas.bham.ac.uk/files/1995718/download?download_frd=1&verifier=DUWzdpmPwWQzdfHjU1SZjw3mdDcEml4OTkeHPRRn
II.14. https://www.imperial.ac.uk/media/imperial-college/faculty-of-natural-sciences/department-of-physics/ug-labs/year-3/documents-and-
presentations/3rd-year-lab-Errors-Talk-2015.pdf
II.15. http://semiconductor.materials.ox.ac.uk/uploads/manuals/AD02.pdf
https://www.webassign.net/question_assets/unccolphysmechl1/measurements/manual.html
~ 162 ~
II.16. http://www.hyperquad.co.uk/step_by_step/exp1.htm
II.17. http://teaching.eng.cam.ac.uk/download/file/293
II.18. https://web.ics.purdue.edu/~lewicki/physics218/Uncertainties.pdf
II.19. https://www.dur.ac.uk/physics/students/labs/skills/data/errors/
II.20. https://canvas.eee.uci.edu/courses/1109/files/310932/download
Capitolul III.
III.1. https://www.matrix.edu.au/the-beginners-guide-to-physics-practical-skills/physics-practical-skills-part-4-how-to-draw-a-line-of-best-fit/
III.2. https://tutoriale-video.ro/reprezentarea-prin-tabelediagrame-si-grafice/
III.3. https://arbs.nzcer.org.nz/tables-and-graphs
III.4. https://sites.google.com/site/mathclc/graphs
III.5. https://www.skillsyouneed.com/num/graphs-charts.html
III.6. https://www.cliffsnotes.com/~/media/ea61bfdc4f214aba9f130829c572a2a1.ashx
III.7. https://www.open.edu/openlearn/ocw/mod/oucontent/view.php?id=4393&printable=1
~ 163 ~
III.8. https://www.elanguages.ac.uk/los/eap/introduction_to_describing_graphs_and_tables.html
III.9. http://www.bris.ac.uk/Depts/DeafStudiesTeaching/dissert/Figures,%20Tables%20&%20References.htm
III.10. https://openoregon.pressbooks.pub/mhccmajorsbio/chapter/presenting-data/
III.11. https://www.clips.edu.au/displaying-data/
III.12. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4008059/
III.13. https://www.medicaid.gov/state-resource-center/innovation-accelerator-progr
am/iap-downloads/functional-areas/dataviz-best-practice.pdf
III.14. https://alg.manifoldapp.org/read/open-technical-communication/section/b1ca4069-52c9-49bb-9e47-510858d4e6f3
III.15. https://www.mindtools.com/pages/article/Charts_and_Diagrams.htm
III.16. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0363502311016534
III.17. https://support.sas.com/resources/papers/proceedings/proceedings/sugi27/p220-27.pdf
III.18. http://mtvernon.wsu.edu/wp-content/uploads/2016/12/PresentationOfTablesGraphsAndStatistics.pdf
III.19. https://learn.saylor.org/mod/page/view.php?id=5658
~ 164 ~
III.20. https://projects.ncsu.edu/labwrite/res/gh/gh-tables.html
Capitolul IV.
IV.1. https://www.mathcad.com/en/
IV.2. https://www.inas.ro/ro/mathcad
IV.3. https://www.youtube.com/watch?v=yNufDTJSVyw
IV.4. https://www.youtube.com/watch?v=W3VMtjto42I
IV.5. https://www.youtube.com/watch?v=UV7aU7HXv7E
IV.6. https://www.youtube.com/watch?v=cfZNQTaa-I4
IV.7. https://www.sciencedirect.com/topics/engineering/mathcad-default
IV.8. http://mmut.mec.upt.ro/mh/Notiuni_Mathcad.html
IV.9. https://www.engr.colostate.edu/ECE562/mathcad.pdf
IV.10. https://www.im.ugal.ro/om/biblioteca/MathCAD-Proiectare%20interactiva-1.pdf
IV.11. http://apmonitor.com/che263/uploads/Main/Mathcad_basics_solution.pdf
~ 165 ~
IV.12. http://cfdp.utcb.ro/uploads/files/Utilizarea_Calculatoarelor-Introducere_in_Mathcad_Partea5.pdf
IV.13.
http://aparate.elth.ucv.ro/web/IVANOV%20VIRGINIA/Discipline%20predate/Aplicatii%20in%20Mathcad%20si%20Matlab/Curs/Cursuri/Curs1
_Mathcad.pdf
IV.14. https://www.unf.edu/~mzhan/chapter1.pdf
IV.15. https://pdhonline.com/courses/g388/g388_new.htm
IV.16. http://didactic.ecologia-la-sibiu.ro/wp-content/uploads/2016/10/3.-Introducere-in-Mathcad.pdf
Capitolul V.
V.1. https://www.youtube.com/watch?v=8CQVWQln8-s
V.2. https://www.youtube.com/watch?v=O99NXVHfqMs
V.3. https://www.youtube.com/watch?v=aoc5ppLhPbE
V.4. https://www.youtube.com/watch?v=7GREeD2icUo
V.5. https://libguides.library.kent.edu/smsvideo/moviemaker
V.6. https://www.wikihow.com/Use-Windows-Movie-Maker
~ 166 ~
V.7. https://www.instructables.com/Windows-Movie-Maker-Tutorial/
V.8. https://www.etskb-fac.cidde.pitt.edu/wp-content/uploads/2014/03/sp9_windowsmoviemakertutorial.pdf
V.9. https://as.exeter.ac.uk/media/universityofexeter/academicservices/educationenhancement/creatingvideo/Quick_Start_Guide_-
_Movie_Maker.pdf
V.10. https://videotutorial.ro/cum-se-foloseste-windows-live-movie-maker-din-windows-7-tutorial-video/
V.11. http://students.wtamu.edu/files/workshops/Windows_Live_Movie_Maker_Tutorial.pdf
V.12. https://www.topwin-movie-maker.com/tutorials.html
V.13. https://www.techradar.com/how-to/windows-movie-maker-is-back-how-to-use-windows-10s-hidden-video-editor
V.14. https://ro.pinterest.com/pin/399764904393440929/
V.15. http://www1.udel.edu/ats/temp/moviemaker/moviemaker3.pdf
V.16. http://technologiesforteaching.weebly.com/uploads/1/6/3/3/16335480/jzc_moviemaker_handout.pdf
V.17. https://www.utoledo.edu/education/centers/carver/tutorials/MovieMaker_tutorial.pdf
~ 167 ~
Lucrări proprii.
1. Constantin Dan Buioca, PHYSICS LABS FOR ENGINEERING STUDENTS:A CASE STUDY BASED ON “LEARNING BY DOING”
PRINCIPLES, International Conference SIMPRO 2018, Petrosani, Romania, 2018, Petrosani,
Romania,https://www.upet.ro/simpro/2018/resource/Final%20Programme%20SIMPRO%202018.pdf .
2. Constantin Dan Buioca, OPTICAL STUDY OF SAHARAN DUST TRANSPORTED IN JIU VALEY IN 2018, International Conference SIMPRO
2018, Petrosani, Romania,https://www.upet.ro/simpro/2018/resource/Final%20Programme%20SIMPRO%202018.pdf.
3. Buioca, C.D., Buioca, M., e-Skills for Applied Sciences Labs, International Conference on Virtual Learning, Cluj-Napoca, Romania, ICVL
2013, http://c3.icvl.eu/2013/accepted-abstract-list .
