Elev : Berbece Raisa Maria, 11 ani

Clasa a V-a, Scoala Gimnaziala Sf. Andrei, Slobozia

Telefon : 0726.714.716

În căutarea unui stăpân potrivit…

Era o după-amiază de primăvară. Doamna și domnul Blueberry se bucurau de timpul

rămas la hotel, căci casa lor era în renovare. Micul Sam, papagalul lor drag, comenta un meci de
fotbal văzut la un televizor cu ecran plat și cu înălțimea de aproximativ un metru, marea bucurie
a domnului Blueberry.
Stăpânii lui Sam sunt pensionari, dar, pe vremea când lucrau, făceau viața celor de
la serviciu una dificilă. Domnul Blueberry era șeful unei companii de electrocasnice, care vindea
produse clienților cu multe defecțiuni. Doamna Blueberry era o coafeză foarte cunoscută pentru
frizurile ei nereușite, dar totuși scumpe. Evident, aceștia aveau mulți dușmani, oameni pe care i-
au dezamăgit de-a lungul timpului prin serviciile lor defectuoase.
Tocmai în acea după-amiază, unul dintre aceștia le-a dat foc în fața ușii camerei de hotel.
În acest tragic incident, domnul și doamna Blueberry au murit, dar Sam a reușit să se salveze,
zburând prin fereastra deschisă a camerei. Ajuns pe stradă, Sam nu știa ce să facă. Să meargă la
magazinul de animale? Nu știa unde este. Să-și facă un cuib într-unul dintre cei mai înalți
copaci? Nu știa din ce să-l facă și cum să îl facă. Asta era treaba unei femele. Prea multe idei în
mintea unui mic papagal! Sam s-a hotărât să meargă să găsească un loc cu mâncare…
În drumul lui, Sam a văzut pe o ramură de copac câteva semințe într-un bol. Nu-i
păsa de unde au venit semințele. Știa doar un singur lucru: îi era foame! Odată așezat pe ramura
de copac, Sam a văzut un om cu o plasă și un sac alergând spre el. În ciuda eforturilor sale de a
evita plasa omului misterios, a fost capturat și dus într-o cușcă la magazinul de animale. Lui Sam
nu-i plăcea deloc acolo: copiii nu-l mai lăsau în pace și tot băgau degetul printre gratiile cuștii.
Toată lumea se uita la el de parcă ar fi fost cine știe ce creatură ciudată. “Măcar am apă și
mâncare”, se gândea el. Micul papagal nu mai avea niciun moment de liniște. Acolo, Sam și-a
dat seama că, de când a părăsit familia Blueberry, nu a mai putut vorbi…
Într-o zi, o familie foarte bogată a venit la magazinul de animale. Aceștia căutau
un papagal exotic și foarte scump. Ochii lor au căzut pe micul Sam. Imediat ce unul dintre
angajații magazinului s-a asigurat că el nu era bolnav, clienții l-au cumpărat și l-au dus în marea
și frumoasa lor casă.
Pentru început, pasărea a fost instalată într-o colivie aurie, mare, asortată cu
tapetul camerei, iar mezina familiei l-a numit Lord Timothy. Noii săi stăpâni, deși bogați, erau
răi, tratau pe toți oamenii ca pe niște servitori și făceau toate mofturile copiilor lor. De exemplu,
Alice, fata cea mare, a ajuns solist în corul școlii, fiindcă tatăl ei a mituit-o pe profesoară cu o
sută de dolari pe lună. Merry, mezina familiei, avea un majordom numai al ei și trei porții de tort
cu șapte straturi pe zi. Rafael, fratele mai mare, se visa campion la scrimă, dar nimeni nu știa că
tatăl lui aranja toate luptele, special ca el să le câștige. Cu acești oameni avea să trăiască: de
dimineață până seara să se joace de-a papagalul și pisica și să suporte toate poruncile lui Merry.
Familia mai avea și alte animale: pisica Anastasia, hamsterul Nicolas și
câinele Leonardo. După ce Sam a început să converseze cu aceste animale, a aflat că adevăratele
lor nume erau pisica Joanna, hamsterul Pit și câinele Sall. Niciunuia dintre ei nu-i plăcea acolo,
așa că s-au hotărât ca într-o zi să evadeze.
Într-o seară, pe când toată familia dormea, Sam și amicii lui au ieșit pe
fereastră, aterizând pe gazonul proaspăt tuns. Deoarece era noapte, aceștia au hotărât să meargă
până la ușa celui mai apropiat restaurant și să înnopteze acolo. Când s-au trezit, și-au văzut
chipurile pe o tonă de afișe pe stâlpii de electricitate, pe copaci, și o întreagă mulțime de oameni
pe urmele lor. Cu greu au putut animalele să scape de mulțimea agitată, printr-un șiretlic plănuit
de Pit și Sam și să poată vedea ce era scris pe afiș. “Un milion de dolari celui care va găsi
animalele!” a exclamat bătrânul Sall, asta-i nebunie curată!”, dar nu avu timp să-și termine fraza,
căci un alt om misterios s-a repezit să prindă animalele…
Ajunși înapoi la familia cea bogată, Sam a auzit din întâmplare o
conversație între cel care i-a prins și tatăl lui Merry: ”Domnule Snake, poftiți recompensa…”.
Snake era numele dușmanului familiei Blueberry, acela care, de altfel, îi omorâse! Sam a știut
acest fapt fiindcă a recunoscut râsul malefic al omului.
După evadarea animalelor, Merry a dat noi comenzi de
securitate: noaptea stăteau de pază niște oameni bine antrenați ca să observe fiecare mișcare a
animalelor. De această dată, pisica Joanna a fost liderul operațiunii de evadare, fiind singura care
putea vedea prin întuneric, iar odată cu venirea dimineții, cele patru animale s-au întors la
urmăririle de-a șoarecele și pisica, scăpând, până la urmă, de aceștia, tot printr-o tactică de-ale lui
Sam. Pătrunși de existența lor agitată, nu au băgat de seamă că
afară venise iarna, iar Sam, fiind un papagal obișnuit cu temperaturile ridicate, s-a îmbolnăvit.
Animalele nu au mai avut ce face și s-au lăsat prinșe, iar Sam a fost dus la veterinar. După atâtea
bătăi de cap, Merry s-a hotărât să îi lase pe cei patru la adăpostul de animale, iar ea să primească
un pește, deoarece acela nu avea picioare ca să fugă. După câteva zile, la adăpostul de animale a
venit un om cu mulți copii, pe nume Ben, să-i cumpere pe Pit, Joanna, Sall și Sam. Animalelor le
plăcea noua lor casă, iar Sam, după un timp, a putut să vorbească din nou. Cu acea ocazie, i-a
povestit lui Ben viața sa, de când au murit soții Blueberry, și despre criminalul Snake, iar el l-a
dat în judecată pe Snake pentru fapta făcută.
Din acea zi, cei patru au trăit fericiți până la adânci bătrâneți alături de bunul lor stăpân!

Sfârșit!