Articole din blănărie şi cojocărie

1. Particularităţile histologice ale pieilor de blana

2. Variabilitatea blănurilor
3. Caracteristica factorilor care influenţează sortimentul şi calitatea blănurilor
4.Caracteristica blănurilor
5. Caracteristica factorilor care influenţează sortimentul şi calitatea articolelor de blănărie şi cojocărie
6.Clasificarea şi caracteristica articolelor de blănărie şi cojocărie
7. Calitatea articolelor de blănărie şi cojocărie

1. Particularităţile histologice ale pieilor de blana

Blănurile sunt piei de animale prelucrate pentru învelişul pilos si se caracterizează prin rezistenta, aspect plăcut si
conductibilitate redusa a căldurii.
Pieile animalelor care păstrează învelişul pilos sunt asemănătoare, in linii mari, cu pieile prelucrate in tăbăcirii,
cu unele particularităţi structurale primite prin procesul de argăsire.
Blănurile prezintă comparativ cu pieile o derma foarte subţire, cu o structura deosebita, neputându-se face
deosebirea între stratul papilar si reticular.
La pieile pentru blana, in procesul de argăsire se îndepărtează numai hipoderma, derma si epiderma rămân, suferind
apoi transformări ce le fac apte pentru a deveni blanuri.
Pieile ne argăsite de animale, prelucrate industrial şi folosite la confecţionarea articolelor în dependenţă de criteriile
zoologice, particularităţile de trai şi vânare se divizează în trei grupe: blănuri, materie primă de cojocărie şi pieile
mamiferelor marine.
Blănurile – materia primă de piei ne argăsite furnizate de animalele de blănărie vânate sau de crescătorie (ferme).
Materie primă de cojocărie - piei ne argăsite furnizate de animalele de animalele domestice cu proprietăţi a stratului pilos de
a fi prelucrat cu confecţionarea ulterioară a articolelor.
Pieile mamiferelor marine - ( foci, morse) rare se dobândesc prin vânare.
În funcţie de sezonul vânării
- de iarnă blănărie– vânate iarna când calitatea învelişului pilos şi a pielii este cea mai înaltă. ( veveriţa, vulpea,
nurca).
- De primăvară blănărie – vânate primăvara sau toamna deoarece iarna dobândirea e dificilă sau chiar imposibilă
-сурок ţistar - суслик zârciog – хомяк.
- de iarnă cojocărie – sacrificate iarna când calitatea învelişului pilos şi a pielii este cea mai înaltă. ( iepure, cânele,
pisica).
- De primăvară cojocărie – sacrificate primăvara pieile animalelor domestice (caracul, ovinele, caprinele, viţei,
mânz).
STRUCTURA PELICELELOR
Pieile animalelor jupuite sunt formate din două elemente : stratul pilor şi pielea. În comparaţie cu pieile naturale destinate
confecţionării încălţămintei pieile de blănărie şi cojocărie trebuie să aibă părul bine dezvoltat care împreună cu pielea
formează proprietăţile consumiste a blănurilor.
TOPOGRAFIA BLĂNURILOE
1. Fruntea,
2. gâtul,
3. spatele,
4. porţiunea coloanei vertebrale
5. sacrum (partea de jos a spatelui)
6. coada
7. labele inferioare
8. labele posterioare
9. porţiunea interioară dintre picioarele posterioare şi poale (densitate cea mai mică de păr)
10. porţiunea interioară dintre picioarele anterioare şi poale (densitate cea mai mică de păr)
11. abdomenul – porţiunea dintre labele anterioare şi posterioare
12. pieptul – porţiunea corespunzătoare pieptului şi gâtului.
STRATUL DE PIELE – VEZI TEMA RESPECTIVĂ
STRATUL PILOS – se numeşte totalitatea de fire de păr ce acoperă corpul animalului. Structura învelişului pilos –
la pieile animalelor cu blana, este neuniforma in ceia ce priveşte desimea, lungimea, forma sau structura firelor. La
majoritatea animalelor cu blana cel mai des par se găseşte pe spinare si pe coada, in aceste pârti parul este cel mai
 lung si cel mai gros. Cel mai scurt si cel mai aspru se găseşte pe cap si pe picioare, iar cel mai mare si pufos pe
abdomen.
