Opera literară ,,Mărinimie” de Emil Gârlenu face parte din volumul “Din lumea celor cari nu

cuvîntă”. Povestirile lui Gârleanu sunt de proporții reduse, autorul încercând să reducă la maxim
derularea lor. O bună parte a povestirilor îşi plasează acţiunea în spaţiul domestic, familiar autorului.
Se poate observa că schiţele lui Gârleanu sunt străbătute de duioşie, blândeţe şi de delicateţe
sufletească. Per ansamblu volumul amintit cuprinde creaţii literare în care, într-un număr redus de
pagini se consolidează o acţiune bogată în evenimente şi redată cu sensibilitatea unui profund
cunoscător al micilor întâmplări petrecute în viaţa animalelor şi a insectelor.

În povestirea ,,Mărinimie” autorul își exprimă sentimentele, gândurile, emoțiile, stările

sufletești prin intermediul acțiunii și al personajelor, redând frumusețea unei dimineți de vară în
revărsatul zorilor. Sclipirea apei, strălucirea stufărișului, ademenise atât de mult cocostârcul încât
devenise mai bun și lăsă broscuța să se scufunde în apa străvezie.

Acțiunea textului poate fi prezentată pe momentele subiectului (expozițiunea, intriga,

desfășurarea acțiunii, punctul culminant și deznodământul), cele două personaje, cocostârcul și
broasca fiind personajele reale, ce fac parte din lumea necuvântătoarelor. Acestea prind viața, în
mâinile lui Gârleanu, personificarea lor fiind aceea de transfomare a lor în personajele himerice,
autentice. Modalitatea de expunere principală este narațiunea, autorul narează faptele la persoana a
treia (,,face, s-a sculat, a intrat, se leagănă,,), relatarea faptelor realizându-se în ordine cronologică.
Narațiunea este completată de descrierea locului acțiunii (,, pe fața apei sclipesc, ici, sfărâmături de
oglinzi,,). Momentele subiectului, locul-balta, timpul acţiunii-dimineaţa, pot fi cu ușurință
identificate, marcându-se astfel o trăsătură specifică a textului epic, morala acestuia fiind desprinsă
din însăşi acţiunea povestirii.

Titlul textului ,, Mărinimie,, redă chiar povața sau învățătura textului, identificându-se cu
însușirea principală a personajului principal. Valențele formative ale textului sunt redate de morala
acestuia, însemnătatea cuvântului substantive, prin care este redat titlul - ,, Mărinimie,,, ca fiind
compasiune, milă, cu suflet mare. Textul evidenţiază şi numeroase procedeee stilistice: epitete “colb
de argint”, “linşte neclintită”, comparaţii “subţiri ca nişte lugere, ca nişte potire plutitioare” și
personificări “potire plutitoare”.

Receptarea acestui text epic la nivelul învățământului primar, evidențiază posibilitatea

realizării unor obiective cognitive, dar și afective specifice. Textul poate fi adus în universul sensibil al
elevilor, opera putând fi valorificată prin descoperirea și aprecierea gândurilor, părerilor, creativității
și imaginaţiei elevilor.

Povestirea pune în relaţie două tipuri de personaje ale căror însuşiri pot fi identificate cu
uşurinţă în text, relaţia dintre acestea fiind de natură umană, ceeea ce poate fac trecerea cu uşurinţă
în universul moral şi faptic al elevului. Învățătura textului transcede în lumea copilului, înfățișând o
calitate umană, sufletească de care elevul are maximă nevoie în activitatea sa de zi cu zi.

Astfel, profunzimea mesajului, gradul de accesibilitate și nivelul realizării artistice îndeplinesc

elementele specifice unei opera ce poată fi abordată în literatura pentru copii. Emoțiile, stările și
sentimentele transmise ating sfera de cuprindere a literaturii pentru copii.

Lumea necuvântătoarelor se integrează în universul propriu de cunoaștere al copiilor,

preferința acestora de a audia povești din lumea plină de farmec a viețuitoarele, face ca textul să fie
inclus în preferințele literare ale copiilor.