4. Buioca, C.D., Buioca, M., Physics Lab in Electronic Format: Basic Principles of Design and Running, International Symposium “Creativity
and Technology in Teaching”, 2013, Vulcan, Romania, ISBN 978-973-0-11754-7.
5. Buioca, C.D., Physics e-labs based on real experiments: a practical guide, International Conference on Virtual Learning, Cluj-Napoca,
Romania, ICVL 2011, http://c3.icvl.eu/2011/accepted-abstract-list
6. Buioca, C.D., The use of Multimedia, Software and Web Platforms for Physics Labs on-line, International Conference on Virtual Learning, Tg.
Mures, Romania, ICVL 2010, http://c3.icvl.eu/2010/accepted-abstract-list .
7. Buioca, C.D., Buioca, M., Physics Status in Roumanian High Schools, Proceedings of International Symposium UNIVERSITARIA SIMPRO
2010, Petrosani, Romania, Vol. Mathematics – Informatics and Physics, pp. 19-24, ISSN 1842-4449.
8. Buioca, C.D., Modeling and Simulation of one-dimensional accelerated moving objects with MathCAD, Proceedings of International
Symposium UNIVERSITARIA SIMPRO 2010, Petrosani, Romania, Vol. Mathematics – Informatics and Physics, pp. 25-30, ISSN 1842-4449.
9. Buioca, C.D., Modelarea și simularea fenomenelor fizice cu MathCAD, Vol. I, Fenomene mecanice, Ed. Universitas, Petrosani, Romania, 205
pp., 2010, ISBN 978-973-741-201-0.
~ 168 ~
10. Buioca, C.D., Microscopic Analysis of out-door Dust Sedimented in the „Iceland Volcano Week”, Proceedings of Int. Conf. CONFERENG
2010, Univ. “Constantin Brancusi” Tg. Jiu, Romania, Annals of the “Constantin Brancusi” University of Tg. Jiu, Eng. Series, No.2/2010, pp. 398-
405 , ISSN1842-4856 .
11. Buioca, C.D., Increasing Measurements Accuracy in Mechanical Experiments by Using MathCAD Data Interpolation, Annals of University
of Petrosani, Mechanical Engineering Series, 2010, http://www.upet.ro/annals/mechanical/pdf/2010/Annals-Mechanical-Engineering-2010-a6.pdf.
12. Buioca, C.D., PhysCAMP, a Computer Aided Modeling Platform for Physics, Proceedings of International Conference ELSE2009, Bucharest,
Romania, 2009 (http://adlunap.ro/else2009/journal/papers/2009/965.1.Buioca.pdf)., Carol I National Defence Publishing House, 2009,ISBN 987-
973-663-717-9, pp. 289 – 296.
13. Buioca, C.D., Interpolation of experimental data with MathCAD, Proceedings of Int. Conf, Univ. “Constantin Brancusi” Tg. Jiu,
Romania2009, Annals of the “Constantin Brancusi” University of Tg. Jiu, Eng. Series, No.2/2009, pp.97-106, ISSN1842-4856.
14. Buioca, C.D., “Real-like” lab on-line – basic principles and case study for light refraction, Proceedings of Int. Conf, Univ. “Constantin
Brancusi” Tg. Jiu, Romania2009, Annals of the “Constantin Brancusi” University of Tg. Jiu, Eng. Series, No.2/2009, pp.107-116, ISSN1842-
4856.
15. C.D. Buioca, On Computer Aided Design of Gravitational Sedimentation Chambers, Proceedings of International Multidisciplnary
Conference, Constantin Brancusi University, Tg. Jiu, Romania, 2008, Annals of “Constantin Brancusi” University of Tg. Jiu, No. 2 (2008), pp.
445-450
16. Buioca, C.D., Interpolation with MathCAD: a method to find physical laws from experimental data, Proceedings of Int. Conf. TIM09,
Timisoara, 2009, pp. 81-82.
17. Buioca, C.D., Buioca, M., Physics lab on line – a case study, Proceedings of MPTL 14 International Workshop on Multimedia in Physics
Teaching and Learning, 23-25 September 2009, Udine, Italy, (www.fisica.uniud.it/mptl14/proceeding.html)
~ 169 ~
18. C.D. Buioca, On Computer Aided Design of Gravitational Sedimentation Chambers, Proceedings of International Multidisciplnary
Conference, Constantin Brancusi University, Tg. Jiu, Romania, 2008, Annals of “Constantin Brancusi” University of Tg. Jiu, No. 2 (2008), pp.
445-450
19. C.D. Buioca, MathCAD Facilities for Experimental Data Processing in Physics, Presented at the International Conference on Computational
Physics, CCP 2007, Brussels, Belgium, 2007 (107)
20, C.D. Buioca, MathCAD – a trend in Computer Aided Design, Proceedings of the National IT Conference 2006, Ibra, Oman, 2006, (72-76)
21. C.D. BUIOCA, Solving Physical Equations with MathCAD, , Annals of University of Petrosani, Physics, Vol. 6, 2004, 149-156.
22. BUIOCA, C.D., IUSAN, V., STANCI, A., An example of Computational Physics for Magnetic Fluids, Annals of University of Petrosani,
Physics, Vol. 5 , 121-126, 2003.
23. C.D. BUIOCA, PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE, Editura Edyro Press, 2003.
24. C.D. BUIOCA, A. STANCI, V. IUSAN, C. ZOLER, Computer Aided Design of a New Type Magnetofluidic Actuator, Journal of Magnetism
and Magnetic Materials (2002)
25. C. D. BUIOCA, V. IUSAN, C. COTAE, Computer Simulation of Brownian Translational Motion of the Particles in Magnetic Fluids,
Proceedings of EUROMAT99, Vol. Simulations, Germany (2000)
~ 170 ~
Anexa 1. Fizica computațională cu MathCad Prime
Tot conținutul anexei este copiat din programul MathCAD real, COMPUFIZ-MATHCAD-PRIME.mcdx, aflat în atașament.
Rulați programul MathCAD Prime și editați programul COMPUFIZ-MATHCAD-PRIME.mcdx urmând indicațiile de mai jos.
Programul poate fi folosit ca atare pentru prelucrarea datelor experimentale obținute la lucrarea de laborator Studiul mișcării rectilinii
uniform variate.
Program COMPUFIZ1
Introducere în MathCAD PRIME pentru fizica computațională
Am introdus Text Box. Pentru a evidenția textul, am folosit Font Color Verde.
Pentru exemplificare, folosim datele teoretice și experimentale de la studiul mișcarii rectilinii uniform variate.
Introducem datele experimentale ca elemente ale unui vector sau matrice.
Spre exemplu, valori măsurate pentru distanțele x și timpii de mișcare t.
~ 171 ~
Unitățile de măsură apar cu albastru.