În timpul vieţii animalului stratul pilos îndeplineşte mai multe funcţii – reglează temperatura şi nivelul de cedare a
umidităţii organismului, protejează corpul de umiditatea mediului înconjurător, şi de asemenea protejează de
acţiunile mecanice. Substanţa de bază ce farmează stratul pilor e cheratina. Cheratina constituie o albumină ce
formează părul şi stratul de celule moarte a epidermei. Conţine o cantitate mare de aminoacizi cistină, şi respectiv se
sulf. În mijlocul părului e o cantitate mai mare de cistină decât spre periferie.
Structura părului: Din punct de vedere morfologic părul variază în funcţie de lungime, grosime şi culoare. Părul
prezintă un fir compus din celule ceratenizate. Partea liberă a părului se găseşte la suprafaţa pielii care se numeşte –
pivot, iar partea care e înglobată în stratul de piele se numeşte - rădăcină (folicula părului). Structura microscopică
a părului e formată din următoarele elemente:
1. stratul cuticular
2. cortex
3. medulara
FORMA – poate influenţa considerabil proprietăţile mecanice şi estetice a părului. Părul se deosebeşte după proiecţia
pivotului ( fusiform, cilindric, conic), după forma ondulării ( drept, încovoiat, încovoiat sub anumit unghi, ondulat, sub
formă de tirbuşon spiralat), forma secţiunii transversale ( rotundă, ovală, plată, sub formă de bob, sub formă de haltere).
Firul de par are structura asemanatoare cu lina.
Tipurile de par – care se gaseste pe corpul animalelor cu
blana diferă intre ele prin lungime, grosime, forma si culoare. Se deosebesc următoarele tipuri de par:
- fir de par director – cel mai lung, cel mai gros, neted si drept. Se mai numeşte jar; se găseşte in special pe spatele
animalului;
- firul de par ţepos (spicul) – mai scurt, elasticitate mai mare decât la parul director;
- firul de par pufos (lânos) – cel mai scurt si subţire, are un tuşeu mătăsos si fin;
- firul de par intermediar – se situează ca lungime intre firul pufos si firul ţepos. Are forma de lance;
- firul de par tactil – nu prezintă interes pentru blănărie deoarece este lung si drept, aşezat de obicei in regiunea capului.
3. VARIABILITATEA BLĂNURILOR
Particularităţile biologice a stratului pilos şi a pielii şi modificarea lor în funcţie de factorii externi ai mediului
influenţează diversitatea blănurilor. Variabilitatea biologică a părului şi pielii în primul rând este legată de mediul de trai,
regiunea geografică, perioada sezonieră, vârsta, devierile individuale a unor animale. Asupra variabilităţii stratului pilos şi a
pielii animalelor domestice influenţează, rasa, condiţiile de hrănire şi întreţinere.
Variabilitate influenţată de mediul de trai
Mediul de trai influenţează formarea structurii părului şi proprietăţile stratului pilos a animalelor de blănărie. După mediul
de tari pot fi: terestre, subterane, amfibiile.
terestre, - ( samur – соболь; vulpe polară – песец; vulpea - лисица; veveriţa - белка; jder- куница) se caracterizează
printr-un strat pilos foarte diferenţiat în funcţie de regiunile topografice ale corpului
subterane, - (cârtiţă, ratonul-енот ) au părul scurt şi des şi e uniform pe tot corpul, culoarea uniformă
amfibiile – (vidra, nurca, ondatra, castorul desman sau guzgan de mosc - выхухоль, urs de mare) au părul de înălţime
medie, des mai mulct pe abdomen decât pe spate, culoarea uniformă.
Variabilitate influenţată de condiţiile de hrană şi întreţinere
Animalele bine hrănite au par lung, uniform, rezistent, sănătos, lucios. La animalele bolnave, firele de par au
grosime ne uniforma, fără luciu si cu rezistenta mai redusa. De asemenea, animalele care trăiesc in captivitate au blana de
calitate inferioara.
