Caracterizarea lui Nică .

Opera lui Creangă, 'Amintiri din copilărie, constituie una din culmile cele mai înalte ale prozei
artistice româneşti.
Faptele de viaţă selectate de autor compun imaginea copilăriei universale, nicidecum o
autobiografie. Aceste fapte sunt consemnate pe baza memoriei involuntare. Totul este lucrat cu
migală şi fiecare rând din această operă înseamnă un triumf nu numai al meşteşugului, ci şi al
artei.
„Nică este personajul principal, individual ṣi realist, destinul lui fiind urmărit din primii ani de
viaţă până devine «holtei, din păcate!». Naratorul-personaj povesteṣte la persoana I fapte din
propria copilărie, perspectiva actorială conferind autenticitate operei ṣi credibilitate întâmplărilor
evocate. Pe parcursul romanului, Creangă îmbină ingenios perspectiva maturului cu cea a
copilului, tonul utilizat fiind când jovial ṣi ironic, când nostalgic ṣi melancolic. Încărcătura
emoţională este resimţită în fiecare episod relatat, amintirile copilăriei copleṣindu-l: «Nu ştiu alţii
cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti […]
parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!».
Eroul central apare, aşadar, din copilărie până în pragul adolescenţei. într-un prim plan sunt
zugrăvite procesul' de formare a lui Nică şi evoluţia lui spirituală, strâns legate de mediile pe care
le străbate. Cel de-al doilea plan reconstituie, obiectiv, universul vieţii ţărăneşti, atmosfera
patriarhală a satului cu instituţiile sale: familia, şcoala, biserica, armata.
Trăsăturile lui Nică sunt evidenţiate atât prin caracterizare directă, cât ṣi indirectă. Formarea lui
este oglindită pe parcursul celor patru capitole, conturându-se pas cu pas personalitatea acestuia,
pe măsură ce descoperă lumea.”

Nica este eroul .Autorul priveste aceasta opera din punctul de vedere al copilului dar si al
povestitorului. Eroul central apare, asadar, infatisat de autor, din copilarie pana in pragul
adolescentei.
Nică este prezentat de Ion Creangă ca fiind un copil obişnuit dintr-un sat comun din Moldova.
Fiul lui Stefan a Petrei şi al Smărăndiţei, Nică era un băiat firav, ruşinos, ce făcea năzbâtii ca
orice copil de vârsta lui. Satul Humuleşti, pârâul Ozana şi împrejurimile păreau pentru Nică
locul de joacă şi mediul unde iţi desfăşura toate activităţile obişnuite şi pline de haz.
Întâmplările din copilăria lui Nică îl arată ca pe un copil neastâmpărat, plin de idei năstruşnice,
căruia nu-i plăcea să înveţe şi să asculte de cei mari.
El a avut o copilărie lipsită de griji şi plină de bucurii, era tot timpul pus pe năzbâtii. El este un
copil de doisprezece ani. El era un copil scund, avea părul blond şi lung, ochii căprui, îmbrăcat
cu o bluziţă albă, pantaloni negri şi umbla cu picioarele goale. El avea urechile mici şi fața
lunguiaţă.
Nu vrea să înveţe, considerând că la şcoală este foarte rău. Decide să fure o pupăză care îl trezea
dimineaţa din somn. E gurmand, pentru că smântânea oalele mamei sale. E foarte inventiv
atunci când ascunde pupăza in pod.
Nică a fost considerat un simbol al copilului universal, aşa cum a zis şi Ion Creangă: ,,Aşa eram
eu la vârsta aceea fericită şi cred că au fost toţi copiii, de când îi lumea asta şi pământul, măcar să
zică cine ce-a zice.’’ Personajul principal este atras de prea multe năzbâtii şi năzdrăvănii şi nu se
arată prea mult interesat de carte. A trecut prin prea multe ,,necazuri’’ când era prins cu mâţa în
sac la furat de cireşe sau la scăldat, apoi aspru pedepsit. Nică îşi arată viclenia când o minte pe
mătuşa Mărioara că vrea să se ducă la scăldat cu băiatul unchiului său, când, de fapt, nu ştia cum
să scape de el, pentru a se duce la furat cireşe.
Creanga nu se considera diferit de alti copii. Nu aspectele de diferentiere il intereseaza, ci stadiul
de nediferentiere, de vesela inconstienta, de ignorare a necazurilor din copilarie
Naratorul este un adult pentru care retrairea copilariei reprezinta o consolare de necazurile
varstei mature, care nu sunt amintite in mod explicit, dar pot fi ghicite dintr-un oftat involuntar
ori prin contrast cu perioada fericita evocata: ”Insa vai de omul care se ia pe ganduri! Uite cum
te trage pe furis apa la adanc, si din veselia cea mai mare cazi deodata in uricioasa intristare”
Personajul lui Nica poate fi privit din mai multe unghiuri
Nica este o ipostaza a copilului universal: el se joaca ridicand casa in slavi, fura ciresele de la
matusa Marioara si, apoi, pupaza din tei, iar la scoala, omoara muste, “facand prapad din ele”
Pus mereu pe pozne, Nica este caracterizat, mai ale prin intamplarile pe care le provoaca ori la
care ia parte. Uneori, caracterizarea este facuta de alte personaje
Nica este stapanit de o stare de veselie si fericire continua: “Si eu eram vesel pe vremea cea buna
si sturlubatic si copilaros ca vantul in turbarea sa”
Nica ca personalitate: este un baiet rusinos si fricos “ o multime de baieti si fete intre care eram
si eu, un baiet prizarit, rusinos si fricos si de umbra mea” Mai tarziu el devine “cel mai bun de
harjoana si slavit de lenes”
Atasamentul fata de satul sau: Durerea despartirii, instrainarea si dorul dupa frumoasele
meleaguri ce ramaneau in urma, in timp ce caruta lui Mos Luca il ducea spre un loc necunoscut
si “departat”
Iubirea fata de meleaguri este infatisata prin descrierea Ozanei si prin evocarea starilor sufletesti
ale personajului
Experienţa de viaţă a adolescentului se îmbogăţeşte o dată cu trecerea prin alte şcoli (din Tg.
Neamţ şi Fălticeni). Urmărind cu acest prilej procesul devenirii "sinelui", scriitorul este conştient
că personalitatea umană, cu atât mai mult acea a unui artist, este ambiguă, un amalgam de stări,
de situaţii, de atitudini.
Creangă lasă finalul operei deschis şi situează, în continuare, destinul eroului sub semnul
relativităţii istoriei şi al timpului inexorabil.