:= înseamnă "să fie" și se obține tastând :
Putem cere oriunde afișarea valorilor măsurate.
~ 172 ~
= inseamnă "dă valoarea" și se obține tastând =

Putem cere oriunde afișarea individuală a valorilor măsurate.
~ 173 ~
Putem defini indicele i.
Avem un șir de valori cu pas constant, dând prima valoare, a doua valoare (și implicit pasul, in acest caz 1), pâna la (.. obținut
tastând ;) ultima valoare.
Putem cere oriunde afisarea valorilor lui i.
~ 174 ~
Putem cere oriunde afișarea valorilor măsurate pentru t^2.
Generăm graficele x=x(t) si x=x(t^2) (x-y plot).
~ 175 ~
Graficele sunt generate automat, inclusiv valorile afișate pe axe.
~ 176 ~
Le vom prelucra pentru a respecta regulile impuse în fizică pentru reprezentarea grafică.
Graficele au fost modificate astfel: au fost mărite, s-au impus valori afișate pe axe, au fost stabilite simboluri pentru punctele
reprezentate și au fost eliminate liniile.
~ 177 ~
Graficele trebuiesc completate cu liniile de interpolare, care trec printre punctele experimentale, după regula dată de majoritatea
punctelor.
Pentru aceasta, definim dependența teoretică xteor(a,t).
Reprezentăm grafic pe același sistem de axe, datele experimentale x și xteor(a,i), ca funcții de t, încercand diferite valori pentru a,
până la potrivirea datelor pe curba teoretică.
~ 178 ~
Se vede că valoarea lui a este prea mică, așa că încercăm diferite valori pentru a, până la potrivirea datelor pe curba teoretică.
~ 179 ~
Valoarea gasita pentru a este 1 m/s^2.

~ 180 ~
Reprezentam grafic pe același sistem de axe, datele experimentale x și xteor(a,i), ca funcții de t^2, încercând diferite valori pentru a,
până la potrivirea datelor pe curba teoretică.
Valoarea găsită pentru a este 0.98 m/s^2.