Variabilitatea geografică şi climaterică
Variabilitatea geografică depinde de regiunea de trai. De exemplu vulpea din regiunile nordice are dimensiuni mai
mari şi părul mai des decât din cele sudice. Variabilitatea geografică e mai pronunţată la animalele terestre, mai puţin la
amfibii, şi cel mai puţin la subterane.
Animalele din tarile cu clima calda au parul rar si aspru, iar cele din zonele temperate îşi schimba învelişul pilos in
anumite perioade ale anului. Animalele din regiunile reci au blana moale, pufoasa si deasa, fata de animalele din zonele
temperate.
Variabilitatea geografică poate influenţa şi modificările de rasă (vulpea roşie, polară, de platină, albastră, argintie)
Variabilitatea sezonieră. Calitatea blănurilor influenţează perioada de vînare a animalelor. Variabilitatea sezonieră e
rezultatul acomodării organismului animalului la modificările mediului înconjurător, şi în primul rând al temperaturii. Ea se
manifestă în schimbarea periodică a stratului pilos ( năpârlirea) şi a grosimii şi densităţii pielii. Se deosebeşte blana de iarnă
şi vară. Blana de vară după calitate şi proprietăţi cedează blănii de iartă. Variabilitatea sezonieră influenţează şi culoarea
părului (iepure)
Variabilitatea în funcţie de sex
 Variabilitatea în funcţie de sex a blănurilor în majoritatea cazurilor nu sunt esenţiale. Ele se pot manifesta prin
mărimea blănii, grosimea pielii, lungime şi culoarea părului. Pieile femelelor animalelor de blană de obicei sunt mai mici.
Părul de obicei e mai scurt, mai rar şi mai fin, iar pielea mai subţire
Masculii dau blanuri cu fire abundente si pigmentate, mai accentuat decât la femele;
Variabilitatea în funcţie de vârstă
Calitatea blănurilor şi a pelicelelor de cojocărie cu vârsta suportă schimbări însemnate spre bine sau spre rău în funcţie de
tipul animalului.
De exemplu la animalele de blănărie puii se nasc cu părul embrionar care cu vârsta se schimbă. Iar la animalele
domestice din potrivă se preţuieşte mai mult pieile animalelor tinere care au parul fin şi lucios.
Variabilitatea individuală
Se înţelege variabilitatea rasei animalului, care au un caracter individual şi este condiţionat de ereditate şi diferenţele
în condiţiile de trai. Variabilitatea individuală se manifestă în densitatea, înălţimea, volumul şi în deosebi a culorii părului.
Pentru inele rase Variabilitatea individuală se manifestă mai slab ( vidra, castorul)- la altele mai pronunţat (veveriţa,
samurul). De exemplu blana de jder se sortează după culoare, volum şi moliciune, După culoare poate fi castanie închisă,
castanie, galben închisă şi galbenă.
La variabilitatea individuală se referă şi devierile după culoare a părului de la cea normală.
Albinoşii ( complet, parţială, zonale);
Hromatism - prezenţa în păr numai a culorii galbene (lup)
Melanism - dezvoltarea excesivă a culorii negre şilipsa culorii galbene (lup, veveriţă, hârciog).
Variabilitatea coloristică
Culoarea – constituie o caracteristica importanta a firelor de
par. Pigmentaţia diferă de la un animal la altul si chiar pe acelaşi animal. In general blănurile sunt mai închise pe spate si
mai deschise spre abdomen, de asemenea, la rădăcina, parul este mai deschis. Parul ţepos nu are culoare uniforma pe toata
lungimea lui, de obicei vârful este mai deschis sau mai închis la culoare, in funcţie de felul animalului.
Variabilitatea de rasă
Astfel oile karakul dau blanuri cu buclaj frumos, pe când cele ţurcane dau blanuri cu par aspru, ne ondulat si gros.

