Mircea Eliade

Mircea Eliade (n. 13 martie S.V. 28 februarie 1907, București - d. 22 aprilie

1986, Chicago), a fost un gînditor și scriitor român. Filozof și istoric al
religiilor, Eliade a fost profesor la Universitatea din Chicago din 1957, titular
al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean
american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor
a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18
limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică extrem de variată,
foarte bine documentate. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa
peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și
manuscrisele inedite.

Născut în București, a fost fiul lui Gheorghe Eliade și al Jeanei născută

Vasilescu. A avut o soră, Corina, mama semioticianului Sorin
Alexandrescu. Familia s-a mutat între Tecuci și București, în ultimă
instanță, stabilindu-se în capitală în 1914, și și-a achiziționat o casă pe
strada Melodiei, în apropiere de Piața Rosetti, unde Mircea Eliade a locuit
pînă tîrziu în adolescență.

După terminarea învățămîntului primar la școala de pe strada Mîntuleasa,

Eliade devine elev al Colegiului Spiru Haret fiind coleg cu Arșavir Acterian,
Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica și Barbu Brezianu.

Devine interesat de științele naturii și de chimie, ca și de occultism, și a

scris piese scurte pe subiecte entomologice. În ciuda tatălui său care era
îngrijorat de faptul că-și pune în pericol vederea și așa slabă, Eliade citește
cu pasiune. Unul dintre autorii preferați este Honoré de Balzac.

Interesul față de cei doi scriitori l-a dus la învățarea limbilor italiană și
engleză, în particular începe să studieze persana și ebraica. Este interesat
de filosofie și studiază lucrările lui Vasile Conta, Marcus Aurelius și Epictet,
citește lucrări de istorie și în special pe Nicolae Iorga și B.P.Haşdeu. Prima
sa operă a fost publicată în 1921 Inamicul viermelui de mătase urmată
de Cum am găsit piatra filosofală. Patru ani mai tîrziu, Eliade încheie
munca la volumul său de debut, volum autobiografic, Romanul
Adolescentului Miop.

La 20 noiembrie1928 pleacă în India, trăieste în Calcutta unde o întîlnește

pe Maitreyi.

Începînd din 1957, Mircea Eliade se stabilește la Chicago, ca profesor de

istorie comparată a religiilor la Universitatea "Loyola". Reputația sa crește
cu fiecare an și cu fiecare nouă lucrare apărută, devine membru în instituții
ilustre, primește mai multe doctorate honoris causa.

La 11 mai 1966 devine membru al Academiei Americane de arte și științe.

Cîțiva ani mai tîrziu vizitează Suedia şi Norvegia şi participă la Congresul
de istorie a religiilor.

În anul 1977 Mircea Eliade primește premiul Bordin al Academiei Franceze.

Iar în anul 1985 devine Doctor Honoris Causa al Universităţii din
Washington.

În ultimii ani de viață, în ciuda serioaselor probleme de sănătate, Eliade a

continuat să lucreze editînd cele 18 volume de enciclopedia religiilor,
adunînd contribuții pentru ultimul volum de istoria credințelor și proiectînd
un compendiu al lucrărilor sale de istoria religiilor care să apară sub forma
unui mic dicționar.

Mircea Eliade a murit la vîrsta de 79 de ani, la 22 aprilie 1986, la Chicago,

a fost incinerat la Capela Rockfeller din Hyde Park.