~ 181 ~
Putem compara aceste valori cu valorile calculate din fiecare măsuratoare, respectiv media aritmetica a acestor valori.
Pentru aceasta definim aexp(x,t)=2x/t^2.
Am definit indicele j, cu valori de la 1 la 7, pentru a elimina valoarea 0 a lui t, care dă nedeterninare.

Prin urmare, aexp va depinde de masuratoare, adică de j.
Cerem afișarea valorilor lui aexp(j).
~ 182 ~
Se obțin valori mult diferite pentru aexp, datorate erorilor de măsurare.
Definim amed și cerem valoarea.
~ 183 ~
Vedem că valoarea obținută este foarte apropiată de cea obținută prin metoda grafică.
Ultima metodă de determinare a accelerației este rezolvarea ecuației x=at^2/2, folosind blocul de rezolvare numerică urmator.
Atenție, varianta MathCAD Prime de încercare de 30 de zile nu cuprinde o serie de facilități, printre care și rezolvarea ecuațiilor. Vă
prezint totuși blocul de rezolvare.
~ 184 ~
Aveți aici atașat programul MathCAD Prime real, COMPUFIZ-MATHCAD-PRIME.mcdx.
Aveți aici atașat tutorialul video de instalare a programului MathCAD Prime, Tutorial-instalare-MathCAD-Prime.avi.
Aveți aici atașat tutorialul video de prezentare a programului MathCAD Prime, Tutorial-Video-Prezentare-MathCAD-Prime.avi.
Aveți aici atașat tutorialul video de prezentare a programului COMPUFIZ-MATHCAD-PRIME.mcdx, Tutorial-Video-Prezentare-

Program-COMPUFIZ-MathCAD-Prime-2.avi.
~ 185 ~
Anexa 2. Editarea video a experimentelor cu Windows Movie Maker 2012
Această anexă, care (ca și celelalte) poate fi folosită drept lucrare de laborator, prezintă pașii esențiali în instalarea și utilizarea
programului/aplicației Windows Movie Maker 2012 pentru prelucrarea fișierelor video obținute în urma experimentelor de fizică.
Instalarea programului se face descărcând mai întâi executabilul

https://www.topwin-movie-maker.com/tutorials_how_to_download_windows_movie_maker_2012.html,
sau accesați direct de aici executabilul windows-movie-maker-2012.exe.
Puteți alege între ultima variantă și cea clasică. O alegeți pe a doua (2012).
Windows Movie Maker 2021
Windows Movie Maker Free Version
După descărcare dați click pe executabil și urmați pașii obișnuiți de instalare a programului, ilustrați în imaginile următoare.
~ 186 ~
~ 187 ~
~ 188 ~
~ 189 ~
~ 190 ~
Programul s-a lansat.
~ 191 ~
Adăugați acum videouri sau poze. Click pe butonul Add videos and photos și selectați unul sau mai multe fișiere video sasu poză. Pentru
poze peuteți selecta durata, care implicit este de 7 secunde.
~ 192 ~
Adăugați conținut audio, dând click pe butonul Add music. Implicit, muzica va fi adăugată la tot proiectul. Dacă doriți diferite coloae sonore,
dați click pe Add music at the current point.
Adăugați narațiune (sau comentarii) la inregistrarea dumneavoastră, făcând click pe Record narration, apoi apăsând Record, după care
începeți să vorbiți.
După importarea fișierelor, puteți să le despărțiți, să eliminați părți sau să le uniți pentru a obține fișierul video final.
~ 193 ~
Urmează acum editarea clipurilor.
Puteți trage direct fișierele în proiect, după care le puteți rearanja în diferite ordini în proiect.
Despicarea diferitelor clipuri se poate face folosind Trim tool. Pentru aceasta, mai întâi navigăm la punctul unde dotim despicarea. Alegem
Video tools edit, apoi click pe Set start point. În final, navigați la momentul unde vreți să se încheie decuparea clipului și dați click pe Set end
point. Puteți apoi muta sau șterge diferitele sub-clipuri astfel obținute.
Ca alternativă la despicarea clipurilor, puteți împărți un clip mare în două mai mici mergând în Storyboard panel, alegeți punctul unde vreți să
faceți despicarea (sau trageți linia verticală în acel punct), după care butoanele Edit, Video tools și Split.
Puteți în continuare adăuga, efecte de tranziție, animații, zoom și efecte vizuale, pentru un efect artistic deosebit, asupra căruia nu insist.
Mai important, pentru un clip științific, este adăugarea de text, de obicei explicativ. Acesta poate înlocui o subtitrare, care altfel poate fi făcută
cu ajutorul unor programe specializate (ref. Bibl.). Pentru aceasta, apăsați Home, apoi Caption. Peste clipul ales va apărea o căsuță în care
introduceți textul. Puteți alege fontul și stilul din Text Tools Format.
~ 194 ~
~ 195 ~
Observație:
Despicarea clipurilor și adăugarea textelor se fac în tandem, deoarece textul (subtitrarea) însoțește o anumită porțiunr din înregistrarea video.
Nu uitați ca la final să salvați filmul obținut, la calitatea video dorită.
~ 196 ~
Anexa 3. Stabilirea consumului de combustibil al unui autovehicul
Este prezentata o metodologie de determinare experimentală a consumului de carburant de la pornirea de pe loc până la atingerea vitezei de
croazieră a unui autovehicul, pentru diferite regimuri de accelerare. Sunt obținute datele experimentale din înregistrarile video ale experimentelor,
prelucrate cu Windows Movie Maker. Este scris un program MathCAD de prelucrare a datelor experimentale și sunt analizate rezultatele.
Introducere
Consumul instantaneu de combustibil al unui autoturism crește odată cu creșterea turației, vitezei și accelerației autoturismului. Pentru a atinge
viteza de croazieră a unui autoturism, plecând din repaus, putem folosi mai multe regimuri de accelerare:
- Regimul lent, în care se accelereaza încet, schimband treptele de viteze la turații cât mai mici, asigurând astfel un consum instantaneu de
combustibil cât mai mic dar pentru un timp de mișcare mare;
- Regimul rapid, în care se accelerează puternic, schimband treptele de viteze la turații cât mai mari, asigurând astfel un consum instantaneu
de combustibil mare dar pentru un timp de mișcare mic;
~ 197 ~
- Regimuri intermediare.
Ne propunem să aflăm pe cale experimentală care este regimul ce asigură consumul minim de combustibil pentru atingerea vitezei de croazieră.
Aspecte teoretice
Consumul instantaneu de combustibil este:
�(�)=��/�� (l/100km) (1)
în care dV este un volum foarte mic de combustibil consumat pe distanta foarte mica dx.
Deoarece:
��=�(�)�� (2)
~ 198 ~
cu v- viteza instantanee, se obține ecuația diferențială:
��=�(�)�(�)�� (3)
Prin integrarea ultimei relații se obține volumul de carburant consumat în timpul T necesar pentru a atinge o viteza limită (spre exemplu, 50
km/ora):
�=∫�(�)�(�)�� (4)
Daca se reprezintă grafic produsul q(t)v(t) ca funcție de t, volumul V reprezintă aria figurii delimitate de grafic și axa timpului.
Procedura experimentală
A fost înregistrat video bordul autoturismului (pe care se vad consumul instantaneu, viteza și turația) în timpul accelerarii din repaus până la
~ 199 ~
viteza de 50 km/h, în regim lent, rapid și intermediar. Un exemplu de cadru din înregistrare este dat în continuare.
Obținerea datelor
Datele experimentale (adică vitezele, turațiile și consumurile instantanee la diferite momente de timp) au fost obținute din înregistrarile video
încarcate în programul Windows Movie Maker, ce permite analiza imaginilor componente ale înregistrarii video, frame by frame, în care se văd
toate datele, inclusiv momentele de timp.
Comenzile de bază sunt: space=play/stop, L=frame by frame înainte, J=frame by frame înapoi.
~ 200 ~
Prelucrarea datelor
Prelucrarea datelor s-a facut cu ajutorul programului MathCAD. Acesta permite introducerea datelor, reprezentările grafice și calculele
matematice cerute anterior.
Mai întai am definit cei 4 vectori în care am introdus datele experimentale pentru timp, consumul de carburant, viteză și respectiv turație;
Indicele i al elementelor vectorilor începe de la zero (implicit în MathCAD) și se termină la 21 (pentru că avem 22 seturi de date).
Datele următoare sunt pentru regimul lent.