2. Caracteristica factorilor care influenţează sortimentul şi calitatea blănurilor

a) Procesul tehnologic de prelucrare – cuprind de in general,
aceleaşi faze principale, ca si in cazul pieilor pentru încălţăminte, cu următoarele deosebiri: nu se îndepărtează epiderma,
tăbăcirea se face mineral sau prin argasire, finisarea cuprinde operaţii specifice îmbunătăţirii calităţii învelişului pilos si a
parţii cărnoase. Vopsirea blănurilor, are o importanta deosebita, deoarece in cazul blănurilor mai puţin valoroase se
urmăreşte o îmbunătăţire a culorii pentru a imita blanuri scumpe (samur, jder, nurca), pentru a îndepărta defectele naturale
de culoare, petele, culorile pestriţe, lipsa de luciu etc. Procesele de finisare au rol important in obţinerea unor blanuri
aspectuoase si rezistente.
Procesul tehnologic cuprinde următoarele etape:
Operaţiile preliminare –
1. Curăţirea de noroi, sânge, se piaptănă şi altele.
2. Jupirea pilii are loc imediat după sacrificare prin una din următoarele metode ( strat – tăietura pe abdomen şi tăieturi
longitudinale pe labele posterioare şi inferioare. (ursul, tigrul); sub formă de tub ( pe linia sacrumului şi labele posterioare)-
ondatra, nurca, vidra.; sub formă de ciorap – se taie în jurul botului şi se jupoaie de la cap spre sacrum ( samur, jder,
nevăstuica).
3. Degresarea - se efectuiază prin înlăturarea porţiunilor de grăsime , a cărnii, cângelui pe partea hipodermei cu cuţite
ascuţite. Poate influenţa negativ prin dezvoltarea microorganismelor, a petelor galbene şi altele.
4.Îndreptarea. Înainte de conservarea prin uscare sau presărarea cu sare pieile se îndreaptă, se înlătură cutele, le conferă
anumită formă şi le usucă întinse pe schelet din lemn sau mase plastice. Uscate fără schelet sunt deformate.
5. Conservarea
Îngheţarea ( metodă temporară) blănurile sunt frele, fragile, la dezgheţare se deteriorează.
Uscarea – până la umiditatea de 16% la temperatura de 20-35°C
Prin murare uscată sau umedă
Sărare - uscare – se freacă cu sare apoi se usucă.
Raze infraroşii
Prelucrarea industrială a blănurilor
Innobilarea blanurilor si obtinerea imitatiilor de blanuri
Se aplica in special la cele de ovine, care au cea mai mare pondere. Prin innobilare se urmareste indreptarea
ireversibila a firelor de par, modificarea caracterului linos, mentinerea in timp a aspectului, a luciului si a altor poprietati
artificiale (finete, buclaj, culoare etc).
 Buclele artificiale sunt sensibile la actiunea apei. In ultimul timp, importanta blanurilor imobilate si a imitatiilor a
crescut.
In prezent se obtin urmatoarele tipuri de blanuri innobilate si imitatii:
- din blanuri de ovine: blanuri innobilate, nutret; blanuri semiinnobilate; imitatii de pantera, leopard, tigru (cel mai bine
se preteaza pieile de la rasa turcana); imitatii de biber, oposum (piei din rasa stogosa).
- Din blanuri de caprine: imitatii de leopard;
- Din blanuri de iepure: imitatii de lutru sau blană de vidră
- Din blanuri de vulpi: imitatii de lutru, de vulpi argintii, negre etc.
- Din blanuri de pisica: imitatii de foca si sconcs.
1. Tipuri de blanuri
Sortimentul comercial de blanuri este foarte complex datorita
diversitatii animalelor furnizoare de blanuri, cit si datorita posibilitatilor de prelucrare si innobilare. In tabelul de mai jos
suint prezentate principalele tipuri de blanuri in functie de speciil de animale mai frecvent utilizate.

