Cui și cum ne adresăm?

Dacă pe vremuri era neadecvat să intri în vorbă cu o persoană străină,

astăzi conversația între necunoscuți nu mai este un act de impolitețe. Chiar și
când stăm la o coadă, în stația de autobuz sau în parc, oameni necunoscuți
intră în vorbă cu noi și ne împărtășesc părerile asupra unui subiect.

În calatorie
În cazul în care călătorim într-un oraș pentru prima dată și nu știm exact
unde se găsește o anumită clădire sau gara, de preferat este să cerem
informații unui vânzător de la chioșc, unui taximetrist sau chiar unui agent de
circulație. Nu trebuie săne jenăm să punem asemenea întrebări. Trebuie să
evităm ca în căutarea noastră să interpelăm persoane în vârstă sau grăbite.
Totodata, este de evitat ca un bărbat să ceară astfel de informații unei
femei. De preferat, cel mai bine este să ne adresăm cuiva de același sex cu noi.
Pisălogii
Cred că există printre voi, persoane care au întâlnit genul de persoane
pisăloage. Acele persoane care te abordează pe plajă, la masă, în tren sau
tramvai cerând o informație și pe lângă informația pe care o solicită încep să
împărtășească cu un necunoscut, practic, bolile copiilor, problemele din familie
și de la muncă și de ce nu , chiar și opiniile politice. Salvare vine atunci când
pisălogul trebuie să coboare din tren sau tramvai, căci până la urmă și lucrurile
cele mai rele au un sfârșit.
Cum ne adresăm?
În fața lui Dumnezeu și a legii, oamenii sunt egali, însă cum vanitatea
umană nu are limite, știm cu toții că etalarea titlurilor este la modă.
“Cetățene” – acest termen era folosit în timpul Revoluției Franceze în
ideea de a crea egalitate ăntre portar și inginer, amândoi având titlul de
cetățean, dar oare așa să fi fost?
La începutul secolului al XX-lea, o noua revoluție socialistă impune
termenul “Tovarășe” acesta simbolizând schimbările radicale care s-au produs
în numeroase țări din Europa și Asia. Cu toate acestea, inegalitatea dintre
oameni a continuat să existe și să marcheze viața mai multor generații.
“Boss-ul” Revenind la viața noastră de zi cu zi, putem observa că dupa
1989 au apărut titluri noi, cum ar fi: boss, manager, patron. În mod normal, nu
este permis să îi spui superiorului tău ierarhic “șefule”. Dacă ți se permite sau
ești rugat de șeful tău I te poți adresa pe numele mic.

Numele sau funcția?

Foarte important este să reținem numele interlocutorului nostru pentru
a nu faca gafe. În cazul în care uităm numele, ne putem adresa simplu cu
“stimate domn” sau “stimată doamnă”, nicidecum cu „domniță”, “duduie”,
“papușă”.
Mai există și situațiile în care cunoaștem profesia, dar nu și numele. În
acest caz putem folosi: “domnule profesor”.
Un semn de politețe este să adagăm ceva după un răspuns monosilabic
“da”, “nu” sau “mulțumesc”, cum ar fi: “da, mamă”, “da, doamnă”.
În cazul în care suntem gazde este foarte important de reținut este faptul
că nu este recomandabil să vorbim la persoana a 3-a, spre exemplu: “Doamna
mai servește ceva?”. Acest tip de adresare va fi folosită doar de personalul de
serviciu.
La cealaltă extremă, există superiorii care folosesc adresarea de genul
„Popesco”, “Ioneasco”. Este interzis să se folosească vocativul numelui propriu,
mai ales pentru femei, acesta fiind un gest foarte urât.

Cum ne adresăm unei adunări?

În cazul unei ședințe sau conferințe, formula de adresare potrivită este

“doamnelor și domnilor”, nicidecum “doamnelor, domnișoarelor și domnilor”
cum se obișnuiește.
La rostirea unui toast, veți începe prin a vă adresa celor mai importante
persoane: “stimate domnule Președinte”, la fel și în cadril adunărilor oficiale
unde vă veți adresa în primul rând personaliăților cele mai marcante.
 Cum ne adresăm doamnelor?

“Fetele bătrâne” de altă dată, astăzi nu mai există. Ele au devenit

redactori, asistente sociale, medici, femei de afaceri, având un program
încărcat fără timp pentru activități de genul brodat, cusut sau tricotat. Femeia
zilelor noastre iși primește prietenii într-un interior aranjat după propriul gust și
își conduce mașina cu dezinvoltură. Unei asemenea femei nu îi poți refuza titlul
de “doamnă”. Ca și formulă de adresa în cadrul doamnelor cu funcție, corect
este: “doamnă doctor/inginer” și nu “doamna doctoră/ingineră”.

Când și cui putem spune “tu”?

A spune „tu” în loc de “dumneavostră” poate fi o trecere de la o simplă
cunoștință la o caldă prietenie.
Hotărârea de a tutui pe cineva se ia doar când ești sigur că este bine-
venită.
Inițiativa de a spune “tu” trebuie să aparțină persoanei mai în vârstă,
superiorului ierarhic sau doamnei.

Dânsul și dânsa
Pronumele de politețe sunt “dumneavostră” și “dumneata”.
“Dânsul” este un regionalism folosit în Moldova în loc de “el”, indiferent
că este vorba de ființe sau obiecte. Pe de altă parte, ideea că “dânsul” e o
formă politicoasă a devenit atât de generală în ultima vreme, încât ezităm să îl
folosim pentru a nu fi considerați prost crescuți.
Și totuși corect este: „Am vorbit cu domnul director. EL mi-a spus să
revin.” sau “Regina Angliei va face o vizită în România. EA va fi însoțită de...”,
nicidecum “Dânsa va fi…”