~ 201 ~
~ 202 ~
Graficele pentru mărimile măsurate sunt în concordanță cu teoria.
Se vede că regimul este unul lent deoarece turațiile (grafic mov) pleacă de la 900 rpm și nu depășesc 2500 rpm. Consumul (grafic roșu) crește
progresiv, până la aproape 30 l/100km, apoi scade puțin în treapta a 3-a. Viteza (grafic albastru) crește în ritm din ce în ce mai mic (panta
graficului scade) pe masură ce crește treapta de viteză și turația; la schimbarea treptelor, viteza este constantă.
~ 203 ~
Calculul consumului de combustibil – regim lent se face după graficul urmator.
~ 204 ~
Aria de sub grafic dă consumul de caburant. Acesta a fost calculat ca suma a ariilor pe fiecare interval de timp consecutive: prima arie este a
unui triunghi, celelalte ale unor trapezuri cu cele două baze qv și inălțimea diferența între timpii consecutivi.
Formula de calcul in MathCAD este:
S-a împărțit la 100 pentru că avem consumul la suta de kilometri; s-a împărțit la 3600 pentru că avem timpul în secunde și ne trebuie în ore.
Calculul ne dă un consum total de 0,02089 l pentru a atinge o viteză de 50 km/h în regim lent.
Pentru regimul rapid, avem datele și graficele individuale:
~ 205 ~
~ 206 ~
Se obține un consum de 0,01235 litri, considerabil mai mic decat în regimul lent;
~ 207 ~
Concluzii
Metodologia prezentata permite calculul consumului de carburant pentru diferite regimuri de accelerare pana la o viteza data; pentru
autoturismul folosit, regimul rapid este cel mai indicat pentru obtinerea consumului minim.
Este posibil ca pentru alte autoturisme sa fie mai convenabil un regim intermediar.
Aveți aici filmările folosite în obținerea datelor: ConsumAuto50km1.mp4, ConsumAuto50km2.mp4, ConsumAuto50km3.mp4,