Tipuri de blanuri:
Denumirea Caracteristici Modul de finisare
animalului de la
care provine
1 2 3
Blanuri de ovine Merinos – lina fina, deasa Innobilate (nutret)
Tigaie – lina mai putin fina Semiinobilate, preelucrate pe partea carnoasa

Turcana – lina groasa, aspra Prelucrate pe partea carnoasa tip velur

Stogosa si spanca innobilate prelucrate, semiinnobilate, velura
Karakul Se obtine de la mieii karakul si metis karakul. Parul este matasos, lucios, ondulat Natur
(Astrahan) si in diferite forme sau tipuri de bucle specifice rasei, culoarea neagra, brumarie, sau
metis karakul alte culori
Iepure Blana de diferite culori, provenita de la iepurii de crescatorie sau salbatici, are par Natur, vopsita, sub
moale, fin si lucios insa putin rezistent (parul cade foarte repede) forma de imitatii
(nurca, sconcs)
Vulpe rosie Cea mai intilnita specie, cu mai multe varietati: rosie de Kamciatka, de stepa, Natur, vopsita
ruginie cu parul foarte des, puful de culoare gri
Vulpe argintie Blana este formata din spic de culoare neagra, cu un inel alb-argintiu aproape de Natur
virf, virful este negru stralucitor, iar puful fin, matasos, de culoare cenusie ca
ardezia
Vulpe alba Blana foarte fina, moale, deasa, de culoare alba Natur
(polara)
Vulpe albastra Blana cu par fin, des, moale de culoare gri-albastruie sau brun-albastru Natur
Vulpe platinata Blana moale, de culoare albastruie-deschis pina la alb-gri. Pe spate are par lung, natur
alb cu virfurile negre spre albastru, iar pe flancuri parul este alb
Lup Blana cu par lung, des de culoare gri-cenusie cu nuante de maron-inchis. Natur
Culoarea variaza dupa anotimp, zona de vegetatie. Se prelucreaza pentru covoare,
huse.
Urs Blana de culoare brun-inchis, neagra, alba etc.parul este gros, aspru, des, se Nator, vopsita
foloseste pentru covoare
Blana de minz Se caracterizeaza prin par bine dezvoltat, lucios, neted sau moderat, de culoare Natur
maron
Nutrii (salbatice Are puf moale, fin si fire lungi, dese de culoare brun-roscata. In procesul de Natur
si de crescatorii) prelucrare blanurile de nutrie se taie pe spate, deoarece pe abdomen puful este des
si mai frumos
Hamster Se caracterizeaza printr-o piele subtire cu puf fin, fire tepoase de culoare inchisa. Natur, vopsita
(hirciog) Blana are culoare gri, galbuie pe spate, maron inchis spre negru pe abdomen cu
pete alb-galbui pe flancuri. Este o blana usoara si rezistenta
Blana de vidra Blana este formata din puf fin ca matasea, moale de culoare bruna. Blanurile de Natur, vopsita
vidra sunt cele mai rezistente si durabile
Jderul Blana de culoare bruna-castanie pe partea dorsala si brun-inchis pe partea Natur, vopsita
 ventrala. Spicul este de culoare mai inchisa decit puful. Blana se recunoaste usor
dupa pete de culoare deschisa de pe gusa. Blana de jder de molift se numeste
zibelina americana
Sconcs Are puful fin si des, de culoare bruna-negricioasa pina la negru. Firele de par Natur
tepos sunt lungi si dese de culoarea pufului. Caracteristic la blana de sconcs este
dunga alba ce se intinde de la nas spre frunte, apoi se lateste pe crestet si ceafa si
se pierde spre mijlocul spatelui sau se intinde pina spre coada. Coada are par lung
si gros, de culoare neagra. Blana de sconcs este matasoasa si durabila. Se
prelucreaza pentru gulere si pentru haine.
Dihor Blana este stufoasa constituita din puf de culoare galbuie si spicul de culoare natur
bruna, cu o tenta de cafeniu inchis. Culoarea nu este uniforma, parul fiind mai
inchis in zona gitului, pe spate si pe abdomen. Exista si o varietate de dihor de
culoare mai deschisa – dihorul de stepa. Blana lui este rezistenta si usoara
asigurind o durata mare de viata a confectiilor
Marmota Are o culoare cenusie, aspra, deasa, foarte rezistenta. Extrimitatile blanii sunt Natur
negre. Exista varietati complect negre
Ondatra Blana cu par lung si lucios si puful fin, linos si scurt. La partea dorsala culoarea Natur
este bruna pina la galben, iar pe partea ventrala, cenusie cu pete roscate. Vopsita
Tigru Are culoare galben-roscat cu dungi caracteristice de culoare cafenie neagra, Natur
întrebuinţându-se pentru jachete si garnituri
Leopard Are culoarea galben-roscat cu pete caracteristice de culoare cafenie-neagra, Natur
intrebuintindu-se pentru jachete si garnituri
Pantera Are culoarea la fel ca blana de leopard, dar in loc de pete are inele cafenii-negre si Natur
se foloseste pentru diferite garnituri, jachete etc.

Principalele tipuri de blanuri se pot identifica usor, cunoscind caracteristicile de baza ale blănurilor: culoarea,
abundenta invelisului pilos si tipurile de par, luciul, moliciunea etc.
4. Sortimentul comercial de confecţii de blana si înlocuitori de blana

Se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a) dupa modul de obtinere: articole de cojocarie si de blanarie.
b) Dupa materia prima:
- articole din blanuri finite: obisnuite prelucrate natural; cu fete din material textil;
- confectii din imitatii de blanuri;
- confectii din inlocuitori de blanuri.
c) dupa destinatie: confectii pentru copii, femei, barbati.
Articole din cojocarie sunt confectii din blanuri larg raspindite in
tara noastra. Din aceasta grupa fac parte: cojoacele, subele, caciulele, mesadele, pieptarele.
Cojoacele – sunt confectionate din piei de ovine de rasa tigaie sau turcana tabacite in crom cu partea carnoasa
velurata.
Se executa in trei talii si patru grosimi: 44,48, 52, 56, in diferite culori predominind culoarea maro si gri. Modelele
variaza in functie de cerintele modei, pot avea gulere din alte blanuri (nutrie, karakul).
Pieptarele si vestele – sunt confectionata fara mineca din piei de ovine innobilate si semiinnobilate pe derma cu
diferite ornamente.
Subele – se executa din blana de oaie, cu fata din material textil in trei talii si trei grosimi. Pot fi lungi si scurte de
culori inchise (negru, maro).
Caciulele – se confectioneaza din blana naturala, blana sintetica, blana combinata cu alte materiale. Caciulele sunt
captusite cu serj, atlas, piei de ovine de calitate inferioara. Se produc in diferite forme, modele in functie de moda (tip
calota, toca, cosmanaut, ascutite, sferica) si culori variate.
Marimele pentru barbati sunt 56-62; pentru femei 54-58; iar pentru copii 51-55-56. marimea reprezinta
circumferinta capului masurat la un centimetru deasupra urechii.
Mesadele – sunt confectii din blanuri, obtinute pentru captusirea confectiilor din piele si material textil.
Articole de blanarie sunt confectii din blanuri fine. Ele pot fi prelucrate natural, innoblate, prelucrate pe derma sau
imitatii de blanuri.
Pentru femei si fete se confectioneaza jachete, cape, saluri, gulere, haine lungi, caciuli, mansoane, diferite garnituri.
Se executa din blanuri de ovine si blanuri fine (karakul, jder, nurca, dihor, vulpe polara, argintie, hermine etc.).
 Hainele (jachetele) din karakul se executa in functie de moda pe calitati in functie de calitatea pieilor folosite (Lux,
Lux A.,B;C;D;E.). Au gulerele din blana de karakul sau din blanuri de vinat superioare. Tot pentru femei se mai folosesc la
confectionarea diferitor articole imitatiile de blana, blanurile sintetice si inlocuitori (materiale textile captusite cu diferite
blanuri).
Pentru barbati si adolescenti se executa: gulere, caciuli, haine lungi sau scurte;
Hainele lungi si scurte pentru barbati se executa din blanuri de ovine in special lucrate pe partea carnoasa, cu gulere
astrahan karakul, nutrie etc. Confectiile pentru barbati si adolescenti se mai executa din imitatii de blanuri si blanuri
sintetice. Pentru copii – se executa – haine, caciuli, gulere mai ales din blanuri sintetice, material textil captusite cu blanuri
sintetice etc.