ConsumAuto50km4.mp4, ConsumAuto90km,.mp4
~ 208 ~
Anexa 4. Studiul unui traductor de temperatură cu semiconductor
Introducere
În lucrare este studiată dependența de temperatură a rezistenței unui semiconductor. Sunt determinate experimental rezistența electrică și
temperatura, prelucrarea datelor fiind facută cu programul MathCAD. Folosind același program este determinată dependența teoretică a rezistenței
electrice de temperatură, ceea ce a permis evaluarea erorilor de masurare reale precum si stabilirea preciziei de masurare a temperaturii in funcție
de precizia cu care a fost masurata rezistența electrică. Programul MathCAD realizat poate fi folosit pentru orice alt semiconductor.
Bazele teoretice
Conductivitatea termică a unui semiconductor, respectiv rezistivitatea
electrică a acestuia sunt date de relatiile:
~ 209 ~
∆�
� = �0 *�−2�� (1)
1 1
�= = ∗ �2�� (2)
� �0
Acestea permit calculul rezistenței electrice:

∆�
� = �0 ∗ � 2�(�0+�)
(3)
1
Prin logaritmarea relației (3) se obițne o dependență liniară a logaritmului rezistenței ca funcție de :
�
∆�
�� = ��0 +
2��
(4)
~ 210 ~
Măsurând valorile lui R și T se poate determina dependența teoretică a rezistenței ca funcție de temperatură. Dependența teoretică a
temperaturii in funcție de rezistență:
�
T = ��−�-273,15 (5)
Eroarea relativă in determinarea temperaturii ca funcție de rezistență și eroarea in determinarea rezistenței este data de relația
� � −�(�+∆�)
��(�, ∆�) =
�(�)
(6)
Rezultatele experimentale
În continuare este prezent programul MathCAD de prelucrare a datelor.
~ 211 ~
În figurile următoare sunt prezentate: valorile măsurate pentru temperatură și rezistență introduse în cei 2 vectori t si R, apoi se vad graficele
rezistenței ca funcție de temperatură relativă și cea absolută; se observă scăderea exponentială ce poate fi verificată logaritmul rezistenței ca
funcție de 1/T, reprezentat în următoarea figură.
Dacă definim dependența teoretică ce descrie funcția de gradul I
lnR(a,b,i):=a+b/T(i)
putem reprezenta grafic pe aceeași figură dependența teoretică și datele experimentale dând valori de încercare pentru a respectiv b.
~ 212 ~
39
37
35
C.D. Buioca – Laboratorul de fizică online20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40
t
i
20 71.6 75 75
21 68.0 73 73
22 66.0 71 71
23 63.8
69 69
67 67
24 61.5
65 65
25 59.2 63 63
26 57.1 61 61
27 55.1 59 59
57 57
28 53.1 R
R
i 55 i 55
29 51.8 53
53
t 30 R 49.6 51 51
31 48.3 49
49
47
32 46.5 47
45
45
33 45.0 43
43
34 43.4 41
41
35 42.2 39
39
36 40.7 37
37
35
37 39.3 35 292 294 296 298 300 302 304 306 308 310 312 314
20 22 24 26 28 30 32 34 36 38 40
38 38.0 t
i
T ( i)
39 36.9
40 35.7
~ 213 ~
4.3
4.6
4.2 4.45
4.3
4.1
4.15
4 ln R
i
4
lnR ( 7.5  3500  i)
ln R
i 3.9 3.85
3.8 3.7
3.55
3.7
3.4
3.15 3.18 3.21 3.24 3.27 3.3 3.33 3.36 3.39 3.42 3.45
3.6
1000
T ( i)
3.5
3.15 3.18 3.21 3.24 3.27 3.3 3.33 3.36 3.39 3.42 3.45
1000
T ( i)
b
lnR ( a  b  i ) a
T ( i)
~ 214 ~
Dupa cateva tatonări se poate obține dependența teoretică din figură, în care a=-6,68 si b=3,21.
Logaritmul Rezistentei
4.3
4.2
4.1
ln R 4
i
lnR ( 6.68  3210  i ) 3.9
3.8
3.7
3.6
3.5
3.18 3.2 3.22 3.24 3.26 3.28 3.3 3.32 3.34 3.36 3.38 3.4 3.42
1000
T ( i)
~ 215 ~
După definirea dependenței teoretice a temperaturii de rezistență și a erorii relative în determinarea temperaturii, putem evalua erorile relative în
diferite situații. Astfel, în figura următoare se poate urmări eroarea relativă de determinare a rezistenței pentru datele masurate. Se vede că aceasta
este sub 1% pentru aproape toate masurătorile (a 2-a are eroare de 1,3%).
1.5
0.5
lnR ( 6.68  3210  i)
100  e R
i
R
i
0 5 10 15 20
0.5
~ 216 ~
Pentru o măsurătoare oarecare în care se obțin rezistențe de la 1 la 100Ω se pot evalua erorile relative de masurare a rezistenței. De exemplu, în
figurile următoare a fost considerata o eroare ΔR=0,1Ω. Graficele arata erori foarte mici, sub 1% pentru masuratori de temperatura pana la 130°C,
respectiv sub 3% pentru temperaturi sub 200°C.
0.035 0.035
0.03 0.03
0.025 0.025
0.02 0.02
t ( R  0.1 )  t ( R  0.1 )
0.015 0.015
0.01 0.01
0.005 0.005
0 20 40 60 80 100 0 50 100 150 200 250

R
t( R )
~ 217 ~
Pentru erori ΔR=0,5Ω rezultatele sunt reprezentate în continuare. Se vede o crestere a erorilor de pana la 13%, domeniul de temperatură cu erori
măsurabile de sub 3 % scazând la 80°C.
0.14 0.14
0.12 0.12
0.1 0.1
0.08 0.08
 t ( R  0.5 )  t ( R  0.5 )
0.06 0.06
0.04 0.04
0.02 0.02
0 20 40 60 80 100 0 50 100 150 200 250

R t( R )
~ 218 ~
Concluzii
Determinând expresia rezistența unui semiconductor la diferite temperaturi și prelucrând datele cu ajutorul unui program MathCAD se pot
determina dependențele teoretice ale rezistenței in funcție de temperatură și se poate evalua precizia măsurătorilor pe diferite domenii de măsurare.
Găsiți aici fișierul video din care extrageți datele: Lab-Semiconductor-Subtitrat.avi.
~ 219 ~
Anexa 5. Dependența de temperatură a rezistenței electrice a metalelor
Introducere
Lucrarea este una reprezentativă pentru laboratoarele de fizică din liceu deoarece permite parcurgerea tuturor etapelor cerute pentru o astfel de
lucrare, adică:
- Evidențierea fenomenului fizic cunoscut și ale aspectelor teoretice, care permit modelarea și simularea fenomenului fizic studiat
(dependența de temperatură a rezistenței electrice a unui conductor metalic);
- Conceperea aranjamentului/montajului experimental și măsurarea mărimilor fizice implicate;
- Evaluarea erorilor experimentale determinate de aparatele de măsură folosite (acestea sunt erori teoretice, neimplicând erorile aleatorii și
cere determinate de abilitățile experimentatorilor);
- Prelucrarea datelor experimentale, folosind programe de calculator adecvate (în acest caz, MathCAD, un program avansat dar și
accesibil elevilor de liceu, ce termite determinarea legii de dependență a rezistenței de temperatură);
~ 220 ~
- Evaluarea erorilor de măsurare reale, cu ajutorul datelor experimentale și a legii de dependență a rezistenței de temperatură;
- Estimarea aplicațiilor posibile ale fenomenului studiat (în acest caz, folosirea conductorului ca traductor de temperatură).
Aspecte teoretice
Conductorii metalici au o rezistență electrică ce depinde de temperatura relativă conform relației:
R=R0[1+α(t-t0)] (1)
unde R0 este rezistența electrică (inițială) la temperatura (inițială) t0, iar α este coeficientul termic al rezistenței, characteristic metalului din care
este confecționat rezistorul.
Relația (1) descrie o creștere liniară a rezistenței cu temperatura:
~ 221 ~
R(t)=a+b.t (2)
în care, prin compararea celor două relații, avem:
a=R0(1-αt0) (3)
b=R0α (4)
Relația (1) permite calcularea coeficientului αm în funcție de valorile măsurate ale rezistenței și temperaturii:
αm=(R-R0)/R0(t-t0) (5)
în timp ce relațiile (2)-(4) permit calcularea coeficientului αc din funcția găsită R(t):
~ 222 ~
αc=[R(t)-R(t0)]/R(t0)(t-t0) (6)
Calitatea măsurătorilor este dată de eroarea relativă în determinarea rezistenței și temperaturii:
δR=ΔR/R (7)
δt=Δt/t (8)
unde ΔR și Δt sunt erorile absolute în determinarea rezistențelor și temperaturii. Cu cât eroarea relativă este mai mică, cu atât măsurătorile au fost
mai exacte.
În final, odată determinată relația de tipul (2), se poate determina experimental temperatura, dacă se măsoară rezistența, cu relația:
~ 223 ~
t=(R-a)/b (9)
Tehnica experimentală
Montajul experimental este foarte simplu, așa cum se poate vedea în figura următoare.
S-au folosit aparate de măsură digitale, de calitate superioară, asigurând erori absolute mici (ΔR=0,1 ῼ, Δt=0,1 0C). Pe suportul din dreapta se
observă traductorul de temperatură (poziție inferioară) și rezistorul metalic (poziție superioară). Încălzirea rezistorului a fost realizată într-o etuvă
de laborator. A fost măsurată rezistența pentru temperaturi între 24 și 40 0C.
~ 224 ~
Rezultatele măsurătorilor au fost trecute în tabelul 1.
Tabelul 1.
Nr. t R α αm a b Observații
Det. (0C) (ῼ) (grad-1) (grad-1) (ῼ) (grad-1)
1
..
~ 225 ~
Coeficientul α a fost calculat cu relația (5), iar αm a fost calculat ca medie aritmetică a valorilor α.
Prelucrarea datelor experimentale și discuția rezultatelor
Rezultatele măsurătorilor au fost introduse în programul MathCAD prezentat în continuare.
Rezultatele măsurătorilor au fost introduse în vectorii t și R, elementele vectorilor fiind numerotate cu indicii i de la 0 la 16.
A fost apoi definită funcția liniară Rteor(a,b,i) ce aproximează teoretic datele experimentale.
Au fost apoi generate, pe aceleași axe, dependențele experimentale și teoretice, încercând diferite valori pentru a și b, pâna la suprapunerea celor
două tiouri de dependențe. S-au obținut astfel valorile a=33,95 și b=0,19.
~ 226 ~
24 37.1
25 37.2
26 37.4
27 37.5
28 37.6
29 37.7
30 37.9
31 38.0
t 32 R 38.1
i 0  1  16
33 38.2
34 38.3
35 38.4
36 38.6
37 38.8
38 38.9
39 39.0
40 39.2
~ 227 ~
Rteor( a  b  i ) a b  ti
39.5
39
rezistenta (ohmi)
R 38.5
i
Rteor( 33.95  0.13  i )