2. Defectele confectiilor din blana si inlocuitori de blana
Confectiile din blanuri se sorteaza pe calitati in functie de natura
si marimea defectelor in urmatoarele calitati: Extra, Lux, Calitatea I, Calitatea II, calitatea III.
Ca defecte se intilnesc urme de boli ale pielii vindecate, chelii (parti fara par) sau parti cu par rara, parti slefuite prea
adinc, taieturi superfeciale. Variatii de nuanta pe partea piloasa sau carnoasa, parti decolorate, luciu neuniform sau mat,
rarituri datorita cusaturilor, culoarea captuselii care nu se asorteaza sau nu corespunde din punct de vedere al confectionarii,
captusala cu falduri sau prea strinsa, necorespondenta intre marimea confectiei cu marimea trecuta pe eticheta etc.
Culoarea parului la blanurile sintetice nu este uniforma, buclajul, luciul, parul nu este tuns uniform.
6. Marcarea, ambalarea, depozitarea si transportarea articolelor din blana si inlocuitori de blana
Marcarea confectiilor se face prin etichetare. Etichetarea la confectiile mari (haine, jachete) se prinde cu un snur de
nasture sau de butoniera. Pe aceasta eticheta se trece: denumirea fabricii producatoare, denumirea produsului, grosimea
talia, pretul de vinzare, data fabricatiei, C.T.C., nr.STAS-ului sau N.I. numarul modelului etc.
Confectiile mari au in interior o eticheta din material textil unde se trece emblema fabricii producatoare si eventual
marimea si talia. In cele mai dese cazuri eticheta din carton este dubla pe spate, se trec instructiuni de intretinere a
balanurilor. Gulerele sunt marcate tot prin etichetare pe partea interioara cu acealeasi date.
Ambalarea confectiilor se face in saci de polietilena. Confectiile mici, cu exceptia caciulelor, se ambaleaza in pungi
de polietilena sau cutii de carton. Caciulele din blana superioara se ambaleaza in cutii din duplex-triplex. Fiecare ambalaj de
transport trebuie sa contina o eticheta cu urmatoarele specificatii:denumirea confectiilor; numarul de bucati din ambalaj;
marimea, talia; clasa de calitate; data ambalarii; pretul.
Depozitarea confectiilor din blana se face in incaperi uscate, curate bine aerisite si ferite de razele solare.
Temperatura din incaperile de depozitare trebuie sa fie de 5-23 0C, iar umiditatea relativa de 65%. In timpul depozitarii se
iau masuri preventive contra daunatorilor (insecte, rozatoare). Confectiile trebuie asezate la o distanta minima de 2m de
orice sursa de caldura. Hainele scumpe se pastreaza pe umerase acoperite cu pinza sau saci de polietilena iar cele mici,
gulere, caciuli pe rafturi.
Transportul confectiilor din blana se face cu mijloace de transport acoperite, curate, aerisite. Hainele de blana pot fi
transportate in containere de transport special amenajate, in care confectiile sunt asezate pe umerase.
7. Verificarea calitatii
Valoarea confectiilor din blana este determinata de structura, forma, tipul animalului. Verificarea calitatii in magazin se
face prin metoda organoleptica pe loturi sortate pe marimi, pret, felul articolului, calitatii insotite de modelul omologat.
Verificarea calitatii consta in urmatoarele: verificarea vizuala a marcarii si ambalarii; verificarea aspectului general (forma,
material, mod de confectionare); verificarea dimensiunelor principale, care se executa cu panglica de masurat pentru
croitorie, iar la caciuli cu ajutorul sabloanelor; verificarea materiei prime si a accesoriilor urmarindu-se ca blanurile sa aiba
culoartea si lungimea parului uniforma pe toata suprafata, sa nu prezinte rarituri sau impisliri, sa aiba un tuseu placut, moale
si lucios.