38
37.5
37
25 30 35 40
t
i
temperatura (grade celsius)
masurat
teoretic
~ 228 ~
Sunt definite erorile relative:
R 100
Rteor( R i )
Ri
Rteor( 33.95  0.13  i ) Ri  100

Rpract ( i )
Ri
ceea ce permite evaluarea lor, ca in graficul următor.
Se remarcă erorile teoretice mici, de de sub 0,3 %, determinate de aparatura performantă. Mai remarcabil este că erorile practice sunt mai mici, de
sub 0,2 %, deoarece prin prelucrarea datelor și stabilirea dependenței liniare au fost eliminate o parte din erorile de măsurare. Altfel spus,
prelucrarea datelor experimentale a dus la creșterea preciziei rezultatelor măsurătorilor.
~ 229 ~
0.3
0.25
eroarea relativa (%)

0.2
Rteor( 0.1  i )
0.15
Rpract( i )
0.1
0.05
0 5 10 15 20
i 1
masuratoarea
teoretic
practic
~ 230 ~
Concluzii
Măsurarea cu precizie ridicată a rezistenței electrice a unui conductor metalic la diferite temperaturi permite obținerea dependenței liniare a
rezistenței de temperatură.
Evident că rezistorul studiat poate fi folosit ca traductor de temperatură, adică poate permite determinarea temperaturii dacă se măsoară
rezistența.
Aveți aici fișierul din care extrageți toate datele: REZISTOR-TEMPERATURA.MP4.
~ 231 ~

LabFizOnline Peisaj Final FARA VIDEO

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LabFizOnline Peisaj Final FARA VIDEO

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

C.D.

Buioca – Laboratorul de fizică online

Constantin Dan Buioca

LABORATORUL DE FIZICĂ ONLINE

Introducere (5) IV.2. Descrierea ferestrei principale (83)

Anexa 1. Fizica computațională cu MathCad Prime (171)

Capitolul I. ANALIZA DIMENSIONALĂ

I.1. Mărimi fizice

Exemple de mărimi fizice:

Exemple de mărimi care nu sunt fizice:

Tabelul I.1. Mărimile şi unităţile fundamentale ale S.I.

Simbolul Simbolul Simbolul

Intensitatea curentului electric I I amper A

Temperatura absolută T Θ kelvin K

Cantitate de substanță n N mol mol

Intensitatea luminoasă Il J candelă cd

 unități a căror utilizare este acceptată împreună cu SI;

Tabelul I.2. Unități de timp, mărimi geometrice, suprafață, volum și masă,

Tabelul I.3. Unități legate de constantele fundamentale ale fizicii,

a căror valoare în unități SI este obținută experimental.

Mărime Denumire Simbol Valoare în unități SI

unitate atomică de sarcină

Tabelul I.3. Alte unități din afara SI

care răspund nevoilor specifice ale unor grupuri de utilizatori.

Mărime Denumire Simbol Valoare în unități SI

Tabelul I 4. Unități provenind din sistemul CGS și sistemul lui Gauss

I.2. Măsurarea unei mărimi fizice

Legea fundamentală a dinamicii poate fi scrisă sub forma scalară:

Din relaţiile (I.5) şi (I.6) rezultă:

În acest caz relaţia (I.7) devine:

 F  M  L  T  2  kg  m  s 2  N (newton) (I.13)

I.3. Dimensiunile mărimilor fizice

prin a cărui rezolvare se obţin α=1/2, β=-1/2.

Toa ~ k  , Toa ~ m  ,  Toa  Ck  m  (I.19)

[Toa ]  [C ][k ] [m]  ,

prin a cărui rezolvare se obţin α=-1/2, β=1/2.

Prin urmare, dimensiunea lui η este:

Omogenitatea relaţiei (I.23) dă:

cu forma bine cunoscută din S.I., Fr  6 rv (formula lui Stockes).

Capitolul II. ERORI EXPERIMENTALE

II.1. Erori absolute şi relative

sau sub forma (complexă, echivalentă din punct de vedere matematic)

x  A1e ic1t  A2 e ic2t .

 a  a exp  a real (II.1)

numit eroare relativă.

Tabelul II.1. Rezultatul măsurării unei mase etalon de 1 kg.

Indicele 1 și 2 se referă la măsurătorile cu cele două instrumente.

Nr. det. m(kg) m1(kg) Δm1(kg) δ1(%) m2(kg) Δm2(kg) δ2(%)

4 0.99 -0,01 1 0.991 -0,009 0,9

II.2. Cauzele erorilor

Fig. II.2.1. Caracteristici constructive diferite ale circuitului magnetic.

II.3. Erori sistematice şi aleatorii

Densitatea de repartiţie Gauss poate fi exprimată prin relaţia:

Figura II.3.1. Densitatea de repartiţie Gauss.

II.4. Estimarea valorii adevărate

II.5. Estimarea erorilor

Pentru estimarea erorii de măsurare trebuiesc parcurse următoarele etape:

a=b-c, |Δa|=|Δb|+|Δc|; (II.11)

Capitolul III. TABELE ȘI GRAFICE

III.1. Reprezentarea datelor prin tabele

Principalele reguli privind reprezentarea rezultatelor experimentale în tabele sunt:

 Tabelul I, Tabelul IV, Tabelul 2,

În această rubrică se trec informaţii utile legate de:

În Tabelul III.1.1 pot fi urmărite principalele caracteristici prezentate anterior.